vindecarea depresiei

Depresia este o boală a sufletului care se reflectă în trup, este strigătul sufletului: „nu vreau să trăiesc fără Dumnezeu!”, un strigăt venit din nevoia primară de sens, de ADEVAR, de IUBIRE, de STABILITATE şi SIGURANTA clădită pe ceva REAL, care nu se schimbă cu timpul, societatea sau cu oamenii din viaţa noastră, şi care nu se pierde prin moarte

Sunt momente când viaţa noastră se opreşte în loc şi chiar dacă mai trăim cu trupul, sufletul nostru se coboară într-un iad unde ne este frică de orice. Ajungem astfel să ne fie frică şi de aproapele nostru şi suntem mereu zbuciumaţi ca şi Cain după ce şi-a ucis fratele (cf. Facerea 4, 8-12).

După ce am pornit cu bucurie şi entuziasm în viaţă, ajungem la un moment în care se năruie totul şi ne aflăm ca după un bombardament după care totul în jur arată dezolant, iar noi nu ne putem bucura că am scăpat cu viaţă, ci suntem dezamăgiţi de situaţie şi de felul în care înţeleg oamenii să zidească lumea lor după ce au dărâmat lumea celorlalţi.

Deprimarea poate apărea pe fondul unor slăbiciuni sufleteşti, când sensibilitatea noastră nu mai poate suporta căderea în care suntem; când ni se pare că nu mai avem nici puterea necesară pentru a ne ridica şi atunci gândim că nu mai avem nici o ieşire. Este greu de înţeles puterea pe care a avut-o Proorocul Iona în pântecele fiarei care l-a înghiţit şi cum a putut el să se roage chiar şi acolo, căci vedem la noi înşine că în momentele în care am trecut print-un iad al deznădejdii nici nu ne mai puteam ruga; însuşi Proorocul David spune că:

„Şi în iad cine te va lăuda pe tine?” (cf. Psalmi 6,5).

Depresia (de la latinescul depresio care înseamnă apăsare) este o stare de apatie, de vlăguire, de evaluare descurajant-pesimistă a ceea ce se întâmplă. Starea de apăsare poate veni si de la o suprasolicitare, însă de multe ori această suprasolicitarea ne-o provocăm şi prin felul în care abordăm lucrurile.

Ne cuprinde panica pentru orice apare în cale şi grija ne oboseşte şi ne enervează. Mai rău: această stare este molipsitoare şi riscăm să o răspândim la persoanele din jurul nostru. De ce crucea pe care trebuie să o ducem devine mai grea decât putem noi să ducem? Oare Dumnezeu ne-a dat o cruce mai grea decât putem noi să ducem? Nicidecum, ci noi singuri ne-am îngreunat-o prin faptul că nu am acceptat-o. Astfel, un necaz, o boală, o pierdere devin mult mai grele atunci când noi nu vrem să acceptăm situaţia şi se uşurează atunci când noi le primim ca fiind trimise de la Dumnezeu. Atunci primim mângâierea harului şi suferinţa noastră se transformă din iad în bucurie pentru că Hristos a coborât la noi.

Sfântul Ioan Casian ne spune că neliniştea nu dispare atunci când ne ferim de ea, ci înfruntându-o. Astfel trebuie să ne îmbărbătăm în situaţiile prin care trecem şi să ne încurajăm prin faptul că suntem în mâna lui Dumnezeu, Care veghează asupra noastră. Sfinţii Părinţi spun că depresia poate apărea şi din trândăvie, dar şi din întristarea stăruitoare.

Trândăvia contemporană este confortul care lasă un gol în sufletul nostru. În viaţa omului contemporan jertfa şi slujirea aproapelui sunt tot mai greu de găsit. Omul s-a obişnuit cu o muncă care nu-l mai solicită fizic aproape deloc, războaiele se fac din faţa calculatorului, iar copiii nu mai fug după minge, ci joaca se face tot la calculator. Omul a devenit tot mai static şi dacă se duce după cumpărături, oboseşte rău de tot.

Urmarea bună este atunci când omul îşi dă seama că trebuie să iasă din această stare de lene şi are o zvâcnire manifestată prin mânia cea bună, iar motivaţia principală a evadării din acea stare uşuratică este aproapele nostru aflat în nevoie.

“Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor acum mă voi scula, zice Domnul (cf. Psalmi 11, 5).

Iată deci un mod şi o motivaţie de a ieşi din deprimarea sufletescă în care ne aflăm. Am văzut multe exemple de acest fel, în care persoane care treceau prin mari greutăţi erau motivate pentru a nu se descuraja în greutăţile respective, fie de copiii pe care îi aveau, fie de alte persoane dragi care ar fi avut nevoie de ele. Însă asta nu înseamnă că dacă nu avem copii sau dacă cei din jur ne refuză ajutorul, noi nu avem un rol în această lume; sunt atâtea locuri unde o mână de ajutor înseamnă foarte mult, iar dacă cineva s-a înbolnăvit şi nu mai poate da nici o mână de ajutor, nici atunci nu trebuie să cadă în deznădejde, deoarece răbdarea în suferinţă poate aduce mai mari cununi decât efortul omului sănătos; doar să nu ne pierdem nădejdea şi să ne rugăm.

Întristarea stăruitoare poate să aducă omului mari tulburări de comportament. Din cele spuse de Sfinţii Părinţi, de orice patimă este legată o dorinţă şi atunci când omului îi este tăiată voia vine şi întristarea. De exemplu când trebuia să primim o sumă de bani şi nu am primit-o, când nu am fost promovaţi, sau când ne-au fost respinse sentimentele de către o persoană dragă.

Întristarea poate să vină şi din mânie, şi în acest caz Sfinţii Părinţi ne dau unele sfaturi despre cum trebuie să ne comportăm cu persoanele cu care am avut o supărare. Sfântul Ioan Casian ne spune că după ce ne-am certat cu cineva să nu ne îndepărtăm cu totul de acea persoană, deoarece procedând astfel închipuirile nu ne dau pace şi amintirile jignirilor sporesc, ci dinpotrivă păstrarea legăturilor cu celălalt duce mai degrabă la tămăduire şi în timp se va arăta că neînţelegerea a fost o ispită. Deasemeni părinţii sfinţi ne spun că se cuvine să iertăm pe cei care ne supără căci prin ei ne cunoaştem bolile şi slăbiciunile. Sfântul Ioan Casian spune că întristarea poate fi şi nemotivată, ca urmare a lucrării vrăjmaşului.

Ava Nil ne spune că

“Rugăciunea este izgonitoarea întristării şi a mâhnirii”,

deci cei în cauză pot recurge la metoda rugăciunii, atunci când cât de cât îşi revin şi se pot ruga; însă cum pot ajuta cei din jur o persoană aflată în întristare? Afară de rugăciune, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că cei întristaţi au nevoie de mângâiere. Mângâierea pe care o putem aduce celor întristaţi, afară de cuvintele de încurajare, este să împlinim o dorinţă a celui aflat în ispită. Aceata poate să-i aducă o bucurie care să-l scoată din ispita întristării.

Condiţia ca cel aflat în boala depresiei să poată fi ajutat este ca el să-şi dorească să iasă din această stare. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că pentru “ca omul să scape de boală, trebuie să voiască cu tărie aceasta, trebuie să se scârbească de ea”. După caz, unii dintre bolnavii de acest fel au nevoie şi de tratament medicamentos, însă ceea ce se ştie sigur este că toţi au nevoie să-şi trateze sufletul.

Singhel Ioan Buliga http://www.cuvantul-ortodox.ro/depresia/

Depresia, boala secolului al XX-lea, se strecoara chiar si in sufletul celor mai puternici. Medicii pot de cele mai multe ori sa gaseasca medicamente pentru corpul care sufera un dezechilibru, pot sa asculte necazurile pe care le avem si sa ne dea curaj. Insa cand ajungem acasa, inapoi la probleme si la singuratate, speranta poate din nou sa piara.

Cand lumina ti-a palit din suflet si simti ca nu mai ai la cine sa apelezi, textele Bibliei pot ajuta la regasirea tariei sufleteasti. Psalmii, prin cuvintele tari si indemnele la speranta, sunt adevarate medicamente pentru cei cu credinta in Dumnezeum insa fara nadejde.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa iti amintesti ca nu esti niciodata singur. „Domnul este aproape de cei cu inima infranta, si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit”, se arata in Psalmul 34:18. Si nu suntem singuri indiferent cate necazuri avem si cate suferinte induram: „Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie”, ne arata Psalmii 23:4.

„Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma inconjori cu cantari de izbavire”, se scrie in Psalmii 32:7. Si daca uneori simtim ca nici in familie si nici in prieteni nu mai avem o baza, trebuie sa nu uitam ca mereu cineva ne asculta. Tot ce trebuie sa facem este sa cerem ajutorul. „Pleaca-Ti urechea spre mine, grabeste de-mi ajuta! Fii pentru mine o stanca ocrotitoare, o cetatuie unde sa-mi gasesc scaparea!”, Psalmii 31:2.

De multe ori insa, ajutorul pe care il primim din partea rudelor sau a prietenilor nu ne este la indemana tot timpul. Oamenii din jur sunt plecati, distrasi sau au la randul lor probleme, asa ca nu ne putem sprijini pe ei prea mult. In Psalmii 18:2, aflam ca sprijinul oferit de Dumnezeu este de neclintit: „Doamne, Tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stanca mea, in care ma ascund, scutul meu, taria care ma scapa, si intaritura mea!”.

Cel mai des, suferinta vine din faptul ca am fost nedreptatiti. Psalmul 91 arata insa cum credinta si taria sufleteasca sunt cele care ne scot la lumina: „Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua, nici de ciuma, care umbla in intuneric, nici de molima, care bantuie ziua in amiaza mare. O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii, si vei vedea rasplatirea celor rai.”

Depresiile apar de cele mai multe ori si pe fondul bolilor care ne afecteaza, pe noi sau pe cei dragi. Insa psalmii ne amintesc ca sufletul este esenta omului: „Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca: fiindca Dumnezeu va fi pururea stanca inimii mele si partea mea de mostenire” (Psalmii 73:26)

 

Am discutat cu mai multa lume care a cazut in stari depresive sau similare ca efect secundar al chimioterapiei- chiar am facut un sondaj la un moment dat…acum ce sa spun, personal cred ca depresia nu se trateaza cu pastile fiind in special o boala a sufletului si de aceea cred ca doar Dumnezeu poate vindeca bolile sufletului. eu as merge la un duhovnic, la Maslu si in special, m-as impartasi mai des https://tratamenteanticancer.wordpress.com/…/viata-si…/

acestea  pareri  si lucruri generale si NU inlocuiesc un duhovnic care are Harul Domnului si prin care Domnul va poate tamadui , poate pansa sufletul cu exact ce are nevoie el daca discutati cu El in Taina, la Spovedanie

 

Exprimati-va pararea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.