Glioblastom multiform vindecat cu apiterapie – 2 cazuri clinice Romania

Glioblastomul multiform – terapie standard și apiterapie


Cazul 19 – bărbat, 40 ani/ 1,68 m/ 126 kg
Abstract
Prezentăm cazul clinic al unui pacient tânăr, care a fost diagnosticat cu glioblastom multiform (GBM) la vârsta de 35 de ani și jumătate. Operat pentru tumora primară, apoi reoperat pentru recidivă, chimio- și radiotratat în cadrul secțiilor de neurochirurgie a două clinici universitare din Germania, a apelat, pentru apiterapia celei de-a doua recidive, la Apitherapy Medical Center din România.
Apelul la apiterapie s-a făcut atunci când Scorul de Performanță Karnofsky (KPS) a scăzut considerabil, în timp scurt, după operarea primei recidive, de la KPS 100, la KPS 50, ca urmare a unei noi recidive mult mai agresive. În acest stadiu s-a comunicat familiei faptul că, față de nivelul progresiei tumorale, clinicile nu mai au nici o opțiune terapeutică antineoplazică eficientă.
Familia a adus pacientul în România, unde a urmat apiterapia. După două luni și jumătate de apiterapie, pacientul a trebuit să revină lunar în Germania: era o problemă legată de funcționarea asigurării medicale, dar și o manifestare a curiozității față de eficiența altei metode, a altor agenți terapeutici, ca și a surprinderii față de evoluția pacientului, căruia nu i se mai acordase nici o șansă. Externat la nivelul KPS 50, la evaluarea făcută după trei luni și jumătate de apiterapie, starea clinică a pacientului este apreciată ca fiind corespunzătoare KPS 60, iar la evaluarea făcută după încă o lună, aceasta corespunde KPS 70.
Constant, în timpul apiterapiei, fiecare examen RMN efectuat în Germania – de fiecare dată nativ și cu substanță de contrast -, evidențiază stoparea certă a invazivității tumorale caracteristică agresivității mitotice a GBM. Simultan, de la absență cognitivă și suferință, pacientul devine normal orientat cognitiv și fără nici un deficit senzomotoriu. Atribuim aceste efecte puțin știutului potențial citostatic al apiterapicelor, care au interzis mitoza, tumora intrând în remisie. Sinergic, apiterapicele au interzis procesul de neoangiogeneză și, mai mult, au interzis funcționalitatea microvaselor sanguine de neoformare existente anterior.
Noi avem convingerea că dacă GBM ar fi abordat ca o succesiune de disproteinemii, în cadrul cărora disproteinemia autoimună precede disproteinemia imunosupresoare, profilaxia GBM ar putea fi posibilă în etapa sa autoimună. În cazul tumorilor primare intracraniene, credem că administrarea apiterapicelor, datorită potențialului lor antiangiogenic și citostatic, ar trebui să preceadă prima intervenție chirurgicală.
Evoluția tânărului pacient vine să demonstreze un lucru pe care cercetarea medicală fundamentală, ca și cercetarea clinică, nu ar trebui să-l ignore: ne referim la puțin cunoscutul, dar uriașul potențial imunomodulator și antitumoral al apiterapiei științifice. Ar fi în interesul suveran al pacienților1.


Câteva generalități privind glioblastomul multiform

Glioblastoamele sunt un tip de tumori cerebrale, fiind cele mai frecvente cancere intracraniene2: reprezintă circa15% din totalul acestora și peste 50% din tumorile gliale . Circa 60% dintre glioame au un înalt grad de malignitate, devenind glioblasoame (GBM). De regulă, prognosticul lor evolutiv este rapid și mai mult decât rezervat.

  1. Studiul de față se întemeiază pe documentele medicale emise de clinicile și laboratoarele din Germania, ca și de laboratoarele de analize medicale din România. Le punem oricând, cu plăcere, la îndemâna oricărui cercetător sau medic specialist ne-ar vizita. Le-am folosit cu acordul familiei și cu protecția identității subiectului. Documentele se află în baza noastră de date, la indicativul: „Cod – R20/112 – B6, Baza de date a Apitherapy Medical Center”.
  2. Cea mai simplă clasificare a tumorilor intracraniene – și care corespunde practicii noastre de a le aborda ca fiind disproteinemii -, este făcută după tipul de celulă din care s-au format: tumori gliale (din gliocite – celule gliale), meningeale (din celulele meningelui), neuronale (cu punct de pornire în celulele nervoase), schwanoame (din celulele tecilor nervoase).
    GBM poate să apară la orice vârstă – spre exemplu la 35 de ani, ca în cazul pus în discuție acum -, dar este mai frecvent după 55 de ani, cu un vârf de incidență între 65 și 74 de ani1. Are cauze puțin cunoscute, unele fiind considerate – dar insuficient argumentat -, a fi genetice2 (cele mai puține – circa 5%3). Atunci când se discută cauzele GBM, obișnuit se vorbește, de fapt, de factorii de risc: expunerea la radiațiile ionizante, la radiațiile emise de telefoanele mobile, la câmpurile electromagnetice (liniile de înaltă tensiune), la unii îndulcitori (aspartamul), la pesticide, la cauciucul sintetic, la formaldehide etc. Alți factori de risc sunt asociați cu bolile autoimune, cu astmul, cu neurofibromatoza, cu sindromul Li Fraumeni (ereditar, cu transmitere autozomal dominantă) etc.
    Dintre numeroasele – uneori contradictorii – clasificări ale glioblastaomelor, cea mai folosită este cea a WHO, după care, din cele 4 grade stabilite (Kernohan):
    -cele de gradul 1: sunt benigne; neuroinvestigate, nu prezintă efect de masă;
    -cele de gradul 2: sunt mai puțin agresive, apar mai ales la tineri și au un nivel de malignitate mai
    redus, cu o rată a supraviețuirii de până la 8 ani; neuroinvestigate, prezintă efect de masă, dar fără priză de contrast;
    -cele de gradul 3: cu atipii nucleare și mitoze atipice sunt mai agresive și cu un prognostic mai
    rezervat; neuroinvestigate, prezintă priză de contrast.
    -cele de gradul 4 apar mai ales la vârstnici, au un înalt grad de invazivitate, prezintă pleomorfism
    nuclear, activitate mitotică crescută, arii de necroză și hiperplazie endotelială; în ciuda
    tratamentelor complexe, supraviețuirea este semnificativ redusă.
    Diagnosticarea glioblastoamelor se bazează pe imagistică: scanarea CT (tomografia computerizată), sau/și scanarea RMN (rezonanță magnetică nucleară). Scanarea RMN, nativ sau și cu contrast, oferă mai multe detalii decât cele obținute prin CT. De regulă, apelul la imagistica diagnostică se face atunci când medicul o recomandă pacientului, pe baza unei simptomatologii sugestive: cefalee, vărsături, inapetență, stări de slăbiciune, oboseală cronicizată, tulburări vizuale, edem papilar, pareze ale nervilor cranieni, alterări cognitive și de comportament, deficite senzomotorii, epilepsie etc. Unele tumori intracraniene pot fi descoperite și întâmplător, cu prilejul investigațiilor pentru alte afecțiuni suspicionate. RMN-ul orientează și chirurgul, ajutând-ul să evite lezarea – în timpul intervenției chirurgicale -, a unor zone importante pentru memorie, vorbire, mișcare etc.

Imagistic, GBM de gradul 4 – care este și cel al subiectului nostru -, apar ca mase tumorale cu forme neregulate, slab delimitate, hipodense, cu zone de necroză tumorală și înconjurate de o zonă periferică cu celularitate crescută, infiltrat cu vase de sânge de neoformare. Peritumoral apare edemul, care poate fi mai mult sau mai puțin important. Acest tip de tumoră are un grad mare de invazivitate, putând afecta inițial un singur lob frontal, apoi ambii lobi (gliom „în fluture”), lobii parietali, trunchiul cerebral, putând disemina talamic, în lichidul cefalorahidian (LCR) și, foarte rar, sistemic.

  1. Faptul că glioblastoamele debutează mai ales după vârsta de 55 de ani, ar putea corespunde teoriei noastre privind debutul cancerelor intracraniene, privite ca fiind o succesiune de disproteinemii, cu trecere de la autoimunitate la imunosupresie. În faza precursoare, care este autoimună, au loc acumulări locale – și localizabile – de origine spongioblastică, cu formarea de glioame benigne. Dacă cineva ar compara, prin intermediul PT și EPS, evoluția proteinemiei în etapa benignă – cea de gliom -, ar putea observa valori comparabile cu cele – spre exemplu – din timpul în care se formează fibroamele uterine (hipoalbuminemie și hiperglobulinemie – cu creșterea mai pronunțată a imunoglobulinei γ -, însoțite de hipocalcemie ionică). Vom reține faptul că în perioada fibrozărilor benigne, hipoalbuminemia este însoțită de hipocalcemie ionică. Dacă glioamele apar și la pacienți mai tineri și chiar la copii, acest fapt se datorează unei proteinemii și calcemii comune bolilor autoimune fibrozante. Am mai vorbit despre autoimunitatea congenitală, cu predispoziție congenitală sau dobândită, care la copii, tineri și adulți este patologică. Autoimunitatea vârstnicilor însă, este o stare fiziologică (normală). Acest lucru nu înseamnă că autoimunitatea „de vârstă” nu are efecte patogene, ci numai faptul că este normală vârstei, inevitabilă și progresivă în măsura în care potențialul ficatului de a sintetiza albumina se reduce odată cu înaintarea în vârstă, crescând sinteza proteinelor globuline fibrozante.
  2. Sunt incriminate mai ales mutațiile la nivelul genei supresoare tumorale p53 – pierderea expresiei acestei gene conduce la multiplicarea celulară necontrolată. Astfel de mutații apar și în alte tipuri de cancere. Sunt puse în discuție și alte mutații ale altor gene.
  3. Relativ același este și procentul aproximat pentru cancerele mamare cu determinare genetică: 3-5%.
    Terapia standard a glioblastoamelor implică:
    -intervenția chirurgicală pentru rezecția și îndepăratrea cât mai completă a tumorii, întotdeauna
    urmată de examenul microscopic pentru diagnosticul de precizie; citoreducția chirurgicală completă este practic imposibilă, datorită slabei delimitări a tumorii față de țesutul cerebral înconjurător;
    -chimioterapia citostatică;
    -radioterapia: se folosește și în cazul tumorilor inoperabile, dar și după intervenția chirurgicală,
    asociată chimioterapiei;
    -terapia medicamentoasă adjuvantă, asociată chimioterapiei și radioterapiei: poate avea indicație
    simptomatică ori pentru restabilirea unor dezechilibre: anticonvulsivantă, anticoagulantă,
    antiedematoasă, antiangiogenică, antiemetică etc.
    Evoluția pacienților după chimioterapie și radioterapie, este obișnuit estimată în conformitate cu Scorul de Performanță Karnofsky (KPS). Nu vom prezenta întreaga „scară” KPS care, pornind de la 100 (stare bună a pacientului operat și chimiotratat, fără simptome și semne de boală), ajunge până la 0 (exit). Ne vom limita – precizăm -, la reproducerea caracteristicilor acelor niveluri ale scorului Karnofsky care îl privesc numai pe subiectul pus aici în discuție. Acestea sunt preluate – exact așa cum sunt înscrise -, din buletinele medicale de evaluare ale celor două clinici universitare din Germania, cu respectarea inclusiv a ordinii cronologice. Excepție face evaluarea din octombrie 2010 – atunci când familia aduce pacientul la Apitherapy Medical Center, fiind singura care ne aparține.
    Evoluția Scorului de Performanță Karnofsky în timpul terapiei standard:
    -Scor Karnofsky – 100%: pacient normal, cu simptomatilogie absentă, fără dovezi ale bolii (în iulie
    2010, după a doua intervenție chirurgicală pentru prima recidivă);
    -Scor Karnofsky – 50%: pacientul necesită asistență considerabilă și îngrijiri medicale frecvente (în
    septembrie 2010, când se apreciază că nici o terapie antineoplazică nu mai
    poate fi eficientă);
    -Scor Karnofsky –40%: pacientul prezintă dizabilitate; necesită îngrijire și asistență de specialitate
    (în octombrie 2010, când apelează la apiterapie1).
    Evoluția Scorului de Performanță Karnofsky în timpul apiterapiei:
    -Scor Karnovsky – 60%: pacientul are nevoie ocazională de ajutor, dar se poate îngriji de
    majoritatea nevoilor personale (în ianuarie 2011, după trei luni și
    jumătate de apiterapie)
    -Scor Karnofsky – 70%: pacientul se poate îngriji singur, dar nu poate desfășura o activitate
    normală sau să îndeplinească o muncă activă (în februarie 2011, după
    patru luni și jumătate de apiterapie); acest nivel se menține până în aprilie
    2012, când buletinul de examinare RMN, efectuat tot în Germania,
    consemnează faptul că glioblastomul și-a reluat progresia.
    Anticipăm cu prezentarea comparativă a evoluției clinice a pacientului, folosind ca unic indicator evoluția KPS, cu intenția mărturisită de a crește interesul față de evoluțiile:
    -în timpul terapiei standard – după a doua intervenție chirurgicală, KPS scade în două luni și jumătate (iulie-septembrie 2010), de la 100% la 50%;
    -în timpul apiterapiei – KPS crește în trei luni și jumătate (octombrie 2010-ianuarie 2011) de la 40% la 60%; în luna următoare – februarie 2011 – KPS crește la 70% și rămâne la acest nivel timp de un an și două luni (februarie 2011- aprilie 2012).

Considerăm această evoluție favorabilă, din perioada octombrie 2010 – aprilie 2012, obținută în exclusivitate prin apiterapie, ca fiind un caz unic de remisie tumorală de la KPS 40% la KPS 70%, iar o stabilitate așa de îndelungată la același nivel – KPS 70% -, este cu totul neobișnuită. Acest succes se datorează nu numai eficienței antitumorale incomparabile a apiterapicelor, ci și metodei abordării glioblastomului ca fiind o disproteinemie.

1.Este singura evaluare KPS care ne aparține: corespunde stării clinice din momentul apelului la apiterapie.
Glioblastomul abordat ca disproteinemie
Noi abordăm cancerele intracraniene ca fiind rezultanta a două tipuri de disproteinemii succesive – autoimună și imunosupresoare:
-disproteinemia autoimună precursoare, caracterizată prin: hipoalbuminemie, hiperglobulinemie (cu creșterea mai ales a globulinei γ peste limita superioară a v.n.), asociate hipocalcemiei ionice și, în multe cazuri, hiperlipidemiei; în această etapă se formează glioamele benigne;
-disproteinemia marcată de imunosupresie, caracterizată prin: hiperalbuminemie procentuală, hipoglobulinemie – mai ales la nivelul γ -, în asociere, în toate cazurile, cu creșterea Ca2+ și, constant, cu hiperlipidemia și hiperglicemia; în această etapă are loc cancerizarea: gliomul devine glioblastom.
Orice cauze sau factori favorizanți ar putea avea apariția glioblastomului, traversarea etapei autoimune – cu proliferare spongioblastică -, este o condiție sine qua non, oricare ar fi cauzele disproteinemiei autoimune:
-moștenirea congenitală a disproteinemiei materne1, transmisă materno-fetal – marcată de hipoalbuminemie și hiperglobulinemie, însoțite de hipocalcemie ionică;
-dobândirea unui status proteic caracteristic bolilor autoimune – hipoalbuminemie și hiperglobulinemie, asociate hipocalcemiei ionice:
-printr-o alimentație prea bogată în proteine2, cu alimente care conțin în exces aminoacizi
precursori ai proteinelor globuline și prea săracă în aminoacizi precursori ai albuminei;
-printr-o alimentație prea bogată în lipide2: prin efectele asupra hepatocitelor conduce la
diminuarea procentuală a albuminei;
-consumul exagerat de alcool – poate conduce la hipoalbuminemie;
-traversarea unor infecții cu efecte inflamatorii – bacteriene, virale etc. -, care stimulează
creșterea globulinei γ, cu evoluție înspre autoimunitate;
-ca efect iatrogen al unor medicații etc.
Cancerele intracraniene sunt boli datorate disproteinemiei cronicizate, asociată și cu evoluția corespunzătoare a funcțiilor sistemului imun. Proliferarea fibroproteinelor și dezorganizarea țesuturilor în condiții de autoimunitate, sunt comune și altor boli autoimune cu efecte fibrozante, ca și altor tipuri de cancere precedate de procese fibrozante.
Gliofibromul autoimun benign format inițial, ulterior malignizează devenind glioblastom. Cancerizarea este însoțită de trecerea de la starea de autoimunitate la cea de imunosupresie – globulina γ scade înspre- și mai ales sub limita minimă a v.n., fapt care conduce la creșterea procentuală a albuminei (ALB), fapt evidențiat prin electroforeza proteinelor serice (EPS). Simptomatologia gliofibroamelor benigne – dacă există -, se reduce la cea determinată de eventuala presiunea exercitată – în proximitatea zonei de formare -, asupra creierului. Treptat, odată cu cancerizarea, într-un timp relativ scurt, apar simptome al căror număr și intensitate sunt în creștere. Instalarea acestor simptome este, de regulă, semnalul debutului investigațiilor în scop diagnostic.

Între debutul cancerizării gliomului și debutul invazivității pentru a deveni glioblastom multiform, există un anumit spațiu de timp. Durata probabilă a acestui timp , datorită mitozei

1.Disproteinemia maternă marcată de hipoalbuminemie însoțită de hipocalcemie, poate determina autoimunitatea congenitală a nou-născutului. Fătul se dezvoltă cu substanțele din sângele mamei. Mai mult, atunci când organogeneza ajunge într-o anumită etapă, fătul însuși participă la producerea proteinelor. Organismul său însă, nu poate întrebuința, pentru funcțiile sale proteinogene, alte proteine în afara celor aflate în sîngele placentar, iar acest sânge este matern. Astfel, status-ul proteic al mamei – disproteinemia cu hipoalbuminemie -, este preluat de făt asociat și cu hipocalcemia. Acestea explică faptul că unii copii, din primele luni de viață sau din primii ani, fac boli autoimune – astm, uveită fibrinoplastică, artrită juvenilă etc. -, care în literatura medicală clinică sunt de regulă considerate a avea cauze idiopatice. Nimic mai inexact. Dacă multe dintre afecțiunile nou-născuților ar fi privite ca disproteinemii transmise materno-fetal, nu am mai avea o listă așa de lungă de boli ale căror cauze sunt considerate necunoscute (idiopatice, criptogene). Dacă s-ar face analizele PT, EPS, CaT și Ca2+ atât mamei, cât și copilului, s-ar putea observa disproteinemia autoimună și hipocalcemia ionică comune ambilor.
2.Bolile autoimune, ca și cancerele intracraniene, sunt mai frecvente în țările bogate, cu exces alimentar – proteic, lipidic și glucidic -, în timp ce în țările sărace predomină bolile datorate infecțiilor și subnutriției. Presupunem că această constatare – care nu ne aparține – confirmă, fie și indirect, teoria noastră privind succesiunea autoimunitate – cancer intracranian.
rapide proprie glioblastomului, este cu mult mai scurtă decât etapa acumulării autoimune pentru formarea gliofibromului.
Față de aceste trei etape – formarea gliomului, cancerizarea sa și debutul invazivității – ar putea fi puse în discuție cel puțin două întrebări:

  • în care dintre primele două etape se produce vascularizarea1 gliofibromului ?
  • dacă profilaxia este posibilă, în care dintre primele două etape ar putea fi benefică ?
    Literatura medicală afirmă explicit: nu există o terapie profilactică a GBM. În majoritatea cazurilor, acestea sunt diagnosticate abia atunci când sunt maligne. Întrebarea însă, rămîne: ar putea fi inițiată o terapie profilactică a glioblastaomelor ? Noi credem că da, dar numai atunci când proteinele totale (PT), proteinele serice (PS) – prin EPS, calciul total (CaT) și calciul ionic (Ca2+) vor deveni analize de laborator de rutină, iar lipidemia și glicemia vor fi supravegheate regulat (hiperlipidemia și hiperglicemia se asociază constant acestor tumori).
    În cazul suspicionării unor procese fibrozante – sugerate de hipoalbuminemie, hiperglobulinemie și hipocalcemie ionică -, chiar și în absența unei simptomatologii sugestive, examenul RMN ar putea descoperi un gliom benign (cu dimensiuni reduse, localizat, fără neovascularizație, fără debutul invazivității, fără edem). În acest stadiu, reechilibrarea PT prin reechilibrarea PS – indicată de EPS -, ca și prin restabilirea în limite fiziologice a Ca2+, a lipidemiei și glicemiei, pot interzice continuarea procesului autoimun de creștere a gliomului, pot interzice – sau opri, dacă este în curs -, procesul de neoangiogeneză2, pot interzice apariția edemului. În aceste condiții gliomul s-ar putea resorbi, ar putea rămâne benign sau ar putea fi eradicat complet chirurgical. Oricum ar fi, șansa reală a profilaxiei tumorilor intracraniene rămâne menținerea proteinemiei, calcemiei, lipidemiei și glicemiei în limite fiziologice. Sau, după caz, restabilirea în timp optim a dezechilibrelor lor.
    Prin urmare, paraclinic, rezumând evoluția proteinemiei:
    -bolile autoimune prezintă: -hipoalbuminemie;
    -hiperglobulinemie (mai ales globulina γ și IgG cresc);
    -hipocalcemie ionică (oricare ar fi nivelul CaT);
    -cancerele intracraniene prezintă: -creșterea procentuală a ALB înspre limita superioară a v.n.;
    -globulina γ și IgG au valori la – și mai ales sub v.n.;
    -Ca2+ are întotdeauna valori normale, oricare ar fi nivelul CaT;
    -în alte cancere observăm: -hipoalbuminemie;
    -hiperglobulinemie (mai ales la nivelul γ);

-Ca2+ în valori normale.

1.Neovascularizarea în glioblastoame – care facilitează hrănirea tumorii și invazivitatea – are anumite particularități. Nu le vom pune aici în discuție. Se apreciază, în literatura medicală, că neovasularizarea debutează atunci când echilibrul dintre factorii angiogenici și cei antiangiogenici s-ar deteriora în favoarea primilor dintre aceștia. Nu se acordă vreun rol nivelului albuminei în controlul formării neovaselor sanguine. Între albumină și globuline există un permanent proces de intercondiționare, de interreglare în cadrul PT. Hemangioamele hepatice, spre exemplu, se formează în condiții de hipoalbuminemie. Vascularizarea fibroadenoamelor mamare are loc în condiții de scădere continuă a albuminei, dar numai după cancerizarea acestora. În fibroamele uterine, neovascularizarea precede debutul formării fibromului, dar acestea cancerizează numi în cazuri foarte rare. Ar fi de știut când este inițiată neovascularizarea glioamelor: înainte de formarea acestora, ca în fibromul uterin, ori după cancerizarea gliomului deja format, ca în cazul fibroadenoamelor mamare care cancerizează. Faptul că unele glioame înglobează în ele vreun vas de sânge preexistent, care de mai înainte „tranzitează” zona de „conglomerare” glială, nu poate fi confundat cu neovascularizarea gliomului.
2.Nivelul scăzut al albuminei favorizează neovascularizarea. Numărul medicamentelor antiangiogenice este în continuă creștere, dar cazurile clinice raportate privind efectele lor nu prea sunt încurajatoare. Nu este aici locul listării nici pentru factorii angiogenici, nici pentru cei antiangiogenici, nici pentru medicamentele cu dorite efecte antiangiogenice. În experiența noastră, restabilind echilibrul A/G –cu condiția ca fiecare globulină să aibă valori normale -, am obținut resorbția neovaselor sanguine care înfiltrau fibroadenoamele mamare cancerizate, astfel încât acestea au putut fi îndepărtate chirurgical fără riscul metastazării. Imagistica acumulată în baza noastră de date demonstrează potențialul antiangiogenic al apiterapicelor și în fibroamele uterine. Apiterapeutic, prin reechilibrarea PT – în funcție de valorile EPS, se poate obține mai mult decât se obține prin embolizarea clasică. Resorbind complet neovasele sau diminuând funcționalitatea lumenului lor, fibroamele fie s-au resorbit, fie s-au oprit din creștere. (Cod: R5/64-B2; R5/66-B7; R9/89-B13; R9/162-B16- Baza de date a Apitherapy Medical Center). Interzicerea progresiei GBM în cazul de față, pentru o lungă perioadă de timp –octombrie 2010-aprilie 2012 -, noi o atribuim și potențialului antiangiogenic al apiterapicelor.
Terapia standard a glioblastomului (Germania: ianuarie 2006 – septembrie 2010)
Până la data apelului la apiterapie – cu implicarea a două clinici universitare și a unui cabinet medical specializat în radiologie și medicină nucleară din Germania -, pacientul traversase două intervenții chirurgicale. Prima intervenție s-a făcut pentru glioblastom, iar a doua pentru recidiva acestuia, de fiecare dată urmând protocolul terapeutic standard în astfel de tumori intracraniene: chimioterapia și radioterapia, cărora li se asociază adjuvant antibiotice, anticonvulsivante, anticoagulante, antiemetice și antiinflamatorii steroidiene (care au și rol imunosupresor). De excepție este faptul că între prima intervenție chirurgicală – pentru rezecarea tumorii primare – și cea de a doua, pentru recidivă -, s-au scurs trei ani și jumătate. Aceast spațiu de timp – care este relativ îndelungat în astfel de situații -, se datorează profesionalismului medicilor și vârstei pacientului. Oricum ar fi însă, înainte ca pacientul să apeleze la apiterapie, s-a ajuns la absența oricărei opțiuni terapeutice antineoplazice eficiente, fapt comunicat familiei.
Pentru a facilita urmărirea evoluției bolii pacientului, întrebuințând documentele medicale provenite din Germania, vom recurge la cronologie:
-din iarna anului 2005 – la vârsta de 34 de ani și jumătate – apar dureri frontale a căror intensitate și frecvență crește treptat;
-ianuarie 2006 – la vârsta de 35 de ani și jumătate, a fost operat pentru glioblastom frontal stânga care, histopatologic, este diagnosticat ca fiind glioblastom multiform, gradul IV OMS:
-urmează chimioterapia citostatică cu Temodal – 12 cicluri;
-februarie-aprilie 2006 face radioterapie (însumând 61,2 Gy);
-mai 2009 – la trei ani și trei luni după prima intervenție chirurgicală, examenul RMN diagnostichează atât recidiva tumorii, cât și invazia tumorală în lobul frontal drept;
-iunie 2009 – are loc a doua intervenție chirurgicală: se face rezecția recidivei tumorale;
-face chimioterapie citostatică intensivă cu Temodal;
-face radioterapie (însumând încă 50 Gy);
-iulie 2010, revenind la clinică pentru reevaluare:
-pacientul afirmă o bună tolerare a chimioterapiei, deși în ultimul timp apar stări tot mai
frecvente de oboseală și apatie;
-se constată că este cooperant, orientat și fără deficit senzomotoriu;
-recomandări: -continuarea chimioterapiei cu pauze de câte o săptămână;
-administrarea AIS în funcție de efectele citostaticului asupra sângelui;
-revenirea la control peste 4 săptămâni;
-starea clinică a pacientului corespunde scorului „Karnofsky 100%”;
-septembrie 2010 – o nouă reevaluare la clinică, constată:
-progresia apreciabilă a tumorii;
-deteriorarea gravă a stării clinice;
-starea clinică a pacentului corespunde acum scorului „ Karnofski 50%”;
-absența oricărei opțiuni terapeutice1- este discutată cu familia;
-pacientul este trimis la o altă clinică universitară de neurochirurgie pentru încă o reevaluare;
-septembrie 2010 – cealaltă clinică universitară, după examinare, comunică familiei:
-tumora și-a reluat creșterea bifrontală, invadând acum și sistemul ventricular;
-o altă rezecție a tumorii a devenit inutilă (față de extinderea acesteia);
-nu mai poate fi continuată nici chimioterapia (deja a fost făcută intensiv);
-nu mai poate face nici radioterapie (a cumulat deja peste 110 Gy)
-starea clinică s-a deteriorat la un astfel de nivel, încât nu mai este eficientă nici o terapie
antineoplazică2 – fapt notificat familiei;
-nu se mai stabilește nici un termen pentru prezentarea la clinică (fapt semnificativ pentru
prognosticul evoluției pacientului);
-familia va apela la clinică oricând, atunci când starea pacientului va necesita supraveghere

medicală permanentă;

1.„In Zusammenschau aller Befunde sehen wir keine Therapieoption mehr.”

  1. „…von der Durchführung weiterer antineoplastischer Therapien abgeraten hätten.”
    -ambulatoriu, se recomandă familiei să administreze pacientului Avastin1 (acesta nu l-a tolerat, iar starea sa clinică continuă să se deterioreze).
    Suntem în ultima decadă a lunii septembrie 2010, când familia, ca ultimă șansă, se hotărăște să apeleze la apiterapie. În acest scop pacientul este adus în România, unde se stabilește împreună cu mama sa, care l-a îngrijit.
    Apiterapia glioblastomului (România: octombrie 2010 – iulie 2011)
    Atunci când a apelat la apiterapie, la 2 octombrie 2010, pacientul avea aproape 40 de ani. Era obez – la o înălțime de 1,68 m avea 126 de kg. Prezenta incontinență –purta pempers. Avea un vocabular redus la foarte puține cuvinte – cele mai utilizate și nu prea inteligibil pronunțate fiind nu, da, dă-mi, vreau, nu vreau. Nu mai știa să scrie și să citească. Nu mai știa că a fost căsătorit, nici că avea un băiețel. Recunoștea și comunica doar cu părinții, cei care îl îngrijeau. Nu răspundea la nici o întrebare, nu prezenta nici un interes pentru nici o persoană cu care venea în contact. Îl interesa numai televizorul, dar numai pentru emisiunile cu desene animate. Mergea cu dificultate, oriîncotro era îndrumat, exact asemeni unei jucării mecanice, în afara oricărei intenții proprii, conștientizate, de a ajunge undeva într-un anume scop. Stând pe scaun în cabinet, din când în când capul îi cădea înspre umărul stâng și adormea „instant”, dar numai pentru unu-două minute. La un moment dat s-a așezat pe podea, a scos o mașinuță din buzunar și a început să o plimbe înainte și înapoi. Oricum, nu știa nici cine este, nici în ce stare este, nici unde și nici în ce scop se află.
    Acesta era nivelul cognitiv și senzomotoriu al celui pentru care, în speranța părinților, apiterapia era ultima șansă. Ultimul KPS estimat în Germania, în prima decadă a lunii septembrie 2010, era de 50%. După estimarea noastră, deteriorarea stării clinice a pacientului – dizabilitate, necesitatea îngrijirii și asistenței de specialitate – nu putea fi evaluată la mai mult de KPS – 40%.
    Pentru discutarea evoluției pacientului în timpul apiterapiei, ne vom folosi, ca și pentru cea din timpul terapiei standard, mai ales de rapoartele de evaluare lunară emise de clinica universitară din Germania: pacientul a trebuit să se întoarcă în fiecare lună la clinică, începând cu decembrie 2010. De fiecare dată, evaluarea este însoțită de un dublu examen RMN: nativ și cu substanță de contrast. Pentru urmărirea evoluției pacientului în timpul apiterapiei, ne vom folosi tot de cronologie:
    -2 octombrie 2010 – familia aduce pacientul, în starea descrisă mai sus, la clinica noastră:
    -singurul document medical pe care a putut să-l prezinte, a fost ultimul raport de evaluare
    din ultima decadă a lunii septembrie 2010;
    -față de insistențele părinților privind urgența, în absența datelor paraclinice2, dar
    bazându-ne pe experiența clinică anterioară, am alcătuit un protocol apiterapeutic, și am
    recomandat un regim alimentar –inițial pentru numai 30 de zile; obezitatea pacientului -126
    de kg la o înălțime de 1,68 m – a impus reducerea drastică a lipidelor alimentare; regimul
    hidric l-am aproximat la minim 2,5 litri/zi (din care ceaiurile reprezintă 1,5 litri/zi);
    -am recomandat întreruperea administrării Avastinului, reducerea cu ¼ săptămânal a
    Metilprednisolonului, iar Carbamazepină am redus-o la jumătate pentru primele 10 zile,
    apoi am întrerupt complet și administrarea acesteia (mama pacientului a afirmat absența
    oricăror crize covulsive).

Nu este aici locul unei descrieri exhaustive nici a metodei noastre de abordare terapeutică a

  1. Avastinul este un concentrat pentru o soluție perfuzabilă, care ar trebui să blocheze continuarea neoangiogenezei, oprind astfel progresia tumorii.Substanța activă conținută de Avastin este bevacizumab, unul dintre multele „mab”-uri, un anticorp monoclonal umanizat. „Sarcina” sa ar fi să opresacă creșterea neovaselor sanguine în interiorul tumorii, legându-se caracteristic de factorul de creștere a endoteliului vascular (FCEV). Acesta este unul dintre factorii angiogenici și se află în interiorul pereților vaselor de sânge și limfatice. Avastinul, întrebuințat relativ frecvent, deși cazurile clinice raportate nu-l girează cu vreo eficiență demonstrată, dacă n-ar avea destul de multe efecte adverse, ar putea avea rolul de placebo.
  2. În Germania documentele medicale au un alt „circuit” față de cel din România. Așa cum am spus, au putut prezenta numai ultimul raport de evaluare, din septembrie 2010, care conține și informarea familiei privind epuizarea căilor terapeutice antineoplazice. Cu destulă dificultate, ulterior, au obținut rapoartele de evaluare anterioare venirii în România. Am recomandat un minim de analize de laborator, dar familia a insistat să amânăm un timp recoltarea: pacientul, altfel absent, se opunea vehement prezenței halatelor și instrumentelor medicale.
    tumorilor intracraniene, nici a biostructurii apiterapicelor întrebuințate și nici a valențelor farmacodinamice a substanțelor pe care le investim cu un incomparabil potențial antineoplazic. O precizare însă, se impune: nu există două științe medicale paralele, una pentru terapia standard a tumorilor, iar cealaltă privind apiterapia lor. Apiterapia, „neortodoxă” scolastic, mai curând o erezie1 încă, are valențe antitumorale practic necunoscute clinicienilor.
    Fără îndoială, sunt multe diferențe între terapia standard și apiterapie, esențiale fiind, în favoarea acesteia, biocompatibilitatea și sinergia de acțiune prin sinergie de prezență atât a agenților terapeutici, cât și a substanțelor care le sprijină acțiunile atât sistemic, cât și la nivelul celulelor țesutului țintă, ori le limitează agresivitatea atunci când este necesar.
    Există și o diferență fundamentală între terapia standard și apiterapie:
  • agenții terapiilor standard, prin agresivitatea lor, simultan efectelor citostatice intenționate, dezafectează sistemic funcțiile fiziologice ale organismului, făcând necesară o complexă medicație adjuvantă;
  • apiterapicele, sinergic acțiunilor citostatice, restabilesc funcțiile sistemului imun, care astfel se mobilizează și contribuie la efortul antitumoral, fapt cu totul străin în terapiile standard.
    Apiterapicele recomandate în cazul de față au fost: Apicitosan II, Api Imunostim IV, Melanovit I, Ares II și Apidigest. Pentru îndulcirea ceaiurilor, am recomandat o combinație de mieri poliflore din zona montană și subcarpatică a județului Gorj – România. Aceeași origine o au și celelalte substanțe incluse în apiterapice. Propolisul folosit la producerea apiterapicului ARES II, recoltat de albine din arboretul văii râului Amaradia, din zona localității Bălănești de Gorj -, are efecte cert superioare mult-apreciatului propolis brazilian.

Acționând sinergic, substanțele conținute în aceste apiterapice au efecte citostatice, antiinflamatoare, imunostimulatoare, antifibrozante, antiangiogenice, anticonvulsivante, anticoagulante, antiemetice, hipolipemiante, hipoglicemiante etc. Mai mult, apiterapicele conțin toate substanțele necesare construcției, funcțiilor și protecției celulare. Avantaj de excepție, apiterapicele oferă nu numai substanțele precursoare necesare funcțiilor „lucrative” ale metabolismului uman. Acestea conțin și o gamă impresionantă de substanțe complet elaborate – neprețuitele biomolecule apicole -, cu o biostructură moleculară identică celor sintetizate și exocitate de celule, fapt deosebit de important în cazurile de malfuncții ale metabolismului. Pentru o expunere amplă a biostructurii și funcțiilor terapeutice ale apiterapicelor, ar fi necesar un tratat de biologie moleculară și imunologie. Noi le-am dedicat, în afara masteratelor, două teze de doctorat în științele medicale2, șapte cărți3, 95 de studii publicate în jurnale cu profil medical4; unul dintre acestea, publicat în 2014 în revista elvețiană Molecules5, a fost premiat de CNCSIS (Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior).

1.„Erezia” – vrăjitorie au numit-o medicii din clinicile germane ai pacientului nostru la prima înfățișare pentru reevaluare -, mai are de făcut un drum lung pentru a deveni o veritabilă știință. Abia atunci când farmacologia, cercetarea medicală fundamentală și cercetarea clinică vor conlucra, convinse fiind de valoarea greu de estimat acum a importanței „darurilor” albinei pentru sănătatea umană, apiterapia va deveni o știință medicală egal îndreptățită cu oricare alta: atît în universități spre a fi cunoscută, cât și în clinici pentru a fi aplicată. Abia atunci și numai astfel, apiterapicele vor putea fi standardizate la nivelul a ceea ce obișnuit numim medicament, putînd fi larg și benefic întrebuințate. Petru ca acestea să devină o realitate însă, este nevoie de mobilizarea interesului cercetătorilor și clinicienilor: este, mărturisim, una dintre țintele pe care ni le propunem și prin studiul de față. Și, poate, va fi nevoie și de demobilizarea intereselor unor producători de medicamente „tradiționale.” Sau „inovatoare” !
2.Andrițoiu Călin Vasile, Efecte ale produselor apiterapiceasupra mecanismelor fiziopatologice ale cirozelor hepatice, UMF „Gr.T.Popa”, Iași, 2009; Andrițoiu Vasile, Reechilibrarea apiterapică a proteinelor plasmatice prin reechilibrarea proteinelor serice, UMF „Gr. T. Popa”, Iași, 2012.

  1. Andrițoiu Vasie, ABC-ul apiterapiei, Editura Punct, Târgu-Jiu, 1995; Andrițoiu Vasile, 209 rețete apiterapeutice, Editura Nipexim, Târgu-Jiu, 1999; Andriţoiu Călin Vasile, Vasile Andriţoiu, Teze şi ipoteze în apiterapie şi apidietă, Casa de Editură Venus, Iaşi, 2010; Andriţoiu Vasile, Călin V. Andriţoiu, Cazuri şi studii clinice în apiterapie, Casa de Editură Venus, Iaşi, 2010; Andrițoiu Călin Vasile, Micrografii asupra produselor apicole. Apiterapia în bolile cardiovasculare, Editura PIM, Iași, 2014; Andrițoiu Călin Vasile, Efecte ale produselor apiterapice Stupina asupra cirozei hepatice toxice, Editura PIM, Iași, 2014; Andrițoiu Călin Vasile, New natural biocompatible materials with applications in wound-healing, Lambert Academic Publishing, Saarbrucken, Germania, 2014.
  2. Din care: 29 B+, 5 ISI și 61 ISBN.
  3. Călin Vasile Andriţoiu, Lăcrămioara Ochiuz, Vasile Andrițoiu, Marcel Popa, Effect of Apitherapy Formulations against Carbon Tetrachloride-Insuced Toxicity in Wistar Rats after Three Weeks of Treatment, Molecules, Basel,2014.
    -2 noimbrie 2010 – familia aduce primele analize – efectuate la un laborator din România:
    EPS – Valorile aparțin laboratorului
    PT = 7,1 g/dL (6-8); γ = 13,6% (12-20); IgG = 910 mg/dL(700-1600) ;
    IgM: 78 mg/dL (40-240); IgA:125 mg/dL (70-400); IgE: 56 mg/dL (<150) CaT: 9,1 mg/dL (9-11);Ca2+:4,14 mg/dL (4,1-5,5);Glic: 128 mg/dL(60-99) WBC:6,1 (4010); Ne = 78,2% (50-71); Lym =14,1% (25-45); RBC: 4,75 (4,4-5,9); HGB: 14,9 g/dL (12,1-17,2); HCT: 44,4%(36,1-52) COL: 230 mg/dL (<200); HDL:42 mg/dL (> 60); LDL:138 mg/dl(<100)
    NSE (neuron – specific enolase): 25 ng/mL (< 16,3)
    CEA (antigen carcino-embrionar): 7,72 ng/mL (< 4,3)
    Cod: R20/112-B6, Baza de date a Apitherapy Medical Center
    -Octombrie și noiembrie 2010 – pacientul nu a mai fost reevaluat în Germania:
    -pacientul urmează apiterapia în România;
    -buletinul de analize de mai sus (2.11.2010) reflectă o realitate paraclinică existentă după o
    lună de apiterapie;
    -în noiembrie 2010, mergând la clincă în legătură cu unele formalități legate de asigurarea
    medicală, pe lângă ironia apelului la „vrăjitorii” din România, tatălui i s-a cerut ca, începând cu luna decembrie 2010, să-și aducă lunar fiul pentru reevaluare.
    Un avantaj față de această atitudine: urmare a rapoartelor de evaluare emise de clinica din Germania, putem urmări evoluția pacientului în timpul apiterapiei din România, consemnată în documente a căror credibilitate nu poate fi pusă la îndoială (alfate în baza noastră de date).
    -Decembrie 2010 – raportul de evaluare – Germania -, consemnează:
    -central, tumora prezintă o zonă necrozată considerabilă;
    -comparativ cu evaluarea anterioară (din septembrie 2010), tumora nu are tendința de
    modificare1; (deci tumora își încetează progresia);
    -deocamdată, reticent, poate și contrariat față de ceea ce se aștepta să vadă, clinicianul nu
    consemnează schimbările benefice în starea clinică a pacientului, deși acestea sunt mai mult decât evidente; dar nici cuvântul „vrăjitori” n-a mai fost rostit !
    Prin urmare: după două luni și jumătate de apiterapie în România, examenul RMN observă încetareat progresiei glioblastomului. Noi asociem oprirea progresiei tumorii cu reducerea nivelului imunosupresiei, ca și cu efectele antiangiogenice și antimitotice ale agenților terapeutici aflați în apiterapicele produse de către Apitherapy Medical Center.
    -Ianuarie 2011, după 80 de zile de apiterapie, raportul de evaluare – Germania) -, consemnează:
    -tumora și-a încetat progresia, devenind stabilă comparativ cu examinarea anterioară2;
    -terapia cu Carbamazepină și Metilprednisolon a fost întreruptă (se cere reintroducerea lor);
    -îmbunătățirea semnificativă a stării generale: este „o performanță cognitivă”, pacientul
    fiind orientat, cooperant și fără nici un deficit senzomotoriu3; incontinența este absentă;
    -față de datele oferite de imagistica RMN, ținând seama și de îmbunătățirea radicală a stării
    clinice a pacientului, raportul notează: „Karnofsky – Index 60%”.
    -în starea actuală, clinica nu are încă nici o opțiune terapeutică care ar putea fi eficientă4;
    -pacientul se întoarce în România cu familia, pentru continuarea terapiei naturiste5.

Buletinul de analize efectuate acum în Germania – 22.01.2011 -, deși destul de limitate, ne oferă posibilitatea urmăririi evoluției paraclinice a pacientului, prin comparația cu analizele din

1.„Infratentoriell keine Auffalligkeiten. Keine relevante Anderungstendenz im Vergleich zur Vorunstersuchung bei ausgedehntem Glioblastom-Rezidiv und erheblicher Tumorausdehnung wie beschrieben im Sinne einer Gliomatosis cerebri.”
2 .„Aktuell: stabiler Befund bei bekanntem Tumorrezidiv.”

  1. Raportul apreciază pacientul ca fiind „orientiert und kooperativ”, „kein sensomotorisches Defizit.”
  2. „Von unserer Seite sehen wir weiterhin keine sinnvolle Therapieoption.”
  3. Pacientul „… wird sich zur Weiterführung der naturheilkundlichen Terapie demnachst wieder nach Rumanien
    begeben”.
    Proteine
    Serice %
    Valori
    Normale %
    Rezultat %
    ALB
    55-65
    62,7
    α1
    2-4
    2,5
    α 2
    7-11
    8,6
    β
    8-14
    12,6
    γ
    12-20
    13,6

A/G

1,6
România, din 2.11.2010. Alăturate imagisticii RMN – care certifică încetarea progresiei tumorii – și consultului clinic, justifică îmbunătățirea stării sale, de la KPS 40 în octombrie 2010, la KPS 60 în ianuarie 2011, după 80 de zile de apiterapie.
Buletin – 2.11.2010 –România Buletin -22.01.2011-Germania1
după 30 de zile de apiterapie după încă 50 de zile de apiterapie
(2 octombrie-2 noiembrie 2010) (2 noiembrie 2010-22 ianuarie 2011)
-WBC 6,1 mii/μL (4-10) 6,3 mii/μL (4-10)
-RBC 4,75 mil/μL (3,8-5,1) 5,1 mil/μL (4,40-5,40)
-Lym 14,1% (25-45) 18% (20-40)
-IgG 910 mg/dL (700-1600) neefectuată
-Ne 78,2% (50-71) 68% (40-70)
-PLT 189 mii/μL (150-450) 209 mii/μL (150-400)
-COL 230 mg/dL (140-220) 173 mg/dL (< 200) -LDL 138 mg/dL (<100) 101 mg/dL (<160) -HDL 42 mg/dL (>60) 51 mg/dL (>40)
-GGT 72 U/L (15-50) 25 U/L (< 66)
-Glicemia 128 mg/dL (60-99) 80 mg/dL (60-110)
-EPS (vezi EPS de mai sus) neefectuată
-NSE 25 ng/mL (<16,3) neefectuată
-CEA 7,72 ng/mL (< 4,3) neefectuată
Rezumând evoluțiile din primele 80 de zile de apiterapie:
-familia nu a prezentat nici un buletin de analize la 2.10.2010, când a început apiterapia;
-analizele din 2.11.2010 sunt efectuate după 30 de zile de apiterapie, prin urmare nu reflectă cu exactitate starea paraclinică a pacientului la începutul apiterapiei;
-analizele din 22.01.2011, efectuate în Germania, după un total de 80 de zile de apiterapie, dar la 50 de zile distanță față de cele efectuate în România (alăturate informațiilor obținute prin RMN și consultării clinice), confirmă:
-efectele antiangiogenice și antimitotice al apiterapicelor Apicitosan II și ARES II; potențialul lor antiangiogenic a făcut necesară excluderea Avastinului;
-efectul antiinflamator și antiimunosupresor al apiterapicului Api Imunostim IV, a făcut necesară excluderea Metilprednisolonului2, a cărui administrare nu putea decât să agraveze starea de imunodepresie caracteristică GBM, favorizând – de fapt stimulând -, mitoza tumorală prin acțiunea sa imunosupresivă; nu știm care a fost nivelul imunității pacientului la începutul apiterapiei, dar aceasta nu putea fi decît o imunodepresie severă; creșterea IgG la 910 mg/dL, ca și creșterea Lym la 14,1%, nu poate fi decât rezultatul corectitudinii abordării GBM ca fiind o disproteinemie imunosupresivă (a se observa continuarea creșterii procentuale a limfocitelor în buletinul de analize din Germania, la 50 de zile după cel din România); apiterapicele conțin propriile substanțe antiinflamatorii și imunomodulatoare;

-efectul hipolipemiant al apiterapicelor – este ușor de observat făcând o paralelă între valorile încă crescute ale lipidelor în buletinul de analize din România și normalizarea lor după încă 50 de zile (buletinul de analize din Germania)3;

1.Este primul buletin de analize de laborator efectuate în Germania care ne-a fost prezentat.
2.Am afirmat că noi privim GBM ca fiind rezultatul unei disproteinemii marcate de imunosupresie (hipogamaglobulinemie, cu scăderea accentuată a imunoglobulinelor, mai pronunțată fiind cea a IgG), simultan instalării limfopeniei, mai ales la livelul limfocitelor T. În condițiile apiterapiei, care are și proprietăți antiinflamatorii controlabile, nu mai este necesar efectul antiinflamator al Metilprednisolonului. Acest corticosteroid de sinteză chimică, prin efectele sale imunosupresoare, favorizează progresia tumorii și limfopenia (accentuează imunosupresia la nivel molecular și celular).
3.Hiperlipidemia, de regulă însoțită de dislipidemie, este caracteristică GBM, cu acumulări anormale de grăsimi la nivelul creierului. Normalizarea cantitativă a acestor grăsimi – care diminuează eficiența oricărei terapii antineoplazice – nu poate fi decât secundară normalizării lipidemiei. Analizele din Germania, asociate cu toate celelalte investigații și progrese clinice, vin să confirme eficiența acestei abordări terapeutice a GBM.
-efectul hipoglicemiant al apiterapicelor – este evident prin compararea celor două buletine de analize de mai sus: în absența analizelor, nu știm care a fost valoarea glicemiei înainte de începerea apiterapiei, dar putem observa faptul că, în cele 50 de zile care urmează după analizele din 2.11.2010, când glicemia era 128 mg/dL, aceasta scade la 80 mg/dL, normalizându-se și rămânând normală pe toată durata apiterapiei și chiar după încetarea acesteia: acest efect a fost obținut în condițiile în care pacientul primește zilnic 225 grame de miere: agenții terapeutici sunt conservați în miere iar ceaiurile sunt îndulcite cu miere; fără îndoială, aceste precizări ne expun riscului de a fi acuzați de o altă erezie1;
-efectul anticonvulsivant al apiterapicelor – sinergic celorlalte efecte și superior Carbamazepinei – este confirmat de absența oricărei crize convulsive, fapt confirmat ulterior și de rapoartele de evaluare din Germania;
-efectul de restabilire a funcțiilor fiziologice ale întregului organism – ușor vizibil comparând analizele de mai sus, asociate și cu îmbunătățirea radicală a stării clinice -, fac inutilă orice altă terapie adjuvantă; restabilite, acestea se mobilizează în sprijinirea efectelor antitumorale.
Revenit în România însoțit de mama sa, pacientul continuă apiterapia. Cu prilejul unei vizite la cabinet, am avut o vagă impresie că starea sa clinică ar regresa față de cea de la jumătatea lunii ianuarie (când a trebuit să plece în Germania pentru reevaluare). Atunci pacientul a spus că, la insistențele medicului din Germania, începuse din nou să ia Carbamazepină și Metilprednisolon (recomandările de a lua aceste medicamente, pe care le exclusesem, sunt consemnate în fiecare dintre rapoartele lunare de evaluare). Prin agesivitatea sa, Metilprednisolonul poate redirecționa destul de repede evoluția înspre imunosupresie. Pentru verificare, am recomandat efectuarea unui set de analize.
EPS – Valorile aparțin laboratorului (România) – 7.02.2011
PT = 6,54 g/dL (6,6-8,7); IgG: 705 mg/dL (700-1600);
CaT: 9,2 mg/dL (8,6 – 10,2); Ca2+: 4,04 mg/dL (3,82-4,82)
WBC: 9,32 mii/μL(4-10); Ne: 76% (42-75); Lym:13,4% (20-40);
RBC:5,13 mil/μL(4,3-5,7);HGB:16,7g/dL(13-17,3);HCT: 49,5%(39-49)
Din totalul Lym – care scad la 13,4%:
LymB:19% (7-21); LymT:59%(61-84);
Lym Th-CD4+: 31% (32-60); Lym NK: 12%(10-30); 176/μL(210-740); Lym NK activate: 1,4% (<17); 2/μL (<40);
Cod: R20/112 –B6, Baza de date a Apitherapy Medical Center
Într-adevăr, efectul imunosupresiv al Metilprednisolonului, defavorizant al terapiei antineoplazice într-un cancer care oricum este caracterizat prin imunosupresie, s-a confirmat. Comparativ cu analizele anterioare:
-globulina γ, indicator al imunosupresiei, scade de la 13,6%, la 9,7% (11-21);
-IgG – cea mai importantă imunoglobulină, scade de la 910 mg/dL, la 705 mg/dL (700-1600);
-neutrofilele redevin agresive, crescând de la 68%, la 76% (42-75);

-recăderea limfocitelor, de la 18% la 13,4% (20-40) în numai trei săptămâni de reluare a administrării Metilprednisolonului, este evidentă pentru potențialul său imunosupresor; scăderea sub limita mominimă a Lym Th-CD4+: 31% (32-60), este însoțită de scăderea drastică a limfocitelor NK activate la 1,4% (< 17), numărul acestora ajungând la numai 2/μL (<40).

1.Apiterapia are certe valori hipoglicemiante, superioare oricărei alte terapii, inclusiv în tratarea DZ II insulinodependent. Metoda noastră în tratarea hiperglicemiei, care poate fi considerată cel puțin neortodoxă de către clinicieni, se întemeiază pe restabilirea funcțiilor normale ale receptorilor celulari ai glucoozei și ai insulinei, pe restabilirea funcțiilor fosfolipazelor, ca și pe factorii insulin-like existenți în apiterapicele produse de către Apitherapy Medical Center. Este imposibil să găsești vreun studiu medical care, tratând despre hiperglicemie, să nu atragă atenția asupra excluderii mierii din alimentația hiperglicemicilor/diabeticilor. Da, dar dacă pacientul nostru a înghițit zilnic 225 de grame de miere și totuși glicemia s-a normalizat, acest fapt se datorează și conținutului în factori insulin-like ai apiterapicelor. De reținut ar fi încă un aspect: acești agenți hipoglicemianți se află în aceleași flacoane care conțin și agenții apiterapici antitumorali. În felul acesta, sinergia de prezență asigură sinergia de acțiune a unor substanțe biocompatibile și cu acțiune reciproc complementară. Efectele hipoglicemiante se asociază sinergic și cu efectele hipolipemiante ale apiterapicelor.
Proteine
Serice %
Valori
Normale %
Rezultat %
ALB
52-68
65,3
α1
2-5
2,8
α 2
6,6-13,5
10,1
β
8,5-14,5
11,9
γ
11-21
9,7
A/G
1,39-2,23
1,9
Față de această reinstalare a invouției imunitare, am cerut din nou să excludă din tratament
Carbamazepina și Metilprednisolonul. De asemenea, atunci când va merge la evaluare în Germainia, am cerut să arate medicului acest ultim buletin de analize.
-Februarie 2011, raportul de evaluare – Germania – consemnează:
-stabilitatea recidivei tumorale1 (absența progresiei tumorale);
-terapia urmată în România a condus la îmbunătățirea semnificativă a stării clinice generale;
-nu prezintă incontinență, este normal cognitiv, alert, orientat, cooperant și fără nici un
deficit senzomotoriu;
-recomandă din nou reintroducerea Carbamazepinei și Metilprednisolonului;
-evaluare: „Karnofsky-index 70%”;
-apreciază că „noi continuăm să nu vedem nici o opțiune terapeutică rezonabilă2”;
-pacientul va continua terapia naturistă în România3; revine pentru reevaluare după trei luni.
Acest raport de evaluare a fost comunicat și celeilalte clinici. De această dată însă, „respiră” încrederea în „naturheilkundlich” din România. Depășirea surprizei față de evoluția bună a pacientului prin alte mijloace terapeutice decât cele standardizate, ca și față de stabilitatea acestor rezultate, a determinat clinicianul să nu-l mai cheme lunar, ci numai după trei luni la reevaluare.
Creșterea KPS de la 50% în septembrie 2010 (nivel la care clinicile din Germania au comunicat familiei pacientului absența posibilității oricărei terapii eficiente), la KPS 70% după patru luni și jumătate de apiterapie – în februarie 2011, diagnosticat de clinici prestigioase din Germania, vine să valideze:

  • teoria noastră privind abordarea glioblastomului ca fiind o disproteinemie de tipul imunosupresiei, succesivă disproteinemiei autoimune;
  • potențialul antitumoral al apiterapicelor.
    Pacientul a revenit în România, unde a continuat apiterapia până în mai 2011, când a plecat în Germania pentru reevaluare. Posibil și ca urmare a interesului clinicianului față de efectele și mijloacele metodei noastre, i s-a recomandat un set de analize care conține, de acestă dată, atât EPS, cât și hemoglobina glicozilată (urmare a surprizei remisiei hiperglicemiei prin apiterapie).
    -Buletin de analize – mai 2011(Germania)
    EPS – Valorile aparțin laboratorului
    PT = 6,96 g/dL (6,50-8); ALB = 4,54 g/dL (3,80 – 5,90)
    γ = 11,8% (11,2-19,9)
    Ca = 4,87 mval/L (4,20-5,20)
    WBC: 7000/mm (4000-10000); Ne: 68% (40-70); Lym: 18% (20-40)
    RBC: 5,2 (4,40-5,90); HGB: 17,5 g/dL (13,3-17,7)
    HCT: 50,2% (40-52); PLT: 202 000 (150-400)
    Blutzucker: 85 mg/dL (60-110); HbA1c: 5,2% (< 6,1) COL: 180 mg/dL (<200); HDL: 54 mg/dL (>40);
    LDL: 109 mg/dL (< 160); TRG: 105 mg/dL (< 160)
    Cod: R20/112-B6, Baza de date a Apitherapy Medical Center
    Acest buletin de nalize, care precede RMN-ul și raportul de evaluare evidențiază:

– normalizarea PT și PS (demonstrată prin EPS), cu revenirea în v.n. a globulinei γ4;

1.„Aktuell: stabiler Befund bei bekkantem Tumorrezidiv”.
2.„ Von unserer Seite sehen wir weiterhin keine sinnvolle Therapieoption”.
3.„ Herr… wird sich zur Weiterführung der naturheilkundlichen Terapie demnächst wieder nach Rumänien
begeben”.
4.Globulina γ este un bun indicator al imunității:în imunitatea fiziologică – în condiții de homeostazie -, când valoarea γ se situează la- sau în preajma jumătății dintre limitele minim-maxim (spre exemplu, față de limitele v.n. ale laboratorului din Germania -11,2-19,9 mg/dL-, valoarea determinată a globulinei γ ar trebui să fie de 15,55 mg/dL, sau o valoare apropiată de aceasta); în autoimunitate, valoarea globulinei γ crește aproape de- și mai ales peste limita maximă a v.n.; în imunosupresie, valoarea globulinei γ scade la- sau sub limita minimă a v.n. În cazul de față, după o lună de apiterapie, excluzând și Metilprednisolonul, am adus γ la 13,6 mg/dL, iar limfocitele la 14,1%: după încă 50 de zile, analizele efectuate în Germania consemnează creșterea lor limfocitelor la 18% (20-40). Reintroducerea Metilprednisolonului a determinat în timp scurt reluarea procesului de imunosupresie, confirmat de analizele efectuate la 7.02.2011 în România: γ scade la 9,7 mg/dL (11-21), iar limfocitele la 13,4% (20-40). Excluderea din nou a
Metilprednisolonului, confirmă reluarea cursului înspre restabilirea imunității: γ = 11,8 mg/dL; Lym: 18%.
Proteine
Serice %
Valori
Normale %
Rezultat %
ALB
59-70,6
65,3
α1
2,1-4,4
4
α 2
5,2-9,7
8,6
β
7,3-12,2
10,3
γ
11,2-19,9
11,8

A/G

1,88
-stabilitatea lipidemiei în valori normale;
-stabilitatea glicemiei: de această dată, pacientului i se recomandă să facă și hemoglobina glicozilată, a cărei valoare, ca și cea a glicemiei, în ciuda celor 225 de grame de miere consumate zilnic, are o valoare normală: HbA1c = 5,2% (< 6,1);
-valorile hemoleucogramei sunt în limite normale, cu excepția limfocitelor, dar care se apropie de normalizare, odată cu revenirea γ în valori normale (chiar dacă se află lângă limita minimă a acestora).
-Iunie 2011, raportul de evaluare – Germania, consemnează:
-„Aktuell: stabiler Befund bei bekanntem Tumorrezidiv”;
-RMN-ul indică o stare„ relativ asemănătoare” examinării din februarie 2011;
-pacientul este orientat, alert și fără nici un deficit senzomotoriu;
-n-a făcut nici o criză de epilepsie, deși nu ia nici un tratament anticonvulsivant1;
-neașteptatele progrese ale pacientului se datorează dietei2 urmate în România;
-se discută cu pacientul și cu tatăl său necesitatea reintroducerii Carbamazepinei;
-se discută oportunitatea unei noi intervenții chirurgicale, dar nu este acceptată de pacient și de tatăl său);
-evaluare: „Karnofsky – Index 70%”;
-revine la cinică, pentru o nouă reevaluare, după 3 luni.
Faptul că „recidiva tumorală este stabilă” și „relativ asemănătoare” cu cea din februarie 2011, notate în raportul de evaluare pe baza examenului RMN, are o semnificație de o importanță excepțională: mitoza proliferativă fusese blocată prin apiterapie. Edemul nici nu mai este amintit. Examenul clinic, cu descrierea din raportul din iunie 2011, cu estimarea „Karnofsky – Index 70%”, indică faptul că nivelul de compresie al tumorii asupra creierului devenise atât de limitat, încât nimic din starea și comportmentul pacientului nu indica vreo afectare compresivă sau infiltrativă. Numai retracția multiplelor infiltrații tumorale, cu evoluție înspre încapsularea tumorii, poate explica readucerea în discuție a unei noi intervenții chirurgicale.
Bărbatul care a mers la reevaluarea din iunie 2011 la clinica din Germania, nu mai era deloc pacientul suferind și „rupt” de orice realitate care a venit la clinica noastră pentru apiterapie în octombrie 2010. De la 126 de kg, masa sa corporală scăzuse la 75 de kg. Mergea, se mișca și comenta orice subiect era pus în discuție. Râdea atunci când se spuneau glume. Le spunea chiar și el. Îi era dor de țară, de rude și de prieteni. Avea planuri de viitor și discuta despre revenirea sa pe puntea unei nave.
După reevaluare pacientul a revenit în România, dar numai pentru o lună. Nici argumentele noastre, nici insistențele familiei nu i-au putut tempera nerăbdarea de a se întoarce acasă. Se simțea plin de viață. Era nerăbdător să revină la tot ce însemna viața lui, în mediul care-i era familiar. În iulie 2011 a plecat, luând cu el apiterapicele necesare pentru două luni, cu promisiunea că va reveni după examinarea care va urma la clinică în luna septembrie. N-a mai revenit.
Stabilitatea efectelor citostatice ale apiterapiei: iulie 2011-aprilie 2012

Revenit acasă în Germania, în iulie 2011, s-a întâmplat ceea ce era de așteptat. Pacientul neglijează ritmicitatea tratamentului apiterapic, pe care îl urmează, cu multe sincope și numai la insistențele familiei. Face ieșiri cu prietenii, în timpul cărora bea bere și mănâncă mai ales cârnați. A reluat și fumatul. Uneori, așa cum ne-a comunicat mama lui, se întorcea acasă înspre dimineață.

1.„Ihm gehe es insgesamt gut. Epileptische Anfälle seien nicht aufgetreten. Eine antiepileptische Therapie nehme er nicht mehr eine.”

  1. „Durch eine Ernährungsumstellung habe sich nach Angaben des Vaters der Zustand des Patienten deutlich gebessert.” Atitudinea clinicianului din Germania, față de efectele superioare obținute prin apiterapie, nu este cu nimic diferită de cea a medicilor din alte țări. Protocoalele noastre terapeutice – alcătuite în funcție de evoluția clinică și paraclinică a pacientului îi erau înfățișate de fiecare dată când pacientul mergea la clinică pentru reevaluare. Evident, dieta are un loc important în economia tratamentului. Succesele obținute – cu creșterea de la KPS 40 la KPS 70 -, nu pot fi explicate numai prin dietă. Lipsa totală de interes față de agenții terapeutici conținuți în apiterapice, care s-au dovedit cert superiori Temodalului, radioterapiei și numeroaselor medicamente adjuvante, nu este deloc în avantajul pacienților. Oricum ar fi, în toată literatura medicală, oricare ar fi fost terapia aplicată, nu am întâlnit raportarea nici unui caz clinic de glioblastom recidivant care să fi involuat de la KPS – 40 la KPS -70.
    De revenirea în România, unde posibilitățile sale de „evadare” dintr-un regim ordonat de viață erau limitate, nici nu voia să audă. Starea generală de bine pe care o are, nu-l îngrijorează într-atât încât să urmeze corect apiterapia și să adopte un regim de viață care să prevină o nouă recidivă tumorală.
    Din păcate, după plecarea din România, n-am mai primit nici un raport de evaluare de la clinica din Germania, Oricum, de la jumătatea lunii august 2011, pacientul nu mai urmează apiterapia.
    -Septembrie 2011:
    -buletinul de examinare RMN – Germania, consemnează:
    -stabilitatea tumorii comparativ cu examinarea RMN din iunie 2011;
    -buletin de analize medicale – Germania: valorile biologice determinate – nu le mai
    reproducem – sunt stabile, asemănătoare cu cele din buletinul de analize efectuat tot
    în Germania în mai 2011, dar cu două evoluții care atrag atenția:
    -limfocitele cresc, ajungând pentru prima dată în limite normale: 25% (20-40);
    -glicemia, în absența glucidelor apicole, scade: 71 mg/dL1 (60-100);
    -raportul de evaluare –Germania: nu l-am primit, deci nu cunoaștem evaluarea KPS.
    Prin urmare, în septembrie 2011 tumora nu își reluase progresia, deci mitoza era încă interzisă prin efectul complex – citostatic, antiangiogenic, imunomodulator – al apiterapicelor.
    Apoi am mai primit un buletin de analize de laborator din februarie 2012: marea majoritate a valorilor rămân stabile, fapt care demonstrează prelungirea efectelor apiterapiei și după întreruperea acesteia.
    -Februarie 2012, Germania – buletin de analize:
    EPS – Valorile aparțin laboratorului
    PT = 6,57 g/dL (6,5-8); ALB = 4,44 g/d/L (3,80-5,90)
    WBC = 7000 (4000-10.000); Ne = 69% (40-70); Lym= 20% (20-40)
    RBC: 5,2 (4,40-5,90); HGB: 16,7 g/dL (13,3-17,7); HCT: 49,9% (40-52)
    PLT = 166 (150-400); FBG = 442 mg/dL (200-400)
    Ca2+ = 4,55 mval/L (4,20-5,20); Glic: 77 mg/dl (60-110)
    Na = 144 mmol/L (135-148)
    COL = 163 mg/dL (<200); TRG: 122 mg/dl (<170)
    Cod: R20/112-B6, Baza de date a Apitherapy Medical Center
    Comparativ cu buletinul de analize din februarie 2011, valorile determinate, deși majoritar stabile, indică tendința reinstalării imunosupresiei: globulina γ scade sub limita minimă a v.n.: 10,7 mg/dL (11,2-19,9); limfocitele scad la limita minimă a v.n.:20% (20-40). Simultan însă – fapt care poate fi îngrijorător -, ALB și Ca își reiau creșterea.

Am discutat cu pacientul și cu familia – telefonic – riscurile noii „alunecări” înspre imunosupresie, a cărei reinstalare putea conduce la reluarea mitozei și, deci, a progresiei tumorale.

1.Reamintim faptul că după o lună de apiterapie, glicemia pacientului era de 128 mg/dL ( nu cunoaștem valoarea sa înainte de începerea apiterapiei). După încă 50 de zile de apiterapie glicemia scade și se menține la valori între 80 și 85 mg/dL până în septembrie 2011, cu toate că pacientul primea zilnic circa 225 g de miere. Normalizarea metabolismului glucidic prin apiterapie – sub acțiunea factorilor insulin-like conținuți în apiterapice -, este în afara oricărei îndoieli. Acest fapt este demonstrat și de scăderea glicemiei la 71 mg/dL, după încetarea administrării apiterapicelor: metabolismul glucidelor continuă să rămână normal, glicemia rămânând dependentă numai de aportul alimentar în carbohidrați. Această scădere, raportată la importanța glucozei pentru buna funcționare a creierului, conduce la o scădere a potențialului său de a face față bolii. Prin experiența noastră clinică, știm că hrănirea și energizarea normală a creierului corespunde unei glicemii aflate în preajma valorii de 80 mg/dL.
2.Privind valorile procentuale ale ALB în cadrul EPS, prin experiență clinică, noi am ajuns la concluzia că această valoroasă proteină nu ar trebui să fie nici sub 60%, dar nici să depășească 66% (cu excepția unor abateri minime și în condițiile în care fiecare din globulinele α1, α2, β și γ au valori normale). Și în România, ca și în Germania ori în alte țări, EPS nu prea este folosită nici în diagnosticare, nici în monitorizarea eficienței terapiilor, oricare ar fi acestea. De asemenea, limitele de referință ale valorilor normale sunt foarte diferite de la un laborator la altul. Oricum, revenind la EPS de față, ar fi greu spre imposibil ca un clinician să raporteze cazul vreunui subiect sănătos care are o ALB de peste 70% din totalul PS. Nu este mai puțin adevărat și faptul că nu se acordă, în diagnosticare, vreun rol hiperalbuminemiei. În realitate, hiperalbuminemia procentuală (determinată prin EPS), este inplicată în multe boli, dintre care unele sunt invalidante (boala oaselor de sticlă, ihtioza etc.), dar poate fi și un marker al evoluției înspre cancerele intracraniene.
Proteine
Serice %
Valori
Normale %
Rezultat %
ALB
59-70,62
67,6
α1
2,1-4,4
3,8
α 2
5,2-9,7
8,3
β
7,3-12,2
9,6
γ
11,2-19,9
10,7

A/G

2,02
Starea generală de bine a pacientului nu-l determină să reia nici apiterapia și dieta protectoare, nici să discute cu clinicianul posibilitatea unei noi intervenții chirurgicale. Șanse mai bune pentru o astfel de intervenție, ca cele oferite de absența mitozei proliferative, nu pot exista în cazurile de GBM. Iar apiterapia, caz unic în istoria intervențiilor chirurgicale, oferă această posibilitate în cazul pacientului pus acum în discuție.
Nu mai avem alte informații privind evoluția clinică și paraclinică a pacientului, cu excepția unui buletin de examinare RMN din aprilie 2012.
-Aprilie 2012, buletin de examinare RMN – Germania, consemnează:

  • tumora redevine progresivă (comparativ cu examinarea anterioară);
  • comparativ cu examinarea din iunie 2011, reapare edemul;
  • apar mai multe necroze marginale tumorii;
  • ușoară creștere a compresiei asupra ventriculilor.
    Ulterior acestei examinări RMN, nu am mai primit nici un document medical, nici din partea cabinetului de radiologie, nici din partea clinicii – ne referim la rapoartele de evaluare -, nici vreun buletin de analize de laborator. În absența documentelor medicale, întrerupem la acest nivel expunerea noastră. Informațiile ulterioare se reduc la comunicările telefonice cu familia. În mai 2012, se reia protocolul terapeutic standard. După câteva luni, în septembrie 2012, starea clinică a pacientului revine la cea din octombrie 2010, atunci când a venit în România pentru a urma apiterapia. Curând după aceea, glioblastomul a biruit definitiv.
    Discuții
    Evoluția pacientului în timpul terapiei standard (ianuarie 2006 – septembrie 2010), poate fi urmărită numai prin prisma rapoartelor de evaluare din Germania, care ne-au parvenit cu destulă dificultate.
    La vârsta de 34 de ani și jumătate pacientul – iarna anului 2005 – începe să aibă dureri frontale, a căror intensitate și frecvență sunt în creștere. Nu știm care era atunci stadiul gliomului (benign sau la debutul cancerizării). După un an, La 35 de ani și jumătate – în ianuarie 2006 – a fost operat pentru tumora primară, care a fost direct diagnosticată ca fiind GBM gradul 4. Apoi pacientul urmează terapia standard – cu Temodal, radioterapie și medicație adjuvantă. În mai 2009, după trei ani și trei luni de la prima intervenție chirurgicală, examenul RMN constată apariția recidivei tumorale, pentru care a fost operat în iunie 2009. În iulie 2010 starea sa este estimată ca fiind cea corespunzătoare KPS – 100. Curând însă, o a doua recidivă, mai agresiv invazivă decât prima, înrăutățește sever starea pacientului: în septembrie 2009 este evaluat la KPS – 50, iar familiei – pacientul devenise absent cognitiv – i se comunică faptul că nu mai există nici o posibilitate terapeutică antineoplazică eficientă la acel nivel de evoluție a GBM.
    Prin urmare, de la începutul terapiei standard și până la constatarea imposibilității de a mai putea trata pacientul, au trecut patru ani și opt luni (ianuarie 2006- septembrie 2010). Acest timp de supraviețuire, îndelungat comparativ cu majoritatea cazurilor de GBM, se datorează, credem, profesionalismului medicilor și tinereții pacientului. Orice terapie însă, are limitele sale, iar cea standardizată în GBM are oferta știută: prelungirea vieții pacientului.
    Evoluția pacientului în timpul apiterapiei (octombrie 2010 – iulie 2011), ca și prelungirea efectelor acestei terapii și după încetarea sa (august 2011 – aprilie 2012), reprezintă ceea ce am putea numi noutatea față de toate celelalte cazuri de GBM: încetarea mitozei și intrarea în remisie.
    „Întâlnirea” cu apiterapia a oferit pacientului șansa unei evoluții neobișnuite, alta decât cea obișnuită în cazul unor astfel de tumori. Adus de familie în România, acesta urmează un protocol antitumoral apiterapeutic din 2 octombrie 2010 până în iulie 2011, continuat apoi în Germania, chiar dacă nu riguros, până în august 2011. A totalizat un timp de 10 luni de apiterapie, dacă scădem pe cel necesar deplasărilor la clinica din Germania, unde a fost chemat pentru reevaluare. Întreruperile terapiei determinate de călătoriile în Germania, însoțite de oboseala inerentă, nu puteau favoriza remisia tumorii. În schimb, avem avantajul de a beneficia, în aprecierea efectelor apiterapiei, de documente medicale a căror probitate este dincolo de orice îndoială: buletine de analize de laborator, buletine ale examinărolor RMN și rapoarte de evaluare emise de instituțiile
    medicale din Germania (care s-au ocupat de pacient încă din 2006). Toate acestea se află în baza de date a Apitherapy Medical Center, clasificate cu codul deja amintit1.
    În octombrie 2010, când pacientul începe apiterapia, l-am evaluat la KPS-40: prezenta incontinență, deficit senzomotoriu invalidant, absență cognitivă, cefalee severă și crize epileptice; avea o greutate de 126 de kg la o înălțime de 1,68 m; urma un tratament anticonvulsivant, anticoagulant, antiinflamator și imunosupresor, iar terapia antitumorală nemaifiind aplicabilă, era
    redusă la antiangiogenicului Avastin (ale cărui efecte adverse sunt mai bine stabilite decât cele pe care ar trebui să le aibă ca antioangiogenic).
    În absența oricăror date paraclinice, a trebuit să ne conducem, în stabilirea protocolului apiterapeutic, după asemănările cu alte cazuri de pacienți cu GBM, care au apelat la apiterapie atunci când nu li s-a mai oferit nici o altă șansă.
    Terapia standard își concentrase eforturile asupra unei singure ținte: tumora. Prin efectele sale însă, amplificase dezechilibrele metabolice deja existente, contribuind și la debutul altora. Aceste dezechilibre, la rîndul lor, defavorizează acțiunea antitumorală a agenților terapeutici standardizați, ale căror efecte agresive sunt și așa severe.
    În situația dată, era perfect aplicabil străvechiul principiu al medicinei dacilor: nu poți vindeca partea fără a vindeca întregul, după cum nu poți vindeca trupul fără a vindeca sufletul2. După metoda noastră, acțiunea antineoplazică a agenților conținuți în apiterapicele de concepție și producție proprie, trebuie sprijinită prin restabilirea sistemică a funcțiilor fiziologice ale întregului organism. Complexitatea substanțelor conținute în apiterapice, unică față de orice altă metodă și mijloc terapeutic, prin sinergia de prezență și de acțiune, oferă nu numai un inestimabil potențial antitumoral, ci și posibilitatea restabilirii funcțiilor metabolice care, normalizate, sprijină ele însele acțiunea antitumorală.
    Reamintim faptul că noi abordăm GBM ca fiind o disproteinemie imunosupresivă atipică: se caracterizează prin creșterea ALB și Ca2+ în condițiile unei mitoze agresive, însoțită de regulă de imunosupresie: limfopenie B și T, scăderea drastică a celulelor NK, hipoglobulinemie γ și hipoimunoglobulinemie, mai ales la nivelul IgG.
    Pentru a putea urmări mai ușor evoluția paraclinică a pacientului în timpul apiterapiei, ca și stabilitatea rezultatelor după încetarea acesteia, am alcătuit un „Tabel sintetizator al evoluției paraclinice, imagistice și clinice în timpul apiterapiei: octombrie 2010 – aprilie 2012”.
    Paraclinic, cazul poate fi urmărit numai în perioada noiembrie 2010 (primul buletin de analize efectuate în România) – februarie 2012 (ultimul buletin de analize primit din Germania).
    După o lună de apiterapie (octombrie 2010), în care starea sa clinică s-a îmbunătățit vizibil,
    la 2 noiembrie 2010 pacientul face primele analize la un laborator din România. Prin urmare, valorile biologice determinate acum, nu reprezintă exact pe cele cu care pacientul a fost adus din Germania. În curs de reechilibrare, pacientul prezintă încă: dislipidemie (COL – 230 mg/dL; LDL -138 mg/dL); HDL – 42 mg/dL), hiperglicemie (128 mg/dL), disfuncții hepatice (GGT- 72 U/L), neutrofilie (78,2%), limfopenie (14,1%), imunosupresie (γ – 13,6%; IgG – 910 mg/dL), ca și pozitivarea markerilor tumorali NSE (25 ng/mL) și CEA (7,72 mg/dL).
    Eficiența apiterapiei, prin prisma analizelor de laborator este incontestabilă: primul buletin de analize efectuat în Germania evidențiază normalizarea valorilor biologice; acestea rămân stabile, în valori normale, inclusiv în februarie 2012 – de când datează ultimul buletin de analize din Germania (vezi Tabelul sintetizator).

Normalizarea glicemiei pacientului, surprinzătoare1 în condițiile apiterapiei, a fost verificată în Germania: buletinele de analize din ianuarie și mai 2011, determină și hemoglobina glicozilată:

1.Cod: R20/112-B6.

  1. Despre „vindecarea sufletului” pacientului, în starea sa de absență cognitivă, nici nu putea fi vorba. Într-o primă etapă, era necesară „cucerirea” încrederii familiei în potențialul antitumoral al apiterapiei. Cum au și mărturisit, apelul lor la apiterapie a fost făcut la sugestia unei doamne din Germania, cadru universitar, al cărui lupus eritematos sistemic fusese remis prin apiterapie. Încrederea cu care au apelat la metoda noastră, cum au și spus mai târziu, se limita la împăcarea conștiinței părintești că au făcut tot ceea ce le-a stat în putință pentru salvarea fiului. Pentru a avea cu adevărat încredere, în absența firească a cunoștințelor medicale, era nevoie să observe schimbări benefice în starea cognitivă și comportamentală a acestuia.
    valorile acesteia au fost normale de fiecare dată (5,2%, v.n. fiind < 6,1%). Markerii tumorali, pozitivați în noiembrie 2010, sunt determinați ca fiind negativați în februarie 2011.
    Privind evoluția paraclinică a pacientului, considerăm necesar să aruncăm o privire mai atentă asupra evoluțiilor valorilor neutrofilelor, limfocitelor, globulinei γ și imunoglobulinei IgG.
    Pentru aceasta însă, trebuie să avem în vedere faptul că imunosupresia este o caracteristică a GBM,
    stare care favorizează inflamația și deprimă rezistența imună a organismului nu numai față de agresiunea tumorală, ci și față de efectele adverse ale terapiei antineoplazice standardizate. Terapia antiinflamatoare cu Metilprednisolon, este simultan și o terapie imunosupresoare, aplicată într-o afecțiune care, oricum, este însoțită de imunosupresie. Nu este în intenția noastră să facem o discuție pe tema efectului antiinflamator și imunomodulator al apiterapicelor versus Metilprednisolon, dar nici nu putem ocoli o discuție comparativă a efectelor acestora.
    Prin efectele sale antiinflamatorii și imunosupresoare, Metilprednisolonul stimulează acțiunea neutrofilelor PMN la locul inflamației, dar nu le poate controla și limita agresivitatea, după cum nu are nici potențialul de a înlătura efectele stresului oxidativ. Mai mult, prin acțiunea sa imunosupresoare, favorizează de fapt inflamația: creșterea neutrofilelor PMN atunci când se administrează Metilprednisolon, este însoțită de scăderea limfocitelor B (afectând imunitatea mediată umoral), a limfocitelor T (afectând imunitatea mediată celular), a celulelor NK, precum și de scăderea capacității sintezei anticorpilor (scade nivelul globulinei γ), scăzînd mai ales nivelul celei mai valoroase imunoglobuline – IgG (pentru evoluția acestora, vezi Tabelul sintetizator). Prin urmare Metilprednisolonul, administrat în acest caz, în timp ce scade și mai mult imunitatea și așa compromisă, accentuează și inflamația ( fapt confirmat de creșterea neutrofilelor peste limita maximă a v.n., simultan accentuării imunodeprimării – evidentă prin scăderea nivelurilor limfocitelor, globulinei γ și IgG).
    Prin efectele lor antiinflamatorii și imunomodulatoare, apiterapicele s-au dovedit net superioare Metilprednisolonului. Demonstrabil prin analizele de laborator din România și din Germania, de câte ori am interzis administrarea Metilprednisolonului, neutrofilele s-au normalizat, limfocitele au crescut treptat, iar globulina γ și IgG au „intrat” în valori normale.
    În absența buletinelor de analize efectuate în Germania, nu știm ce valori au avut analizele puse în discuție înainte de începerea apiterapiei, dar buletinele de analize ulterioare sunt ilustrative pentru evoluția acestora:
    -octombrie 2010, pacientul urmează apiterapia: în această lună am exclus de la început Avastinul, Carbamazepina după două săptămâni, iar doza de Metilprednisolon am redus-o cu câte ¼ săptămânal (ultima pătrime administrată: 1 noiembrie 2010);
    -2 noiembrie 2010, exact după o lună de apiterapie, în primul buletin de analize efectuat în cursul apiterapiei, neutrofilele au încă valori crescute (78,2%, v.n. fiind 50-71), dar presupunem – prin studierea evoluției lor ulterioare – că înainte de începerea apiterapiei valoarea lor trebuie să fi fost mult mai mare; limfocitele, a căror normalizare apare abia în ultimul buletin de analize din Germania (februarie 2012), cresc la 14,1% (25-45); valoarea globulinei γ crește la 13,6% (12-20), iar IgG crește la 910 mg/dL (700-1600);
    -ianuarie 2011 (în lunile decembrie 2020 și ianuarie 2011 pacientul nu a mai luat Metilprednisolon), iar buletinul de analize (Germania) evidențiază normalizarea neutrofilelor -68% (40-70), iar limfocitele cresc la 18% (20-40); laboratorul din Germania nu a efectuat EPS și nici

imunoglobulinele (deci nu știm care ar fi fost valorile γ și IgG); Timp de trei săptămâni – ianuarie –februarie 2011, la cererea clinicii din Germania – notată și în raportul de evaluare, pacientul a

1.Surpriza normalizării glicemiei pacientului, în condițiile în care acesta primește zilnic 225 de grame de miere, aparține clinicianului din Germania. Pentru noi acest lucru este obișnuit, chiar și în condițiile în care pacientul este insulinodependent. Normalizarea funcțională a receptorilor celulari pentru insulină și pentru glucoză, prezența factorilor insulin-like în apiterapice, ca și sinergia restabilirii lipidemiei fiziologice, ne oferă prilejul să reamintim străvechiul principiu al medicilor daci: numai vindecând întregul, poți vindeca partea. În strategia noastră terapeutică, cu alte mijloace și într-o altă logică decât cea curent standardizată, normalizarea glicemiei și lipidemiei se încadrează în efortul antineoplazic al factorilor antitumorali conținuți în apiterapice. Clinicienii știu: structura grăsoasă a creierului este un ce obișnuit în GBM. Mobilizarea grăsimilor și reducerea lor treptată la nivelul creierului, sprijină acțiunea antitumorală. Normalizarea metabolismului glucidic – sinergic normalizării metabolismului lipidic – permit creierului accesul la o cantitate normală de glucoză, atât de necesară funcțiilor sale energetic-funcționale.
reînceput să ia Carbamazepină1 și Metilprednisolon. Știind care ar putea fi efectele, am recomandat imediat efectuarea unui set de analize de laborator.
În numai trei săptămâni de reluare a administrării, Metilprednisolonul a determinat – vezi analizele din februarie 2012 – creșterea neutrofilelor peste limita superioară a valorilor normale – 75,9 (42-75) -, simultan scăderii limfocitelor – 13,4%2 (20-55) -, scăderea globulinei γ – 9,7% (11-21) și a IgG – 705 (700 -1600). Am oprit din nou administrarea Carbamazepinei și pe cea a Metilprednisolonului, iar analizele din mai 2011, efectuate în Germania, au confirmat corectitudinea acestei măsuri: neutrofilele scad la valori normale – 68% (40-70) -, limfocitele cresc la 18% (20-40) -, globulina γ crește la 11,8% (11,2-19,9); deși acum se efectuează prima EPS în Germania – în replică la cele din buletinele de analize primite din România, imunoglobulinele nu au fost determinate
Așa cum am mai spus, nu intenționăm deloc să facem o teorie apiterapice versus Metilprednisolon. Dar: buletinele de analize, ca și evoluția favorabilă a stării clinice a pacientului atunci când am exclus Metilprednisolonului, pun un semn de întrebare privind eficiența administrării acestuia în GBM: de fapt a stimulat inflamația și, mai mult, a scăzut potențialul antitumoral al limfocitelor2 și nu numai, fapt pentru care i s-ar putea reproșa și o acțiune de favorizare a progresiei tumorii.

Pe de altă parte, apiterapicele și-au demonstrat cert potențialul antiinflamator, imunomodulator și antitumoral. Nu este deloc încă o erezie – ca aceea a normalizării metabolismului glucidelor cu apiterapice – față de religia scolastică a terapiilor standard cu farmacochimice. Spre deosebire de corticoterapicele de sinteză farmacochimică, apiterapicele conțin sinergic nu numai substanțe glucocoticoide antiinflamatoare, ci și alți antiinflamatori cum este peptida MCDP3 (Mast Cell Degranulating Peptide), dar și substanțe care controlează și limitează acțiunea neutrofilelor PMN4 la locul inflamației (toți antioxidanții cunoscuți în științele medicale – mai ales neprețuitele superoxid dismutaze (SOD) și catalază5). Acestea însă, acționează

1.Inutil, pentru că din octombrie 2010, când a început apiterapia, pacientul nu a mai făcut nici o criză de epilepsie. Administrată fără să fie necesar, însăși Carbamazepina poate determina crize convulsive. Apoi: lista efectelor sale adverse nu este tocmai scurtă; nici cea a interacțiunilor cu alte medicamente.

  1. Dacă Metilprednisolonul poate avea efecte în autoimunitate (hipergamaglobulinemie – cu pozitivarea autoanticorpilor), efectele sale în bolile însoțite de imunosupresie (hipogamaglobulinemie – cu deficit în anticorpi) par a fi mai puțin cunoscute. Efectele acestui corticosteroid asupra deprimării imunității, nu par a-l recomanda pentru administrarea în GBM, care este o afecțiune caracterizată prin imunodepresie. Administrând-ul, limfocitele scad la 13,4%, reducând sever nivelurile imunității mediate umoral și celular. Se pare că acest corticosteroid afectează grav funcțiile sistemului imun înnăscut, scăzând drastic numărul celulele Natural Killer (NK). Acestea, ca limfocite citotoxice, acționează înaintea limfocitelor B și T împotriva celulelor tumorale, fără a fi nevoie de activarea complexului major de histocompatibilitate (MHC). Cercetări recente au demonstrat potențialul limfocitelor NK de a dezvolta memoria imunologică. Cu ajutorul unor substanțe (perforinele), celulele NK atacă și elimină celulele tumorale prin formarea de pori în membrana lor, iar prin intervențial altor substanțe (granzimele), degradează ADN-ul lor nuclear determinând apoptoza (moartea celulară programată). În imunitatea normală, limfocitele NK reprezintă 15% din totalul limfocitelor. Determinate prin analizele de laborator din februarie 2011, limfopenia severă cauzată de Metilprednisolon este evidentă, acestea scăzînd totalul limfocitelor la 13,4%, din care limfocitele NK reprezintă numai 1,4% (în imunitatea normală, limfocitele NK activate reprezintă circa 17% din totalul limfocitelor; numeric, sunt abia 2/μ/L, în condițiile în care valoarea normală este de circa 40/μL).
  2. Această substanță are acțiuni antiinflamatorii de 100 de ori mai puternice decât orice corticosteroid de sinteză.
  3. PMN au un înalt potențial oxidativ. După distrugerea antigenului, în eventuala absență a antioxidanților care le pot limita sau opri acțiunile, PMN continuă să elibereze radicali liberi de oxigen (RLO) și enzime proteolitice care pot agrava injuriile la locul acțiunii. Prin acțiunea antiinflamatorie proprie, glucocorticoizii din apiterapice limitează numărul și accesul PMN la locul inflamației. Antioxidanții din apiterapice, îndeosebi superoxid dismutaza (SOD) și catalaza, neutralizează RLO la locul inflamației, interzicând continuarea agresiunii PMN. Prin acțiunea de restabilire a imunității fiziologice, apiterapicele activează nu numai limfocitele B, T și NK, ci și anticorpii imunității fiziologice (globulina γ începe să crească). De asemenea, la nivelul microgliilor, stimulează producția și acțiunile antitumorale ale factorului de necroză tumorală (tumor necrozis factor – TNF-α), simultan însă, controlând-ui și acțiunile proinflamatorii. Oricum, apiterapicele conțin toate substanțele necesare construcției, funcțiilor și protecției celulare, ca și pe cele ale glicocalixului sau mediului extracelular (MEC).
  4. SOD și catalaza au o acțiune sinergic-complementară. Apiterapicele oferă toți aminoacizii și toate mineralele – Cu, Zn, Mn – necesare biosintezei lor prin funcțiile proprii metabolismului uman. Dar, fapt de o mare importanță, apiterapicele oferă biomolecule de SOD și catalază identice celor de sinteză metabolică organică.
    Tabelul sintetizator al evoluției paraclinice, imagistice și clinice: octombrie 2010 – aprilie 2012
    Analiza
    România
    Noiembrie 2010
    (după 30 zile)
    Germania
    Ianuarie2011
    (după 80 zile)
    România
    Februarie2011
    (după 96 zile)
    Germania
    Mai 2011
    (după 186 zile)
    Germania
    Februarie 2012
    (după 466 zile)
    APITERAPIE
    2.10.2010-august 2011
    WBC mii/μL
    6,1
    (4-10)
    6,3
    (4-10)
    9,32
    (4-10)
    7
    (4-10)
    7,3
    (4-10)
    Evoluția KPS
    Septembrie 2010-iunie 2011
    RBC
    mil/μL
    4,75
    (3,8-5,1)
    5,1
    (4,4-5,9)
    5,13
    (4,3-5,7)
    5,2
    (4,4-5,9)
    5,3
    (4,4-5,9)
    Septembrie 2010
    KPS-50%
    HGB
    g/dL
    14,9
    (12,1-17,2)
    16,8
    (13,3-17,7)
    16,7
    (13,2-17,3)
    17,5
    (13,3-17,7)
    16,6
    (13,3-16,7)
    Octombrie 2011
    KPS-40%
    HCT
    %
    44,4
    (31,6-52)
    49,3
    (40-52)
    49,5
    (39-49)
    50,2
    (40-52)
    51
    (40-52)
    Ianuarie 2011
    KPS – 60%
    PLT
    mii/μL
    189
    (150-450)
    209
    (150-400)
    155
    (150-450)
    202
    (150-400)
    185
    (150-400)
    Februarie 2011
    KPS-70%
    LYM
    %
    14,1
    (25-45)
    18
    (20-40)
    13,4
    (20-55)
    18
    (20-40)
    20
    (20-40)
    Iunie 2011
    KPS-70%
    NE
    %
    78,2
    (50-71)
    68
    (40-70)
    75,9
    (42-75)
    68
    (40-70)
    65
    (40-70)
    Evoluția tumorii
    Octombie 2010-aprilie 2012
    LT

mg/dL


622

(400-700)


Octombrie 2010
extensie maximă
COL
mg/dL
230
(140-220)
173
(< 200) 180 (< 200) 180 (< 200) 169 (< 200) Decembrie 2011 în remisie HDL mg/dL 42 (>60)
51
(> 40)
46,8
(>60)
54

(> 40)

Ianuarie 2011
în remisie
LDL
mg/dL
138
(<100)
101
(< 160)
108
(< 100)
109
(< 160)
108
(< 160)
Ferbruarie 2011
remisie maximă
VLDL

mg/dL


25

(< 30)


02.2011-04.2012
tumoră stabilă
TRG

mg/dL


127
(< 150)
105
(< 170)
84
(< 170)
Aprilie 2012
tumora redevine invazivă
GLIC
mg/dL
128
(60-99)
80
(60-110)
82
(60-99)
85
(60-110)
77
(60-110)
Evoluția
masei corporale
HBA1c

%

5,2

(< 6,1)

5,2

(< 6,1)

Octombrie 2010
126 kg
GGT
U/L
72
(15-50)
25
(< 66)
33
(< 60)
42
(< 66)
26
Decembrie 2010
110 kg
PT
g/dL
7,1

(6-8)

6,54
(6,6-8,7)
6,96
(6,50-8)
6,57
(6,50-8)
Ianuarie 2011
107 kg
ALB

g/dL

4,54
(3,80-5,90)
4,44
(3,80-5,90)
Februarie 2011
101 kg
ALB
%
62,7

(55-65)

65,3
(52-68)
65,3
(59-70,6)
67,6
(59-70,6)
Iunie 2011
75 kg
α1%
2,5

(2-4)

2,8
(2-5)
4
(2,1-4,4)
3,8
(2,1-4,4)
Septembrie 2011
81 kg
α2 %
8,6

(7-11)

10,1
(6,6-13,5)
8,6
(5,2-9,7)
8,3
(5,2-9,7)
Februarie 2012
97 kg
β%
12,6

(8-14)

11,9
(8,5-14,5)
10,3
(7,3-12,2)
9,6
(7,3-12,2)
Aprilie 2012
102 kg
γ%
13,6

(12-20)

9,7
(11-21)
11,8
(11,2-19,9)
10,7
(11,2-19,9)
Evoluție
markeri tumorali
A/G

1,6(1,2-1,8)

1,9

1,88

NSE
IgG
mg/dL
910

(700-1600)

705

(700-1600)


Noiembrie 2010
25 ng/mL
CaT
mg/dL
9,1

(9-11)

9,2

(8,6-10,2)


Februarie 2011
3,57 ng/mL
Ca2+
mg/dL
4,14

(4,1-5,5)

4,04
(3,82-4,82)
4,87
(4,20-5,20)
4,55
(4,20-5,20)
CEA
NSE
ng/mL
25 ng/mL

(< 16,3)

9,9

(< 17)


Noiembrie 2010
7,72 ng/mL
CEA
ng/mL
7,72 ng/mL

(< 4,3)

3,57

(< 4,3)


Februarie 2011
3,57 ng/mL
sinergic cu substanțe care au certe acțiuni antitumorale – cum este acidul 10-hidroxi-2- decenoic -, cu activatori ai factorului de necroză tumorală TNF-α etc. etc.
Imagistic și clinic1, începând cu octombrie 2010, putem deosebi trei etape în evoluția pacientului.
1) Remisia tumorii în timpul apiterapiei (octombrie 2010-august 2011):
a) perioada octombrie 2010-februarie 2011, timp în care: scorul KPS crește de la 40 la 70; greutatea corporală scade de la 126 kg la 101 kg; mitoza proliferativă este interzisă (RMN-ul din decembrie 2010) și GBM intră în remisie (de la extensia tumorală maximă în octombrie 2010, la remisia maximă în februarie 2011); pacientul nu mai face crize epileptice, nu mai prezintă incontinență, începe să recupereze cognitiv și senzomotoriu (din octombrie 2010 – în prima lună de apiterapie); în februarie 2011, imagistic, tumora ajunsă la maxima remisie, nu mai prezintă zona de necroză centrală.
b) perioada februarie 2011- august 2011, timp în care: masa corporală scade la 75 de kg;
pacientul este complet recuperat cognitiv și senzomotoriu2, scorul KPS fiind constant 703; tumora evoluează înspre separarea de țesuturile adiacente și încapsulare: numai astfel, după ce din septembrie 2010 clinica din Germania afirmă constant în rapoartele de evaluare că „nu vedem” nici o posibilitate terapeutică antineoplazică eficientă, în iunie 2011 discută cu pacientul și familia posibilitatea unei noi intervenții chirurgicale.
2)Stabilitatea remisiei tumorale după încetarea apiterapiei (august 2011- aprilie 2012): pacientul n-a mai revenit în România și a întrerupt apiterapia în august 2011. N-am mai primit nici un raport de evaluare al clinicii din Germania. Stabilitatea efectelor apiterapiei în aceasă perioadă sunt demonstrate numai de buletinele de examinare RMN pe care le-am primit. Constant, acestea consemnează, până în aprilie 2012, stabilitatea glioblastomului la nivelul de remisie atins în iunie 2011.
3) Debutul celei de-a treia recidive tumorale: RMN-ul din aprilie 2012 consemnează reluarea invazivității tumorale, apariția unor mici zone de necroză marginale tumorii și reapariția edemului. Un alt RMN din septembrie 2012 descrie starea evoluției tumorii, care este foarte asemănătoare cu cea din septembrie 2010, când nivelul invazivității tumorale a făcut imposibilă orice terapie standard antineoplazică eficientă, iar evoluția clinică a fost estimată la KPS 50.
În absența oricăror documente medicale după septembrie 2012, întrerupem la acest nivel discuțiile privind evoluția subiectului. Foarte curând după septembrie 2012, deznodământul a fost exit.
Concluzii
Terapia standard a GBM – intervenție chirurgicală, chimioterapie, radioterapie și medicație adjuvantă – este relativ aceeași oriunde în lume. Diferențe pot să apară numai în legătură cu măiestria profesională a chirurgului, chimioterapicul întrebuințat și eficiența medicației adjuvante.
Intervenția chirurgicală pentru eradicarea tumorii primare are o eficiență limitată, fapt datorat lipsei de diferențiere a acesteia față de țesuturile înconjurătoare. Ca regulă, confirmată și în cazul prezentat aici, chimioterapia, radioterapia și medicația adjuvantă nu pot preveni recidiva tumorală.

În cazul de față, prima recidivă se produce la trei ani și trei luni distanță față de operarea tumorii primare. Intervenția chirurgicală pentru eradicarea primei recidive, este întotdeauna mai

  1. Vom urmări evoluția celei de-a doua recidive tumorale, ca și pe cea a stării clinice a pacientului, numai pe baza buletinelor RMN și a rapoartelor de evaluare din Germania (pentru asocierea acestora cu analizele de laborator, vezi Tabelul sintetizator).
    2.Stări confirmate și reconfirmate de rapoartele de evaluare ale clinicii din Germania. Cu toate acestea, fiecare raport de evaluare, în absența oricăror altor observații clinice, notează că pacientul prezintă sindrom frontal. În realitate, încă din februarie 2011 sindromul frontal devenise și moderat, dar și rar manifestat. Începând cu mai 2011, sindromul frontal nu s-a mai manifestat. Va reapărea însă în martie 2012, cu o lună înainte ca examenul RMN să constate reluarea mitozei și progresiei tumorii (a treia și ultima recidivă).
  2. Acesta este scorul KPS înscris constant în rapoartele de evaluare din Germania. Noi credem că evoluția benefică a pacientului este – sau cel puțin se apropie – de KPS 80.
    puțin eficientă decât cea pentru tumora primară.
    Adoua recidivă tumorală, obișnuit, apare într-un timp mai scurt decât prima recidivă, iar intervenția chirurgicală pentru operarea acesteia este mai puțin frecventă. În acest caz, a doua recidivă a GBM apare la un an și două luni după intervenția chirurgicală pentru prima recidivă. O lună mai târziu, clinica constată absența oricărei posibilități de tratare eficientă a celei de-a doua recidive tumorale: toate mijloacele de intervenție standardizată fuseseră epuizate. Acestea nu-și demonstraseră eficiența, iar starea clinică a pacientului, datorată și agresivității mijloacelor terapeutice, nu mai permitea continuarea întrebuințării lor.
    Oricum, terapia standard în glioblastomul multiform, de la chiar diagnosticarea acestuia, este una pe care am putea-o numi o strategie de amânare a capitulării. Profesioniștii cei mai reputați, nu pot suplini limitele mijloacelor terapeutice pe care le au la îndemână. Teoria medicală actuală privind GBM, ca și mijloacele terapeutice – citostatice, radioterapie, adjuvante – par a fi devenit o religie cu canoane riguros știute și aplicate, în așteptarea unui mesianic antidot anticancer. Ar fi greu însă, chiar și pentru „știutori”, să identifice vreo religie care n-a avut parte de propriile erezii.
    Aplicarea apiterapiei în GBM, cu excluderea oricărei medicații clasice, folosindu-ne numai de agenții terapeutici conținuți în apiterapicele de concepție și producție proprie, conducându-ne după o teorie proprie privind acest tip de tumori, este erezia în acest caz! Noi, ereticii, acum și astfel, nu cerem nimănui să creadă fără să cerceteze. Nici nu vrem să realizăm ceea ce s-ar putea numi religie vs erezie: medicație standard vs apiterapice. Dimpotrivă, noi nădăjduim ca „un sinod” al învățaților – cercetători, farmacologi, clinicieni -, să caute în apiterapie acei agenți terapeutici care au făcut posibil ca un pacient cu GBM, al cărui scor KPS scăzuse la 40, și pentru care religia oficială n-a mai găsit nici o cale de mântuire, să fie readus la viață și să-l ridice clinic, pentru o lungă perioadă de timp, la scorul KPS 70.
    Această evoluție a pacientului nostru este o premieră medicală, care a fost obținută după o teorie și o metodă aplicate în premieră, dar și cu mijloace terapeutice întrebuințate tot în premieră. La nivel teoretic, am privit GBM ca fiind o afecțiune caracterizată prin imunosupresie, succesoare a unei disproteinemii autoimune. Nu am făcut din glioblasomul proliferativ ținta unică a apiterapiei. Dimpotrivă, am procedat la reabilitarea imunității fiziologice, făcând din reechilibrarea întregului metabolism un aliat al agenților antitumorali apiterapeutici.
    Remisia tumorii în perioada octombrie 2010- februarie 2011, stabilitatea remisiei obținute nu numai până la întreruperea apiterapiei (iulie 2011), ci și după întreruperea acesteia, până în aprilie 2012, vin să demonstreze nu numai potențialul antitumoral al apiterapicelor, ci și stabilitatea în timp a efectelor lor.
    Interzicerea mitozei pentru o lungă perioadă de timp, remisia tumorii, interzicerea neovascularizării, obținerea maximei separări față de țesuturile adiacente, ca și reabilitarea clinică a pacientului de la KPS 40 la KPS 70, sunt realități incontestabile ale ereziei apiterapeutice, consemnate în rapoartele de evaluare din Germania.
    Putem să presupunem, dar nu știm cum ar fi evoluat glioblastomul dacă pacientul ar fi continuat apiterapia. Nu știm nici dacă debutul recidivei – ultima, din aprilie 2012 -, ar fi putut să fie și numai amânată, dacă ar fi urmat în continuare un regim de viață ordonat și dieta recomandată de noi, chiar și în absența apiterapiei. Posibil, atunci când examenul RMN ar fi putut indica completa „desprindere” a tumorii de țesuturile înconjurătoare, o nouă intervenție chirurgicală ar fi avut cele mai bune șanse de reușită.
    Profilaxia gliomului în stadiul benign
    Orice glioblastom traversează o fază de acumulare – gliofibromatoza, timp în care se formează gliomul. Ca mod de formare, gliomul benign nu poate fi foarte deferit de cel al acumulărilor de fibroproteine în alte locuri decât intracranian (spre exemplu, fibromul uterin ori fibroadenoamele mamare).
    Considerăm factori favorizanți ai formării gliomului benign:
  • moștenirea congenitală a disproteinemiei materne autoimune (în cazul prezentat mai sus, mama pacientului a fost operată pentru fibrom uterin); de regulă, copiii născuți de mame care fac diverse forme de acumulări de fibroproteine, moștenesc statusul proteic al mamei: ALB scade înspre- sau
    chiar și sub limita minimă a v.n., în timp ce EPS demonstrează acumularea de globuline fibroproteine;
  • moștenirea congenitală a hipocalcemiei ionice materne, sau dobândirea acesteia;
  • alimentația hiperproteică (cu alimente care conțin în exces aminoacizi precursori ai globulinelor fibroproteine și deficitară în aminoacizi precursori ai albuminei);
  • alimentația hiperlipidică1; dislipidemia – de aport sau și metabolică -, conducând la o structură grăsoasă a creierului (prezentă de regulă în GBM);
  • orice alți factori care conduc la:
  • proliferarea globulinelor fibrozante, cu deteriorarea raportului A/G în favoarea acestora,
    cu o creștere a globulinei γ înspre- sau și peste limita maximă a v.n.);
  • ionizarea unei cantități tot mai reduse a calciului, oricare ar fi nivelul CaT (de regulă se
    află în zona limitei minime a v.n., dar poate avea și valori mai crescute).
    Profilaxia cea mai eficientă a apariției GBM constă în:
  • menținerea echilibrului PT, echilibru indicat mai ales de echilibrul proteinelor serice (PS),
    monitorizat prin electroforeza proteinelor serice (EPS), astfel încât raportul A/G să nu scadă sub
    1,5 (cu condiția ca fiecare globulină – α1 ,α2 ,β și γ – să aibă valori normale); procentual, cu cât
    ALB scade mai mult sub 60% din totalul PS, cu atât crește riscul acumulărilor de fibroproteine;
  • reechilibrarea PT, prin reechilibrările indicate de EPS a PS, dacă astfel de dezechilibre s-au produs, dar înainte ca debutul proliferării gliofibrilelor să se fi produs.
    Profilaxia cancerizării gliomului, ar putea fi posibilă:
  • dacă debutul gliozării benigne s-a produs, dar cancerizarea nu a debutat, restabilirea echilibrului PT prin reechilibrarea PS, va conduce la oprirea creșterii gliomului: reducerea excesului globulinelor fibroproteine la limita minimă a v.n. a acestora, nu mai face posibilă acumularea acestora în gliomul format, oprindu-i creșterea;
  • ar putea exista și posibilitatea resorbției treptate a gliomului2, caz în care proteinele din structura sa sunt reintroduse în fluxul normal metabolic al globulinelor fibroproteine, dacă se poate crea un deficit circulatoriu al acestora;
  • restabilirea glicemiei fiziologice;
  • restabilirea simultană a lipidemiei fiziologice și chiar a unei hipolipidemii sanguine de mai lungă durată: o astfel de stare va conduce la mobilizarea grăsimilor din creier, transportul lor sanguin și consumarea lor pentru producerea de energie (fapt posibil prin limitarea severă a lipidelor alimentare sau, după caz, restabilirea metabolismului lipidelor în cazurile de dislipidemie metabolică);
  • restabilirea metabolismului fiziologic al calciului;
  • interzicerea angiogenezei locale; dacă neovascularizarea a debutat, resorbția vaselor neoformate
    prin apiterapia antiangiogencă (a cărei eficiență am demonstrat-o), sau și printr-o altă medicație
    antiangiogenică care ar putea fi eficientă;
    -intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea gliomului benign, în condițiile normalizării proteinemiei, dar numai atunci când gliomul devine stabil dimensional, nu prezintă vascularizație și este bine separat de țesuturile adiacenteîn acest stadiu, actul chirurgical este – poate fi – lipsit de orice risc, inclusiv de cel al reluării acumulării localizate a gliofibrilelor.

Dacă, între analizele de laborator de rutină – făcute periodic -, s-ar afla PT, EPS, CaT și Ca2+, scăderea valorilor albuminei și creșterea globulinelor, ca și evoluția înspre hipocalcemia ionică, ar putea atrage atenția asupra riscurilor unor fibrozări. Dacă dislipidemia este cronicizată,

1.Hiperlipidemia însoțită de dislipidemie „însoțește”constant atât formarea glioamelor benigne, cât și cancerizarea
acestora. Nu în toate cazurile pacienții cu glioblastom sunt obezi – în unele cazuri, este prezentă dislipidemia metabolică, dar efectele sunt aceleași.
2.Nu putem raporta nici un astfel de caz de oprire a creșterii gliomului benign, nici de resorbție. În schimb, putem raporta astfel de cazuri de oprire a creșterii și chiar de resorbție a fibroamelor uterine, a fibroadenoamelor mamare, a fibrozei hepatice, a fibrozei interstițiale pulmonare etc. Una din cauze este aceea că, în stadiul lor benign, glioamele sunt rar diagnosticate. Dacă sunt totuși decelate imagistic, medicina clasică, afirmativ, nu are nici un protocol terapeutic în această situație: recomandarea se reduce la monitorizarea lor imagistică (CT sau RMN). La clinica noastră, deci la apiterapie, apelează de regulă pacienți pentru care terapia standard nu mai poate face nimic. Noi credem că restabilirea proteinemiei fiziologice, dacă nu va face mai mult, cel puțin va interzice creșterea acumulării lor în gliom.
ca și hipocalcemia ionică, se poate suspiciona probabilitatea evoluției înspre apariția unui gliom benign. Dacă, ecografic, fibrozarea nu afectează un alt organ, atunci un examen RMN (preferabil CT-ului), chiar și în absența unei simptomatologii sugestive, ar putea observa apariția unui gliom. Acum ar fi momentul celei mai benefice intervenții profilactice pentru profilaxia cancerizării sale și transformării în GBM. Intervenția chirurgicală pentru extirparea sa este necesară, dar nu trebuie nicidecum să fie primul act medical: înlăturarea chirurgicală a efectului (gliomul), nu va restabili, în limite fiziologice, nici metabolismul proteic, nici metabolismul lipidic, nici cel glicemic și, evident, nici cel al calciului. Mai întâi este necesară o perioadă de circa două-trei luni, în timpul căreia:

  • se restabilește echilibrul PT prin reechilibrarea PS, astfel încât nivelul procentual al ALB să ajungă la minim 60% din totalul PS, cu un raport A/G de minim 1,50 și numai în condițiile în care fiecare dintre globulinele alfa, beta și gama au valori aflate în preajma mediei dintre limitele minime și maxime ale v.n.;
  • se restabilește, în limite fiziologice, metabolismul la nivel sistemic (proteic, lipidic, glucidic, mineral, enzimatic etc.).
    Aceste reechilibrări conduc la reducerea proteinelor globuline fibrozante circulante sanguin, la un nivel la care nu mai este necesară îndepărtatrea lor din circuit și depunerea în gliom. În aceste condiții are loc o încapsulare a tumorii benigne, care se delimitează clar de țesuturile adiacente.
    Pot fi și alte abordări terapeutice pentru obținerea acestor rezultate, dar noi, prin rezultatele obținute în reechilibrarea metabolismului fiziologic, considerăm apiterapia ca fiind cel mai eficient mijloc de intervenție. Încapsularea tumorii benigne oferă timpul optim pentru extirparea gliomului, condiție în care sunt două mari avantaje: se evită lezarea țesuturilor adiacente, iar gliomul, ale cărui căi de „aprovizionare” cu celule gliale au fost întrerupte, poate fi extirpat în întregime, fără riscul recidivei ulterioare.
    Apiterapia poate eficientiza chirurgia în glioblastomul multiform
    Avem motive întemeiate să afirmăm: apiterapia ar trebui să preceadă intervenția chirurgicală și în cazurile în care gliomul a cancerizat, devenind glioblastom invaziv. Unul dintre argumente este cazul pe care l-am prezentat acum. Apiterapia a interzis mitoza și a condus la remisia tumorală, atunci când terapia standardizată și-a declarat ineficiența. Această evoluție, reținem, a avut loc după ce s-a produs a doua recidivă tumorală, a cărei progresie invazivă și invalidantă n-a mai putut fi controlată.
    Dacă apiterapia s-ar fi aplicat înainte de intervenția chirurgicală pentru tumora primară, ar fi existat posibilitatea ca, prin efectele sale demonstrate – antiangiogenice, antimitotice, antiimunosupresoare (imunomodulatoare) -, să conducă la diferențierea tumorii față de țesuturile adiacente.
    Faptul că apiterapia a interzis mitoza și a indus remisia tumorii după a doua recidivă, atunci când starea paraclinică și clinică a fost apreciată ca fiind lipsită de orice șansă, noi credem că apiterapia aplicată înainte de prima intervenție chirurgicală, ar fi putut avea rezultate cel puțin la fel de eficiente. Prima intervenție chirurgicală pentru un glioblastom a cărui mitoză a încetat și care este bine delimitat, ar putea fi o șansă unică: și pentru chirurg, și pentru pacient.
    Mai aducem un argument: cazul evoluției unei paciente – 66 de ani, 1,60 m, 45 kg – operată pentru tumora primară – GBM – la 31.08.2013. A urmat același parcurs al terapiei standard ca și pacientul al cărui caz l-am prezentat mai sus: Temodal, radioterapie (60 Gy), medicație adjuvantă.
    Paraclinic, starea de imunosupresie, hiperglicemie, dislipidemie (metabolică, în acest caz) etc. este identică cu cea în cazul prezentat. Una dintre diferențe este vârsta, iar cealaltă ar fi disproteinemia cronicizată, cu scăderea ALB și creșterea anormală a globulinelor fibroproteine: cu 25 de ani mai înainte traversase o histerectomie totală pentru fibrom uterin. Prin urmare, tendința de a face o hiperglobulinemie fibrozantă era cronică, iar reechilibrarea PT pe baza informațiilor pe care le-ar fi dat EPS, a fost neglijată.
    La 19.11.2013, cu prilejul reevaluării, examenul CT cerebral – nativ și cu substanță de
    contrast – observă apariția recidivei GBM. Prin urmare, în acest caz, recidiva tumorală apare la mai puțin de două luni și jumătate de la operarea tumorii primare.
    La 10.12.2013, pacienta începe tratamentul apiterapeutic. Starea sa clinică este asemănătoare cu cea a pacientului din Germania, cu diferența că prezintă și o hemipareză, iar mersul este posibil numai cu susținere. În acest caz corticosteroidul Metilprednisolon a fost reprezentat de Dexametazonă. Încă din prima lună de apiterapie, starea clinică a pacientei s-a îmbunătățit în mod evident.
    La reevaluarea din februarie 2014, după două luni de apiterapie, CT-ul identifică o formațiune frontală chistică, de 5/5 cm, „ce poate fi asimilată cu o recidivă tumorală, înconjurată de edem peritumoral” cu evoluție favorabilă și „cu ameliorare neurologică semnificativă”. Este evident, recidiva GBM nu se mai află în progresie.
    La reevaluarea din 12.09.2014, la nouă luni după începerea apiterapiei, examenul CT „evidențiază o zonă de priză de contrast frontală, parasagitală stânga, sugestivă pentru o mică recidivă tumorală. Nu există efect de masă sau deplasare de linie mediană. Sub tratament conservator…evoluție favorabilă cu ameliorare neurologică semnificativă. Nu are indicație neurochirurgicală în momentul actual.”
    Dacă medicul de la clinica din Germania a fost informat cu privire la apiterapia urmată în România, ca și cu privire la excluderea medicamentelor recomandate, pacienta din România n-a avut curajul să spună medicului că nu mai urmează terapia standard (cu Temodal și medicație adjuvantă), iar evoluția favorabilă se darorează numai apiterapicelor. De aceea medicul crede că evoluția bună are loc „sub tratament conservator”, așa cum notează în buletinele de reevaluare.
    Prin urmare, dacă prima recidivă tumorală a apărut la nici două luni de la operarea tumorii primare, cu o agravare clară a stării clinice, interzicerea mitozei și remisia recidivei este mai mult decât evidentă după nouă luni de apiterapie1.

Aceste evoluții – și în primul caz, dar și în acest caz sumar prezentat – credem că ar fi avut o altă evoluție dacă apiterapia ar fi precedat prima intervenție chirurgicală. Poate că vreo clinică din Germania sau din altă țară, va fi interesată de apiterapia care să preceadă terapia standardizată în glioblastomul multiform, cel puțin la nivelul cercetării clinice. În România: o astfel de erezie este excomunicată categoric !

1.Documentele cazului sunt clasificate sub indicativul Cod: R30/104 – B 29, Baza de date a Apitherapy Medical Center

Glioblastomul multiform – terapie standard și apiterapie
Cazul 19 – bărbat, 40 ani/ 1,68 m/ 126 kg
Abstract
Prezentăm cazul clinic al unui pacient tânăr, care a fost diagnosticat cu glioblastom multiform (GBM) la vârsta de 35 de ani și jumătate. Operat pentru tumora primară, apoi reoperat pentru recidivă, chimio- și radiotratat în cadrul secțiilor de neurochirurgie a două clinici universitare din Germania, a apelat, pentru apiterapia celei de-a doua recidive, la Apitherapy Medical Center din România.
Apelul la apiterapie s-a făcut atunci când Scorul de Performanță Karnofsky (KPS) a scăzut considerabil, în timp scurt, după operarea primei recidive, de la KPS 100, la KPS 50, ca urmare a unei noi recidive mult mai agresive. În acest stadiu s-a comunicat familiei faptul că, față de nivelul progresiei tumorale, clinicile nu mai au nici o opțiune terapeutică antineoplazică eficientă.
Familia a adus pacientul în România, unde a urmat apiterapia. După două luni și jumătate de apiterapie, pacientul a trebuit să revină lunar în Germania: era o problemă legată de funcționarea asigurării medicale, dar și o manifestare a curiozității față de eficiența altei metode, a altor agenți terapeutici, ca și a surprinderii față de evoluția pacientului, căruia nu i se mai acordase nici o șansă. Externat la nivelul KPS 50, la evaluarea făcută după trei luni și jumătate de apiterapie, starea clinică a pacientului este apreciată ca fiind corespunzătoare KPS 60, iar la evaluarea făcută după încă o lună, aceasta corespunde KPS 70.
Constant, în timpul apiterapiei, fiecare examen RMN efectuat în Germania – de fiecare dată nativ și cu substanță de contrast -, evidențiază stoparea certă a invazivității tumorale caracteristică agresivității mitotice a GBM. Simultan, de la absență cognitivă și suferință, pacientul devine normal orientat cognitiv și fără nici un deficit senzomotoriu. Atribuim aceste efecte puțin știutului potențial citostatic al apiterapicelor, care au interzis mitoza, tumora intrând în remisie. Sinergic, apiterapicele au interzis procesul de neoangiogeneză și, mai mult, au interzis funcționalitatea microvaselor sanguine de neoformare existente anterior.
Noi avem convingerea că dacă GBM ar fi abordat ca o succesiune de disproteinemii, în cadrul cărora disproteinemia autoimună precede disproteinemia imunosupresoare, profilaxia GBM ar putea fi posibilă în etapa sa autoimună. În cazul tumorilor primare intracraniene, credem că administrarea apiterapicelor, datorită potențialului lor antiangiogenic și citostatic, ar trebui să preceadă prima intervenție chirurgicală.
Evoluția tânărului pacient vine să demonstreze un lucru pe care cercetarea medicală fundamentală, ca și cercetarea clinică, nu ar trebui să-l ignore: ne referim la puțin cunoscutul, dar uriașul potențial imunomodulator și antitumoral al apiterapiei științifice. Ar fi în interesul suveran al pacienților1.
Câteva generalități privind glioblastomul multiform

Glioblastoamele sunt un tip de tumori cerebrale, fiind cele mai frecvente cancere intracraniene2: reprezintă circa15% din totalul acestora și peste 50% din tumorile gliale . Circa 60% dintre glioame au un înalt grad de malignitate, devenind glioblasoame (GBM). De regulă, prognosticul lor evolutiv este rapid și mai mult decât rezervat.

  1. Studiul de față se întemeiază pe documentele medicale emise de clinicile și laboratoarele din Germania, ca și de laboratoarele de analize medicale din România. Le punem oricând, cu plăcere, la îndemâna oricărui cercetător sau medic specialist ne-ar vizita. Le-am folosit cu acordul familiei și cu protecția identității subiectului. Documentele se află în baza noastră de date, la indicativul: „Cod – R20/112 – B6, Baza de date a Apitherapy Medical Center”.
  2. Cea mai simplă clasificare a tumorilor intracraniene – și care corespunde practicii noastre de a le aborda ca fiind disproteinemii -, este făcută după tipul de celulă din care s-au format: tumori gliale (din gliocite – celule gliale), meningeale (din celulele meningelui), neuronale (cu punct de pornire în celulele nervoase), schwanoame (din celulele tecilor nervoase).
    GBM poate să apară la orice vârstă – spre exemplu la 35 de ani, ca în cazul pus în discuție acum -, dar este mai frecvent după 55 de ani, cu un vârf de incidență între 65 și 74 de ani1. Are cauze puțin cunoscute, unele fiind considerate – dar insuficient argumentat -, a fi genetice2 (cele mai puține – circa 5%3). Atunci când se discută cauzele GBM, obișnuit se vorbește, de fapt, de factorii de risc: expunerea la radiațiile ionizante, la radiațiile emise de telefoanele mobile, la câmpurile electromagnetice (liniile de înaltă tensiune), la unii îndulcitori (aspartamul), la pesticide, la cauciucul sintetic, la formaldehide etc. Alți factori de risc sunt asociați cu bolile autoimune, cu astmul, cu neurofibromatoza, cu sindromul Li Fraumeni (ereditar, cu transmitere autozomal dominantă) etc.
    Dintre numeroasele – uneori contradictorii – clasificări ale glioblastaomelor, cea mai folosită este cea a WHO, după care, din cele 4 grade stabilite (Kernohan):
    -cele de gradul 1: sunt benigne; neuroinvestigate, nu prezintă efect de masă;
    -cele de gradul 2: sunt mai puțin agresive, apar mai ales la tineri și au un nivel de malignitate mai
    redus, cu o rată a supraviețuirii de până la 8 ani; neuroinvestigate, prezintă efect de masă, dar fără priză de contrast;
    -cele de gradul 3: cu atipii nucleare și mitoze atipice sunt mai agresive și cu un prognostic mai
    rezervat; neuroinvestigate, prezintă priză de contrast.
    -cele de gradul 4 apar mai ales la vârstnici, au un înalt grad de invazivitate, prezintă pleomorfism
    nuclear, activitate mitotică crescută, arii de necroză și hiperplazie endotelială; în ciuda
    tratamentelor complexe, supraviețuirea este semnificativ redusă.
    Diagnosticarea glioblastoamelor se bazează pe imagistică: scanarea CT (tomografia computerizată), sau/și scanarea RMN (rezonanță magnetică nucleară). Scanarea RMN, nativ sau și cu contrast, oferă mai multe detalii decât cele obținute prin CT. De regulă, apelul la imagistica diagnostică se face atunci când medicul o recomandă pacientului, pe baza unei simptomatologii sugestive: cefalee, vărsături, inapetență, stări de slăbiciune, oboseală cronicizată, tulburări vizuale, edem papilar, pareze ale nervilor cranieni, alterări cognitive și de comportament, deficite senzomotorii, epilepsie etc. Unele tumori intracraniene pot fi descoperite și întâmplător, cu prilejul investigațiilor pentru alte afecțiuni suspicionate. RMN-ul orientează și chirurgul, ajutând-ul să evite lezarea – în timpul intervenției chirurgicale -, a unor zone importante pentru memorie, vorbire, mișcare etc.

Imagistic, GBM de gradul 4 – care este și cel al subiectului nostru -, apar ca mase tumorale cu forme neregulate, slab delimitate, hipodense, cu zone de necroză tumorală și înconjurate de o zonă periferică cu celularitate crescută, infiltrat cu vase de sânge de neoformare. Peritumoral apare edemul, care poate fi mai mult sau mai puțin important. Acest tip de tumoră are un grad mare de invazivitate, putând afecta inițial un singur lob frontal, apoi ambii lobi (gliom „în fluture”), lobii parietali, trunchiul cerebral, putând disemina talamic, în lichidul cefalorahidian (LCR) și, foarte rar, sistemic.

  1. Faptul că glioblastoamele debutează mai ales după vârsta de 55 de ani, ar putea corespunde teoriei noastre privind debutul cancerelor intracraniene, privite ca fiind o succesiune de disproteinemii, cu trecere de la autoimunitate la imunosupresie. În faza precursoare, care este autoimună, au loc acumulări locale – și localizabile – de origine spongioblastică, cu formarea de glioame benigne. Dacă cineva ar compara, prin intermediul PT și EPS, evoluția proteinemiei în etapa benignă – cea de gliom -, ar putea observa valori comparabile cu cele – spre exemplu – din timpul în care se formează fibroamele uterine (hipoalbuminemie și hiperglobulinemie – cu creșterea mai pronunțată a imunoglobulinei γ -, însoțite de hipocalcemie ionică). Vom reține faptul că în perioada fibrozărilor benigne, hipoalbuminemia este însoțită de hipocalcemie ionică. Dacă glioamele apar și la pacienți mai tineri și chiar la copii, acest fapt se datorează unei proteinemii și calcemii comune bolilor autoimune fibrozante. Am mai vorbit despre autoimunitatea congenitală, cu predispoziție congenitală sau dobândită, care la copii, tineri și adulți este patologică. Autoimunitatea vârstnicilor însă, este o stare fiziologică (normală). Acest lucru nu înseamnă că autoimunitatea „de vârstă” nu are efecte patogene, ci numai faptul că este normală vârstei, inevitabilă și progresivă în măsura în care potențialul ficatului de a sintetiza albumina se reduce odată cu înaintarea în vârstă, crescând sinteza proteinelor globuline fibrozante.
  2. Sunt incriminate mai ales mutațiile la nivelul genei supresoare tumorale p53 – pierderea expresiei acestei gene conduce la multiplicarea celulară necontrolată. Astfel de mutații apar și în alte tipuri de cancere. Sunt puse în discuție și alte mutații ale altor gene.
  3. Relativ același este și procentul aproximat pentru cancerele mamare cu determinare genetică: 3-5%.
    Terapia standard a glioblastoamelor implică:
    -intervenția chirurgicală pentru rezecția și îndepăratrea cât mai completă a tumorii, întotdeauna
    urmată de examenul microscopic pentru diagnosticul de precizie; citoreducția chirurgicală completă este practic imposibilă, datorită slabei delimitări a tumorii față de țesutul cerebral înconjurător;
    -chimioterapia citostatică;
    -radioterapia: se folosește și în cazul tumorilor inoperabile, dar și după intervenția chirurgicală,
    asociată chimioterapiei;
    -terapia medicamentoasă adjuvantă, asociată chimioterapiei și radioterapiei: poate avea indicație
    simptomatică ori pentru restabilirea unor dezechilibre: anticonvulsivantă, anticoagulantă,
    antiedematoasă, antiangiogenică, antiemetică etc.
    Evoluția pacienților după chimioterapie și radioterapie, este obișnuit estimată în conformitate cu Scorul de Performanță Karnofsky (KPS). Nu vom prezenta întreaga „scară” KPS care, pornind de la 100 (stare bună a pacientului operat și chimiotratat, fără simptome și semne de boală), ajunge până la 0 (exit). Ne vom limita – precizăm -, la reproducerea caracteristicilor acelor niveluri ale scorului Karnofsky care îl privesc numai pe subiectul pus aici în discuție. Acestea sunt preluate – exact așa cum sunt înscrise -, din buletinele medicale de evaluare ale celor două clinici universitare din Germania, cu respectarea inclusiv a ordinii cronologice. Excepție face evaluarea din octombrie 2010 – atunci când familia aduce pacientul la Apitherapy Medical Center, fiind singura care ne aparține.
    Evoluția Scorului de Performanță Karnofsky în timpul terapiei standard:
    -Scor Karnofsky – 100%: pacient normal, cu simptomatilogie absentă, fără dovezi ale bolii (în iulie
    2010, după a doua intervenție chirurgicală pentru prima recidivă);
    -Scor Karnofsky – 50%: pacientul necesită asistență considerabilă și îngrijiri medicale frecvente (în
    septembrie 2010, când se apreciază că nici o terapie antineoplazică nu mai
    poate fi eficientă);
    -Scor Karnofsky –40%: pacientul prezintă dizabilitate; necesită îngrijire și asistență de specialitate
    (în octombrie 2010, când apelează la apiterapie1).
    Evoluția Scorului de Performanță Karnofsky în timpul apiterapiei:
    -Scor Karnovsky – 60%: pacientul are nevoie ocazională de ajutor, dar se poate îngriji de
    majoritatea nevoilor personale (în ianuarie 2011, după trei luni și
    jumătate de apiterapie)
    -Scor Karnofsky – 70%: pacientul se poate îngriji singur, dar nu poate desfășura o activitate
    normală sau să îndeplinească o muncă activă (în februarie 2011, după
    patru luni și jumătate de apiterapie); acest nivel se menține până în aprilie
    2012, când buletinul de examinare RMN, efectuat tot în Germania,
    consemnează faptul că glioblastomul și-a reluat progresia.
    Anticipăm cu prezentarea comparativă a evoluției clinice a pacientului, folosind ca unic indicator evoluția KPS, cu intenția mărturisită de a crește interesul față de evoluțiile:
    -în timpul terapiei standard – după a doua intervenție chirurgicală, KPS scade în două luni și jumătate (iulie-septembrie 2010), de la 100% la 50%;
    -în timpul apiterapiei – KPS crește în trei luni și jumătate (octombrie 2010-ianuarie 2011) de la 40% la 60%; în luna următoare – februarie 2011 – KPS crește la 70% și rămâne la acest nivel timp de un an și două luni (februarie 2011- aprilie 2012).

Considerăm această evoluție favorabilă, din perioada octombrie 2010 – aprilie 2012, obținută în exclusivitate prin apiterapie, ca fiind un caz unic de remisie tumorală de la KPS 40% la KPS 70%, iar o stabilitate așa de îndelungată la același nivel – KPS 70% -, este cu totul neobișnuită. Acest succes se datorează nu numai eficienței antitumorale incomparabile a apiterapicelor, ci și metodei abordării glioblastomului ca fiind o disproteinemie.

1.Este singura evaluare KPS care ne aparține: corespunde stării clinice din momentul apelului la apiterapie.
Glioblastomul abordat ca disproteinemie
Noi abordăm cancerele intracraniene ca fiind rezultanta a două tipuri de disproteinemii succesive – autoimună și imunosupresoare:
-disproteinemia autoimună precursoare, caracterizată prin: hipoalbuminemie, hiperglobulinemie (cu creșterea mai ales a globulinei γ peste limita superioară a v.n.), asociate hipocalcemiei ionice și, în multe cazuri, hiperlipidemiei; în această etapă se formează glioamele benigne;
-disproteinemia marcată de imunosupresie, caracterizată prin: hiperalbuminemie procentuală, hipoglobulinemie – mai ales la nivelul γ -, în asociere, în toate cazurile, cu creșterea Ca2+ și, constant, cu hiperlipidemia și hiperglicemia; în această etapă are loc cancerizarea: gliomul devine glioblastom.
Orice cauze sau factori favorizanți ar putea avea apariția glioblastomului, traversarea etapei autoimune – cu proliferare spongioblastică -, este o condiție sine qua non, oricare ar fi cauzele disproteinemiei autoimune:
-moștenirea congenitală a disproteinemiei materne1, transmisă materno-fetal – marcată de hipoalbuminemie și hiperglobulinemie, însoțite de hipocalcemie ionică;
-dobândirea unui status proteic caracteristic bolilor autoimune – hipoalbuminemie și hiperglobulinemie, asociate hipocalcemiei ionice:
-printr-o alimentație prea bogată în proteine2, cu alimente care conțin în exces aminoacizi
precursori ai proteinelor globuline și prea săracă în aminoacizi precursori ai albuminei;
-printr-o alimentație prea bogată în lipide2: prin efectele asupra hepatocitelor conduce la
diminuarea procentuală a albuminei;
-consumul exagerat de alcool – poate conduce la hipoalbuminemie;
-traversarea unor infecții cu efecte inflamatorii – bacteriene, virale etc. -, care stimulează
creșterea globulinei γ, cu evoluție înspre autoimunitate;
-ca efect iatrogen al unor medicații etc.
Cancerele intracraniene sunt boli datorate disproteinemiei cronicizate, asociată și cu evoluția corespunzătoare a funcțiilor sistemului imun. Proliferarea fibroproteinelor și dezorganizarea țesuturilor în condiții de autoimunitate, sunt comune și altor boli autoimune cu efecte fibrozante, ca și altor tipuri de cancere precedate de procese fibrozante.
Gliofibromul autoimun benign format inițial, ulterior malignizează devenind glioblastom. Cancerizarea este însoțită de trecerea de la starea de autoimunitate la cea de imunosupresie – globulina γ scade înspre- și mai ales sub limita minimă a v.n., fapt care conduce la creșterea procentuală a albuminei (ALB), fapt evidențiat prin electroforeza proteinelor serice (EPS). Simptomatologia gliofibroamelor benigne – dacă există -, se reduce la cea determinată de eventuala presiunea exercitată – în proximitatea zonei de formare -, asupra creierului. Treptat, odată cu cancerizarea, într-un timp relativ scurt, apar simptome al căror număr și intensitate sunt în creștere. Instalarea acestor simptome este, de regulă, semnalul debutului investigațiilor în scop diagnostic.

Între debutul cancerizării gliomului și debutul invazivității pentru a deveni glioblastom multiform, există un anumit spațiu de timp. Durata probabilă a acestui timp , datorită mitozei

1.Disproteinemia maternă marcată de hipoalbuminemie însoțită de hipocalcemie, poate determina autoimunitatea congenitală a nou-născutului. Fătul se dezvoltă cu substanțele din sângele mamei. Mai mult, atunci când organogeneza ajunge într-o anumită etapă, fătul însuși participă la producerea proteinelor. Organismul său însă, nu poate întrebuința, pentru funcțiile sale proteinogene, alte proteine în afara celor aflate în sîngele placentar, iar acest sânge este matern. Astfel, status-ul proteic al mamei – disproteinemia cu hipoalbuminemie -, este preluat de făt asociat și cu hipocalcemia. Acestea explică faptul că unii copii, din primele luni de viață sau din primii ani, fac boli autoimune – astm, uveită fibrinoplastică, artrită juvenilă etc. -, care în literatura medicală clinică sunt de regulă considerate a avea cauze idiopatice. Nimic mai inexact. Dacă multe dintre afecțiunile nou-născuților ar fi privite ca disproteinemii transmise materno-fetal, nu am mai avea o listă așa de lungă de boli ale căror cauze sunt considerate necunoscute (idiopatice, criptogene). Dacă s-ar face analizele PT, EPS, CaT și Ca2+ atât mamei, cât și copilului, s-ar putea observa disproteinemia autoimună și hipocalcemia ionică comune ambilor.
2.Bolile autoimune, ca și cancerele intracraniene, sunt mai frecvente în țările bogate, cu exces alimentar – proteic, lipidic și glucidic -, în timp ce în țările sărace predomină bolile datorate infecțiilor și subnutriției. Presupunem că această constatare – care nu ne aparține – confirmă, fie și indirect, teoria noastră privind succesiunea autoimunitate – cancer intracranian.
rapide proprie glioblastomului, este cu mult mai scurtă decât etapa acumulării autoimune pentru formarea gliofibromului.
Față de aceste trei etape – formarea gliomului, cancerizarea sa și debutul invazivității – ar putea fi puse în discuție cel puțin două întrebări:

  • în care dintre primele două etape se produce vascularizarea1 gliofibromului ?
  • dacă profilaxia este posibilă, în care dintre primele două etape ar putea fi benefică ?
    Literatura medicală afirmă explicit: nu există o terapie profilactică a GBM. În majoritatea cazurilor, acestea sunt diagnosticate abia atunci când sunt maligne. Întrebarea însă, rămîne: ar putea fi inițiată o terapie profilactică a glioblastaomelor ? Noi credem că da, dar numai atunci când proteinele totale (PT), proteinele serice (PS) – prin EPS, calciul total (CaT) și calciul ionic (Ca2+) vor deveni analize de laborator de rutină, iar lipidemia și glicemia vor fi supravegheate regulat (hiperlipidemia și hiperglicemia se asociază constant acestor tumori).
    În cazul suspicionării unor procese fibrozante – sugerate de hipoalbuminemie, hiperglobulinemie și hipocalcemie ionică -, chiar și în absența unei simptomatologii sugestive, examenul RMN ar putea descoperi un gliom benign (cu dimensiuni reduse, localizat, fără neovascularizație, fără debutul invazivității, fără edem). În acest stadiu, reechilibrarea PT prin reechilibrarea PS – indicată de EPS -, ca și prin restabilirea în limite fiziologice a Ca2+, a lipidemiei și glicemiei, pot interzice continuarea procesului autoimun de creștere a gliomului, pot interzice – sau opri, dacă este în curs -, procesul de neoangiogeneză2, pot interzice apariția edemului. În aceste condiții gliomul s-ar putea resorbi, ar putea rămâne benign sau ar putea fi eradicat complet chirurgical. Oricum ar fi, șansa reală a profilaxiei tumorilor intracraniene rămâne menținerea proteinemiei, calcemiei, lipidemiei și glicemiei în limite fiziologice. Sau, după caz, restabilirea în timp optim a dezechilibrelor lor.
    Prin urmare, paraclinic, rezumând evoluția proteinemiei:
    -bolile autoimune prezintă: -hipoalbuminemie;
    -hiperglobulinemie (mai ales globulina γ și IgG cresc);
    -hipocalcemie ionică (oricare ar fi nivelul CaT);
    -cancerele intracraniene prezintă: -creșterea procentuală a ALB înspre limita superioară a v.n.;
    -globulina γ și IgG au valori la – și mai ales sub v.n.;
    -Ca2+ are întotdeauna valori normale, oricare ar fi nivelul CaT;
    -în alte cancere observăm: -hipoalbuminemie;
    -hiperglobulinemie (mai ales la nivelul γ);

-Ca2+ în valori normale.

1.Neovascularizarea în glioblastoame – care facilitează hrănirea tumorii și invazivitatea – are anumite particularități. Nu le vom pune aici în discuție. Se apreciază, în literatura medicală, că neovasularizarea debutează atunci când echilibrul dintre factorii angiogenici și cei antiangiogenici s-ar deteriora în favoarea primilor dintre aceștia. Nu se acordă vreun rol nivelului albuminei în controlul formării neovaselor sanguine. Între albumină și globuline există un permanent proces de intercondiționare, de interreglare în cadrul PT. Hemangioamele hepatice, spre exemplu, se formează în condiții de hipoalbuminemie. Vascularizarea fibroadenoamelor mamare are loc în condiții de scădere continuă a albuminei, dar numai după cancerizarea acestora. În fibroamele uterine, neovascularizarea precede debutul formării fibromului, dar acestea cancerizează numi în cazuri foarte rare. Ar fi de știut când este inițiată neovascularizarea glioamelor: înainte de formarea acestora, ca în fibromul uterin, ori după cancerizarea gliomului deja format, ca în cazul fibroadenoamelor mamare care cancerizează. Faptul că unele glioame înglobează în ele vreun vas de sânge preexistent, care de mai înainte „tranzitează” zona de „conglomerare” glială, nu poate fi confundat cu neovascularizarea gliomului.
2.Nivelul scăzut al albuminei favorizează neovascularizarea. Numărul medicamentelor antiangiogenice este în continuă creștere, dar cazurile clinice raportate privind efectele lor nu prea sunt încurajatoare. Nu este aici locul listării nici pentru factorii angiogenici, nici pentru cei antiangiogenici, nici pentru medicamentele cu dorite efecte antiangiogenice. În experiența noastră, restabilind echilibrul A/G –cu condiția ca fiecare globulină să aibă valori normale -, am obținut resorbția neovaselor sanguine care înfiltrau fibroadenoamele mamare cancerizate, astfel încât acestea au putut fi îndepărtate chirurgical fără riscul metastazării. Imagistica acumulată în baza noastră de date demonstrează potențialul antiangiogenic al apiterapicelor și în fibroamele uterine. Apiterapeutic, prin reechilibrarea PT – în funcție de valorile EPS, se poate obține mai mult decât se obține prin embolizarea clasică. Resorbind complet neovasele sau diminuând funcționalitatea lumenului lor, fibroamele fie s-au resorbit, fie s-au oprit din creștere. (Cod: R5/64-B2; R5/66-B7; R9/89-B13; R9/162-B16- Baza de date a Apitherapy Medical Center). Interzicerea progresiei GBM în cazul de față, pentru o lungă perioadă de timp –octombrie 2010-aprilie 2012 -, noi o atribuim și potențialului antiangiogenic al apiterapicelor.
Terapia standard a glioblastomului (Germania: ianuarie 2006 – septembrie 2010)
Până la data apelului la apiterapie – cu implicarea a două clinici universitare și a unui cabinet medical specializat în radiologie și medicină nucleară din Germania -, pacientul traversase două intervenții chirurgicale. Prima intervenție s-a făcut pentru glioblastom, iar a doua pentru recidiva acestuia, de fiecare dată urmând protocolul terapeutic standard în astfel de tumori intracraniene: chimioterapia și radioterapia, cărora li se asociază adjuvant antibiotice, anticonvulsivante, anticoagulante, antiemetice și antiinflamatorii steroidiene (care au și rol imunosupresor). De excepție este faptul că între prima intervenție chirurgicală – pentru rezecarea tumorii primare – și cea de a doua, pentru recidivă -, s-au scurs trei ani și jumătate. Aceast spațiu de timp – care este relativ îndelungat în astfel de situații -, se datorează profesionalismului medicilor și vârstei pacientului. Oricum ar fi însă, înainte ca pacientul să apeleze la apiterapie, s-a ajuns la absența oricărei opțiuni terapeutice antineoplazice eficiente, fapt comunicat familiei.
Pentru a facilita urmărirea evoluției bolii pacientului, întrebuințând documentele medicale provenite din Germania, vom recurge la cronologie:
-din iarna anului 2005 – la vârsta de 34 de ani și jumătate – apar dureri frontale a căror intensitate și frecvență crește treptat;
-ianuarie 2006 – la vârsta de 35 de ani și jumătate, a fost operat pentru glioblastom frontal stânga care, histopatologic, este diagnosticat ca fiind glioblastom multiform, gradul IV OMS:
-urmează chimioterapia citostatică cu Temodal – 12 cicluri;
-februarie-aprilie 2006 face radioterapie (însumând 61,2 Gy);
-mai 2009 – la trei ani și trei luni după prima intervenție chirurgicală, examenul RMN diagnostichează atât recidiva tumorii, cât și invazia tumorală în lobul frontal drept;
-iunie 2009 – are loc a doua intervenție chirurgicală: se face rezecția recidivei tumorale;
-face chimioterapie citostatică intensivă cu Temodal;
-face radioterapie (însumând încă 50 Gy);
-iulie 2010, revenind la clinică pentru reevaluare:
-pacientul afirmă o bună tolerare a chimioterapiei, deși în ultimul timp apar stări tot mai
frecvente de oboseală și apatie;
-se constată că este cooperant, orientat și fără deficit senzomotoriu;
-recomandări: -continuarea chimioterapiei cu pauze de câte o săptămână;
-administrarea AIS în funcție de efectele citostaticului asupra sângelui;
-revenirea la control peste 4 săptămâni;
-starea clinică a pacientului corespunde scorului „Karnofsky 100%”;
-septembrie 2010 – o nouă reevaluare la clinică, constată:
-progresia apreciabilă a tumorii;
-deteriorarea gravă a stării clinice;
-starea clinică a pacentului corespunde acum scorului „ Karnofski 50%”;
-absența oricărei opțiuni terapeutice1- este discutată cu familia;
-pacientul este trimis la o altă clinică universitară de neurochirurgie pentru încă o reevaluare;
-septembrie 2010 – cealaltă clinică universitară, după examinare, comunică familiei:
-tumora și-a reluat creșterea bifrontală, invadând acum și sistemul ventricular;
-o altă rezecție a tumorii a devenit inutilă (față de extinderea acesteia);
-nu mai poate fi continuată nici chimioterapia (deja a fost făcută intensiv);
-nu mai poate face nici radioterapie (a cumulat deja peste 110 Gy)
-starea clinică s-a deteriorat la un astfel de nivel, încât nu mai este eficientă nici o terapie
antineoplazică2 – fapt notificat familiei;
-nu se mai stabilește nici un termen pentru prezentarea la clinică (fapt semnificativ pentru
prognosticul evoluției pacientului);
-familia va apela la clinică oricând, atunci când starea pacientului va necesita supraveghere

medicală permanentă;

1.„In Zusammenschau aller Befunde sehen wir keine Therapieoption mehr.”

  1. „…von der Durchführung weiterer antineoplastischer Therapien abgeraten hätten.”
    -ambulatoriu, se recomandă familiei să administreze pacientului Avastin1 (acesta nu l-a tolerat, iar starea sa clinică continuă să se deterioreze).
    Suntem în ultima decadă a lunii septembrie 2010, când familia, ca ultimă șansă, se hotărăște să apeleze la apiterapie. În acest scop pacientul este adus în România, unde se stabilește împreună cu mama sa, care l-a îngrijit.
    Apiterapia glioblastomului (România: octombrie 2010 – iulie 2011)
    Atunci când a apelat la apiterapie, la 2 octombrie 2010, pacientul avea aproape 40 de ani. Era obez – la o înălțime de 1,68 m avea 126 de kg. Prezenta incontinență –purta pempers. Avea un vocabular redus la foarte puține cuvinte – cele mai utilizate și nu prea inteligibil pronunțate fiind nu, da, dă-mi, vreau, nu vreau. Nu mai știa să scrie și să citească. Nu mai știa că a fost căsătorit, nici că avea un băiețel. Recunoștea și comunica doar cu părinții, cei care îl îngrijeau. Nu răspundea la nici o întrebare, nu prezenta nici un interes pentru nici o persoană cu care venea în contact. Îl interesa numai televizorul, dar numai pentru emisiunile cu desene animate. Mergea cu dificultate, oriîncotro era îndrumat, exact asemeni unei jucării mecanice, în afara oricărei intenții proprii, conștientizate, de a ajunge undeva într-un anume scop. Stând pe scaun în cabinet, din când în când capul îi cădea înspre umărul stâng și adormea „instant”, dar numai pentru unu-două minute. La un moment dat s-a așezat pe podea, a scos o mașinuță din buzunar și a început să o plimbe înainte și înapoi. Oricum, nu știa nici cine este, nici în ce stare este, nici unde și nici în ce scop se află.
    Acesta era nivelul cognitiv și senzomotoriu al celui pentru care, în speranța părinților, apiterapia era ultima șansă. Ultimul KPS estimat în Germania, în prima decadă a lunii septembrie 2010, era de 50%. După estimarea noastră, deteriorarea stării clinice a pacientului – dizabilitate, necesitatea îngrijirii și asistenței de specialitate – nu putea fi evaluată la mai mult de KPS – 40%.
    Pentru discutarea evoluției pacientului în timpul apiterapiei, ne vom folosi, ca și pentru cea din timpul terapiei standard, mai ales de rapoartele de evaluare lunară emise de clinica universitară din Germania: pacientul a trebuit să se întoarcă în fiecare lună la clinică, începând cu decembrie 2010. De fiecare dată, evaluarea este însoțită de un dublu examen RMN: nativ și cu substanță de contrast. Pentru urmărirea evoluției pacientului în timpul apiterapiei, ne vom folosi tot de cronologie:
    -2 octombrie 2010 – familia aduce pacientul, în starea descrisă mai sus, la clinica noastră:
    -singurul document medical pe care a putut să-l prezinte, a fost ultimul raport de evaluare
    din ultima decadă a lunii septembrie 2010;
    -față de insistențele părinților privind urgența, în absența datelor paraclinice2, dar
    bazându-ne pe experiența clinică anterioară, am alcătuit un protocol apiterapeutic, și am
    recomandat un regim alimentar –inițial pentru numai 30 de zile; obezitatea pacientului -126
    de kg la o înălțime de 1,68 m – a impus reducerea drastică a lipidelor alimentare; regimul
    hidric l-am aproximat la minim 2,5 litri/zi (din care ceaiurile reprezintă 1,5 litri/zi);
    -am recomandat întreruperea administrării Avastinului, reducerea cu ¼ săptămânal a
    Metilprednisolonului, iar Carbamazepină am redus-o la jumătate pentru primele 10 zile,
    apoi am întrerupt complet și administrarea acesteia (mama pacientului a afirmat absența
    oricăror crize covulsive).

Nu este aici locul unei descrieri exhaustive nici a metodei noastre de abordare terapeutică a

  1. Avastinul este un concentrat pentru o soluție perfuzabilă, care ar trebui să blocheze continuarea neoangiogenezei, oprind astfel progresia tumorii.Substanța activă conținută de Avastin este bevacizumab, unul dintre multele „mab”-uri, un anticorp monoclonal umanizat. „Sarcina” sa ar fi să opresacă creșterea neovaselor sanguine în interiorul tumorii, legându-se caracteristic de factorul de creștere a endoteliului vascular (FCEV). Acesta este unul dintre factorii angiogenici și se află în interiorul pereților vaselor de sânge și limfatice. Avastinul, întrebuințat relativ frecvent, deși cazurile clinice raportate nu-l girează cu vreo eficiență demonstrată, dacă n-ar avea destul de multe efecte adverse, ar putea avea rolul de placebo.
  2. În Germania documentele medicale au un alt „circuit” față de cel din România. Așa cum am spus, au putut prezenta numai ultimul raport de evaluare, din septembrie 2010, care conține și informarea familiei privind epuizarea căilor terapeutice antineoplazice. Cu destulă dificultate, ulterior, au obținut rapoartele de evaluare anterioare venirii în România. Am recomandat un minim de analize de laborator, dar familia a insistat să amânăm un timp recoltarea: pacientul, altfel absent, se opunea vehement prezenței halatelor și instrumentelor medicale.
    tumorilor intracraniene, nici a biostructurii apiterapicelor întrebuințate și nici a valențelor farmacodinamice a substanțelor pe care le investim cu un incomparabil potențial antineoplazic. O precizare însă, se impune: nu există două științe medicale paralele, una pentru terapia standard a tumorilor, iar cealaltă privind apiterapia lor. Apiterapia, „neortodoxă” scolastic, mai curând o erezie1 încă, are valențe antitumorale practic necunoscute clinicienilor.
    Fără îndoială, sunt multe diferențe între terapia standard și apiterapie, esențiale fiind, în favoarea acesteia, biocompatibilitatea și sinergia de acțiune prin sinergie de prezență atât a agenților terapeutici, cât și a substanțelor care le sprijină acțiunile atât sistemic, cât și la nivelul celulelor țesutului țintă, ori le limitează agresivitatea atunci când este necesar.
    Există și o diferență fundamentală între terapia standard și apiterapie:
  • agenții terapiilor standard, prin agresivitatea lor, simultan efectelor citostatice intenționate, dezafectează sistemic funcțiile fiziologice ale organismului, făcând necesară o complexă medicație adjuvantă;
  • apiterapicele, sinergic acțiunilor citostatice, restabilesc funcțiile sistemului imun, care astfel se mobilizează și contribuie la efortul antitumoral, fapt cu totul străin în terapiile standard.
    Apiterapicele recomandate în cazul de față au fost: Apicitosan II, Api Imunostim IV, Melanovit I, Ares II și Apidigest. Pentru îndulcirea ceaiurilor, am recomandat o combinație de mieri poliflore din zona montană și subcarpatică a județului Gorj – România. Aceeași origine o au și celelalte substanțe incluse în apiterapice. Propolisul folosit la producerea apiterapicului ARES II, recoltat de albine din arboretul văii râului Amaradia, din zona localității Bălănești de Gorj -, are efecte cert superioare mult-apreciatului propolis brazilian.

Acționând sinergic, substanțele conținute în aceste apiterapice au efecte citostatice, antiinflamatoare, imunostimulatoare, antifibrozante, antiangiogenice, anticonvulsivante, anticoagulante, antiemetice, hipolipemiante, hipoglicemiante etc. Mai mult, apiterapicele conțin toate substanțele necesare construcției, funcțiilor și protecției celulare. Avantaj de excepție, apiterapicele oferă nu numai substanțele precursoare necesare funcțiilor „lucrative” ale metabolismului uman. Acestea conțin și o gamă impresionantă de substanțe complet elaborate – neprețuitele biomolecule apicole -, cu o biostructură moleculară identică celor sintetizate și exocitate de celule, fapt deosebit de important în cazurile de malfuncții ale metabolismului. Pentru o expunere amplă a biostructurii și funcțiilor terapeutice ale apiterapicelor, ar fi necesar un tratat de biologie moleculară și imunologie. Noi le-am dedicat, în afara masteratelor, două teze de doctorat în științele medicale2, șapte cărți3, 95 de studii publicate în jurnale cu profil medical4; unul dintre acestea, publicat în 2014 în revista elvețiană Molecules5, a fost premiat de CNCSIS (Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior).

1.„Erezia” – vrăjitorie au numit-o medicii din clinicile germane ai pacientului nostru la prima înfățișare pentru reevaluare -, mai are de făcut un drum lung pentru a deveni o veritabilă știință. Abia atunci când farmacologia, cercetarea medicală fundamentală și cercetarea clinică vor conlucra, convinse fiind de valoarea greu de estimat acum a importanței „darurilor” albinei pentru sănătatea umană, apiterapia va deveni o știință medicală egal îndreptățită cu oricare alta: atît în universități spre a fi cunoscută, cât și în clinici pentru a fi aplicată. Abia atunci și numai astfel, apiterapicele vor putea fi standardizate la nivelul a ceea ce obișnuit numim medicament, putînd fi larg și benefic întrebuințate. Petru ca acestea să devină o realitate însă, este nevoie de mobilizarea interesului cercetătorilor și clinicienilor: este, mărturisim, una dintre țintele pe care ni le propunem și prin studiul de față. Și, poate, va fi nevoie și de demobilizarea intereselor unor producători de medicamente „tradiționale.” Sau „inovatoare” !
2.Andrițoiu Călin Vasile, Efecte ale produselor apiterapiceasupra mecanismelor fiziopatologice ale cirozelor hepatice, UMF „Gr.T.Popa”, Iași, 2009; Andrițoiu Vasile, Reechilibrarea apiterapică a proteinelor plasmatice prin reechilibrarea proteinelor serice, UMF „Gr. T. Popa”, Iași, 2012.

  1. Andrițoiu Vasie, ABC-ul apiterapiei, Editura Punct, Târgu-Jiu, 1995; Andrițoiu Vasile, 209 rețete apiterapeutice, Editura Nipexim, Târgu-Jiu, 1999; Andriţoiu Călin Vasile, Vasile Andriţoiu, Teze şi ipoteze în apiterapie şi apidietă, Casa de Editură Venus, Iaşi, 2010; Andriţoiu Vasile, Călin V. Andriţoiu, Cazuri şi studii clinice în apiterapie, Casa de Editură Venus, Iaşi, 2010; Andrițoiu Călin Vasile, Micrografii asupra produselor apicole. Apiterapia în bolile cardiovasculare, Editura PIM, Iași, 2014; Andrițoiu Călin Vasile, Efecte ale produselor apiterapice Stupina asupra cirozei hepatice toxice, Editura PIM, Iași, 2014; Andrițoiu Călin Vasile, New natural biocompatible materials with applications in wound-healing, Lambert Academic Publishing, Saarbrucken, Germania, 2014.
  2. Din care: 29 B+, 5 ISI și 61 ISBN.
  3. Călin Vasile Andriţoiu, Lăcrămioara Ochiuz, Vasile Andrițoiu, Marcel Popa, Effect of Apitherapy Formulations against Carbon Tetrachloride-Insuced Toxicity in Wistar Rats after Three Weeks of Treatment, Molecules, Basel,2014.
    -2 noimbrie 2010 – familia aduce primele analize – efectuate la un laborator din România:
    EPS – Valorile aparțin laboratorului
    PT = 7,1 g/dL (6-8); γ = 13,6% (12-20); IgG = 910 mg/dL(700-1600) ;
    IgM: 78 mg/dL (40-240); IgA:125 mg/dL (70-400); IgE: 56 mg/dL (<150) CaT: 9,1 mg/dL (9-11);Ca2+:4,14 mg/dL (4,1-5,5);Glic: 128 mg/dL(60-99) WBC:6,1 (4010); Ne = 78,2% (50-71); Lym =14,1% (25-45); RBC: 4,75 (4,4-5,9); HGB: 14,9 g/dL (12,1-17,2); HCT: 44,4%(36,1-52) COL: 230 mg/dL (<200); HDL:42 mg/dL (> 60); LDL:138 mg/dl(<100)
    NSE (neuron – specific enolase): 25 ng/mL (< 16,3)
    CEA (antigen carcino-embrionar): 7,72 ng/mL (< 4,3)
    Cod: R20/112-B6, Baza de date a Apitherapy Medical Center
    -Octombrie și noiembrie 2010 – pacientul nu a mai fost reevaluat în Germania:
    -pacientul urmează apiterapia în România;
    -buletinul de analize de mai sus (2.11.2010) reflectă o realitate paraclinică existentă după o
    lună de apiterapie;
    -în noiembrie 2010, mergând la clincă în legătură cu unele formalități legate de asigurarea
    medicală, pe lângă ironia apelului la „vrăjitorii” din România, tatălui i s-a cerut ca, începând cu luna decembrie 2010, să-și aducă lunar fiul pentru reevaluare.
    Un avantaj față de această atitudine: urmare a rapoartelor de evaluare emise de clinica din Germania, putem urmări evoluția pacientului în timpul apiterapiei din România, consemnată în documente a căror credibilitate nu poate fi pusă la îndoială (alfate în baza noastră de date).
    -Decembrie 2010 – raportul de evaluare – Germania -, consemnează:
    -central, tumora prezintă o zonă necrozată considerabilă;
    -comparativ cu evaluarea anterioară (din septembrie 2010), tumora nu are tendința de
    modificare1; (deci tumora își încetează progresia);
    -deocamdată, reticent, poate și contrariat față de ceea ce se aștepta să vadă, clinicianul nu
    consemnează schimbările benefice în starea clinică a pacientului, deși acestea sunt mai mult decât evidente; dar nici cuvântul „vrăjitori” n-a mai fost rostit !
    Prin urmare: după două luni și jumătate de apiterapie în România, examenul RMN observă încetareat progresiei glioblastomului. Noi asociem oprirea progresiei tumorii cu reducerea nivelului imunosupresiei, ca și cu efectele antiangiogenice și antimitotice ale agenților terapeutici aflați în apiterapicele produse de către Apitherapy Medical Center.
    -Ianuarie 2011, după 80 de zile de apiterapie, raportul de evaluare – Germania) -, consemnează:
    -tumora și-a încetat progresia, devenind stabilă comparativ cu examinarea anterioară2;
    -terapia cu Carbamazepină și Metilprednisolon a fost întreruptă (se cere reintroducerea lor);
    -îmbunătățirea semnificativă a stării generale: este „o performanță cognitivă”, pacientul
    fiind orientat, cooperant și fără nici un deficit senzomotoriu3; incontinența este absentă;
    -față de datele oferite de imagistica RMN, ținând seama și de îmbunătățirea radicală a stării
    clinice a pacientului, raportul notează: „Karnofsky – Index 60%”.
    -în starea actuală, clinica nu are încă nici o opțiune terapeutică care ar putea fi eficientă4;
    -pacientul se întoarce în România cu familia, pentru continuarea terapiei naturiste5.

Buletinul de analize efectuate acum în Germania – 22.01.2011 -, deși destul de limitate, ne oferă posibilitatea urmăririi evoluției paraclinice a pacientului, prin comparația cu analizele din

1.„Infratentoriell keine Auffalligkeiten. Keine relevante Anderungstendenz im Vergleich zur Vorunstersuchung bei ausgedehntem Glioblastom-Rezidiv und erheblicher Tumorausdehnung wie beschrieben im Sinne einer Gliomatosis cerebri.”
2 .„Aktuell: stabiler Befund bei bekanntem Tumorrezidiv.”

  1. Raportul apreciază pacientul ca fiind „orientiert und kooperativ”, „kein sensomotorisches Defizit.”
  2. „Von unserer Seite sehen wir weiterhin keine sinnvolle Therapieoption.”
  3. Pacientul „… wird sich zur Weiterführung der naturheilkundlichen Terapie demnachst wieder nach Rumanien
    begeben”.
    Proteine
    Serice %
    Valori
    Normale %
    Rezultat %
    ALB
    55-65
    62,7
    α1
    2-4
    2,5
    α 2
    7-11
    8,6
    β
    8-14
    12,6
    γ
    12-20
    13,6

A/G

1,6
România, din 2.11.2010. Alăturate imagisticii RMN – care certifică încetarea progresiei tumorii – și consultului clinic, justifică îmbunătățirea stării sale, de la KPS 40 în octombrie 2010, la KPS 60 în ianuarie 2011, după 80 de zile de apiterapie.
Buletin – 2.11.2010 –România Buletin -22.01.2011-Germania1
după 30 de zile de apiterapie după încă 50 de zile de apiterapie
(2 octombrie-2 noiembrie 2010) (2 noiembrie 2010-22 ianuarie 2011)
-WBC 6,1 mii/μL (4-10) 6,3 mii/μL (4-10)
-RBC 4,75 mil/μL (3,8-5,1) 5,1 mil/μL (4,40-5,40)
-Lym 14,1% (25-45) 18% (20-40)
-IgG 910 mg/dL (700-1600) neefectuată
-Ne 78,2% (50-71) 68% (40-70)
-PLT 189 mii/μL (150-450) 209 mii/μL (150-400)
-COL 230 mg/dL (140-220) 173 mg/dL (< 200) -LDL 138 mg/dL (<100) 101 mg/dL (<160) -HDL 42 mg/dL (>60) 51 mg/dL (>40)
-GGT 72 U/L (15-50) 25 U/L (< 66)
-Glicemia 128 mg/dL (60-99) 80 mg/dL (60-110)
-EPS (vezi EPS de mai sus) neefectuată
-NSE 25 ng/mL (<16,3) neefectuată
-CEA 7,72 ng/mL (< 4,3) neefectuată
Rezumând evoluțiile din primele 80 de zile de apiterapie:
-familia nu a prezentat nici un buletin de analize la 2.10.2010, când a început apiterapia;
-analizele din 2.11.2010 sunt efectuate după 30 de zile de apiterapie, prin urmare nu reflectă cu exactitate starea paraclinică a pacientului la începutul apiterapiei;
-analizele din 22.01.2011, efectuate în Germania, după un total de 80 de zile de apiterapie, dar la 50 de zile distanță față de cele efectuate în România (alăturate informațiilor obținute prin RMN și consultării clinice), confirmă:
-efectele antiangiogenice și antimitotice al apiterapicelor Apicitosan II și ARES II; potențialul lor antiangiogenic a făcut necesară excluderea Avastinului;
-efectul antiinflamator și antiimunosupresor al apiterapicului Api Imunostim IV, a făcut necesară excluderea Metilprednisolonului2, a cărui administrare nu putea decât să agraveze starea de imunodepresie caracteristică GBM, favorizând – de fapt stimulând -, mitoza tumorală prin acțiunea sa imunosupresivă; nu știm care a fost nivelul imunității pacientului la începutul apiterapiei, dar aceasta nu putea fi decît o imunodepresie severă; creșterea IgG la 910 mg/dL, ca și creșterea Lym la 14,1%, nu poate fi decât rezultatul corectitudinii abordării GBM ca fiind o disproteinemie imunosupresivă (a se observa continuarea creșterii procentuale a limfocitelor în buletinul de analize din Germania, la 50 de zile după cel din România); apiterapicele conțin propriile substanțe antiinflamatorii și imunomodulatoare;

-efectul hipolipemiant al apiterapicelor – este ușor de observat făcând o paralelă între valorile încă crescute ale lipidelor în buletinul de analize din România și normalizarea lor după încă 50 de zile (buletinul de analize din Germania)3;

1.Este primul buletin de analize de laborator efectuate în Germania care ne-a fost prezentat.
2.Am afirmat că noi privim GBM ca fiind rezultatul unei disproteinemii marcate de imunosupresie (hipogamaglobulinemie, cu scăderea accentuată a imunoglobulinelor, mai pronunțată fiind cea a IgG), simultan instalării limfopeniei, mai ales la livelul limfocitelor T. În condițiile apiterapiei, care are și proprietăți antiinflamatorii controlabile, nu mai este necesar efectul antiinflamator al Metilprednisolonului. Acest corticosteroid de sinteză chimică, prin efectele sale imunosupresoare, favorizează progresia tumorii și limfopenia (accentuează imunosupresia la nivel molecular și celular).
3.Hiperlipidemia, de regulă însoțită de dislipidemie, este caracteristică GBM, cu acumulări anormale de grăsimi la nivelul creierului. Normalizarea cantitativă a acestor grăsimi – care diminuează eficiența oricărei terapii antineoplazice – nu poate fi decât secundară normalizării lipidemiei. Analizele din Germania, asociate cu toate celelalte investigații și progrese clinice, vin să confirme eficiența acestei abordări terapeutice a GBM.
-efectul hipoglicemiant al apiterapicelor – este evident prin compararea celor două buletine de analize de mai sus: în absența analizelor, nu știm care a fost valoarea glicemiei înainte de începerea apiterapiei, dar putem observa faptul că, în cele 50 de zile care urmează după analizele din 2.11.2010, când glicemia era 128 mg/dL, aceasta scade la 80 mg/dL, normalizându-se și rămânând normală pe toată durata apiterapiei și chiar după încetarea acesteia: acest efect a fost obținut în condițiile în care pacientul primește zilnic 225 grame de miere: agenții terapeutici sunt conservați în miere iar ceaiurile sunt îndulcite cu miere; fără îndoială, aceste precizări ne expun riscului de a fi acuzați de o altă erezie1;
-efectul anticonvulsivant al apiterapicelor – sinergic celorlalte efecte și superior Carbamazepinei – este confirmat de absența oricărei crize convulsive, fapt confirmat ulterior și de rapoartele de evaluare din Germania;
-efectul de restabilire a funcțiilor fiziologice ale întregului organism – ușor vizibil comparând analizele de mai sus, asociate și cu îmbunătățirea radicală a stării clinice -, fac inutilă orice altă terapie adjuvantă; restabilite, acestea se mobilizează în sprijinirea efectelor antitumorale.
Revenit în România însoțit de mama sa, pacientul continuă apiterapia. Cu prilejul unei vizite la cabinet, am avut o vagă impresie că starea sa clinică ar regresa față de cea de la jumătatea lunii ianuarie (când a trebuit să plece în Germania pentru reevaluare). Atunci pacientul a spus că, la insistențele medicului din Germania, începuse din nou să ia Carbamazepină și Metilprednisolon (recomandările de a lua aceste medicamente, pe care le exclusesem, sunt consemnate în fiecare dintre rapoartele lunare de evaluare). Prin agesivitatea sa, Metilprednisolonul poate redirecționa destul de repede evoluția înspre imunosupresie. Pentru verificare, am recomandat efectuarea unui set de analize.
EPS – Valorile aparțin laboratorului (România) – 7.02.2011
PT = 6,54 g/dL (6,6-8,7); IgG: 705 mg/dL (700-1600);
CaT: 9,2 mg/dL (8,6 – 10,2); Ca2+: 4,04 mg/dL (3,82-4,82)
WBC: 9,32 mii/μL(4-10); Ne: 76% (42-75); Lym:13,4% (20-40);
RBC:5,13 mil/μL(4,3-5,7);HGB:16,7g/dL(13-17,3);HCT: 49,5%(39-49)
Din totalul Lym – care scad la 13,4%:
LymB:19% (7-21); LymT:59%(61-84);
Lym Th-CD4+: 31% (32-60); Lym NK: 12%(10-30); 176/μL(210-740); Lym NK activate: 1,4% (<17); 2/μL (<40);
Cod: R20/112 –B6, Baza de date a Apitherapy Medical Center
Într-adevăr, efectul imunosupresiv al Metilprednisolonului, defavorizant al terapiei antineoplazice într-un cancer care oricum este caracterizat prin imunosupresie, s-a confirmat. Comparativ cu analizele anterioare:
-globulina γ, indicator al imunosupresiei, scade de la 13,6%, la 9,7% (11-21);
-IgG – cea mai importantă imunoglobulină, scade de la 910 mg/dL, la 705 mg/dL (700-1600);
-neutrofilele redevin agresive, crescând de la 68%, la 76% (42-75);

-recăderea limfocitelor, de la 18% la 13,4% (20-40) în numai trei săptămâni de reluare a administrării Metilprednisolonului, este evidentă pentru potențialul său imunosupresor; scăderea sub limita mominimă a Lym Th-CD4+: 31% (32-60), este însoțită de scăderea drastică a limfocitelor NK activate la 1,4% (< 17), numărul acestora ajungând la numai 2/μL (<40).

1.Apiterapia are certe valori hipoglicemiante, superioare oricărei alte terapii, inclusiv în tratarea DZ II insulinodependent. Metoda noastră în tratarea hiperglicemiei, care poate fi considerată cel puțin neortodoxă de către clinicieni, se întemeiază pe restabilirea funcțiilor normale ale receptorilor celulari ai glucoozei și ai insulinei, pe restabilirea funcțiilor fosfolipazelor, ca și pe factorii insulin-like existenți în apiterapicele produse de către Apitherapy Medical Center. Este imposibil să găsești vreun studiu medical care, tratând despre hiperglicemie, să nu atragă atenția asupra excluderii mierii din alimentația hiperglicemicilor/diabeticilor. Da, dar dacă pacientul nostru a înghițit zilnic 225 de grame de miere și totuși glicemia s-a normalizat, acest fapt se datorează și conținutului în factori insulin-like ai apiterapicelor. De reținut ar fi încă un aspect: acești agenți hipoglicemianți se află în aceleași flacoane care conțin și agenții apiterapici antitumorali. În felul acesta, sinergia de prezență asigură sinergia de acțiune a unor substanțe biocompatibile și cu acțiune reciproc complementară. Efectele hipoglicemiante se asociază sinergic și cu efectele hipolipemiante ale apiterapicelor.
Proteine
Serice %
Valori
Normale %
Rezultat %
ALB
52-68
65,3
α1
2-5
2,8
α 2
6,6-13,5
10,1
β
8,5-14,5
11,9
γ
11-21
9,7
A/G
1,39-2,23
1,9
Față de această reinstalare a invouției imunitare, am cerut din nou să excludă din tratament
Carbamazepina și Metilprednisolonul. De asemenea, atunci când va merge la evaluare în Germainia, am cerut să arate medicului acest ultim buletin de analize.
-Februarie 2011, raportul de evaluare – Germania – consemnează:
-stabilitatea recidivei tumorale1 (absența progresiei tumorale);
-terapia urmată în România a condus la îmbunătățirea semnificativă a stării clinice generale;
-nu prezintă incontinență, este normal cognitiv, alert, orientat, cooperant și fără nici un
deficit senzomotoriu;
-recomandă din nou reintroducerea Carbamazepinei și Metilprednisolonului;
-evaluare: „Karnofsky-index 70%”;
-apreciază că „noi continuăm să nu vedem nici o opțiune terapeutică rezonabilă2”;
-pacientul va continua terapia naturistă în România3; revine pentru reevaluare după trei luni.
Acest raport de evaluare a fost comunicat și celeilalte clinici. De această dată însă, „respiră” încrederea în „naturheilkundlich” din România. Depășirea surprizei față de evoluția bună a pacientului prin alte mijloace terapeutice decât cele standardizate, ca și față de stabilitatea acestor rezultate, a determinat clinicianul să nu-l mai cheme lunar, ci numai după trei luni la reevaluare.
Creșterea KPS de la 50% în septembrie 2010 (nivel la care clinicile din Germania au comunicat familiei pacientului absența posibilității oricărei terapii eficiente), la KPS 70% după patru luni și jumătate de apiterapie – în februarie 2011, diagnosticat de clinici prestigioase din Germania, vine să valideze:

  • teoria noastră privind abordarea glioblastomului ca fiind o disproteinemie de tipul imunosupresiei, succesivă disproteinemiei autoimune;
  • potențialul antitumoral al apiterapicelor.
    Pacientul a revenit în România, unde a continuat apiterapia până în mai 2011, când a plecat în Germania pentru reevaluare. Posibil și ca urmare a interesului clinicianului față de efectele și mijloacele metodei noastre, i s-a recomandat un set de analize care conține, de acestă dată, atât EPS, cât și hemoglobina glicozilată (urmare a surprizei remisiei hiperglicemiei prin apiterapie).
    -Buletin de analize – mai 2011(Germania)
    EPS – Valorile aparțin laboratorului
    PT = 6,96 g/dL (6,50-8); ALB = 4,54 g/dL (3,80 – 5,90)
    γ = 11,8% (11,2-19,9)
    Ca = 4,87 mval/L (4,20-5,20)
    WBC: 7000/mm (4000-10000); Ne: 68% (40-70); Lym: 18% (20-40)
    RBC: 5,2 (4,40-5,90); HGB: 17,5 g/dL (13,3-17,7)
    HCT: 50,2% (40-52); PLT: 202 000 (150-400)
    Blutzucker: 85 mg/dL (60-110); HbA1c: 5,2% (< 6,1) COL: 180 mg/dL (<200); HDL: 54 mg/dL (>40);
    LDL: 109 mg/dL (< 160); TRG: 105 mg/dL (< 160)
    Cod: R20/112-B6, Baza de date a Apitherapy Medical Center
    Acest buletin de nalize, care precede RMN-ul și raportul de evaluare evidențiază:

– normalizarea PT și PS (demonstrată prin EPS), cu revenirea în v.n. a globulinei γ4;

1.„Aktuell: stabiler Befund bei bekkantem Tumorrezidiv”.
2.„ Von unserer Seite sehen wir weiterhin keine sinnvolle Therapieoption”.
3.„ Herr… wird sich zur Weiterführung der naturheilkundlichen Terapie demnächst wieder nach Rumänien
begeben”.
4.Globulina γ este un bun indicator al imunității:în imunitatea fiziologică – în condiții de homeostazie -, când valoarea γ se situează la- sau în preajma jumătății dintre limitele minim-maxim (spre exemplu, față de limitele v.n. ale laboratorului din Germania -11,2-19,9 mg/dL-, valoarea determinată a globulinei γ ar trebui să fie de 15,55 mg/dL, sau o valoare apropiată de aceasta); în autoimunitate, valoarea globulinei γ crește aproape de- și mai ales peste limita maximă a v.n.; în imunosupresie, valoarea globulinei γ scade la- sau sub limita minimă a v.n. În cazul de față, după o lună de apiterapie, excluzând și Metilprednisolonul, am adus γ la 13,6 mg/dL, iar limfocitele la 14,1%: după încă 50 de zile, analizele efectuate în Germania consemnează creșterea lor limfocitelor la 18% (20-40). Reintroducerea Metilprednisolonului a determinat în timp scurt reluarea procesului de imunosupresie, confirmat de analizele efectuate la 7.02.2011 în România: γ scade la 9,7 mg/dL (11-21), iar limfocitele la 13,4% (20-40). Excluderea din nou a
Metilprednisolonului, confirmă reluarea cursului înspre restabilirea imunității: γ = 11,8 mg/dL; Lym: 18%.
Proteine
Serice %
Valori
Normale %
Rezultat %
ALB
59-70,6
65,3
α1
2,1-4,4
4
α 2
5,2-9,7
8,6
β
7,3-12,2
10,3
γ
11,2-19,9
11,8

A/G

1,88
-stabilitatea lipidemiei în valori normale;
-stabilitatea glicemiei: de această dată, pacientului i se recomandă să facă și hemoglobina glicozilată, a cărei valoare, ca și cea a glicemiei, în ciuda celor 225 de grame de miere consumate zilnic, are o valoare normală: HbA1c = 5,2% (< 6,1);
-valorile hemoleucogramei sunt în limite normale, cu excepția limfocitelor, dar care se apropie de normalizare, odată cu revenirea γ în valori normale (chiar dacă se află lângă limita minimă a acestora).
-Iunie 2011, raportul de evaluare – Germania, consemnează:
-„Aktuell: stabiler Befund bei bekanntem Tumorrezidiv”;
-RMN-ul indică o stare„ relativ asemănătoare” examinării din februarie 2011;
-pacientul este orientat, alert și fără nici un deficit senzomotoriu;
-n-a făcut nici o criză de epilepsie, deși nu ia nici un tratament anticonvulsivant1;
-neașteptatele progrese ale pacientului se datorează dietei2 urmate în România;
-se discută cu pacientul și cu tatăl său necesitatea reintroducerii Carbamazepinei;
-se discută oportunitatea unei noi intervenții chirurgicale, dar nu este acceptată de pacient și de tatăl său);
-evaluare: „Karnofsky – Index 70%”;
-revine la cinică, pentru o nouă reevaluare, după 3 luni.
Faptul că „recidiva tumorală este stabilă” și „relativ asemănătoare” cu cea din februarie 2011, notate în raportul de evaluare pe baza examenului RMN, are o semnificație de o importanță excepțională: mitoza proliferativă fusese blocată prin apiterapie. Edemul nici nu mai este amintit. Examenul clinic, cu descrierea din raportul din iunie 2011, cu estimarea „Karnofsky – Index 70%”, indică faptul că nivelul de compresie al tumorii asupra creierului devenise atât de limitat, încât nimic din starea și comportmentul pacientului nu indica vreo afectare compresivă sau infiltrativă. Numai retracția multiplelor infiltrații tumorale, cu evoluție înspre încapsularea tumorii, poate explica readucerea în discuție a unei noi intervenții chirurgicale.
Bărbatul care a mers la reevaluarea din iunie 2011 la clinica din Germania, nu mai era deloc pacientul suferind și „rupt” de orice realitate care a venit la clinica noastră pentru apiterapie în octombrie 2010. De la 126 de kg, masa sa corporală scăzuse la 75 de kg. Mergea, se mișca și comenta orice subiect era pus în discuție. Râdea atunci când se spuneau glume. Le spunea chiar și el. Îi era dor de țară, de rude și de prieteni. Avea planuri de viitor și discuta despre revenirea sa pe puntea unei nave.
După reevaluare pacientul a revenit în România, dar numai pentru o lună. Nici argumentele noastre, nici insistențele familiei nu i-au putut tempera nerăbdarea de a se întoarce acasă. Se simțea plin de viață. Era nerăbdător să revină la tot ce însemna viața lui, în mediul care-i era familiar. În iulie 2011 a plecat, luând cu el apiterapicele necesare pentru două luni, cu promisiunea că va reveni după examinarea care va urma la clinică în luna septembrie. N-a mai revenit.
Stabilitatea efectelor citostatice ale apiterapiei: iulie 2011-aprilie 2012

Revenit acasă în Germania, în iulie 2011, s-a întâmplat ceea ce era de așteptat. Pacientul neglijează ritmicitatea tratamentului apiterapic, pe care îl urmează, cu multe sincope și numai la insistențele familiei. Face ieșiri cu prietenii, în timpul cărora bea bere și mănâncă mai ales cârnați. A reluat și fumatul. Uneori, așa cum ne-a comunicat mama lui, se întorcea acasă înspre dimineață.

1.„Ihm gehe es insgesamt gut. Epileptische Anfälle seien nicht aufgetreten. Eine antiepileptische Therapie nehme er nicht mehr eine.”

  1. „Durch eine Ernährungsumstellung habe sich nach Angaben des Vaters der Zustand des Patienten deutlich gebessert.” Atitudinea clinicianului din Germania, față de efectele superioare obținute prin apiterapie, nu este cu nimic diferită de cea a medicilor din alte țări. Protocoalele noastre terapeutice – alcătuite în funcție de evoluția clinică și paraclinică a pacientului îi erau înfățișate de fiecare dată când pacientul mergea la clinică pentru reevaluare. Evident, dieta are un loc important în economia tratamentului. Succesele obținute – cu creșterea de la KPS 40 la KPS 70 -, nu pot fi explicate numai prin dietă. Lipsa totală de interes față de agenții terapeutici conținuți în apiterapice, care s-au dovedit cert superiori Temodalului, radioterapiei și numeroaselor medicamente adjuvante, nu este deloc în avantajul pacienților. Oricum ar fi, în toată literatura medicală, oricare ar fi fost terapia aplicată, nu am întâlnit raportarea nici unui caz clinic de glioblastom recidivant care să fi involuat de la KPS – 40 la KPS -70.
    De revenirea în România, unde posibilitățile sale de „evadare” dintr-un regim ordonat de viață erau limitate, nici nu voia să audă. Starea generală de bine pe care o are, nu-l îngrijorează într-atât încât să urmeze corect apiterapia și să adopte un regim de viață care să prevină o nouă recidivă tumorală.
    Din păcate, după plecarea din România, n-am mai primit nici un raport de evaluare de la clinica din Germania, Oricum, de la jumătatea lunii august 2011, pacientul nu mai urmează apiterapia.
    -Septembrie 2011:
    -buletinul de examinare RMN – Germania, consemnează:
    -stabilitatea tumorii comparativ cu examinarea RMN din iunie 2011;
    -buletin de analize medicale – Germania: valorile biologice determinate – nu le mai
    reproducem – sunt stabile, asemănătoare cu cele din buletinul de analize efectuat tot
    în Germania în mai 2011, dar cu două evoluții care atrag atenția:
    -limfocitele cresc, ajungând pentru prima dată în limite normale: 25% (20-40);
    -glicemia, în absența glucidelor apicole, scade: 71 mg/dL1 (60-100);
    -raportul de evaluare –Germania: nu l-am primit, deci nu cunoaștem evaluarea KPS.
    Prin urmare, în septembrie 2011 tumora nu își reluase progresia, deci mitoza era încă interzisă prin efectul complex – citostatic, antiangiogenic, imunomodulator – al apiterapicelor.
    Apoi am mai primit un buletin de analize de laborator din februarie 2012: marea majoritate a valorilor rămân stabile, fapt care demonstrează prelungirea efectelor apiterapiei și după întreruperea acesteia.
    -Februarie 2012, Germania – buletin de analize:
    EPS – Valorile aparțin laboratorului
    PT = 6,57 g/dL (6,5-8); ALB = 4,44 g/d/L (3,80-5,90)
    WBC = 7000 (4000-10.000); Ne = 69% (40-70); Lym= 20% (20-40)
    RBC: 5,2 (4,40-5,90); HGB: 16,7 g/dL (13,3-17,7); HCT: 49,9% (40-52)
    PLT = 166 (150-400); FBG = 442 mg/dL (200-400)
    Ca2+ = 4,55 mval/L (4,20-5,20); Glic: 77 mg/dl (60-110)
    Na = 144 mmol/L (135-148)
    COL = 163 mg/dL (<200); TRG: 122 mg/dl (<170)
    Cod: R20/112-B6, Baza de date a Apitherapy Medical Center
    Comparativ cu buletinul de analize din februarie 2011, valorile determinate, deși majoritar stabile, indică tendința reinstalării imunosupresiei: globulina γ scade sub limita minimă a v.n.: 10,7 mg/dL (11,2-19,9); limfocitele scad la limita minimă a v.n.:20% (20-40). Simultan însă – fapt care poate fi îngrijorător -, ALB și Ca își reiau creșterea.

Am discutat cu pacientul și cu familia – telefonic – riscurile noii „alunecări” înspre imunosupresie, a cărei reinstalare putea conduce la reluarea mitozei și, deci, a progresiei tumorale.

1.Reamintim faptul că după o lună de apiterapie, glicemia pacientului era de 128 mg/dL ( nu cunoaștem valoarea sa înainte de începerea apiterapiei). După încă 50 de zile de apiterapie glicemia scade și se menține la valori între 80 și 85 mg/dL până în septembrie 2011, cu toate că pacientul primea zilnic circa 225 g de miere. Normalizarea metabolismului glucidic prin apiterapie – sub acțiunea factorilor insulin-like conținuți în apiterapice -, este în afara oricărei îndoieli. Acest fapt este demonstrat și de scăderea glicemiei la 71 mg/dL, după încetarea administrării apiterapicelor: metabolismul glucidelor continuă să rămână normal, glicemia rămânând dependentă numai de aportul alimentar în carbohidrați. Această scădere, raportată la importanța glucozei pentru buna funcționare a creierului, conduce la o scădere a potențialului său de a face față bolii. Prin experiența noastră clinică, știm că hrănirea și energizarea normală a creierului corespunde unei glicemii aflate în preajma valorii de 80 mg/dL.
2.Privind valorile procentuale ale ALB în cadrul EPS, prin experiență clinică, noi am ajuns la concluzia că această valoroasă proteină nu ar trebui să fie nici sub 60%, dar nici să depășească 66% (cu excepția unor abateri minime și în condițiile în care fiecare din globulinele α1, α2, β și γ au valori normale). Și în România, ca și în Germania ori în alte țări, EPS nu prea este folosită nici în diagnosticare, nici în monitorizarea eficienței terapiilor, oricare ar fi acestea. De asemenea, limitele de referință ale valorilor normale sunt foarte diferite de la un laborator la altul. Oricum, revenind la EPS de față, ar fi greu spre imposibil ca un clinician să raporteze cazul vreunui subiect sănătos care are o ALB de peste 70% din totalul PS. Nu este mai puțin adevărat și faptul că nu se acordă, în diagnosticare, vreun rol hiperalbuminemiei. În realitate, hiperalbuminemia procentuală (determinată prin EPS), este inplicată în multe boli, dintre care unele sunt invalidante (boala oaselor de sticlă, ihtioza etc.), dar poate fi și un marker al evoluției înspre cancerele intracraniene.
Proteine
Serice %
Valori
Normale %
Rezultat %
ALB
59-70,62
67,6
α1
2,1-4,4
3,8
α 2
5,2-9,7
8,3
β
7,3-12,2
9,6
γ
11,2-19,9
10,7

A/G

2,02
Starea generală de bine a pacientului nu-l determină să reia nici apiterapia și dieta protectoare, nici să discute cu clinicianul posibilitatea unei noi intervenții chirurgicale. Șanse mai bune pentru o astfel de intervenție, ca cele oferite de absența mitozei proliferative, nu pot exista în cazurile de GBM. Iar apiterapia, caz unic în istoria intervențiilor chirurgicale, oferă această posibilitate în cazul pacientului pus acum în discuție.
Nu mai avem alte informații privind evoluția clinică și paraclinică a pacientului, cu excepția unui buletin de examinare RMN din aprilie 2012.
-Aprilie 2012, buletin de examinare RMN – Germania, consemnează:

  • tumora redevine progresivă (comparativ cu examinarea anterioară);
  • comparativ cu examinarea din iunie 2011, reapare edemul;
  • apar mai multe necroze marginale tumorii;
  • ușoară creștere a compresiei asupra ventriculilor.
    Ulterior acestei examinări RMN, nu am mai primit nici un document medical, nici din partea cabinetului de radiologie, nici din partea clinicii – ne referim la rapoartele de evaluare -, nici vreun buletin de analize de laborator. În absența documentelor medicale, întrerupem la acest nivel expunerea noastră. Informațiile ulterioare se reduc la comunicările telefonice cu familia. În mai 2012, se reia protocolul terapeutic standard. După câteva luni, în septembrie 2012, starea clinică a pacientului revine la cea din octombrie 2010, atunci când a venit în România pentru a urma apiterapia. Curând după aceea, glioblastomul a biruit definitiv.
    Discuții
    Evoluția pacientului în timpul terapiei standard (ianuarie 2006 – septembrie 2010), poate fi urmărită numai prin prisma rapoartelor de evaluare din Germania, care ne-au parvenit cu destulă dificultate.
    La vârsta de 34 de ani și jumătate pacientul – iarna anului 2005 – începe să aibă dureri frontale, a căror intensitate și frecvență sunt în creștere. Nu știm care era atunci stadiul gliomului (benign sau la debutul cancerizării). După un an, La 35 de ani și jumătate – în ianuarie 2006 – a fost operat pentru tumora primară, care a fost direct diagnosticată ca fiind GBM gradul 4. Apoi pacientul urmează terapia standard – cu Temodal, radioterapie și medicație adjuvantă. În mai 2009, după trei ani și trei luni de la prima intervenție chirurgicală, examenul RMN constată apariția recidivei tumorale, pentru care a fost operat în iunie 2009. În iulie 2010 starea sa este estimată ca fiind cea corespunzătoare KPS – 100. Curând însă, o a doua recidivă, mai agresiv invazivă decât prima, înrăutățește sever starea pacientului: în septembrie 2009 este evaluat la KPS – 50, iar familiei – pacientul devenise absent cognitiv – i se comunică faptul că nu mai există nici o posibilitate terapeutică antineoplazică eficientă la acel nivel de evoluție a GBM.
    Prin urmare, de la începutul terapiei standard și până la constatarea imposibilității de a mai putea trata pacientul, au trecut patru ani și opt luni (ianuarie 2006- septembrie 2010). Acest timp de supraviețuire, îndelungat comparativ cu majoritatea cazurilor de GBM, se datorează, credem, profesionalismului medicilor și tinereții pacientului. Orice terapie însă, are limitele sale, iar cea standardizată în GBM are oferta știută: prelungirea vieții pacientului.
    Evoluția pacientului în timpul apiterapiei (octombrie 2010 – iulie 2011), ca și prelungirea efectelor acestei terapii și după încetarea sa (august 2011 – aprilie 2012), reprezintă ceea ce am putea numi noutatea față de toate celelalte cazuri de GBM: încetarea mitozei și intrarea în remisie.
    „Întâlnirea” cu apiterapia a oferit pacientului șansa unei evoluții neobișnuite, alta decât cea obișnuită în cazul unor astfel de tumori. Adus de familie în România, acesta urmează un protocol antitumoral apiterapeutic din 2 octombrie 2010 până în iulie 2011, continuat apoi în Germania, chiar dacă nu riguros, până în august 2011. A totalizat un timp de 10 luni de apiterapie, dacă scădem pe cel necesar deplasărilor la clinica din Germania, unde a fost chemat pentru reevaluare. Întreruperile terapiei determinate de călătoriile în Germania, însoțite de oboseala inerentă, nu puteau favoriza remisia tumorii. În schimb, avem avantajul de a beneficia, în aprecierea efectelor apiterapiei, de documente medicale a căror probitate este dincolo de orice îndoială: buletine de analize de laborator, buletine ale examinărolor RMN și rapoarte de evaluare emise de instituțiile
    medicale din Germania (care s-au ocupat de pacient încă din 2006). Toate acestea se află în baza de date a Apitherapy Medical Center, clasificate cu codul deja amintit1.
    În octombrie 2010, când pacientul începe apiterapia, l-am evaluat la KPS-40: prezenta incontinență, deficit senzomotoriu invalidant, absență cognitivă, cefalee severă și crize epileptice; avea o greutate de 126 de kg la o înălțime de 1,68 m; urma un tratament anticonvulsivant, anticoagulant, antiinflamator și imunosupresor, iar terapia antitumorală nemaifiind aplicabilă, era
    redusă la antiangiogenicului Avastin (ale cărui efecte adverse sunt mai bine stabilite decât cele pe care ar trebui să le aibă ca antioangiogenic).
    În absența oricăror date paraclinice, a trebuit să ne conducem, în stabilirea protocolului apiterapeutic, după asemănările cu alte cazuri de pacienți cu GBM, care au apelat la apiterapie atunci când nu li s-a mai oferit nici o altă șansă.
    Terapia standard își concentrase eforturile asupra unei singure ținte: tumora. Prin efectele sale însă, amplificase dezechilibrele metabolice deja existente, contribuind și la debutul altora. Aceste dezechilibre, la rîndul lor, defavorizează acțiunea antitumorală a agenților terapeutici standardizați, ale căror efecte agresive sunt și așa severe.
    În situația dată, era perfect aplicabil străvechiul principiu al medicinei dacilor: nu poți vindeca partea fără a vindeca întregul, după cum nu poți vindeca trupul fără a vindeca sufletul2. După metoda noastră, acțiunea antineoplazică a agenților conținuți în apiterapicele de concepție și producție proprie, trebuie sprijinită prin restabilirea sistemică a funcțiilor fiziologice ale întregului organism. Complexitatea substanțelor conținute în apiterapice, unică față de orice altă metodă și mijloc terapeutic, prin sinergia de prezență și de acțiune, oferă nu numai un inestimabil potențial antitumoral, ci și posibilitatea restabilirii funcțiilor metabolice care, normalizate, sprijină ele însele acțiunea antitumorală.
    Reamintim faptul că noi abordăm GBM ca fiind o disproteinemie imunosupresivă atipică: se caracterizează prin creșterea ALB și Ca2+ în condițiile unei mitoze agresive, însoțită de regulă de imunosupresie: limfopenie B și T, scăderea drastică a celulelor NK, hipoglobulinemie γ și hipoimunoglobulinemie, mai ales la nivelul IgG.
    Pentru a putea urmări mai ușor evoluția paraclinică a pacientului în timpul apiterapiei, ca și stabilitatea rezultatelor după încetarea acesteia, am alcătuit un „Tabel sintetizator al evoluției paraclinice, imagistice și clinice în timpul apiterapiei: octombrie 2010 – aprilie 2012”.
    Paraclinic, cazul poate fi urmărit numai în perioada noiembrie 2010 (primul buletin de analize efectuate în România) – februarie 2012 (ultimul buletin de analize primit din Germania).
    După o lună de apiterapie (octombrie 2010), în care starea sa clinică s-a îmbunătățit vizibil,
    la 2 noiembrie 2010 pacientul face primele analize la un laborator din România. Prin urmare, valorile biologice determinate acum, nu reprezintă exact pe cele cu care pacientul a fost adus din Germania. În curs de reechilibrare, pacientul prezintă încă: dislipidemie (COL – 230 mg/dL; LDL -138 mg/dL); HDL – 42 mg/dL), hiperglicemie (128 mg/dL), disfuncții hepatice (GGT- 72 U/L), neutrofilie (78,2%), limfopenie (14,1%), imunosupresie (γ – 13,6%; IgG – 910 mg/dL), ca și pozitivarea markerilor tumorali NSE (25 ng/mL) și CEA (7,72 mg/dL).
    Eficiența apiterapiei, prin prisma analizelor de laborator este incontestabilă: primul buletin de analize efectuat în Germania evidențiază normalizarea valorilor biologice; acestea rămân stabile, în valori normale, inclusiv în februarie 2012 – de când datează ultimul buletin de analize din Germania (vezi Tabelul sintetizator).

Normalizarea glicemiei pacientului, surprinzătoare1 în condițiile apiterapiei, a fost verificată în Germania: buletinele de analize din ianuarie și mai 2011, determină și hemoglobina glicozilată:

1.Cod: R20/112-B6.

  1. Despre „vindecarea sufletului” pacientului, în starea sa de absență cognitivă, nici nu putea fi vorba. Într-o primă etapă, era necesară „cucerirea” încrederii familiei în potențialul antitumoral al apiterapiei. Cum au și mărturisit, apelul lor la apiterapie a fost făcut la sugestia unei doamne din Germania, cadru universitar, al cărui lupus eritematos sistemic fusese remis prin apiterapie. Încrederea cu care au apelat la metoda noastră, cum au și spus mai târziu, se limita la împăcarea conștiinței părintești că au făcut tot ceea ce le-a stat în putință pentru salvarea fiului. Pentru a avea cu adevărat încredere, în absența firească a cunoștințelor medicale, era nevoie să observe schimbări benefice în starea cognitivă și comportamentală a acestuia.
    valorile acesteia au fost normale de fiecare dată (5,2%, v.n. fiind < 6,1%). Markerii tumorali, pozitivați în noiembrie 2010, sunt determinați ca fiind negativați în februarie 2011.
    Privind evoluția paraclinică a pacientului, considerăm necesar să aruncăm o privire mai atentă asupra evoluțiilor valorilor neutrofilelor, limfocitelor, globulinei γ și imunoglobulinei IgG.
    Pentru aceasta însă, trebuie să avem în vedere faptul că imunosupresia este o caracteristică a GBM,
    stare care favorizează inflamația și deprimă rezistența imună a organismului nu numai față de agresiunea tumorală, ci și față de efectele adverse ale terapiei antineoplazice standardizate. Terapia antiinflamatoare cu Metilprednisolon, este simultan și o terapie imunosupresoare, aplicată într-o afecțiune care, oricum, este însoțită de imunosupresie. Nu este în intenția noastră să facem o discuție pe tema efectului antiinflamator și imunomodulator al apiterapicelor versus Metilprednisolon, dar nici nu putem ocoli o discuție comparativă a efectelor acestora.
    Prin efectele sale antiinflamatorii și imunosupresoare, Metilprednisolonul stimulează acțiunea neutrofilelor PMN la locul inflamației, dar nu le poate controla și limita agresivitatea, după cum nu are nici potențialul de a înlătura efectele stresului oxidativ. Mai mult, prin acțiunea sa imunosupresoare, favorizează de fapt inflamația: creșterea neutrofilelor PMN atunci când se administrează Metilprednisolon, este însoțită de scăderea limfocitelor B (afectând imunitatea mediată umoral), a limfocitelor T (afectând imunitatea mediată celular), a celulelor NK, precum și de scăderea capacității sintezei anticorpilor (scade nivelul globulinei γ), scăzînd mai ales nivelul celei mai valoroase imunoglobuline – IgG (pentru evoluția acestora, vezi Tabelul sintetizator). Prin urmare Metilprednisolonul, administrat în acest caz, în timp ce scade și mai mult imunitatea și așa compromisă, accentuează și inflamația ( fapt confirmat de creșterea neutrofilelor peste limita maximă a v.n., simultan accentuării imunodeprimării – evidentă prin scăderea nivelurilor limfocitelor, globulinei γ și IgG).
    Prin efectele lor antiinflamatorii și imunomodulatoare, apiterapicele s-au dovedit net superioare Metilprednisolonului. Demonstrabil prin analizele de laborator din România și din Germania, de câte ori am interzis administrarea Metilprednisolonului, neutrofilele s-au normalizat, limfocitele au crescut treptat, iar globulina γ și IgG au „intrat” în valori normale.
    În absența buletinelor de analize efectuate în Germania, nu știm ce valori au avut analizele puse în discuție înainte de începerea apiterapiei, dar buletinele de analize ulterioare sunt ilustrative pentru evoluția acestora:
    -octombrie 2010, pacientul urmează apiterapia: în această lună am exclus de la început Avastinul, Carbamazepina după două săptămâni, iar doza de Metilprednisolon am redus-o cu câte ¼ săptămânal (ultima pătrime administrată: 1 noiembrie 2010);
    -2 noiembrie 2010, exact după o lună de apiterapie, în primul buletin de analize efectuat în cursul apiterapiei, neutrofilele au încă valori crescute (78,2%, v.n. fiind 50-71), dar presupunem – prin studierea evoluției lor ulterioare – că înainte de începerea apiterapiei valoarea lor trebuie să fi fost mult mai mare; limfocitele, a căror normalizare apare abia în ultimul buletin de analize din Germania (februarie 2012), cresc la 14,1% (25-45); valoarea globulinei γ crește la 13,6% (12-20), iar IgG crește la 910 mg/dL (700-1600);
    -ianuarie 2011 (în lunile decembrie 2020 și ianuarie 2011 pacientul nu a mai luat Metilprednisolon), iar buletinul de analize (Germania) evidențiază normalizarea neutrofilelor -68% (40-70), iar limfocitele cresc la 18% (20-40); laboratorul din Germania nu a efectuat EPS și nici

imunoglobulinele (deci nu știm care ar fi fost valorile γ și IgG); Timp de trei săptămâni – ianuarie –februarie 2011, la cererea clinicii din Germania – notată și în raportul de evaluare, pacientul a

1.Surpriza normalizării glicemiei pacientului, în condițiile în care acesta primește zilnic 225 de grame de miere, aparține clinicianului din Germania. Pentru noi acest lucru este obișnuit, chiar și în condițiile în care pacientul este insulinodependent. Normalizarea funcțională a receptorilor celulari pentru insulină și pentru glucoză, prezența factorilor insulin-like în apiterapice, ca și sinergia restabilirii lipidemiei fiziologice, ne oferă prilejul să reamintim străvechiul principiu al medicilor daci: numai vindecând întregul, poți vindeca partea. În strategia noastră terapeutică, cu alte mijloace și într-o altă logică decât cea curent standardizată, normalizarea glicemiei și lipidemiei se încadrează în efortul antineoplazic al factorilor antitumorali conținuți în apiterapice. Clinicienii știu: structura grăsoasă a creierului este un ce obișnuit în GBM. Mobilizarea grăsimilor și reducerea lor treptată la nivelul creierului, sprijină acțiunea antitumorală. Normalizarea metabolismului glucidic – sinergic normalizării metabolismului lipidic – permit creierului accesul la o cantitate normală de glucoză, atât de necesară funcțiilor sale energetic-funcționale.
reînceput să ia Carbamazepină1 și Metilprednisolon. Știind care ar putea fi efectele, am recomandat imediat efectuarea unui set de analize de laborator.
În numai trei săptămâni de reluare a administrării, Metilprednisolonul a determinat – vezi analizele din februarie 2012 – creșterea neutrofilelor peste limita superioară a valorilor normale – 75,9 (42-75) -, simultan scăderii limfocitelor – 13,4%2 (20-55) -, scăderea globulinei γ – 9,7% (11-21) și a IgG – 705 (700 -1600). Am oprit din nou administrarea Carbamazepinei și pe cea a Metilprednisolonului, iar analizele din mai 2011, efectuate în Germania, au confirmat corectitudinea acestei măsuri: neutrofilele scad la valori normale – 68% (40-70) -, limfocitele cresc la 18% (20-40) -, globulina γ crește la 11,8% (11,2-19,9); deși acum se efectuează prima EPS în Germania – în replică la cele din buletinele de analize primite din România, imunoglobulinele nu au fost determinate
Așa cum am mai spus, nu intenționăm deloc să facem o teorie apiterapice versus Metilprednisolon. Dar: buletinele de analize, ca și evoluția favorabilă a stării clinice a pacientului atunci când am exclus Metilprednisolonului, pun un semn de întrebare privind eficiența administrării acestuia în GBM: de fapt a stimulat inflamația și, mai mult, a scăzut potențialul antitumoral al limfocitelor2 și nu numai, fapt pentru care i s-ar putea reproșa și o acțiune de favorizare a progresiei tumorii.

Pe de altă parte, apiterapicele și-au demonstrat cert potențialul antiinflamator, imunomodulator și antitumoral. Nu este deloc încă o erezie – ca aceea a normalizării metabolismului glucidelor cu apiterapice – față de religia scolastică a terapiilor standard cu farmacochimice. Spre deosebire de corticoterapicele de sinteză farmacochimică, apiterapicele conțin sinergic nu numai substanțe glucocoticoide antiinflamatoare, ci și alți antiinflamatori cum este peptida MCDP3 (Mast Cell Degranulating Peptide), dar și substanțe care controlează și limitează acțiunea neutrofilelor PMN4 la locul inflamației (toți antioxidanții cunoscuți în științele medicale – mai ales neprețuitele superoxid dismutaze (SOD) și catalază5). Acestea însă, acționează

1.Inutil, pentru că din octombrie 2010, când a început apiterapia, pacientul nu a mai făcut nici o criză de epilepsie. Administrată fără să fie necesar, însăși Carbamazepina poate determina crize convulsive. Apoi: lista efectelor sale adverse nu este tocmai scurtă; nici cea a interacțiunilor cu alte medicamente.

  1. Dacă Metilprednisolonul poate avea efecte în autoimunitate (hipergamaglobulinemie – cu pozitivarea autoanticorpilor), efectele sale în bolile însoțite de imunosupresie (hipogamaglobulinemie – cu deficit în anticorpi) par a fi mai puțin cunoscute. Efectele acestui corticosteroid asupra deprimării imunității, nu par a-l recomanda pentru administrarea în GBM, care este o afecțiune caracterizată prin imunodepresie. Administrând-ul, limfocitele scad la 13,4%, reducând sever nivelurile imunității mediate umoral și celular. Se pare că acest corticosteroid afectează grav funcțiile sistemului imun înnăscut, scăzând drastic numărul celulele Natural Killer (NK). Acestea, ca limfocite citotoxice, acționează înaintea limfocitelor B și T împotriva celulelor tumorale, fără a fi nevoie de activarea complexului major de histocompatibilitate (MHC). Cercetări recente au demonstrat potențialul limfocitelor NK de a dezvolta memoria imunologică. Cu ajutorul unor substanțe (perforinele), celulele NK atacă și elimină celulele tumorale prin formarea de pori în membrana lor, iar prin intervențial altor substanțe (granzimele), degradează ADN-ul lor nuclear determinând apoptoza (moartea celulară programată). În imunitatea normală, limfocitele NK reprezintă 15% din totalul limfocitelor. Determinate prin analizele de laborator din februarie 2011, limfopenia severă cauzată de Metilprednisolon este evidentă, acestea scăzînd totalul limfocitelor la 13,4%, din care limfocitele NK reprezintă numai 1,4% (în imunitatea normală, limfocitele NK activate reprezintă circa 17% din totalul limfocitelor; numeric, sunt abia 2/μ/L, în condițiile în care valoarea normală este de circa 40/μL).
  2. Această substanță are acțiuni antiinflamatorii de 100 de ori mai puternice decât orice corticosteroid de sinteză.
  3. PMN au un înalt potențial oxidativ. După distrugerea antigenului, în eventuala absență a antioxidanților care le pot limita sau opri acțiunile, PMN continuă să elibereze radicali liberi de oxigen (RLO) și enzime proteolitice care pot agrava injuriile la locul acțiunii. Prin acțiunea antiinflamatorie proprie, glucocorticoizii din apiterapice limitează numărul și accesul PMN la locul inflamației. Antioxidanții din apiterapice, îndeosebi superoxid dismutaza (SOD) și catalaza, neutralizează RLO la locul inflamației, interzicând continuarea agresiunii PMN. Prin acțiunea de restabilire a imunității fiziologice, apiterapicele activează nu numai limfocitele B, T și NK, ci și anticorpii imunității fiziologice (globulina γ începe să crească). De asemenea, la nivelul microgliilor, stimulează producția și acțiunile antitumorale ale factorului de necroză tumorală (tumor necrozis factor – TNF-α), simultan însă, controlând-ui și acțiunile proinflamatorii. Oricum, apiterapicele conțin toate substanțele necesare construcției, funcțiilor și protecției celulare, ca și pe cele ale glicocalixului sau mediului extracelular (MEC).
  4. SOD și catalaza au o acțiune sinergic-complementară. Apiterapicele oferă toți aminoacizii și toate mineralele – Cu, Zn, Mn – necesare biosintezei lor prin funcțiile proprii metabolismului uman. Dar, fapt de o mare importanță, apiterapicele oferă biomolecule de SOD și catalază identice celor de sinteză metabolică organică.
    Tabelul sintetizator al evoluției paraclinice, imagistice și clinice: octombrie 2010 – aprilie 2012
    Analiza
    România
    Noiembrie 2010
    (după 30 zile)
    Germania
    Ianuarie2011
    (după 80 zile)
    România
    Februarie2011
    (după 96 zile)
    Germania
    Mai 2011
    (după 186 zile)
    Germania
    Februarie 2012
    (după 466 zile)
    APITERAPIE
    2.10.2010-august 2011
    WBC mii/μL
    6,1
    (4-10)
    6,3
    (4-10)
    9,32
    (4-10)
    7
    (4-10)
    7,3
    (4-10)
    Evoluția KPS
    Septembrie 2010-iunie 2011
    RBC
    mil/μL
    4,75
    (3,8-5,1)
    5,1
    (4,4-5,9)
    5,13
    (4,3-5,7)
    5,2
    (4,4-5,9)
    5,3
    (4,4-5,9)
    Septembrie 2010
    KPS-50%
    HGB
    g/dL
    14,9
    (12,1-17,2)
    16,8
    (13,3-17,7)
    16,7
    (13,2-17,3)
    17,5
    (13,3-17,7)
    16,6
    (13,3-16,7)
    Octombrie 2011
    KPS-40%
    HCT
    %
    44,4
    (31,6-52)
    49,3
    (40-52)
    49,5
    (39-49)
    50,2
    (40-52)
    51
    (40-52)
    Ianuarie 2011
    KPS – 60%
    PLT
    mii/μL
    189
    (150-450)
    209
    (150-400)
    155
    (150-450)
    202
    (150-400)
    185
    (150-400)
    Februarie 2011
    KPS-70%
    LYM
    %
    14,1
    (25-45)
    18
    (20-40)
    13,4
    (20-55)
    18
    (20-40)
    20
    (20-40)
    Iunie 2011
    KPS-70%
    NE
    %
    78,2
    (50-71)
    68
    (40-70)
    75,9
    (42-75)
    68
    (40-70)
    65
    (40-70)
    Evoluția tumorii
    Octombie 2010-aprilie 2012
    LT

mg/dL


622

(400-700)


Octombrie 2010
extensie maximă
COL
mg/dL
230
(140-220)
173
(< 200) 180 (< 200) 180 (< 200) 169 (< 200) Decembrie 2011 în remisie HDL mg/dL 42 (>60)
51
(> 40)
46,8
(>60)
54

(> 40)

Ianuarie 2011
în remisie
LDL
mg/dL
138
(<100)
101
(< 160)
108
(< 100)
109
(< 160)
108
(< 160)
Ferbruarie 2011
remisie maximă
VLDL

mg/dL


25

(< 30)


02.2011-04.2012
tumoră stabilă
TRG

mg/dL


127
(< 150)
105
(< 170)
84
(< 170)
Aprilie 2012
tumora redevine invazivă
GLIC
mg/dL
128
(60-99)
80
(60-110)
82
(60-99)
85
(60-110)
77
(60-110)
Evoluția
masei corporale
HBA1c

%

5,2

(< 6,1)

5,2

(< 6,1)

Octombrie 2010
126 kg
GGT
U/L
72
(15-50)
25
(< 66)
33
(< 60)
42
(< 66)
26
Decembrie 2010
110 kg
PT
g/dL
7,1

(6-8)

6,54
(6,6-8,7)
6,96
(6,50-8)
6,57
(6,50-8)
Ianuarie 2011
107 kg
ALB

g/dL

4,54
(3,80-5,90)
4,44
(3,80-5,90)
Februarie 2011
101 kg
ALB
%
62,7

(55-65)

65,3
(52-68)
65,3
(59-70,6)
67,6
(59-70,6)
Iunie 2011
75 kg
α1%
2,5

(2-4)

2,8
(2-5)
4
(2,1-4,4)
3,8
(2,1-4,4)
Septembrie 2011
81 kg
α2 %
8,6

(7-11)

10,1
(6,6-13,5)
8,6
(5,2-9,7)
8,3
(5,2-9,7)
Februarie 2012
97 kg
β%
12,6

(8-14)

11,9
(8,5-14,5)
10,3
(7,3-12,2)
9,6
(7,3-12,2)
Aprilie 2012
102 kg
γ%
13,6

(12-20)

9,7
(11-21)
11,8
(11,2-19,9)
10,7
(11,2-19,9)
Evoluție
markeri tumorali
A/G

1,6(1,2-1,8)

1,9

1,88

NSE
IgG
mg/dL
910

(700-1600)

705

(700-1600)


Noiembrie 2010
25 ng/mL
CaT
mg/dL
9,1

(9-11)

9,2

(8,6-10,2)


Februarie 2011
3,57 ng/mL
Ca2+
mg/dL
4,14

(4,1-5,5)

4,04
(3,82-4,82)
4,87
(4,20-5,20)
4,55
(4,20-5,20)
CEA
NSE
ng/mL
25 ng/mL

(< 16,3)

9,9

(< 17)


Noiembrie 2010
7,72 ng/mL
CEA
ng/mL
7,72 ng/mL

(< 4,3)

3,57

(< 4,3)


Februarie 2011
3,57 ng/mL
sinergic cu substanțe care au certe acțiuni antitumorale – cum este acidul 10-hidroxi-2- decenoic -, cu activatori ai factorului de necroză tumorală TNF-α etc. etc.
Imagistic și clinic1, începând cu octombrie 2010, putem deosebi trei etape în evoluția pacientului.
1) Remisia tumorii în timpul apiterapiei (octombrie 2010-august 2011):
a) perioada octombrie 2010-februarie 2011, timp în care: scorul KPS crește de la 40 la 70; greutatea corporală scade de la 126 kg la 101 kg; mitoza proliferativă este interzisă (RMN-ul din decembrie 2010) și GBM intră în remisie (de la extensia tumorală maximă în octombrie 2010, la remisia maximă în februarie 2011); pacientul nu mai face crize epileptice, nu mai prezintă incontinență, începe să recupereze cognitiv și senzomotoriu (din octombrie 2010 – în prima lună de apiterapie); în februarie 2011, imagistic, tumora ajunsă la maxima remisie, nu mai prezintă zona de necroză centrală.
b) perioada februarie 2011- august 2011, timp în care: masa corporală scade la 75 de kg;
pacientul este complet recuperat cognitiv și senzomotoriu2, scorul KPS fiind constant 703; tumora evoluează înspre separarea de țesuturile adiacente și încapsulare: numai astfel, după ce din septembrie 2010 clinica din Germania afirmă constant în rapoartele de evaluare că „nu vedem” nici o posibilitate terapeutică antineoplazică eficientă, în iunie 2011 discută cu pacientul și familia posibilitatea unei noi intervenții chirurgicale.
2)Stabilitatea remisiei tumorale după încetarea apiterapiei (august 2011- aprilie 2012): pacientul n-a mai revenit în România și a întrerupt apiterapia în august 2011. N-am mai primit nici un raport de evaluare al clinicii din Germania. Stabilitatea efectelor apiterapiei în aceasă perioadă sunt demonstrate numai de buletinele de examinare RMN pe care le-am primit. Constant, acestea consemnează, până în aprilie 2012, stabilitatea glioblastomului la nivelul de remisie atins în iunie 2011.
3) Debutul celei de-a treia recidive tumorale: RMN-ul din aprilie 2012 consemnează reluarea invazivității tumorale, apariția unor mici zone de necroză marginale tumorii și reapariția edemului. Un alt RMN din septembrie 2012 descrie starea evoluției tumorii, care este foarte asemănătoare cu cea din septembrie 2010, când nivelul invazivității tumorale a făcut imposibilă orice terapie standard antineoplazică eficientă, iar evoluția clinică a fost estimată la KPS 50.
În absența oricăror documente medicale după septembrie 2012, întrerupem la acest nivel discuțiile privind evoluția subiectului. Foarte curând după septembrie 2012, deznodământul a fost exit.
Concluzii
Terapia standard a GBM – intervenție chirurgicală, chimioterapie, radioterapie și medicație adjuvantă – este relativ aceeași oriunde în lume. Diferențe pot să apară numai în legătură cu măiestria profesională a chirurgului, chimioterapicul întrebuințat și eficiența medicației adjuvante.
Intervenția chirurgicală pentru eradicarea tumorii primare are o eficiență limitată, fapt datorat lipsei de diferențiere a acesteia față de țesuturile înconjurătoare. Ca regulă, confirmată și în cazul prezentat aici, chimioterapia, radioterapia și medicația adjuvantă nu pot preveni recidiva tumorală.

În cazul de față, prima recidivă se produce la trei ani și trei luni distanță față de operarea tumorii primare. Intervenția chirurgicală pentru eradicarea primei recidive, este întotdeauna mai

  1. Vom urmări evoluția celei de-a doua recidive tumorale, ca și pe cea a stării clinice a pacientului, numai pe baza buletinelor RMN și a rapoartelor de evaluare din Germania (pentru asocierea acestora cu analizele de laborator, vezi Tabelul sintetizator).
    2.Stări confirmate și reconfirmate de rapoartele de evaluare ale clinicii din Germania. Cu toate acestea, fiecare raport de evaluare, în absența oricăror altor observații clinice, notează că pacientul prezintă sindrom frontal. În realitate, încă din februarie 2011 sindromul frontal devenise și moderat, dar și rar manifestat. Începând cu mai 2011, sindromul frontal nu s-a mai manifestat. Va reapărea însă în martie 2012, cu o lună înainte ca examenul RMN să constate reluarea mitozei și progresiei tumorii (a treia și ultima recidivă).
  2. Acesta este scorul KPS înscris constant în rapoartele de evaluare din Germania. Noi credem că evoluția benefică a pacientului este – sau cel puțin se apropie – de KPS 80.
    puțin eficientă decât cea pentru tumora primară.
    Adoua recidivă tumorală, obișnuit, apare într-un timp mai scurt decât prima recidivă, iar intervenția chirurgicală pentru operarea acesteia este mai puțin frecventă. În acest caz, a doua recidivă a GBM apare la un an și două luni după intervenția chirurgicală pentru prima recidivă. O lună mai târziu, clinica constată absența oricărei posibilități de tratare eficientă a celei de-a doua recidive tumorale: toate mijloacele de intervenție standardizată fuseseră epuizate. Acestea nu-și demonstraseră eficiența, iar starea clinică a pacientului, datorată și agresivității mijloacelor terapeutice, nu mai permitea continuarea întrebuințării lor.
    Oricum, terapia standard în glioblastomul multiform, de la chiar diagnosticarea acestuia, este una pe care am putea-o numi o strategie de amânare a capitulării. Profesioniștii cei mai reputați, nu pot suplini limitele mijloacelor terapeutice pe care le au la îndemână. Teoria medicală actuală privind GBM, ca și mijloacele terapeutice – citostatice, radioterapie, adjuvante – par a fi devenit o religie cu canoane riguros știute și aplicate, în așteptarea unui mesianic antidot anticancer. Ar fi greu însă, chiar și pentru „știutori”, să identifice vreo religie care n-a avut parte de propriile erezii.
    Aplicarea apiterapiei în GBM, cu excluderea oricărei medicații clasice, folosindu-ne numai de agenții terapeutici conținuți în apiterapicele de concepție și producție proprie, conducându-ne după o teorie proprie privind acest tip de tumori, este erezia în acest caz! Noi, ereticii, acum și astfel, nu cerem nimănui să creadă fără să cerceteze. Nici nu vrem să realizăm ceea ce s-ar putea numi religie vs erezie: medicație standard vs apiterapice. Dimpotrivă, noi nădăjduim ca „un sinod” al învățaților – cercetători, farmacologi, clinicieni -, să caute în apiterapie acei agenți terapeutici care au făcut posibil ca un pacient cu GBM, al cărui scor KPS scăzuse la 40, și pentru care religia oficială n-a mai găsit nici o cale de mântuire, să fie readus la viață și să-l ridice clinic, pentru o lungă perioadă de timp, la scorul KPS 70.
    Această evoluție a pacientului nostru este o premieră medicală, care a fost obținută după o teorie și o metodă aplicate în premieră, dar și cu mijloace terapeutice întrebuințate tot în premieră. La nivel teoretic, am privit GBM ca fiind o afecțiune caracterizată prin imunosupresie, succesoare a unei disproteinemii autoimune. Nu am făcut din glioblasomul proliferativ ținta unică a apiterapiei. Dimpotrivă, am procedat la reabilitarea imunității fiziologice, făcând din reechilibrarea întregului metabolism un aliat al agenților antitumorali apiterapeutici.
    Remisia tumorii în perioada octombrie 2010- februarie 2011, stabilitatea remisiei obținute nu numai până la întreruperea apiterapiei (iulie 2011), ci și după întreruperea acesteia, până în aprilie 2012, vin să demonstreze nu numai potențialul antitumoral al apiterapicelor, ci și stabilitatea în timp a efectelor lor.
    Interzicerea mitozei pentru o lungă perioadă de timp, remisia tumorii, interzicerea neovascularizării, obținerea maximei separări față de țesuturile adiacente, ca și reabilitarea clinică a pacientului de la KPS 40 la KPS 70, sunt realități incontestabile ale ereziei apiterapeutice, consemnate în rapoartele de evaluare din Germania.
    Putem să presupunem, dar nu știm cum ar fi evoluat glioblastomul dacă pacientul ar fi continuat apiterapia. Nu știm nici dacă debutul recidivei – ultima, din aprilie 2012 -, ar fi putut să fie și numai amânată, dacă ar fi urmat în continuare un regim de viață ordonat și dieta recomandată de noi, chiar și în absența apiterapiei. Posibil, atunci când examenul RMN ar fi putut indica completa „desprindere” a tumorii de țesuturile înconjurătoare, o nouă intervenție chirurgicală ar fi avut cele mai bune șanse de reușită.
    Profilaxia gliomului în stadiul benign
    Orice glioblastom traversează o fază de acumulare – gliofibromatoza, timp în care se formează gliomul. Ca mod de formare, gliomul benign nu poate fi foarte deferit de cel al acumulărilor de fibroproteine în alte locuri decât intracranian (spre exemplu, fibromul uterin ori fibroadenoamele mamare).
    Considerăm factori favorizanți ai formării gliomului benign:
  • moștenirea congenitală a disproteinemiei materne autoimune (în cazul prezentat mai sus, mama pacientului a fost operată pentru fibrom uterin); de regulă, copiii născuți de mame care fac diverse forme de acumulări de fibroproteine, moștenesc statusul proteic al mamei: ALB scade înspre- sau
    chiar și sub limita minimă a v.n., în timp ce EPS demonstrează acumularea de globuline fibroproteine;
  • moștenirea congenitală a hipocalcemiei ionice materne, sau dobândirea acesteia;
  • alimentația hiperproteică (cu alimente care conțin în exces aminoacizi precursori ai globulinelor fibroproteine și deficitară în aminoacizi precursori ai albuminei);
  • alimentația hiperlipidică1; dislipidemia – de aport sau și metabolică -, conducând la o structură grăsoasă a creierului (prezentă de regulă în GBM);
  • orice alți factori care conduc la:
  • proliferarea globulinelor fibrozante, cu deteriorarea raportului A/G în favoarea acestora,
    cu o creștere a globulinei γ înspre- sau și peste limita maximă a v.n.);
  • ionizarea unei cantități tot mai reduse a calciului, oricare ar fi nivelul CaT (de regulă se
    află în zona limitei minime a v.n., dar poate avea și valori mai crescute).
    Profilaxia cea mai eficientă a apariției GBM constă în:
  • menținerea echilibrului PT, echilibru indicat mai ales de echilibrul proteinelor serice (PS),
    monitorizat prin electroforeza proteinelor serice (EPS), astfel încât raportul A/G să nu scadă sub
    1,5 (cu condiția ca fiecare globulină – α1 ,α2 ,β și γ – să aibă valori normale); procentual, cu cât
    ALB scade mai mult sub 60% din totalul PS, cu atât crește riscul acumulărilor de fibroproteine;
  • reechilibrarea PT, prin reechilibrările indicate de EPS a PS, dacă astfel de dezechilibre s-au produs, dar înainte ca debutul proliferării gliofibrilelor să se fi produs.
    Profilaxia cancerizării gliomului, ar putea fi posibilă:
  • dacă debutul gliozării benigne s-a produs, dar cancerizarea nu a debutat, restabilirea echilibrului PT prin reechilibrarea PS, va conduce la oprirea creșterii gliomului: reducerea excesului globulinelor fibroproteine la limita minimă a v.n. a acestora, nu mai face posibilă acumularea acestora în gliomul format, oprindu-i creșterea;
  • ar putea exista și posibilitatea resorbției treptate a gliomului2, caz în care proteinele din structura sa sunt reintroduse în fluxul normal metabolic al globulinelor fibroproteine, dacă se poate crea un deficit circulatoriu al acestora;
  • restabilirea glicemiei fiziologice;
  • restabilirea simultană a lipidemiei fiziologice și chiar a unei hipolipidemii sanguine de mai lungă durată: o astfel de stare va conduce la mobilizarea grăsimilor din creier, transportul lor sanguin și consumarea lor pentru producerea de energie (fapt posibil prin limitarea severă a lipidelor alimentare sau, după caz, restabilirea metabolismului lipidelor în cazurile de dislipidemie metabolică);
  • restabilirea metabolismului fiziologic al calciului;
  • interzicerea angiogenezei locale; dacă neovascularizarea a debutat, resorbția vaselor neoformate
    prin apiterapia antiangiogencă (a cărei eficiență am demonstrat-o), sau și printr-o altă medicație
    antiangiogenică care ar putea fi eficientă;
    -intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea gliomului benign, în condițiile normalizării proteinemiei, dar numai atunci când gliomul devine stabil dimensional, nu prezintă vascularizație și este bine separat de țesuturile adiacenteîn acest stadiu, actul chirurgical este – poate fi – lipsit de orice risc, inclusiv de cel al reluării acumulării localizate a gliofibrilelor.

Dacă, între analizele de laborator de rutină – făcute periodic -, s-ar afla PT, EPS, CaT și Ca2+, scăderea valorilor albuminei și creșterea globulinelor, ca și evoluția înspre hipocalcemia ionică, ar putea atrage atenția asupra riscurilor unor fibrozări. Dacă dislipidemia este cronicizată,

1.Hiperlipidemia însoțită de dislipidemie „însoțește”constant atât formarea glioamelor benigne, cât și cancerizarea
acestora. Nu în toate cazurile pacienții cu glioblastom sunt obezi – în unele cazuri, este prezentă dislipidemia metabolică, dar efectele sunt aceleași.
2.Nu putem raporta nici un astfel de caz de oprire a creșterii gliomului benign, nici de resorbție. În schimb, putem raporta astfel de cazuri de oprire a creșterii și chiar de resorbție a fibroamelor uterine, a fibroadenoamelor mamare, a fibrozei hepatice, a fibrozei interstițiale pulmonare etc. Una din cauze este aceea că, în stadiul lor benign, glioamele sunt rar diagnosticate. Dacă sunt totuși decelate imagistic, medicina clasică, afirmativ, nu are nici un protocol terapeutic în această situație: recomandarea se reduce la monitorizarea lor imagistică (CT sau RMN). La clinica noastră, deci la apiterapie, apelează de regulă pacienți pentru care terapia standard nu mai poate face nimic. Noi credem că restabilirea proteinemiei fiziologice, dacă nu va face mai mult, cel puțin va interzice creșterea acumulării lor în gliom.
ca și hipocalcemia ionică, se poate suspiciona probabilitatea evoluției înspre apariția unui gliom benign. Dacă, ecografic, fibrozarea nu afectează un alt organ, atunci un examen RMN (preferabil CT-ului), chiar și în absența unei simptomatologii sugestive, ar putea observa apariția unui gliom. Acum ar fi momentul celei mai benefice intervenții profilactice pentru profilaxia cancerizării sale și transformării în GBM. Intervenția chirurgicală pentru extirparea sa este necesară, dar nu trebuie nicidecum să fie primul act medical: înlăturarea chirurgicală a efectului (gliomul), nu va restabili, în limite fiziologice, nici metabolismul proteic, nici metabolismul lipidic, nici cel glicemic și, evident, nici cel al calciului. Mai întâi este necesară o perioadă de circa două-trei luni, în timpul căreia:

  • se restabilește echilibrul PT prin reechilibrarea PS, astfel încât nivelul procentual al ALB să ajungă la minim 60% din totalul PS, cu un raport A/G de minim 1,50 și numai în condițiile în care fiecare dintre globulinele alfa, beta și gama au valori aflate în preajma mediei dintre limitele minime și maxime ale v.n.;
  • se restabilește, în limite fiziologice, metabolismul la nivel sistemic (proteic, lipidic, glucidic, mineral, enzimatic etc.).
    Aceste reechilibrări conduc la reducerea proteinelor globuline fibrozante circulante sanguin, la un nivel la care nu mai este necesară îndepărtatrea lor din circuit și depunerea în gliom. În aceste condiții are loc o încapsulare a tumorii benigne, care se delimitează clar de țesuturile adiacente.
    Pot fi și alte abordări terapeutice pentru obținerea acestor rezultate, dar noi, prin rezultatele obținute în reechilibrarea metabolismului fiziologic, considerăm apiterapia ca fiind cel mai eficient mijloc de intervenție. Încapsularea tumorii benigne oferă timpul optim pentru extirparea gliomului, condiție în care sunt două mari avantaje: se evită lezarea țesuturilor adiacente, iar gliomul, ale cărui căi de „aprovizionare” cu celule gliale au fost întrerupte, poate fi extirpat în întregime, fără riscul recidivei ulterioare.
    Apiterapia poate eficientiza chirurgia în glioblastomul multiform
    Avem motive întemeiate să afirmăm: apiterapia ar trebui să preceadă intervenția chirurgicală și în cazurile în care gliomul a cancerizat, devenind glioblastom invaziv. Unul dintre argumente este cazul pe care l-am prezentat acum. Apiterapia a interzis mitoza și a condus la remisia tumorală, atunci când terapia standardizată și-a declarat ineficiența. Această evoluție, reținem, a avut loc după ce s-a produs a doua recidivă tumorală, a cărei progresie invazivă și invalidantă n-a mai putut fi controlată.
    Dacă apiterapia s-ar fi aplicat înainte de intervenția chirurgicală pentru tumora primară, ar fi existat posibilitatea ca, prin efectele sale demonstrate – antiangiogenice, antimitotice, antiimunosupresoare (imunomodulatoare) -, să conducă la diferențierea tumorii față de țesuturile adiacente.
    Faptul că apiterapia a interzis mitoza și a indus remisia tumorii după a doua recidivă, atunci când starea paraclinică și clinică a fost apreciată ca fiind lipsită de orice șansă, noi credem că apiterapia aplicată înainte de prima intervenție chirurgicală, ar fi putut avea rezultate cel puțin la fel de eficiente. Prima intervenție chirurgicală pentru un glioblastom a cărui mitoză a încetat și care este bine delimitat, ar putea fi o șansă unică: și pentru chirurg, și pentru pacient.
    Mai aducem un argument: cazul evoluției unei paciente – 66 de ani, 1,60 m, 45 kg – operată pentru tumora primară – GBM – la 31.08.2013. A urmat același parcurs al terapiei standard ca și pacientul al cărui caz l-am prezentat mai sus: Temodal, radioterapie (60 Gy), medicație adjuvantă.
    Paraclinic, starea de imunosupresie, hiperglicemie, dislipidemie (metabolică, în acest caz) etc. este identică cu cea în cazul prezentat. Una dintre diferențe este vârsta, iar cealaltă ar fi disproteinemia cronicizată, cu scăderea ALB și creșterea anormală a globulinelor fibroproteine: cu 25 de ani mai înainte traversase o histerectomie totală pentru fibrom uterin. Prin urmare, tendința de a face o hiperglobulinemie fibrozantă era cronică, iar reechilibrarea PT pe baza informațiilor pe care le-ar fi dat EPS, a fost neglijată.
    La 19.11.2013, cu prilejul reevaluării, examenul CT cerebral – nativ și cu substanță de
    contrast – observă apariția recidivei GBM. Prin urmare, în acest caz, recidiva tumorală apare la mai puțin de două luni și jumătate de la operarea tumorii primare.
    La 10.12.2013, pacienta începe tratamentul apiterapeutic. Starea sa clinică este asemănătoare cu cea a pacientului din Germania, cu diferența că prezintă și o hemipareză, iar mersul este posibil numai cu susținere. În acest caz corticosteroidul Metilprednisolon a fost reprezentat de Dexametazonă. Încă din prima lună de apiterapie, starea clinică a pacientei s-a îmbunătățit în mod evident.
    La reevaluarea din februarie 2014, după două luni de apiterapie, CT-ul identifică o formațiune frontală chistică, de 5/5 cm, „ce poate fi asimilată cu o recidivă tumorală, înconjurată de edem peritumoral” cu evoluție favorabilă și „cu ameliorare neurologică semnificativă”. Este evident, recidiva GBM nu se mai află în progresie.
    La reevaluarea din 12.09.2014, la nouă luni după începerea apiterapiei, examenul CT „evidențiază o zonă de priză de contrast frontală, parasagitală stânga, sugestivă pentru o mică recidivă tumorală. Nu există efect de masă sau deplasare de linie mediană. Sub tratament conservator…evoluție favorabilă cu ameliorare neurologică semnificativă. Nu are indicație neurochirurgicală în momentul actual.”
    Dacă medicul de la clinica din Germania a fost informat cu privire la apiterapia urmată în România, ca și cu privire la excluderea medicamentelor recomandate, pacienta din România n-a avut curajul să spună medicului că nu mai urmează terapia standard (cu Temodal și medicație adjuvantă), iar evoluția favorabilă se darorează numai apiterapicelor. De aceea medicul crede că evoluția bună are loc „sub tratament conservator”, așa cum notează în buletinele de reevaluare.
    Prin urmare, dacă prima recidivă tumorală a apărut la nici două luni de la operarea tumorii primare, cu o agravare clară a stării clinice, interzicerea mitozei și remisia recidivei este mai mult decât evidentă după nouă luni de apiterapie1.

Aceste evoluții – și în primul caz, dar și în acest caz sumar prezentat – credem că ar fi avut o altă evoluție dacă apiterapia ar fi precedat prima intervenție chirurgicală. Poate că vreo clinică din Germania sau din altă țară, va fi interesată de apiterapia care să preceadă terapia standardizată în glioblastomul multiform, cel puțin la nivelul cercetării clinice. În România: o astfel de erezie este excomunicată categoric !

1.Documentele cazului sunt clasificate sub indicativul Cod: R30/104 – B 29, Baza de date a Apitherapy Medical Center

Exprimati-va pararea!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.