Antioxidanti endogeni- interni

Superoxid-dismutaza (SOD)

•          SOD se găseşte în mucusul care înconjoară fiecare celulă din organism, distrugând RL înainte ca aceştia să atingă celulele

•        Este printre cei mai puternici AO endogeni cunoscuţi, dar după vârsta de 25 de ani producţia de SOD scade, având de suferit fiecare organ prin micşorarea geometrică şi de densitate (creierul unei persoane de 80 de ani este cu 30% mai mic decât la 25 de ani)

•          SOD este produs în sânge de către gena M (Matusalemică) în prezenţa Mn, Zn şi a Cu

•          SOD există sub mai multe forme : cu Zn şi Cu (intracitoplasmatic), cu Mn (în matricea mitocondrială) şi cu Fe (în bacterii şi în plante)

•          Se întâlneşte ca şi sursă alimentară în pulberea (sucul) de orz verde şi-n pepenele galben (rezistente la pasajul gastric)

•          SOD catalizează distrugerea anionului O₂^– cu o rată de 10.000 de ori mai mare decât rata spontană de dismutare la pH fiziologic, determinând astfel anularea respingerii electrostatice dintre anionii superoxid

•          Cea mai cunoscută enzimă este CuZnSOD aflată în hematii şi compusă dintr-o aglomerare de aminoacizi, în care atomii de Cu si Zn sunt chelaţi în comun prin ciclul imidazol al HYS. SOD este compusă din 2 subunităţi identice, nelegate covalent, conţinând 2Zn şi 2Cu, pentru o masă moleculară de 33.000

•          La mamifere există şi o a doua SOD ce conţine 2-4 atomi de Mn/ moleculă, la o masă moleculară de 80.000, compusă din 4 subunităţi. Dacă primele două SOD au o localizare strict intracelulară, coexistând în aceeaşi celulă, există o altă dismutază, extracelulară, ce se află în spaţiul interstiţial, mai ales în cel pulmonar şi care conţine 4Cu şi 4Zn

•          SOD se găseşte în toate celulele organismelor aerobe în cantităţi mari, preponderent în organele cu metabolism intens (creier, ficat, rinichi, inimă, plămâni), dar şi pe suprafaţa epiteliului traheei, esofagului, intestinului subţire şi colonului, precum şi în matricea extracelulară, cartilaje şi ţesut conjunctiv. Leucocitele, deşi sunt sediul unor intense procese metabolice în care se dezvoltă O2-, au un conţinut destul de mic în SOD. Studiile biochimice au demonstrat o remarcabilă constanţă a concentraţiei SOD în hematii, spre deosebire de marile variaţii ale catalazei şi glutation peroxidazei

•          Este o substanţă cu proprietăţi anti-tumorale de excepţie

•          Producerea de O₂ şi respiraţia celulară, au efect inductiv asupra SOD (conţinutul ridicat în SOD determină radiorezistenţa bacteriei Micrococcus radiodurans)

•          Tumorile de la nivelul unor organe interne, supuse tratamentului cu antibiotice antraciclinice îşi măresc conţinutul în SOD, deoarece aceste medicamente acţionează prin eliberarea de O₂^– şi H₂O₂

•          Încărcarea cu Cu, induce creşterea activităţii CuZnSOD şi scăderea nivelului de glutation ; însă creşterea conţinutului de Cu din ficat determină şi creşterea peroxidării lipidelor

•          Utilizarea terapeutică a SOD purificate : cataractă, displazie bronhopulmonară, intoxicaţii chimice, artrita reumatoidă, efecte secundare ale tratamentului radioterapic sau cu citostatice

•          Stimulează creşterea / regenerarea părului şi previne apariţia calviţiei androgenice, interferând cu reacţia imunologică din jurul foliculului pilos

„Superoxid Dismutaza (SOD) –  convertește doi anioni de superoxid într-o moleculă de peroxid de hidrogen și unul de oxigen„

SOD transformă unul din cei mai periculosi radicali liberi Specii de Oxygen Reactiv (ROS) într-o moleculă de peroxid de hidrogen (care are o molecula de oxigen suplimentar pentru a distruge celulele canceroase) și o moleculă de oxigen.

 Un super-tratament foarte simplu si la indemana oricui, bogat in SOD este descris in carte

Glutationul

•          Glutationul este dpdv chimic un tripeptid (g-glutamil-cisteinil-glicina)

•          Împreună cu Seleniul formează enzima glutation-peroxidaza, care are de-asemenea un puternic efect AO, dar intracelular

•          A fost descoperită şi o altă formă de Glutation (peroxidază) care nu conţine Se în centrul activ, şi care are o specificitate mai mică faţă de diverse substraturi organice

•          (S-a constatat că în cazul unui deficit de Se apar leziuni ale endoteliului unor vase, printre care şi aorta, cât şi tulburări ale agregării trombocitare, prin dereglarea biosintezei prostaciclinelor)

•        Este cel mai puternic şi mai important între AO produşi de către organism

•          Există totuşi şi alimente care-l conţin, ce pot fi considerate surse de Glutation exogen : avocado, pepenele verde, sparanghelul, grape-fruit-ul, cartof, tomate, portocale, pepenele galben, morcovi, spanac, piersici

•          La prepararea termică, sau la simpla încălzire a surselor alimentare de Glutation, acesta este distrus complet !!!

•          Efectele sale sunt potenţate de antocianine

•          Activitatea enzimei se completează cu cea a catalazei

•          Intracelular Glutationul este localizat în mitocondrii şi peroxizomi, împreună cu catalaza, iar în citoplasmă este cuplat cu SOD. În acest fel, prin cuplajul a două enzime, şi a unor AO neenzimatici se asigură atât protecţia structurilor subcelulare, dar şi reglarea activării O₂, evitându-se formarea radicalului OH^–

•          Comparativ cu SOD şi catalaza, care se găsesc în celule în cantităţi relativ mari dar în general constante, Glutationul, deşi prezent în toate ţesuturile este indus enzimatic, cantitatea fiind variabilă. Acest fapt a fost constatat în plămânii şi hematiile fumătorilor, deoarece se cunoaşte faptul că fumul de ţigară conţine mari cantităţi de RL, oxizi de azot şi hidroperoxizi, ce acţionează ca substrat

•          Poate recicla vitamina C, potenţându-i efectele

•          Este mai eficace decât vitamina C în ameliorarea biodisponibilităţii Fe, menţinându-l cât mai mult posibil în starea de oxidare +2, opunându-se efectelor substanţelor methemoglobinizante

•          Protejează celulele, ţesuturile şi organele, reuşind să le menţină tinere

•          Combate procesele de îmbătrânire la 2 niveluri : sistem circulator şi tub  digestiv

•          Substanţă anti-tumorală (distrugere tumorală directă) : pulmonar, colo-rectal, vezică urinară, prostată

•          Substanţă anti-SIDA  majoră (inhibă replicarea HIV de 10 ori)

•          Posedă o mare capacitate kelatoare, determinând eliminarea metalelor grele şi toxice din organism : Pb, Hg, Cd, Al

•          Ajută la regenerarea ficatului şi la prevenirea alterărilor provocate de către consumul excesiv de alcool ; scade frecvenţa hepatitei B şi a cancerului hepatic

•          Neutralizează efectele toxice ale : nitriţilor, nitraţilor, cloraţilor, derivaţilor benzenului, toluenului, anilinei..

•          Ameliorează utilizarea de către organism a cisteinei şi cistinei

•          Inhibă parţial sau total efectele dăunătoare apărute ca urmare a expunerii la nivele înalte de radiaţii, chimioterapie sau raze X

•          Elimină RL care se formează în urma peroxidării lipidice, ce pot cauza ruptura membranelor celulare (cu impact negativ ulterior asupra materialului genetic)

•          Elimină grăsimile oxidate din alimentele ingerate, blocându-le efectele potenţial dăunătoare ulterioare

•          Împiedică Rl să se lege de proteinele fibroase ale corpului, evitând astfel întărirea şi scurtarea colagenului (menţinând astfel elasticitatea tegumentelor şi a arterelor) ; menţine astfel tinereţea sistemului circulator

•          Acumularea formei oxidate a glutationului, GSSG, este un indicator al stresului oxidativ la nivel celular

•          Glutationul intervine ca reglator in biosinteza prostaglandinelor prin inhibarea lipooxigenazei

•          Stimulator al sistemul imunitar ; Glutationul este nemijlocit legat de activitatea fagocitară a macrofagelor pulmonare

•          Protejează de efectele dăunătoare ale fumatului alături de alţi AO

•          Studiile i-au demonstrat efectele benefice şi-n diabet

•          Previne degenerarea maculară

•          Cu trecerea anilor, nivelul Glutationului sangvin se reduce şi devenim, în mare măsură, dependenţi de sursele exogene de AO, atât pentru reciclarea AO endogeni, dar mai ales pentru anti-oxidarea ca atare

Catalaza

•          Este o enzimă prezentă la toate organismele vii, care descompune H₂O₂ în H₂O şi O₂, protejând astfel celulele în faţa agresiunii H₂O₂ şi a peroxizilor

•          Este o proteină conjugată cu 4 molecule de protoporfirină IX şi 4 atomi de Fe

•          Cantitatea mare de catalaza din ficat si hematii (fiind mai ales localizată în mitocondrii şi peroxizomi) justifică implicarea ei în procese unde se produc cantităţi crescute de H₂O₂. Formarea H₂O₂ este foarte riguros controlată în organisme, pentru descompunerea acesteia acţionând trei enzime : catalaza, glutation peroxidaza şi peroxidazele. Aşa se explică de ce în deficite congenitale ale uneia dintre ele, persoanele respective nu au prea mult de suferit. Acest deficit devine decelabil clinic în condiţii de stres oxidativ, infecţii, când se produc afte sau ulceraţii în cavitatea bucală din cauza dezvoltaării unor bacterii ce secretă multă H₂O₂, capacitatea antioxidantă enzimatică fiind depăşită

•          Se pare că în afara acţiunii sale asupra apei oxigenate, ea are o activitate peroxidazică (oxidează corpurile prin oxigenul eliberat)

•          Favorizează cicatrizarea normală, producerea de fibroblaste, cât şi revascularizaţia

•          Catalaza este una dintre cele mai rapide enzime cunoscute : fiecare moleculă de enzimă poate descompune milioane de molecule de H₂O₂ pe secundă !!!

•          Absenţa sa congenitală sau acatalazia se manifestă prin ulceraţii bucale care sunt legate de acţiunea iritantă a apei oxigenate produse de flora bucală (la subiecţii normali, această apă oxigenată produsă la nivelul cavităţii bucale este distrusă prin catalază)

•          Atât determinarea / dozarea catalazei cât şi a SOD sunt foarte puţin folosite clinic

DHEA (dehidroepiandrosteronul)

•          Se află în plasma sangvină ca hormon secretat de glandele suprarenale

•          Activitatea fizică (regulată) este cel mai important factor care stimulează sinteza şi eliberarea DHEA în sânge

•          Are capacitatea de a bloca proliferarea radicalilor liberi

•          Inhibă dezvoltarea celulelor maligne

•          Stimulator imun : scade incidenţa infecţiilor bacteriene şi virale

•          Previne acumularea de grăsime în ţesutul adipos ; ajută la metabolizarea lipidelor

•          Stabilizează nivelul glicemic

•          Creşte capacitatea de memorizare

•          Creşte apetitul sexual

•          Amplifică termogeneza

•          În boala Alzheimer s-au descoperit nivele sangvine reduse ale DHEA

Melatonina

•          Este un hormon natural produs de glanda pineală (epifiza), a cărui secreţie diminuă odată cu vârsta

•          Această moleculă pare să resincronizeze organismul, menţinând integritatea sistemului neuro-endocrin şi a celui imunitar

•          S-a observat că nu neapărat melatonina prelungeşte viaţa, ci buna funcţionare a epifizei ; evitând îmbătrânirea epifizei, este întârziată îmbătrânirea întregului organism

•          Melatonina dă o protecţie majoră anti-îmbătrânire asupra glandei pineale ; dacă melatonina este administrată sub formă de suplimente, epifiza nu mai trebuie s-o producă, încetinindu-şi propria îmbătrânire şi secretând alte substanţe importante, ca de pildă TRH

•          Nu este toxică nici la administrarea de doze orale enorme (excesul fiind eliminat urinar), care (culmea !) nu pun a la long epifiza în repaus ; dacă este sistată administrarea orală, secreţia glandulară revine prompt, ba chiar mai bine decât înainte !?!

•          Este prezentă pretutindeni : vegetale, lapte, fiinţele vii

•          Este produsă în timpul somnului exclusiv de epifiză (în timpul zilei şi de alte ţesuturi), având un spike nocturn al secreţiei aproape constant, la aceeaşi oră, în fiecare noapte, între orele 10 p.m. şi 2 a.m. ; combate drastic insomniile

•          Protejează epifiza, restaurând indirect ritmurile hormonale ale tinereţii ; carenţa sa reprezintă un important semnal de alarmă : când nivelul hormonului scade, îmbătrânim

•          Normalizează nivelul Zn la vârste avansate

•          Reduce nivelul colesterolului

•          Protejează împotriva efectelor negative ale stresului

•          Menţine la nivel optim, sau reface ritmul somn / veghe alterat

•          Factor anti-tumoral

•          Stimulează sistemul imunitar ; efecte benefice în SIDA, alături de Se şi Zn

•          Coboară nivelul colesterolului sangvin

•          Măreşte rezistenţa organismului la stres

•          Protejează împotriva bolilor cardiace degenerative

•          Stimulează şi susţine funcţia sexuală

•          Stimulează producţia STH-ului

•          Este un antidepresiv şi un anxiolitic natural, uşor

•          Fluvoxamina creşte drastic nivelul Melatoninei ; reciproc, Melatonina scade efectul hipotensor al Nifedipinei

•          (doza maximă experimentală a fost de 3 mg seara, înainte de a stinge lumina, 6 luni consecutiv ; uzual se administrează între 0,3-0,5 mg / zi) ; la începutul tratamentului cu (suplimente de) melatonină, la unele persoane au apărut : tachicardia, ameţeli, hemicranie, sau chiar insomnie

•          Nu se recomandă administrarea Melatoninei în sarcină, alăptare, sau la copiii foarte mici

Acidul lipoic

•          Poate fi clasificat printre vitaminele liposolubile, fiind cunoscut şi drept acidul tiotic ; forma sa redusă (acidul dihidrolipoic – DHLA) este mai activă

•          Este solubil în apă, dar şi-n lipide, putând ajunge şi acţiona la nivelul fiecărei celule, prin intermediul fluidului extracelular

•          Este în mod normal produs de organismul uman, dar sinteza sa diminuă după vârsta de 50 de ani

•          Este unul dintre AO cei mai puternici, forţa sa mărindu-se la asocierea cu vitaminele C şi E, reuşind în anumite situaţii să mascheze carenţa acestora

•          Posedă o acţiune protectoare asupra multor organe ţintă pentru RL, dar mai ales pentru creier

•          Poate fi absorbit în proporţie de 80% pe cale orală, fiind unul dintre AO exo-, endogeni

•          Protejează de oxidare HDL-colesterolul

•          Ajută la sinteza Glutationului

•          Împiedică depunerea grăsimilor în pereţii arteriali

•        Acţionează ca distrugător redutabil asupra unor RL extrem de periculoşi : OH^–, HClO, O⁺

•          Are capacitatea de a regenera vitamina E

•          Este activ în aplicaţii locale la nivelul pielii (ungvent 5% sau 45%), prin care penetrează bine, fiind utilizabil cu bune rezultate în caz de calviţie androgenică, inflamaţii, psoriazis, reacţii autoimune, procese degenerative cutanate şi de îmbătrânire ; i s-a descoperit şi rol fotoprotector asupra pielii agresată de către RUV

•          Potenţează efectele insulinei ; este foarte activ în controlul valorilor glicemice (200-600 mg/zi acid lipoic au redus cu 30-40% necesarul de insulină)

•          Limitează procesul de glicare, prin care glicemia crescută reacţionează cu proteinele tisulare alterându-le, conducând astfel la procese de îmbătrânire precoce, leziuni renale, ateroscleroză, retinopatie ; reduce rezistenţa la insulină

•          Activează metabolismul celular, acţionând direct asupra ciclului Krebs

•          În dietele de slăbire, optimizează utilizarea carbohidraţilor, stabilizând nivelul glicemic

•          Substanţă extrem de potentă împotriva oricărei localizări canceroase (preventiv, dar şi curativ)

Alţi anti-oxidanţi endogeni

Ceruloplasmina (feroxidaza) 

•          Este o proteină transportatoare de Cu (8 atomi/moleculă), fiind şi principala oxidază plasmatică

•          Are acţiune detoxifiantă sanguină şi activitate dismutazică (mai mică totuşi decât a SOD)

•          Inhibă peroxidarea AG polinesaturaţi

•          Stimulează imunitatea

•          Agenţii hepatotoxici (inclusiv etanoluI) determină o scădere a niveIului sangvin al enzimei

Citocromul P 450

•          Complex enzimatic prezent cu predilecţie în ficat şi intestinul subţire(microzomi şi reticulul endoplasmatic) ; la om există momentan > 30 de izoenzime cunoscute

•          Deficienţa genetică a sintezei Citocromului P 450 determină decesul în primii ani de viaţă

•          Participă la detoxifierea produşilor de metabolism, a unor toxice (etanol), a pesticidelor şi a medicamentelor

•          (activitatea sa metabolică poate genera substanţe mai toxice decât cele de la care s-a pornit iniţial)

•          Există inductori ai sintezei sale (rifampicina, trimetoprim, fenobarbital, fenitoin) şi inhibitori (cimetidina)

Metalotioneinele (MT)

•          Sunt proteine cu masă moleculară mică (70 AA), bogate în cisteină, dar fără punţi disulfurice, sau AA aromatici

•          Există 3 clase de metalotioneine : specifice plantelor, microorganismelor şi mamiferelor

•          Sunt caracterizate printr-o deosebită afinitate pentru Zn, Cd, Cu ; concentraţia MT în ficat şi rinichi creşte în urma expunerii la astfel de metale, dar şi în boli congenitale cum este boala Willson (cum melalele tranzitionale – Fe, Co, Cd, Cu – sunt puternic prooxidante, MT pot fi incluse în categoria AO)

2,3-difosfogliceratul

•          Este un produs intermediar al degradării glucozei

•          Scade afinitatea Hemoglobinei pentru O₂, mărind eliberarea acestuia la nivelul ţesuturilor

•          Efectul său este mai pregnant în anemii, condiţii de hipoxie

Acidul Uric

•          Acidul uric şi unele purine, captează RL inhibând peroxidarea AG polinesaturaţi

•          Protejeaza hematiile de atacul O₂^–  şi hemoglobina de stressul oxidativ cu nitrit şi oxidarea degradativă a acidului hialuronic

Albuminele 

•          Sting formarea O₂^–

•          Leagă sau complexează Fe şi Cu

•          Aportul albuminei poate fi important, cu atât mai mult cu cât în insuficienţa hepatică, biosinteza ei fiiind micşorată, sensibilitatea la stressul oxidativ creşte, relaţie demontrată în ciroză şi hepatite

Unii aminoacizi

•          HYS şi TAU sunt captatori de O₂^–

•          Pot lega sau complexa ioni metalici prooxidanţi

•          Proprietatea AO a acestor substane pare să fie însă secundară altor roluri în organism

Bilirubina

•        Este un compus lipofil, iar concentraţii micromolare, inhibă peroxidarea AG polinesaturaţi şi captează O₂^–

•        Lista AO endogeni mai poate fi completată cu porfirine, carnosină, estrogeni, Coenzima Q₁₀, poliamine şi AG mononesaturaţi

Retineti: acesti antioxidanti sunt produsi de organism, iar lucruri precum  un organism puternic, fortifiat cu nutrientii necesari, energizat, exercitul fizic stimuleaza productia lor