fundal
Repoziționarea / schimbarea scopului medicamentelor este unul dintre oceanele albastre la descoperirea de noi medicamente. Noile medicamente anticanceroase prin repoziționare sunt, de asemenea, o zonă minieră viguroasă prin in vivo, in vitro și in silico. Tratamentul cancerului pulmonar cu celule mici (SCLC) este restricționat din cauza lipsei agenților chimioterapeutici. Imipramina, un medicament provocator pentru SCLC a fost descoperită recent prin repoziționarea in silico. Am încercat imipramină la pacienții care au diagnosticat SCLC după chimioterapia de prima linie
Metodă
Din iulie 2013 până în decembrie 2015, pacienții care au diagnosticat SCLC au fost înrolați. Toți au fost tratați cu chimioterapie combinată de prima linie, platină și etopozid, iar unii dintre ei au fost supuși radioterapiei până la leziunea principală. După chimioterapie sau radioterapie combinată, imipraminei i s-au prescris alternativ 25-75 mg în funcție de toleranța pacientului.
Rezultat
Au fost participați cincisprezece pacienți, 6 (40%) dintre ei au fost limitați, 9 (60%) dintre ei au prezentat un stadiu extins, dar un stadiu mai limitat în grupul cu imipramină se compară cu grupul care nu a fost prescris (4 până la 2). Toți au fost fumători, 12 bărbați (80%), vârsta medie a fost de 64,6 ani. Clasificate după stadiul TNM, stadiul 3 a fost 8, stadiul 4 a fost 7. Nu au existat diferențe de vârstă, starea de performanță, stadiul cancerului, chimioterapie și radiații. Cantitatea și durata imipraminei, grupul prescris, a fost medie de 55 mg și 9 luni. Supraviețuirea a două grupuri a fost grupul prescris cu imipramină, 22 ± 6,3 luni și grupul neprecizat 13,0 ± 2,8 luni. (P = 0,105)
Concluzie
Procesul de imipramină este unul dintre agenții promițătoare pentru controlul sau menținerea tumorii neuroendocrine, în special a SCLC.
Identificare
DOI: https://doi.org/10.1016/j.jtho.2019.08.2272
