BIOTERAPIA TRATAMENT CANCER

CE ESTE BIOTERAPIA TRATAMENT PENTRU CANCER?

Este timpul pentru a opri cancerul!

Uneori ,prin imunoterapia pentru cancer se face referire la terapie biologică, sau bioterapie pentru scurt. Prefixul „bio” se referă la organismele vii, spre deosebire de „chimio”, ceea ce indică chimicale.

Bioterapia face uz de substanțe naturale, vii , care ajuta sistemul imunitar al organismului in lupta impotriva cancerului.

Bioterapie vs. chimioterapie

chimioterapia traditionala foloseste medicamente pentru a ataca direct celulele canceroase. Principalul dezavantaj este că drogurile chimio nu pot face diferenta intre celulele canceroase si celulele sanatoase( distrug imunitatea, celulele dezvolta rezistenta la tratament si multe altele). Ca urmare, deteriorarea celulelor normale poate duce la greață, oboseală, căderea părului și alte efecte secundare asociate cu acest tip de tratament cancer alopat( san u vorbim de cancere si/ sau leucemii induse chiar de chimioterapie pe termen lung) .

In timp ce sistemul imunitar face o treabă bună în luptă cu bacterii și alte corpuri străine, ii este greu sa identifice si sa elimine celulele canceroase. Bioterapia utilizează protocoale dezvoltate de elemente ale sistemului imunitar , cum ar fi celulele T, citokine și NK – celule killer naturale, pentru a valorifica și de a crește puterea de lupta impotriva cancerului.

James Larkin este un consultant la Londra Royal Marsden, principalul spital de cancer din lume. El explica cum tumorile pot deveni rezistente la medicamente conventionale/alopate cancer – chimioterapie, in timp ce imunoterapia lucreaza din interior pentru a stimula resursele naturale ale organismului. Ideea este ca sistemul imunitar este „programat” pentru a se schimba ca raspuns functie de evolutia unei tumori.

Cum  afecteaza bioterapia sistemul imunitar

tratamente de Biotherapie pot ajuta sistemul imunitar, fie direct, fie indirect.

• Asistența directă stimulează capacitatea sistemului imunitar de a lupta impotriva celulelor canceroase prin creșterea puterii sale sau de a face celulele bolnave mai ușor de recunoscut( de exemplu enzymele proteoliticeenzymele proteolitice–proteasele care dizolva invelisul proteic al celulelor de cancer facandu-le mai usor de recunoscut si atacat de sistemul imunitar si permitand oxigenului sa intre in celula de cancer sau vaccinuri imunomodulatorii vaccinuri imunomodulatorii sau ciuperci imunitare sau plante imunitare- Aloe Arborescens si multe altele)
  .
• Rezultatele asistenței indirecte din oprirea sau suprimarea procesului prin care celulele sănătoase sunt transformate în celule canceroase, precum si prevenirea de la raspandirea celulelor canceroase in alte parti ale corpului(a se vedea de exemplu in carte solutia celulara Dr Mathias Rath in carte care intareste matricea de colagen a organismului si impiedica raspandirea cancerului din testut; sau tratamente cancer ce curata sangele de microorganisme precum vitamina C IntraVenos sau terapii ozon/apa ozonata/apa ionizata alcalina sau electromedical Bob Beckelectromedical Bob Beck care opresc raspandirea cancerului prin sange in timp ce ‘suprapotenteaza ‘sistemul imunitar, usurandu-i munca).

Exista o sumedenie de variante pentru toate bugetele care actioneaza la consolidarea sistemului imunitar, usurarea muncii acestuia sau ajutorul sau in alt mod.

Astazi as vrea sa vorbim si despre celule dendritice si nu numai:

Comunicat de presa

2011-10-03

Adunarea Nobel de la Karolinska Institutet a decis astăzi că

Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină 2011

se împarte, o jumătate în comun pentru

Bruce A. Beutler și Jules A. Hoffmann

pentru descoperirile lor privind activarea imunității înnăscute

iar cealaltă jumătate pentru

M. Steinman Ralph

pentru descoperirea celulei dendritice și rolul său în imunitatea adaptiva

https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/2011/press.html

rezumat

Din acest an Laureatii Nobel au revolutionat intelegerea noastra a sistemului imunitar, prin descoperirea unor principii-cheie pentru activarea acestuia.

Oamenii de știință au fost mult timp în căutarea „celor ce detin cheile usilor „răspunsului imun prin care omul și alte animale să se apere împotriva atacului bacteriilor și a altor microorganisme.

Bruce Beutler si Jules Hoffmann au descoperit proteinele receptorilor care pot recunoaste astfel de microorganisme și activează imunitatea înnăscută, primul pas în răspunsul imun al organismului.

Ralph Steinman a descoperit celulele dendritice ale sistemului imunitar și capacitatea lor unică de a activa și regla imunitatea adaptivă, etapa ulterioară a răspunsului imun în timpul căreia microorganismele sunt eliminate din organism.

Descoperirile celor trei laureatilor Nobel au dezvăluit modul în care fazele înnăscute și adaptive ale răspunsului sisemului imunitar sunt activate, și, prin urmare,  perspective noi asupra mecanismelor de boala. Munca lor a deschis noi perspective pentru dezvoltarea de prevenire și tratament împotriva infecțiilor, cancerului și a bolilor inflamatorii.

Două linii de apărare în sistemul imunitar

Noi trăim într-o lume periculoasă. microorganisme patogene (bacterii, viruși, ciuperci și paraziți) ne amenință continuu, dar suntem echipati cu mecanisme de apărare puternice (vezi imaginea https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/medicine/laureates/2011/med_image_press_eng.pdf ).

Prima linie de apărare, imunitatea înnăscută, poate distruge microorganismele invadatoare și  declanșa inflamația , care contribuie la blocarea asaltului lor. În cazul în care microorganismele sparg prin această linie de apărare, imunitatea de adaptare se numește în acțiune. Cu celule T și celulele B, ea produce anticorpi și celule ucigașe care distrug celulele infectate. Dupa ce lupta cu succes atacul infectioase, sistemul nostru imunitar adaptiv mentine o memorie imunologică, care permite o mobilizare mai rapidă și puternică a forțelor de apărare data viitoare la  atacurile acelorasi microorganisme. Aceste două linii de apărare ale sistemului imunitar asigura o bună protecție împotriva infecțiilor, dar acestea prezintă, de asemenea, un risc. În cazul în care pragul de activare este prea mic, sau în cazul în care moleculele endogene pot activa sistemul, boala inflamatorie poate urma.

Componentele sistemului imunitar au fost identificate pas cu pas pe parcursul secolului ^20. Grație unei serii de descoperiri distinse cu Premiul Nobel, știm, de exemplu, modul în care sunt construiti anticorpii si modul in care celulele T recunosc substanțele străine. Cu toate acestea, până la lucrarea lui Beutler, Hoffmann și Steinman, mecanismele care declanșează activarea imunității înnăscute și care mediază comunicarea dintre imunitatea înnăscută și de adaptare a ramas enigmatica.

Descoperirea senzorilor imunității înnăscute

Jules Hoffmann a făcut descoperirea sa de pionierat în 1996, când el și colegii săi au investigat modul de mustele fructelor  combat infectiile. Ei au avut acces la muste cu mutatii in mai multe gene diferite , inclusiv in gena Toll, o gena a constatata anterior a fi implicata în dezvoltarea embrionară prin Christiane Nüsslein-Volhard (Premiul Nobel 1995). Atunci când Hoffmann infectat  mustele sale de fructe cu bacterii sau ciuperci, el a descoperit că mutanții Toll au murit deoarece nu au putut monta o apărare eficientă. El a fost, de asemenea, în măsură să concluzioneze că produsul genei Toll a fost implicată în detectarea microorganismelor patogene și a fost nevoie de activarea Toii pentru apărare cu succes împotriva lor.

Bruce Beutler a fost în căutarea pentru un receptor care ar putea lega produsul bacterian, lipopolizaharidele (LPS), care poate provoca șoc septic, o conditie ce pune viata in pericol , care implica hiperstimularea sistemului imunitar. În 1998, Beutler si colegii sai au descoperit ca soareci rezistenti la LPS  au avut o mutatie intr-o gena care a fost destul de similara cu gena Toll a zburatoarelor/mustelor de fructe. Acest receptor Toll-like (TollLikeReceptor sau TLR), s-a dovedit a fi receptorul evaziv LPS.Atunci când se leagă LPS, semnalele sunt activate, care provoacă inflamația și, atunci când dozele LPS  sunt excesive se produce șoc septic. Aceste descoperiri au aratat ca mamiferele si mustele de fructe folosesc molecule similare pentru a activa imunitatea înnăscută, atunci când se confruntă cu microorganisme patogene. Senzorii imunității înnăscute au fost în cele din urmă  descoperite.

Descoperirile lui Hoffmann și Beutler a declanșat o explozie de cercetare în imunitatea înnăscută. În jurul valorii de o duzină de diferite TLR(receptori similari gena Toll) au fost identificați la oameni și șoareci. Fiecare dintre ele recunoaște anumite tipuri de molecule comune în microorganisme. Indivizii cu anumite mutatii in acesti receptori transporta un risc crescut de infecții în timp ce alte variante genetice ale TLR sunt asociate cu un risc crescut de boli inflamatorii cronice.

Un nou tip de celule care controleaza imunitatea adaptivă

Ralph Steinman a descoperit, în 1973, un nou tip de celule pe care el a numit celula dendritice. El a speculat că ar putea fi important in sistemul imunitar si a continuat pentru a testa daca celulele dendritice ar putea activa celulele Tcelulele T, un tip de celule, care are un rol-cheie în imunitatea adaptivă și dezvoltă o memorie imunologică împotriva multor substanțe diferite. In experimentele cu culturi de celule, el a arătat că prezența celulelor dendritice a dus la raspunsurile vii ale celulelor T la astfel de substanțe. Aceste descoperiri au fost inițial întâmpinate cu scepticism, dar munca ulterioară facuta de Steinman a demonstrat ca celulele dendritice au o capacitate unică de a activa celulele T.

Studii suplimentare de către Steinman și de alți oameni de știință au continuat să abordeze problema modului în care sistemul imunitar adaptiv decide dacă este cazul sau nu ar trebui să fie activat atunci când se confruntă cu diverse substanțe. Semnalele generate de răspunsul imun înnăscut și sesizate de către celulele dendritice s-au dovedit a controla activarea celulei T. Acest lucru face posibil ca sistemul imunitar să reacționeze față de microorganismele patogene evitând în același timp un atac asupra propriilor molecule endogene ale organismului.

De la cercetarea fundamentală pentru uz medical

Descoperirile pe care sunt atribuite 2011 Premiul Nobel au oferit perspective noi in activarea si reglarea sistemului nostru imunitar. Ei au făcut posibilă dezvoltarea unor noi metode de prevenire și tratare a bolilor, de exemplu, cu vaccinuri îmbunătățite împotriva infecțiilor și în încercarea de a stimula sistemul imunitar pentru a ataca tumorile. Aceste descoperiri ajuta, de asemenea, ne intelegem de ce sistemul imunitar poate ataca propriile tesuturi, oferind astfel indicii pentru un tratament nou al bolilor inflamatorii.

 

 

Celulele dendritice (DC) sunt celule ale sistemului imunitar care prezintă antigene extrem de specializate și joacă un rol-cheie în reacțiile imunologice pe tot corpul. Ele sunt responsabile pentru identificarea agenților patogeni, cum ar fi virusuri, ciuperci, bacterii și celule maligne, prin prezentarea markerilor lor de identificare (antigeni) pentru anumite limfocite T,  care apoi se multiplica si ataca doar celulele bolnave, nu celulele sanatoase normale.

Din moment ce primul studiu clinic (. Nestle FO, et al „, vaccinarea pacienților cu melanom cu peptide  sau cu tumora lizat-pulsate celulele dendritice.” Nat Med 4 mar 1998; 4 (3):.. 269-70) a fost publicat în 1998 , numărul de studii clinice cu vaccinuri cu celule dendritice pentru diferite tipuri de cancer a crescut rapid la nivel mondial.

Dr. Ralph Steinman a primit Premiul Nobel pentru Medicina 2011 pentru descoperirea celulei dendritice și rolul său în imunitatea adaptiva.

Dr. Harmon Eyre, Vice Presedinte de cercetare de la American Medical Association a comentat: „raspunsurile pacientilor sunt pe departe disproporționate în raport cu orice alt tratament actual ar putea face”.

De peste 10 ani, Issels a integrat vaccin cu celule dendritice in programul  complex de tratament immunobiologic pentru toate tipurile de limfoame si tumori solide. Experiența a demonstrat că un tratament immunobiologic cuprinzător, care provoacă inflamația țesutului conjunctiv cu cascada sa de citokine, poate spori  activarea, mobilizarea și maturarea celulelor dendritice, și astfel eficacitatea vaccinurilor.

Issels administreaza vaccinul cu celule dendritice, cu sau fără fotofereza extracorporeală în funcție de tipul fiecarui pacient în parte și stadiul de cancer. întotdeauna cultiva vaccin de celule dendritice in prezenta antigenelor tumorale ale pacientului, în scopul de a potența eficacitatea acestuia. Dozele și intervalul depind de răspunsul pacientului și de starea generală. Efectele adverse pe care unii pacienți pot include simptome asemănătoare gripei, cu o creștere a temperaturii corpului timp de mai multe ore și durere sau sensibilitate în zona tumorii timp de câteva ore sau zile.

 

In Europa exista de asemenea mai multi medici ce au dezvoltat terapii cu celule dendritice – de exemplu

Modelul Gorter și viitorul terapiei cancerului non-toxice, folosind vaccinare cu celule dendritice și diverse forme de hipertermie

De-a lungul celor cincisprezece ani, mai mult de 4000 de pacienti au fost tratati la Centrul Medical Koln cu  Model Gorter. Condițiile care au fost tratate cu succes includ toate tumorile solide metastazate, cum ar fi de san, prostata, plamani, creier, ficat, colon și cancer osos.

Experții se așteaptă ca în decurs de câțiva ani, vaccinurile de celule dendritice vor deveni o parte integrantă a tratamentului standard a diferitelor forme de cancer.

„The Modelul  Gorter promoveaza in special imunitar, terapii cancer non – toxice, în cazul în care celulele dendritice joacă un rol crucial. Cred că acum repede aplicarea și tratamentul cu celule dendritice ca o componenta a terapiei  imunitare reprezinta viitorul tratamentelor cancer, cred că aproape toată lumea va fi de acord. Deci , eu cred ca , cu Model Gorter , pe care l-am început în urmă cu mai mult de patru decenii, vom ajuta , de asemenea , medicii de masă pentru a pune în aplicare și să înțeleagă funcția de restaurare imunitar si alte terapii de cancer non – toxice. „

Prof Dr Robert Gorter

http://robert-gorter.info/medical-center-cologne/

exista mai mutle clinici in Germania care aplcia acest tip terapie:

https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=dendritic%20cells%20germany

 

referinte:
Anguille, Sébastien și colab. ” Utilizarea clinica a celulelor dendritice pentru terapia cancerului. „The Lancet Oncology, Volume 15, Issue 7, E257 – E267.

Barr, Joseph. ” Aplicații clinice ale Cancerului Cell Vaccinuri dendritice „. Oncologul 4 (2): 140-144, 1999.

Berger CL1, Hanlon D, Kanada D, Girardi M, Edelson RL. ” Transimmunization, o abordare noua pentru imunoterapia tumorii .” Transfus Apher Sci. 2002 iunie; 26 (3): 205-16.

Nagaraj S, Ziske C, Schmidt-Wolf IG. ” Celule dendritice, celula imunoterapeutic pentru cancer .” Indian J. Med Res. 2004 aprilie; 119 (4): 133-8.

O’Neill DW. ” Celulele dendritice și celulele T in imunoterapie .” J. Drugs Dermatol. 2010 noiembrie, 9 (11): 1383-1392. Revizuire.

Rolinski J, Hus I. ” vaccinuri tumorale cu celule dendritice .” Transplant Proc. 2010 octombrie; 42 (8): 3306-8. Revizuire.

Turnis ME, Rooney CM. ” Creșterea celulelor dendritice ca vaccinuri pentru cancer .”
Imunoterapia. 2010 noiembrie; 2 (6): 847-62. ReRevizuire.

 

Whiteside TL, Odoux C. ” dendritice biologie celulara si a cancerului de terapie . „Cancer Immunol Immunother. 2004 Mar; 53 (3): 240-8. Epub 2003 18 decembrie.