Rezultatele căutări pentru: rath

studiu ref combinatia de nutrienti -formula dr Rath de intarire matrice colagen -ceai verde, vitamina c, lizina , prolina

Tipurile IV de metalloproteinaze matrice de colagenază  (MMPs), în special MMP-2 și MMP-9, au fost descoperite că promovează invazia și metastazarea tumorilor maligne.  Degradarea matricei extracelulare (ECM) prin MMP și creșterea expresiei MMP în celulele canceroase și în celulele endoteliale microvasculare tumorale fac ca MMP să fie o țintă atractivă pentru cancer. Concentrată pe un patomechanism comun de creștere și invazie a cancerului, dezintegrarea țesutului conjunctiv, am folosit abordări naturale pentru a crește integritatea și rezistența țesuturilor conjunctive. Folosind principiul sinergiei nutriționale, am dezvoltat un nou amestec de micronutrienți (NM) care conține lizină, prolină, acid ascorbic/vitamina c și extract de ceai verde- egcg.

Acest studiu evaluează potența componentelor EGCG a extractului de ceai verde, în mod independent, comparativ cu cel al NM în modularea modelelor de exprimare a MMP-2 și MMP-9 în patru linii de celule canceroase care exprimă MMP-2, MMP-9 sau ambele. Fibrosarcomul uman (HT-1080), carcinomul hepatocelular (SK-Hep-1), glioblastomul (T-98G), linii celulare de leiomiosarcom uterin (SK-UT-1) cu 10% FBS, penicilină (100 U / ml) și streptomicină (100 mg / ml) în plăci de cultură de țesut cu 24 de godeuri. La confluență apropiată, celulele au fost tratate cu agenți dizolvați în mediu și testate la concentrații indicate în triplicat la fiecare doză. Celulele au fost, de asemenea, tratate cu PMA 100 ng / ml pentru a studia creșterea expresiei MMP-9. Exprimarea MMP a fost evaluată prin zymografia gelatinazei. Celulele de  fibrosarcom și carcinom hepatocelular au exprimat atât MMP-2, cât și MMP-9.Celulele de glioblastom exprimă expresia MMP-9 indusă de MMP-2 și de tratamentul cu PMA. Celulele leimyosarcomului uterin nu au exprimat MMP, ci MMP-9 indusă de PMA. NM a fost cel mai puternic inhibitor dependent de doză pentru MMP, urmat de extractul de ceai verde si EGCG. În concluzie, aceste rezultate sugerează eficiența sporită a nutrienților care lucrează în sinergie pentru a modula căi complexe, cum ar fi expresia MMP.

PMID: 20664983

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20664983

Oncol Rep. 2010 Sep; 24 (3): 747-57.
Efectele comparative ale EGCG, a ceaiului verde și a unui amestec de nutrienți asupra tiparelor exprimării MMP-2 și MMP-9 în liniile de celule canceroase.

Informatia autorului

1
Dr. Rath Research Institute, Santa Clara, CA 95050, SUA.

studii ref ormula DR. RATH de oprire a raspandirii cancerelor tesut prin intarirea matricii colagen -cancer pulmonar

Incidența ridicată a cancerului pulmonar și acțiunea toxică ineficace a abordărilor curente mono și duble cu chimioterapie au ca rezultat supraviețuirea slabă a pacientului. Mai mult, metaloproteinazele matriceale (MMP) sunt implicate în invazia neoplazică și în metastaze.Bazându-se pe aceasta, autorii au investigat efectul unui amestec micronutrient dietetic (NM) care conține lizină, prolină, arginină, acid ascorbic și extract de ceai verde asupra creșterii tumorale a xenogrefelor A-549 ale carcinomului pulmonar uman la șoarecii niti atimici. În plus, autorii au testat efectul antitumoral in vitro al NM asupra celulelor carcinomului pulmonar A-549 prin măsurarea proliferării celulare prin testul MTT, secreția MMP-2 și -9 prin zymografia gelatinazei și invazia celulară prin Matrigel. Suplimentarea nutritivă a suprimat puternic creșterea tumorilor fără efecte adverse la șoarecii nudi; greutatea tumorii a fost redusă cu 44% (P = .0001) și sarcina tumorală a fost redusă cu 47% (P <.0001) cu suplimente. Zymografia a demonstrat secreția in vitro a MMP-2 de către celulele carcinomului pulmonar uman neinducemată și atât MMP-2 cât și -9 de către celulele tratate cu phorbol 12-myristat 13-acetat (PMA) (200 ng / ml). NM a inhibat secreția ambelor MMP într-o manieră dependentă de doză, cu inhibare totală virtuală la concentrație de 500 microg / ml. Invazia celulelor carcinomului pulmonar uman prin Matrigel a fost semnificativ redusă la 100 ug / ml (64%) și a fost total inhibată la concentrația de NM (P = .01) de 500 microg / ml. Suprimarea creșterii tumorilor pulmonare la șoarecii nudi și inhibarea secreției de MMP și a invaziei Matrigel sugerează că NM poate acționa ca agent anticanceros și ca atare justifică investigații ulterioare.

PMID: 17162651 
DOI: 10.1080 / 01902140601047658

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17162651

Exp Lung Res. 2006 Oct; 32 (9): 441-53.
Efectul antitumor in vivo și in vitro al unui amestec unic de nutrienți asupra liniei celulare A-549 a cancerului pulmonar.

Informatia autorului

1
 Institutul de Cercetare Dr. Rath, Divizia Cancer , Santa Clara, California 95050, SUA.

studii ref ormula DR. RATH de oprire a raspandirii cancerelor tesut prin intarirea matricii colagen

Abstract

Autorii au investigat efectul unui amestec nutritiv (NM) asupra metastazei pulmonare de către celulele melanom B16F0 la șoareci femele C57BL / 6. Șoarecii au fost împărțiți în grupuri egale (de la 1 la 6) și au fost injectați prin vena cozii cu celule B16F0 (grupele 1 până la 4), celule B16FO pretreate cu NM (grupa 5) sau cu soluție salină (grupa 6). Grupurile 1, 3, 4, 5 și 6 au fost hranite cu dieta de control și grupul 2 dieta suplimentată cu 0,5% NM. Grupurile 3 și 4 au primit NM intraperitoneal (IP) și respectiv intravenos (IV). Două săptămâni mai târziu, au fost numărate coloniile metastatice pulmonare. Colonizarea pulmonară a fost redusă cu 63% la șoarecii suplimentați cu dieta NM, cu 86% la șoarecii care au primit NM prin injecții IP și IV și a fost complet inhibata la șoarecii injectați cu celule de melanom pre-tratate cu NM. Aceste rezultate arată că NM este eficient în inhibarea metastazelor celulelor de melanom B16FO.

PMID:  17169857 
DOI: 10.1080 / 01902140601098552

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17169857

Exp Lung Res. 2006 Nov-Dec; 32 (10): 517-30.
Inhibarea metastazelor pulmonare ale celulelor melanom b16fo la șoareci C57BL / 6 printr-un amestec de nutrienți constând din Acid ascorbic, lizină, prolină, arginină și extract de ceai verde.

Informatia autorului

1
Dr. Rath Institutul de Cercetare, Cancer Divizia, Santa Clara, California 95050, SUA.

Fundatia de Sanatate Dr. Rath Romania – Newsletter Mai – Iunie 2014

EUROPEAN REFERENDUM INITIATIVE
Inițiativa unui Referendum European 22.07.2014
 

Fundatia de Sanatate Dr. Rath iti prezinta cele mai recente stiri si articole relevante pentru sanatatea si starea ta de bine, aparute in ultimul timp.

Fundatia de Sanatate Dr. Rath iti prezinta cele mai recente stiri si articole relevante pentru sanatatea si starea ta de bine, aparute in ultimul timp. Click aici pentru a citi intregul newsletter online.

La sfarsitul lunii Iunie Fundatia Dr Rath a organizat o conferinta la Timisoara cu tema “CANCER: Chimioterapie sau Vitamine?”. Aceasta a fost sustinuta de domnul Paul Anthony Taylor si a avut o participare numeroasa. Multumim voluntarilor si participantilor care si-au adus aportul la succesul conferintei si speram sa organizam evenimente similare si in alte orase ale tarii.

In aceasta editie a newsletter-ului va prezentam cum microelementele nutritive ajuta la reglarea zaharului din sange, ajutand astfel la prevenirea bolii cu cea mai rapida raspandire: diabetul. Articolul il gasiti in sectiuneä “Sănătate naturală”. De asemenea in sectiunea “Politică” putem vedea că un stat inca isi poate impune punctul de vedere in fata companiilor multinationale, Chevron trebuind sa se retraga din Bulgaria din cauza că i s-a refuzat crearea unui cadru legal favorabil exploatarii gazelor de șist.

Cu multe urari de bine
Fundatia de Sanatate Dr. Rath Romania

Dr. Rath Health Foundation

Fundația de Sănătate Dr. Rath – România
Phoenix Center – Calea Buzești nr 75-77 et.6 cam.54
București 011013 România
Website: www4ro.dr-rath-foundation.org

Ne gasesti si pe:

 

Daca ai vreo intrebare sau vrei sa ne trimiti un comentariu sau o sugestie, viziteaza site-ul Fundatiei Dr. Rath Romania:
www4ro.dr-rath-foundation.org
sau trimite-ne un email pe adresa:
fundatia.dr.rath@gmail.com

Conferinta fundatia RATH

Fundatia Rath(fondata de Dr Matias Rath, cel ce a dezvoltat solutia celulara pentru oprirea raspandiirii cancerelor din tesut, prin intarirea matricii de colagen(mai multe detalii in carte), precum si multe alte solutii naturale la probleme de sanatate, inclusiv una pentru boli de inima impreuna cu dublul castigator premiului Nobel, Dr Linus Pauling, solutie pentru HIV/SIDA)  organizeaza o conferinta pe tema: 

CANCER: Chimioterapie sau vitamine? 

Vedeti si http://www4.dr-rath-foundation.org/
Fundatia de sanatate Dr. Rath Romania 13 martie 2014
 

CANCER: Chimioterapie sau vitamine? – o nouă conferință în Galați și Târgoviște

Image

Fundaţia de Sănătate Dr. Rath – România organizează, la sfârşitul lunii martie o nouă conferinţă ce face parte din campania “Mişcarea Vieţii”, în oraşele Galați – Marți 25 martie 2014 și Târgoviște– Miercuri 26 martie 2014.

Prezentarea va fi susţinută de Paul Anthony Taylor, Directorul executiv al Fundaţiei de Sănătate Dr. Rath.

Conferința va fi tradusă în limba română.

Tema conferinţei:

CANCER: CHIMIOTERAPIE SAU VITAMINE?

Află rezultatele cercetărilor din domeniul sănătăţii naturale care au demonstrat ştiintific faptul că toate mecanismele-cheie care fac din cancer o boală mortală pot fi blocate

Încă de la începutul istoriei, omenirea a fost bântuită de o boală care a rămas esenţialmente incurabilă – cancerul. Timp de aproape un secol, această boală a fost ţinta unei afaceri de investiţii, industria farmaceutică transformând această epidemie într-o afacere în valoare de multe miliarde de dolari.

Rezultatul era previzibil: astăzi, la începutul secolului XXI, cancerul se răspândeşte la scară globală; în cazul celor mai multe tipuri de cancer, rata anuală a mortalităţii este în continuă creştere, iar costurile astronomice ale acestei boli ruinează financiar milioane de bolnavi de cancer, sufocând economia unor întregi naţiuni.

Semnificativ este faptul că, pentru ca omenirea să câștige lupta împotriva cancerului, nu a fost necesară inventarea unor noi abordări de înaltă tehnologie. Descoperirea revoluţionară decisivă în ceea ce priveşte prevenirea eficientă, controlul şi în ultimă instanţă eliminarea cancerului se bazează pe înţelegerea rolului crucial al microelementelor nutritive.

Galați
Marți 25 martie, orele 17.30-19.30
Muzeul de Științe ale Naturii (sala de conferințe) Grădina Botanică, Str. Regiment 11 Siret nr 6A,
Galați

Târgoviște
Miercuri, 26 martie 2014, orele 17.00-19.00
Sala de conferinţe a Casei de Cultură a Sindicatelor, Piața Mihai Viteazu nr. 1, 
Târgoviște

Participarea este gratuită

In atenţia celor care doresc să participe la conferinţă:

Numărul de locuri este limitat. Dacă doriţi să participaţi la conferinţă, vă rugăm să vă înregistraţi până vineri 21 martie trimiţând un scurt mesaj de confirmare, în care menţionaţi conferinţa/oraşul la care veţi participa – conferința din Târgoviște sau conferinţa din Galați – pe adresa de email:

fundatia.dr.rath@gmail.com

Radu Oancea, 
Communication Officer
Fundaţia de Sănătate Dr. Rath – România

Vom rezerva rânduri pentru cei care s-au înregistrat. Persoanele care nu s-au înregistrat dinainte vor fi îndrumate spre locurile rămase disponibile.

Informaţiile despre conferinţă sunt disponibile şi pe site-ul fundaţiei: 
WWW4RO.DR-RATH-FOUNDATION.ORG

Dr. Rath Health Foundation

Fundația de Sănătate Dr. Rath – România
Phoenix Center – Calea Buzești nr 75-77 et.6 cam.54
București 011013 România
Website: www4ro.dr-rath-foundation.org

Ne gasesti si pe:

  

Daca vrei sa te dezabonezi de la newsletter, trimite-ne un email la: 
info.website@dr-rath-foundation.org

Daca ai vreo intrebare sau vrei sa ne trimiti un comentariu sau o sugestie, viziteaza site-ul Fundatiei Dr. Rath Romania:
www4ro.dr-rath-foundation.org
sau trimite-ne un email pe adresa: 
fundatia.dr.rath@gmail.com

Prelungirea vietii de pina la 16 ori Vitamina C in cancer – Dr. Avram Hoffer,Dr. Linus Pauling,Dr Ewan Cameroon, Dr . Tomas Levy protocoalele vitamina c IntraVenos dr Riordan, Dr Rath

pentru ca unii ‘specialisti cu diploma’ spun NU la vitamina c in cancer propun celor sceptici urmatoarele :

Vitamina C intravenoasă și cancer – O analiză sistematică

cercetarile efectuate de SINGURUL LAUREAT A DOUA PREMII NOBEL NEDIVIZATE (LINUS PAULING) precum si de

DR RIORDAN ( peste 40.000 cazuri tratate cu vitamina C IV)  si de

Dr Rath si

alte cazuri clinice

in plus iata ce declara in consens intr-un studiu/revizuire studii PubMed din 2017 35 oncologi SUA referitor aplicabilitatea/eficienta vitamina C in cancer -citez :

rezumat

Ascorbatul farmacologic a fost propus ca un potențial agent anticancer când este combinat cu radiații și chimioterapie. Efectele anticanceroase ale ascorbatului sunt presupuse a implica autoxidarea ascorbatului conducând la creșterea concentrațiilor de H 2 O 2 la starea de echilibru; cu toate acestea, mecanismul (mecanismele) pentru toxicitatea selectivă a celulelor canceroase rămâne necunoscut. Studiul actual arată că modificările metabolismului oxidativ mitocondrial al celulelor canceroase care au ca rezultat creșterea nivelurilor de O2 • – și H 2 O 2 sunt capabile să perturbe metabolismul intracelular al fierului, sensibilizând selectiv cancerul pulmonar fara celule mici (NSCLC) și celulele glioblastom (GBL) pentru a ascorba prin chimie pro-oxidanta implicând fier labil activ activ redox și H 2 O 2 . În plus, studiile preclinice și studiile clinice demonstrează fezabilitatea, toxicitatea selectivă, tolerabilitatea și eficacitatea potențială a ascorbatului farmacologic în terapia GBM și NSCLC.

Semnificaţie

În ciuda progreselor înregistrate în strategiile de tratament, supraviețuirea globală de 5 ani la NSCLC și GBM nu a crescut semnificativ în ultimii 20 de ani. Aici, demonstrăm că ascorbatul farmacologic reprezintă un agent ușor de aplicat și netoxic, care poate crește eficacitatea tratamentului când este combinat cu radiochimoterapia standard în tratamentul NSCLC și GBM. Mai mult decât atât, mecanismul prin care ascorbatul este selectiv toxic pentru celulele canceroase față de celulele normale este dovedit a implica modificări în metabolismul fier activ redox mediat de O2 • – și H202 mitocondrial. Deoarece defectele fundamentale ale metabolismului oxidativ, care conduc la creșterea nivelului staționar al O 2• – și H 2 O 2, apar ca semne distinctive ale celulelor canceroase, concluziile actuale susțin un mecanism generalizat pentru aplicarea ascorbatului farmacologic în tratamentul cancerului.

Repere

  • Ascorbatul cu doză ridicată sensibilizează celulele NSCLC și GBM la radiochimie
  • 2 • – și H 2 O 2 cresc fierul instabil, determinând toxicitatea ascorbată selectivă a celulelor canceroase
  • Nivelurile terapeutice ale ascorbatului sunt realizabile și bine tolerate în GBM și NSCLC
  • Celulele metabolice oxidative ale celulelor canceroase pot fi vizate cu ascorbat pentru terapia cancerului

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5497844/

 

acum sa o luam pas cu pas de la adminsitrarea orala care NU are efect antitumoral la adminsitrarea IntraVenoasa in doze pina la peste 30 grame odata(minim 350 mg/kg corp) care au efect antitumoral :

Dr. Avram Hoffer, MD, Ph.D. este un psihiatru care are multi pacienti cu cancer trimisi la el pentru depresie și anxietate. Ca parte a tratamentului pentru aceste probleme psihologice / emoționale el prescrie o varietate de suplimente nutritive. Surprinzator, pacienții cu cancer care au urmat programul său nutrițional traiesc de 16 ori mai mult in comparatie cu pacientii sai, cu cancer, care nu respectă programul nutritional!

Continuă lectura

Utilizarea medicamentelor și suplimentelor fără etichetă pentru cancer în 2020

Direcționarea metabolismului celulelor canceroase, căile de semnalizare a creșterii și îmbunătățirea imunității anti-cancer sunt astăzi cele mai tari subiecte care sunt explorate în oncologie. A devenit din ce în ce mai clar că mulți compuși naturali, suplimente și medicamente aprobate de FDA au aceste proprietăți anticanceroase și arată destul de promițătoare atât în ​​studiile preclinice cât și în cele clinice. De fapt, peste 200 de medicamente non-canceroase au arătat unele dovezi ale efectelor anticanceroase. Dintre acestea, 50% sunt susținute de date umane relevante și 16% sunt susținute de date din cel puțin un studiu clinic pozitiv. Unele dintre aceste medicamente includ: mebendazol, cimetidină, nitroglicerină, diclofenac, itraconazol, claritromicină, metformină, aspirină și hidroxiclorochină – toate medicamentele comune, generice, cu înregistrări excelente de siguranță și o gamă largă de surse de date care prezintă efecte puternice anticancerigene.

inițiativă de cercetare și colaborare între MIT, Harvard și Dana-Farber Cancer Institute au raportat un nou studiu 2020, în care au analizat în mod sistematic mii de compuși de droguri deja dezvoltați și au găsit aproape 50 de medicamente non-cancer, inclusiv cele dezvoltate inițial pentru a scădea colesterolul sau reduce inflamația, care a ucis unele celule canceroase, lăsând pe altele în pace.

În loc să aștepte ani de zile ca noile medicamente care exploatează aceste mecanisme anticanceroase să fie dezvoltate, studiate pentru siguranță și eficacitate și aprobate de FDA, pacienții iau lucrurile în propriile mâini și se tratează cu combinații gânditoare ale acestor agenți pentru a-și îmbunătăți speranța cancerului rezultate. Acest lucru este adesea numit „reaparitie” atunci când medicamentele non-canceroase existente și bine caracterizate sunt utilizate ca tratamente pentru cancer – fie ca adaosuri la protocoalele de droguri existente, fie în combinații noi cu medicamente reconstituite multiple.

Repetarea medicamentelor de medicamente generice ieftine a câștigat interes de-a lungul anilor din două motive majore: 1) Medicamentele canceroase generice reapărute au potențialul de a reduce semnificativ povara financiară pentru pacienți și sistemele de îngrijire a sănătății din produsele farmaceutice cu costuri ridicate. 2) Timpul de a aduce medicamente non-canceroase reconstituite prin studiile clinice și procesul de aprobare FDA (care de obicei durează peste 10 ani) ar trebui să fie mult mai rapid decât în ​​cazul compușilor de cancer mai noi, deoarece acestea sunt medicamente bine cunoscute și bine caracterizate. O mare parte a muncii grele de efectuare a studiilor preliminare (adică farmacodinamică, farmacocinetică, biodisponibilitate, toxicități, protocoale stabilite și dozare) a fost deja făcută.


Care sunt medicamentele „fără etichetă”?

Este vorba despre medicamente care se eliberează pe bază de rețetă, care sunt aprobate de Food and Drug Administration pentru utilizări specifice pentru a trata afecțiuni sau boli specifice. Acest lucru poate însemna că medicamentul este:

  • Folosit pentru o boală sau afecțiune medicală diferită
  • Date într-un mod diferit (cum ar fi un traseu diferit)
  • Se administrează în altă doză decât în ​​eticheta aprobată

Medicii pot prescrie un medicament pentru o utilizare care nu este descrisă în etichetarea aprobată, dacă li se pare rezonabil sau adecvat. Acest lucru este ceea ce se numește „utilizarea off-label”. De exemplu, nu este neobișnuit ca medicii să prescrie doze mici de medicamente beta-blocante pentru a ajuta oamenii să depășească scăpările înainte de a vorbi în public. Blocanții beta nu sunt aprobați în mod oficial pentru această utilizare. FDA sfătuiește medicii în astfel de circumstanțe încât „au responsabilitatea de a fi bine informați despre produs, de a-și baza utilizarea pe rațiuni științifice ferme și pe dovezi medicale solide și de a păstra înregistrările privind utilizarea și efectele produsului”.


De ce se folosesc medicamentele „fără etichetă”?

Medicamentele mai vechi, generice (fără nume de marcă) sunt cele mai des utilizate pe etichetă. Este posibil să fi fost găsite noi utilizări pentru aceste medicamente și există deseori dovezi medicale din studii de cercetare pentru a sprijini noua utilizare. Dar de multe ori este prea costisitor pentru producătorii de medicamente să le treacă prin procesul formal, îndelungat și scump necesar de FDA pentru aprobarea oficială a medicamentului pentru noi utilizări. Mulți pacienți, în special cei cu diagnostice de malignități agresive sau avansate, exprimă faptul că nu au luxul de a aștepta studii clinice bine proiectate pentru a demonstra / respinge eficacitatea unui compus care arată foarte promițător în studiile preclinice, pilot și retrospective .


Bariere pentru consumul de droguri „fără etichetă”:

Cea mai mare problemă este ca planurile de asigurare să fie rambursate pentru consumul de droguri off-label. Multe companii de asigurări nu vor plăti pentru un medicament utilizat într-un mod care nu este listat în eticheta de droguri aprobată. Aceștia fac acest lucru pe motiv că utilizarea sa este „experimentală” sau „de investigație”. O altă problemă este că consumul de droguri care nu este etichetat nu reflectă adesea tratamentul „standard de îngrijire”. Acest lucru ar putea crește îngrijorări cu privire la riscul legal pentru furnizorul de servicii medicale în cazul în care pacientul are un rezultat nedorit sau rău din tratament. În cele din urmă, lipsește informații despre cum să folosești cel mai bine medicamentul, în afară de ceea ce a fost aprobat. Lipsa de informații cu privire la consumul de droguri și rezultatele off-label poate pune pacienții cu un risc mai mare pentru erori de medicamente, efecte secundare și reacții nedorite. Este important ca pacientul și medicul să vorbească despre posibilele riscuri de utilizare a medicamentului și să le cântărească împotriva posibilelor beneficii.


Suplimente anticanceroase:

Există mii de compuși derivați din plante și nutrienți care au fost arătați în studiile clinice preclinice și clinice care prezintă proprietăți farmacologice similare cu multe dintre medicamentele non-canceroase „off-label”. Indiferent, utilizarea suplimentelor anticanceroase de către pacienți este prolifică.


Utilizarea mai multor compuși:

Datorită complexității metabolismului cancerului, a dezvoltării rezistenței și a fiziologiei unui individ (adică a sistemului imunitar, a micromediului tumoral etc.), multe tratamente convenționale de oncologie utilizează terapii combinate pentru a viza aceste variabile. Acesta este același motiv pentru utilizarea mai multor medicamente și suplimente „off-label”, care sunt selectate cu gândire pe baza efectelor lor presupuse asupra inhibării factorilor importanți ai creșterii cancerului și îmbunătățirii sistemelor anticancer la gazdă.


Blocarea metabolismului celulelor canceroase:

A existat un interes extraordinar al cercetătorilor de a identifica medicamente care blochează în mod specific căile metabolice celulare importante în celulele canceroase, fără a avea un impact semnificativ asupra funcționării celulelor normale. Deoarece celulele canceroase cresc mai repede decât celulele normale, ele necesită cantități mai mari de nutrienți și blocuri de construcție. Prin urmare, utilizarea medicamentelor care afectează aceste căi metabolice sau reduce disponibilitatea acestor blocuri va avea un impact mai mare asupra celulelor canceroase. Celulele canceroase sunt foarte adaptabile la disponibilitatea acestor compuși și vor găsi alte căi de obținere de combustibil și blocuri de construcție pentru a supraviețui. Următoarea diagramă (Metabolic Metro Map) ilustrează complexitatea metabolismului celular (în afară de căile specifice plantei, cum ar fi fotosinteza).


https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Metabolic_Metro_Map.svg

Pentru detalii mai fine, mai jos este cea mai recentă „hartă de metrou” metabolică umană (Universitatea Stanford, Școala de Medicină, 2018)

Link către imaginea de înaltă rezoluție: https://metabolicpathways.stanford.edu/resources/FullSubwayMap221.pdf

Figura de mai jos (McLelland „Metro Map”, din cartea: How to Starve Cancer , de Jane McLelland. Folosit cu permisiunea autorului) servește ca un exemplu excelent al modului în care se poate folosi o abordare informată despre dovezi pentru a combina diverse „ medicamente și suplimente non-cancer pentru a viza simultan căile metabolice cheie utilizate de celulele canceroase pentru creștere și supraviețuire. Blocarea unei căi metabolice (adică a metabolismului glucozei) nu este eficientă, deoarece majoritatea cancerelor pot utiliza alte surse de energie pentru supraviețuirea lor (adică acizi grași, cetone, aminoacizi).

Blocați căile metabolice ale celulelor tumorale cu medicamente și suplimente non-canceroase (sursa: Cum să înfometați cancerul , de Jane McLelland. Folosit cu permisiunea autorului.)


Blocarea semnalizării celulelor canceroase:

La fel de complex (sau mai mult) pe cât este metabolismul celulelor canceroase, la fel și căile de semnalizare celulară. Manipularea acestor căi permite celulelor canceroase să prospere profitând de oricare sau toate „reperele” ale cancerului , care includ: (1) proliferare susținută, (2) evaziunea supresoarelor de creștere, (3) rezistența la moarte, (4) reproduce imortalitatea, (5) angiogeneza, (6) invazie ± metastabilitate, (7) metabolismul energetic reprogramat și (8) evaziune imună.

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0092867411001279

http://www.bioinformatics.org/canjovdb/comprehensive.php

Activarea sau inhibarea acestor căi cu medicamente vizate este de obicei folosită în oncologie. De asemenea, pacienții iau probleme în propriile mâini încercând să blocheze aceste căi cu medicamente și suplimente off-label.

https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fphar.2018.00218/full

Complexitatea suplimentară a eterogenității:

Pentru a face lucrurile și mai complexe, cancerul nu este același cu cel al altcuiva, chiar și printre aceleași tipuri de cancer. Mai mult, fiecare dintre celulele tale canceroase este ușor diferită de vecinul său. Aceasta se numește „eterogenitate”, ceea ce înseamnă că țintele, căile metabolice, genetica, epigenetica și expresia proteinelor nu sunt toate aceleași … și încă un lucru … aceste variabile se schimbă constant în timp, pe măsură ce celulele canceroase se împart.

https://jcmtjournal.com/article/view/2312

Deci, care sunt cele mai eficiente medicamente pentru cancerul tău?

Ceea ce văd de obicei marea majoritate a pacienților este să ia compuși diferiți și să spere:

  1. Că nu dezvoltă efecte secundare din medicamente / suplimente și
  2. Că văd un răspuns favorabil la tratament la imagistică, examen clinic sau monitorizare.

În cele din urmă, vom avea teste ( cum ar fi testul EVA-PCD ) care va putea testa sute de compuși pe un eșantion de cancer pentru a vedea care combinații funcționează cel mai bine.

Deci, ce face cineva dacă doresc să urmărească această abordare off-label și suplimente? În primul rând, trebuie să recunoști:

  1. Cancerul tău nu este același cu al oricui altcuiva.
  2. Răspunsul la orice tratament nu va fi același cu cel al altcuiva.
  3. Obiectivele de semnalizare și preferințele metabolice despre care ați citit în cancerul dvs. sunt în continuă evoluție în timp și au eterogenitate de la celule la celule.
  4. Puteți dezvolta efecte secundare și toxicități pe care alții nu le pot.
  5. Luând orice medicament sau supliment off-label este un experiment (sunteți un „n-of-1”, un cobai de laborator metaforic) care poate să nu aibă niciun efect, să îmbunătățească sau să agraveze rezultatele legate de cancer.
  6. Pe măsură ce combinați acești compuși cu unii cu alții sau cu alte medicamente prescrise de medicii dumneavoastră, interacțiunile (cunoscute sau necunoscute) sunt posibile. (Verific întotdeauna interacțiunile medicamentoase: https://www.webmd.com/interaction-checker/default.htm )
  7. Multe medicamente și suplimente generice nu conțin ceea ce este listat pe eticheta lor.
  8. În timp ce aceste medicamente și suplimente pot părea promițătoare, standardele de terapie oncologică de îngrijire (SOC) au dovezi la nivel superior care susțin utilizarea lor în studiile revizuite de la egal la egal. Combinarea tratamentelor SOC împreună cu acești compuși și suplimente off-label ar fi preferată decât cea din urmă. Discutați acest lucru cu medicul oncolog, mai întâi.

După ce ați recunoscut aceste necunoscute, discutați cu oncologul dvs. dacă v-ar fi deschis să încercați medicamente sau suplimente off-label.   La fel ca în cazul oricărui supliment farmaceutic sau suplimentar, există îngrijorări cu privire la efectele secundare potențiale, toxicitate și interacțiuni dăunătoare între acești compuși și alte tratamente convenționale. Este esențial ca pacienții să înțeleagă aceste probleme și să discute interesul lor de a utiliza acești compuși cu furnizorii lor de oncologie înainte de începerea lor.

Desigur, puteți merge necinstit și să faceți propriul dvs. lucru … mulți pacienți o fac. Datorită internetului, achiziționarea de medicamente off-label (fără prescripția medicului) și suplimentele este mai puțin o provocare.

Când sfătuiesc pacienții să folosească aceste medicamente și suplimente, se bazează pe înțelegerea punctelor pe care le-am făcut mai sus. După aceea, am gândit (bazat doar pe ipoteze, deoarece sunt propriul lor experiment) selectăm mai multe căi de abordat cu modificări ale stilului de viață (individualizate după testarea testului de medicină funcțională) +/- suplimente și medicamente off-label.


Lista unora dintre cei mai populari compuși anticancerigeni + DOZE :

TABEL DE TOP: Am cercetat informațiile privind dozarea medicamentelor și suplimentelor de cale metabolică din harta metroului McLelland și le-am inclus în tabelul de mai jos (mulțumesc unuia dintre pacienții mei pentru că a împărtășit prima versiune a acestui tabel cu mine). TABELUL DE BOTĂ: Acești compuși sunt direcționați către alte căi de semnalizare celulară . Informații de dozare derivate din secțiunile de proiectare și metode ale studiilor clinice publicate și nepublicate (sursa principală: ClinicalTrials.Gov )


Vedeți tabelul format PDF complet aici: https://integrativeoncology-essentials.com/wp-content/uploads/2020/02/Metabolic-Signaling-Inhibitors-Lawenda-2020.V2.pdf

  • Acetazolamidă: 250 mg 2 x / zi x 1 săptămână, apoi crește până la 500 mg 2 x / zi
  • Aspirină (doză mică, aspirină acoperită enteric): 81 mg 1 x / zi
  • Artemisinină sau artezunate: (artezun: 200 mg artezun 1 x / zi, artemisinină: 200-500 mg 1 x / zi)
  • Berberine: 100-500 mg 2-3x / zi (ia în considerare o pauză de 4 săptămâni la fiecare 8 săptămâni pentru a oferi ficatului o pauză din acest compus alcaloid)
  • Beta-Glucan (Beta-1,3 / 1,6-glucan): 250 mg 3 x / zi
  • Ulei de canabis: fără dozare standard (Dr. Lawenda recomandă de obicei folosirea unei tincturi de marijuana cu spectru complet, cu un raport de 1: 1 THC: CBD. Sublingual la fiecare 3-4 ore sau înghițiți la fiecare 8 ore. Dozați cea mai mică cantitate care vă face să vă simțiți ușor relaxat.)
  • Clorinină sau hidroxicloroquina (hidroxicloroquina: 200 mg 1-2 x / zi)
  • Cromul (chelat sau legat cu niacină): 200-1000 mcg 1 / zi
  • Cimetidină: 400-800 mg 2 x / zi
  • Claritromicină: 500 mg 2 x / zi
  • Curcumina: 1000-4000 mg 2 x / zi
  • Dehidroepiandrosterona (DHEA): 100 mg 1 x / zi (nu luați dacă aveți un testosteron sau cancer sensibil la estrogen)
  • Dicloroacetat „DCA”: 4.0-12.5 mg / kg greutate corporală 2 x / zi (mai multe informații despre dozare: Ghid DCA )
  • Dipiridamol: 50-100 mg 3 x / zi
  • ** Doxiciclina: 100 mg 1 x / zi
  • Extract de ceai verde „EGCG”: 200 mg 2-3x / zi
  • Hidroxicitrat: 500-1000 mg 3 x / zi (extras în mod obișnuit din Garcinia Cambogia)
  • Indol-3-carbinol „I3C”: 400-800 mg 1 x / zi
  • Inositol + IP6: cea mai frecventă dozare este de 2-4 grame / zi (doze mai mari utilizate pentru anxietate și depresie: 12-18 grame / zi)
  • Itraconazol: 200 mg 1-3 x / zi
  • Loratadină: 10 mg 1 x / zi
  • ** Mebendazol: 100 mg 1 x / zi (Fenbendazol este o versiune veterinară care poate fi utilizată la om: 1 grame granule / zi, care este de 222 mg / zi de ingredient activ, luate 3 zile și 4 zile libere; un ulei pentru o mai bună absorbție) https://www.cancertreatmentsresearch.com/fenbendazole/ )
  • Melatonină: 20 mg 1 x / zi
  • ** Metformin: 500 mg 2-3 x / zi (luați cu multi-B-vitamina de înaltă calitate cu metil B12, metil folat și tiamină, deoarece metformin poate reduce absorbția de vitamine B)
  • Mildronat: 500 mg 1 x / zi
  • Naltrexona (doză mică): 5 mg 1 x / zi ( LDN Research Trust : începeți de la 1-1,5 mg 1 x / zi timp de 7 zile, creșteți doza zilnică cu 0,5-1,5 mg în fiecare săptămână până când ajungeți la 4,5-5 mg 1 x / zi)
  • Niclosamida: 2000 mg 1 x / zi (se ia cu ulei pentru o mai bună absorbție: adică ulei de pește omega-3, ulei de măsline)
  • Antiinflamatoare nesteroidiene „AINS” (celecoxib: 200-400 mg 2 x / zi; diclofenac: 35 mg 3 x / zi; etodolac: 400-800 mg 2 x / zi; ibuprofen: 400-800 mg 3 x / zi)
  • PHY906 (formula Huang Qin Tang: bujor chinezesc, jujube chinezesc, craniu baikal și licoare chineză): 800 mg 2 x / zi
  • Polydatin (Biotivia Pteromax: 1 pastilă / zi)
  • Propranolol: 20-40 mg 2 x / zi
  • Quercetină: 500 mg 1-2 x / zi
  • Resveratrol: 20-5000 mg 1 x / zi
  • Statine (statine lipofile: simvastatină, lovastatină și atorvastatină; ** atorvastatină: 40 mg 2 x / zi sau simvastatină: 20 mg 3 x / zi; luați cu vitaminele A, D, K resveratrol, ulei de măsline); Extractul de Bergamot pare să aibă proprietăți similare cu statina și poate fi o alternativă pentru pacienții intoleranți la statină: 500-1500 mg 1 x / zi
  • Tamoxifen: 10-20 mg 1 x / zi
  • Tetrathiomolibdat „TM” (faza de inducție: 40 mg 3 x / zi cu mese și 60 mg suplimentar la culcare. Obiectivul fazei de inducție este scăderea nivelului de ceruloplasmină la 5-15 mg / dL. Odată ce acest lucru este realizat, faza de întreținere va fi începe: 40 mg 2 x / zi cu mese și 20 mg suplimentar la culcare.)
  • Acid ursolic: 150 mg 1-3 x / zi
  • Vitamina C (doză mare intravenoasă): 50-75 grame intravenoasă 3 x / săptămână; Protocolul cu vitamina C (IVC) din Clinica Riordan: „În experiența noastră, majoritatea pacienților cu cancer necesită perfuzii de 50 de grame de IVC 2-3x / săptămână pentru a menține nivelurile terapeutice de plasma IVC (350-400 mg / dL). Toți pacienții care ating un interval terapeutic trebuie să fie monitorizați lunar cu niveluri plasmatice post IVC pentru a se asigura că aceste niveluri sunt menținute pe termen lung. Sfătuim pacienții să suplimenteze oral cu cel puțin 4 grame de vitamina C zilnic, în special în zilele în care nu se administrează perfuzii. ”

** 4-Drug COC Protocol ™ ( Care Oncology Clinic ):

  • Atorvastatină: 40 mg 2 x / zi
  • Metformin: 500 mg 2 x / zi (începe cu 500 mg 1 x / zi x 2 săptămâni și crește până la 500 mg 2 x / zi, dacă este tolerat)
  • Doxiciclina 100 mg 1 x / zi
  • Mebendazol 100 mg 1 x / zi
  • Referință de studiu clinic: https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT02201381

Protocolul de chirurgie pre- și post-cancer # 1:

Ambele medicamente de studiu vor fi administrate oral pentru o fază de intervenție de 20 de zile, după cum urmează: 5 zile înainte de operație, în ziua intervenției chirurgicale și 14 zile postoperator.

  • Etodolac: 800 mg 2 x / zi pentru întreaga perioadă de intervenție
  • Propranolol: 20 mg 2 x / zi timp de 5 zile preoperatorii, 80 mg 2 x / zi în ziua intervenției chirurgicale, 40 mg 2 x / zi pentru prima săptămână postoperatorie, 20 mg 2 x / zi pentru a doua săptămână postoperatorie
  • Referință de studiu clinic: https://clinicaltrials.gov/ct2/show/NCT00888797

Protocolul de chirurgie pre- și post-cancer # 2:

Șase zile totale de tratament: începând cu 3 zile înainte de operație și până la 2 zile după operație


Referințe utile pentru mai multe informații:


Sesiuni de consultare telefonică sau video cu 30 sau 60 de minute cu Dr. Lawenda:

Dacă sunteți interesat să aflați mai multe despre aceste medicamente și compuși sau aveți întrebări cu privire la îngrijirea cancerului, ofer 30 sau 60 de minute de consiliere pentru pacienți, la nivel internațional. Aflați mai multe aici.

Despre Brian D. Lawenda, MD

Sunt oncolog integrator. M-am antrenat la Spitalul General din Massachusetts (Harvard Medical School) în oncologie cu radiații și prin Stanford-UCLA (Helms Medical Institute) în acupunctură medicală. Sunt fondatorul IntegrativeOncology-Essentials.

Revizuirea și metaanaliza sistematică arată un profil specific de micronutrienți la persoanele cu sindrom Down: calciu sanguin , seleniu și zinc mai scăzute , celule roșii din cupru și zinc și calciu și sodiu salivar crescute

Abstract

Diferite profiluri metabolice, precum și comorbidități sunt frecvente la persoanele cu sindrom Down (DS). Prin urmare, este relevant să știm dacă nivelurile de micronutrienți la persoanele cu DS sunt de asemenea diferite. Această revizuire sistematică a fost concepută pentru a revizui literatura la nivel de micronutrienți la persoanele cu DS comparativ cu controalele de vârstă și potrivite de sex fără DS. Am identificat șaizeci și nouă de studii din ianuarie 1967 până în aprilie 2016 prin principalele baze de date medicale electronice PubMed, Scopus și Web of knowledge. Am efectuat metaanaliza datelor pe patru oligoelemente esențiale (Cu, Fe, Se și Zn), șase minerale (Ca, Cl, K, Mg, Na și P) și cinci vitamine (vitamina A, B9 , B12, D și E). Persoanele cu DS au prezentat niveluri sanguine mai mici de Ca (diferență medie standard (SMD) = −0,63; 95% interval de încredere (CI): -1,16 până la –0,09), Se (SMD = -0,99; IC 95%: -1,55 până la – 0,43) și Zn (SMD = -1,30; IC 95%: -1,75 până la -0,84), în timp ce nivelurile de celule roșii ale Zn (SMD = 1,88; IC 95%: 0,48 la 3,28) și Cu (SMD = 2,77; 95% CI: 1,96 la 3,57) au fost mai mari. Au avut, de asemenea, niveluri salivare mai mari de Ca (SMD = 0,85; IC 95%: 0,38 la 1,33) și Na (SMD = 1,04; IC 95%: 0,39 la 1,69). Descoperirile noastre conform cărora nivelurile de micronutrienți sunt diferite la persoanele cu DS ridică întrebarea dacă aceste diferențe sunt legate de diferitele profiluri metabolice, comorbidități comune sau doar reflectă DS.

Introducere

Sindromul Down (DS) sau trisomia 21 este o afecțiune congenitală caracterizată prin trăsături fenotipice, precum și creșterea și dezvoltarea scăzute. Factorii majori de risc matern sunt vârsta înaintată [ 1 ] și deteriorarea metabolismului folat-homocisteinei [ 2 ]. Femeile însărcinate pot fi examinate dacă transportă un făt cu DS [ 3 ]. Dacă aceste rezultate sunt în afara liniei, medicii pot confirma diagnosticul prenatal [ 4 , 5 ]. La nivel global, majoritatea sarcinilor confirmate se încheie; Ratele medii de încetare a sarcinii DS sunt de 67% și 85% [ 6 ]. Cu toate acestea, DS rămâne cea mai frecventă cauză genetică recunoscută de întârziere mentală și se raportează că afectează aproximativ 1 din 732 de sugari americani născuți pe viață (∼0.14%) [ 7 ]. Niveluri similare se găsesc în Olanda (între 0,14 și 0,15%) [ 8 ]. Din cauza unei tendințe în creștere a vârstei materne avansate, frecvența DS a fost mai mult decât dublată în ultimele decenii [ 9 ]. Mai mult, prevalența acestei condiții de viață crește pe măsură ce speranța de viață a persoanelor cu DS a crescut la 60 de ani [ 10 ].

DS este asociat cu diverse comorbidități care limitează viața sau pot pune viața în pericol. Boala cardiacă congenitală este cea mai frecventă cauză de deces la vârsta adultă, pneumonie și alte infecții respiratorii atât la copil, cât și la senescență [ 9 ]. În plus, persoanele cu DS suferă frecvent de alte complicații care le afectează calitatea vieții (QoL). Ei suferă de diferite grade de deficiență cognitivă care le pot împiedica funcția de memorie [ 11 ] și tulburări neurodezvoltate, cum ar fi tulburările din spectrul autismului. Boli neurologice cu debut precoce, cum ar fi demența și convulsia, sunt relativ frecvente [ 12 , 13 ]. Viteza metabolică de repaus este redusă la persoanele cu DS, făcându-le mai predispuse la dezvoltarea tulburărilor metabolice, ca excesul de greutate, obezitatea și diabetul [ 14 – 16 ]. Afecțiunile mediate imun, cum ar fi boala celiacă și tulburările tiroidiene (hipo- sau hipertiroidism, și tiroidită autoimună), afectează mai frecvent și persoanele cu DS [ 17 ]. Datorită ratelor ridicate de comorbiditate, ghiduri clinice specifice sunt elaborate pentru a gestiona sănătatea și calitatea vieții persoanelor cu DS (4).

Pe lângă aceste stări clinice, mai multe profiluri metabolice sunt diferite la persoanele cu DS: profilul aminoacizilor (serotonină scăzută [ 18 , 19 ] și serină [ 20 ], lizină ridicată [ 21 ] și cisteină [ 20 ] în sânge), gama scăzută Niveluri de acid amobutiric și glutamat în sistemul nervos central [ 22 ]. De asemenea, apar modificări hormonale, în special disfuncția tiroidiană (T-4 și TSH ridicat) și disfuncția gonadală (FSH și LH ridicat) [ 23 , 24 ]. În ciuda acestor observații, studiile clinice nu au furnizat dovezi că normalizarea aminoacizilor sau a profilului hormonilor tiroidieni îmbunătățește sănătatea, creșterea sau QoL [ 23 , 25 ].

Micronutrienții îndeplinesc funcții metabolice complexe pentru a păstra echilibrul metabolic [ 26 ]: Fe și oligoelementele Zn, Cu și Se acționează ca coenzime, în timp ce vitaminele A, C și E, acționează ca epiderme cu radicali liberi. Deficiența sau supraîncărcarea lor poate contribui la lezarea celulelor. Deoarece există o prevalență ridicată a comorbidităților și a diferențelor profilurilor metabolice, realizăm studiul actual pentru a evalua dacă nivelurile de micronutrienți la persoanele cu DS sunt diferite. Prin urmare, efectuăm o revizuire sistematică și un studiu de meta-analiză privind starea micronutrienților la persoanele cu DS.

materiale si metode

Utilizăm elementele de raportare preferate pentru analize sistematice și meta-analize (PRISMA) [ 27 ] pentru a îmbunătăți actuala revizuire sistematică și meta-analiză ( S1 PRISMA Checklist și S1 Fig ). Înainte autorii (AS și NR) au elaborat protocolul de studiu care este disponibil la cerere.

Căutare de literatură și metaanaliză

Am efectuat actuala revizuire sistematică și meta-analiză pentru a recunoaște toate studiile care măsoară concentrațiile a cinci oligoelemente (Cu, Fe, Mn, Se și Zn), șase minerale (Ca, Cl, K, Mg, Na și P), și șase vitamine (vitaminele A, B9, B12, C, D și E) în sânge întreg, celule roșii, plasmă, ser, păr sau salivă în rândul persoanelor cu DS și simultan la vârstă, sex și rase potrivite controale sănătoase. Am identificat studii relevante din ianuarie 1967 până în aprilie 2016 prin căutarea bazelor de date medicale electronice, PubMed, Scopus și Web of knowledge ( text S1 ). Pentru a găsi studii suplimentare, am verificat și listele de referință ale tuturor articolelor relevante.

Articole originale au fost incluse dacă îndeplineau ambele criterii; 1) au măsurat nivelurile de micronutrienți în eșantioanele pe care le studiem (sânge integral, plasmă, ser, celule roșii, păr și salivă) la persoanele cu DS și controale sănătoase și 2) au furnizat rezultate, inclusiv numărul total de subiecți și controale cu medie și abatere standard (SD). De asemenea, am inclus studii care furnizează suficiente date (cum ar fi mediana, primul quartil și al treilea quartile, sau mediana și intervalul, sau eroarea mediană și standard) pentru a calcula media și SD. Am exclus studiile care au măsurat expresia proteinei sau ARNm a micronutrienților în țesuturi sau probe, altele decât celulele roșii.

Am extras din fiecare publicație inclusă; primul nume autor, anul publicării, locația studiului, testul care a fost utilizat pentru măsurarea micronutrienților, tipul specimenului prelevat de la subiecți, numărul subiecților și controalele, caracteristicile demografice, media ± SD a nivelurilor de micronutrienți și scara utilizată a niveluri de micronutrienți.

Am efectuat toate analizele statistice folosind Review Manager Version (versiunea 5.3. Copenhaga: Nordic Cochrane Center, Cochrane Collaboration, 2014). Așa cum am explicat în altă parte [ 28 ], am creat tipul continuu de rezultat și am introdus numărul de participanți la grupurile de subiect și de control și media și SD a nivelurilor de micronutrienți. Efectele fixe și efectele aleatorii au fost utilizate în mod interschimbabil ca model de analiză. Heterogeneitatea a fost determinată folosind testele statistice Q și indicele I 2 . Conform ghidurilor Cochrane, un I 2 mai mic de 40% ar însemna că incoerența dintre studii nu este importantă. În acest caz, am planificat să utilizăm modelul cu efecte fixe. Dacă estimările I 2 au fluctuat mai mult de 40%, am intenționat să folosim procedura de efecte aleatoare ca model de analiză. De asemenea, diferența medie standardizată (SMD) și diferența medie (MD) au fost utilizate în mod interschimbabil pentru măsurarea efectului. SMD a fost aplicat dacă studiile au utilizat diferite scale de măsurare sau analize. În caz contrar, am folosit MD pentru măsurarea efectului. Diferența de publicare a fost evaluată atunci când au existat cinci sau mai mult de cinci studii folosind gradul de asimetrie a complotului pâlniei. O valoare P mai mică de 0,05 a fost considerată semnificativă.

Selectarea studiului și extragerea datelor

Așa cum se recomandă în ghidurile PRISMA și ilustrate grafic în Fig 1 , selecția studiului este o procedură compusă din patru etape principale: identificare, screening, eligibilitate și includere. Etapa de „identificare” care vizează achiziția tuturor lucrărilor relevante este un proces care include căutări înainte și înapoi și apoi eliminarea înregistrărilor duplicate. Etapa „ecranizare” constă în ecranizarea rezultatelor pe baza titlului și / sau a abstractului. Lucrările aparent relevante sunt examinate de autori pentru „eligibilitate”. Ultima etapă este includerea articolelor care îndeplinesc criteriile eligibile în revizuirea sistematică și în meta-analiză, dacă este cazul. Căutarea inițială a dus la 4.656 de înregistrări ( Fig. 1 ). După eliminarea publicațiilor duplicate (n = 1.450) și excluderea recenziilor, scrisorilor, editorialelor sau capitolelor de carte (n = 701), au fost identificate 2.505 de manuscrise discrete pentru revizuire. Dintre acestea, 2.388 de publicații au fost excluse pe baza titlului și / sau a rezumatului. Am revizuit restul de 117 publicații. Pe baza revizuirii amănunțite, am exclus 40 de publicații suplimentare: opt articole au fost excluse deoarece nu au raportat date adecvate [ 29 – 36 ] alte opt pentru că un grup de control sănătos nu avea [ 37 – 44 ]. Una era o înregistrare duplicată [ 45 ]. Este posibil ca unele rezumate sau titluri să fie înrudite, dar textele complete nu erau disponibile pentru a obține date suficiente pentru analiză sau pentru a se asigura că sunt relevante [ 46 – 76 ]. În cele din urmă, au fost incluse șaizeci și nouă de studii [ 77 – 145 ]. Meta-analiza a fost efectuată atunci când au existat trei sau mai multe comparații cu privire la titlu. Astfel, nu am putut efectua sinteza cantitativă atunci când au existat mai puțin de trei comparații. Caracteristicile studiilor incluse sunt rezumate în tabelele S1 , S2 și S3 .

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g001.jpg

Rezultatele căutării și selectarea studiului.

Evaluarea calitatii

Am evaluat calitatea studiilor incluse folosind Newcastle – Ottawa Scale (NOS) concepute pentru studii observaționale [ 146 ]. NOS este compus pentru evaluarea a trei aspecte principale ale studiilor observaționale; selectarea eșantionului, comparabilitatea cazurilor și controalelor și expunerea. Folosind această scală, scorurile posibile variază de la 0 la 9. Studiile cu scoruri de 7–9 stele au cel mai mic risc de părtinire și reprezintă cea mai înaltă calitate, în timp ce studiile cu scoruri mai mici de 4 stele au cel mai mare risc de părtinire și cea mai mică calitate . Studiile cu scoruri de 4-6 stele au un risc moderat de părtinire și calitate.

Rezultate

Au fost efectuate mai mult de treizeci de meta-analize și Tabelul S4 oferă o imagine de ansamblu asupra tuturor acestor meta-analize și a rezultatelor relevante. Aici, datorită limitărilor de spațiu, rezultatele metaanalizelor asociate cu valoarea p semnificativă sunt exprimate în tabelul 1 . Rezultate semnificative au fost obținute pentru oligoelementele Cu, Se și Zn și pentru mineralele Ca și Na (Fig. (Fig. 2 – 14 )) Cu toate acestea, rezultatele cele mai frapante au fost legate de oligoelementul Zn. Treizeci și unu de studii au fost preluate pe Măsurări Zn [ 77 – 107 ]. Au fost publicate între 1970 și 2014 și toate, cu excepția celor patru, efectuate în Europa [ 81 – 88 , 90 – 98 , 102 ] sau în America. nivelurile de sânge de Zn la persoanele cu DS decât la subiecții de control. De asemenea, valorile plasmatice, serice și celulele roșii ale valorilor Zn au fost mai mici, dar nivelurile de păr Zn au fost mai mari la persoanele cu DS. s-au evidențiat concentrații mai scăzute de sânge la persoanele cu DS. În plus, sângele Ca a fost scăzut, dar nivelurile salivare de Ca și Na au fost crescute ( tabelul 1 ).

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g002.jpg

Metaanaliza nivelului sanguin de zinc.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g014.jpg

Metaanaliza nivelurilor salivare de sodiu.

tabelul 1

Rezumatul metaanalizelor asociate valorii p semnificative.
Rezultat Comparații (n) Cazuri (n) Controale (n) Heterogeneitate valoarea chi 2 p Incoerența I 2 % Masura efect SMD 95% CI Valoarea generală a efectului Z p
Sânge Zn 30 794/768 405.87 (<.00001) 93 −1.30 [−1.75, −0.84] 5.59 (<.00001)
Plasma Zn 17 343/356 234,06 (0,0005) 93 −1.23 [−1.93, −0.54] 3,47 (0,0005)
Ser Zn 13 451/412 107.29 (<.00001) 89 −1.44 [−1.93, −0.95] 5.75 (<.00001)
RBC Zn 6 95/123 69,70 (<.00001) 93 1,88 [0,48, 3,28] 2,63 (0,009)
RBC Zn 4 78/95 15.95 (0.001) 81 2,62 [1,59, 3,66] 4.97 (<.00001)
Păr Zn 3 155/97 4.58 (0.1) 56 −0.54 [−0.97, −0.12] 2,50 (0,01)
RBC Cu 5 83/125 13,88 (0,008) 71 2,77 [1,96, 3,57] 6.74 (<.00001)
Sânge Se 16 287/517 162.31 (<.00001) 91 −0.99 [−1.55, −0.43] 3,44 (0,0006)
Ser Se 4 108/115 5,35 (0,15) 44 −0.60 [−0.97, −0.23] 3,21 (0,001)
Sânge întreg Se 3 32/124 3,22 (0,20) 38 −2.60 [−3.32, −1.89] 7.11 (<.00001)
Sânge Ca 4 98/154 9,92 (0,02) 70 −0.63 [−1.16, −0.09] 2,28 (0,02)
Saliva Ca 8 274/243 104.04 (<.00001) 93 0,85 [0,38, 1,33] 3,53 (0,0004)
Saliva Na 8 203/173 56,99 (<.00001) 88 1,04 [0,39, 1,69] 3,14 (0,002)

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g003.jpg

Metaanaliza nivelurilor plasmatice de zinc.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g004.jpg

Metaanaliza nivelurilor serice ale zincului.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g005.jpg

Metaanaliza nivelurilor intra-eritrocitelor de zinc.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g006.jpg

Metaanaliza nivelurilor intra-eritrocitelor de zinc.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g007.jpg

Metaanaliza nivelurilor de zinc ale părului.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g008.jpg

Meta-analiza nivelului intra-eritrocitelor de cupru.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g009.jpg

Metaanaliza nivelurilor de seleniu din sânge.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g010.jpg

Metaanaliza nivelului seric al seleniului.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g011.jpg

Metaanaliza nivelurilor de seleniu din sânge.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g012.jpg

Metaanaliza nivelului de calciu din sânge.

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este pone.0175437.g013.jpg

Metaanaliza nivelurilor salivare ale calciului.

Discuţie

Prezenta revizuire sistematică a fost concepută pentru a revizui literatura curentă la nivel de micronutrienți la persoanele cu DS comparativ cu controalele. Am identificat șaizeci și nouă de studii efectuate de baze de date medicale electronice până în aprilie 2016. Meta-analiza a fost efectuată dacă există trei sau mai multe comparații cu privire la titlu. În consecință, am putut efectua meta-analiza datelor privind patru oligoelemente (Cu, Fe, Se și Zn), șase minerale (Ca, Cl, K, Mg, Na și P) și patru vitamine (vitamina A , B9, B12, D și E). Așa cum s-a menționat în tabelul 1 , persoanele cu DS au avut niveluri mai mici de sânge pentru Zn, Se și Ca și niveluri mai mari de celule roșii pentru Cu și Zn (Figs. ( Fig. 2 – 14 )). s-au găsit niveluri de Ca și Na. Nu s-au constatat diferențe între cazuri și controale în ceea ce privește nivelurile de Cl, Fe, K, Mg, P și vitamine.

Am găsit dovezi că starea micronutrienților este diferită la persoanele cu DS pentru oligoelementele Cu, Se și Zn, precum și pentru mineralele Ca și Na. Anomaliile aminoacizilor și nivelurile ridicate de hormon paratiroidian (PTH) pot fi implicate în modificările micronutrienților la persoanele cu DS. Consecințele importante (inclusiv disfuncția tiroidiană, tulburările imunitare și anomaliile de creștere) care vor urma acestei afecțiuni sunt printre cele mai frecvente comorbidități la persoanele cu DS.

cauze

Anomalii de aminoacizi

Analiza lichidului amniotic a indicat creșteri ale nivelului de aminoacizi esențiali din grupul DS comparativ cu grupul sănătos. Acest lucru ar putea reflecta o deficiență profundă de aminoacizi la făturile cu DS, așa cum s-a demonstrat în țesuturile corticale [ 147 ]. Deficitul de aminoacizi esențiali persistă la persoanele în vârstă cu DS [ 148 ]. Prin urmare, persoanele cu DS afișează profilul modificat de aminoacizi de la gestație de-a lungul vieții. Metabolizarea anormală a aminoacizilor ar putea predispune indivizii la probleme grave de sănătate, important la tulburări cerebrale și de comportament. Acest lucru ar putea explica de ce demența apare mai frecvent și mai devreme la persoanele cu DS [ 149 ]. În plus, aminoacizii și legarea lor la oligoelemente (în special Zn) ajută la menținerea nivelurilor adecvate de oligoelemente [ 150 , 151 ]. Histidina se numără printre aminoacizii care contribuie în special la formarea complexului aminoacid-metal. Studiile au arătat reducerea nivelului de histidină în țesuturile creierului persoanelor cu DS [ 152 ]. Astfel, anomaliile de aminoacizi ar putea crește excreția urinară de Zn și, prin urmare, să producă deficiență de Zn la persoanele cu DS. Pe de altă parte, din moment ce elementul de urmărire Se ia parte la formarea unor aminoacizi [ 153 ], la rândul său, deficiența sa poate agrava anomaliile de aminoacizi legate de DS și sechele relevante, de exemplu deficiența de Zn. În timp ce absorbția de metale în globulele roșii pare să crească pe măsură ce nivelurile de Zn și Cu pe globulele roșii au fost crescute. Creșterea acestor metale implică o creștere a activității enzimei CuZn superoxid dismutaza în globulele roșii de la persoanele cu DS [ 154 ].

Hormonul paratiroidian (PTH)

Este capabil să inhibe reabsorbția proximă a ionilor precum Ca și Na [ 155 ] și să inducă secreția salivară a acestor electroliți [ 156 ]. Prin urmare, nivelurile salivare ridicate de Ca și Na ar putea reflecta niveluri ridicate de PTH care au fost găsite la indivizii cu DS [ 142 ]. În plus, sunt sugerate concentrații salivare ridicate de calciu ca indicator al osteoporozei [ 157 ], iar problemele ortopedice și densitatea minerală osoasă scăzută (BMD) sunt printre cele mai frecvent întâlnite probleme la persoanele cu DS [ 158 ]. Prin urmare, nivelurile ridicate de calciu salivar pot reprezenta concentrații scăzute de calciu în fluidul extracelular, ceea ce duce la creșterea nivelului de PTH și, prin urmare, la reducerea DMO la persoanele cu DS. Așa cum era de așteptat, suplimentarea cu Ca ar putea fi eficientă în reducerea concentrațiilor de PTH și în îmbunătățirea densitatii osoase la persoanele cu DS [ 159 ].

Alte

Există și alte caracteristici fiziologice legate de DS care pot produce modificări ale oligoelementului. De remarcat, multe proteine ​​[ 160 ] participă la homeostazia Zn [ 161 ] și, prin urmare, orice modificări legate de aceste proteine ​​sunt reflectate de concentrațiile de Zn alterate. În special metalotioneinele care au proteine ​​de legare a metalelor cu greutate moleculară mică au afinitate cu metale specifice (favorabil Cu și Zn) și, prin urmare, afectează absorbția, distribuția și metabolismul acestor metale [ 162 ].

Modelul animal al DS a arătat că nivelurile mai ridicate de metalotioneină 3 în astrocitele trisomice [ 163 ] ar putea justifica concentrații mai mici de Zn liberă. Transportul Cu este mediat de transportatori, în special de transportorul de Cu (Ctr) 1. Malabsorbția intestinală a Cu indusă de deficiența genei Ctr1 în celulele intestinale murine a dus la acumularea de cupru tisulară [ 164 ]. Trebuie investigat dacă absorbția intestinală de Cu la persoanele cu DS este afectată. Între timp, concentrațiile de superoxid dismutaza (SOD1) sunt crescute în celulele roșii de la persoanele cu DS [ 144 ]. Nivelurile ridicate de Cu și SOD1 în celulele roșii ar putea duce la stres oxidativ și degenerare celulară [ 165 ]. Deoarece chiar și exercițiile fizice obișnuite nu au fost de ajutor în reducerea nivelurilor de SOD1 [ 166 ], se pare că efortul trebuie direcționat spre prevenirea acumulării de Cu / Zn în celulele roșii. Cu toate acestea, în ceea ce privește Se, aportul alimentar este sugerat ca fiind cel mai bun factor determinant al stării de Se și Se, cu câteva excepții (de exemplu, nutriția parenterală și sindromul imunodeficienței dobândite), este bine absorbit [ 167 ]. Prin urmare, nivelurile scăzute de Se la persoanele cu DS par să fie rezultatul unui aport inadecvat. În total, în acest moment, profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să ia în considerare evaluarea micronutrienților (în special Zn) în gestionarea comorbidităților și în prevenirea unor complicații potențiale cu persoanele cu DS. Când se prescriu suplimente nutritive, medicii ar trebui să fie conștienți de toate medicamentele pe care le ia pacientul și să fie vigilenți pentru apariția efectelor toxice [ 168 , 169 ].

Consecințe

Disfuncție tiroidiană

Persoanele cu DS sunt un grup vulnerabil la tulburările tiroidiene [ 170 ]. Disfuncția tiroidiană poate fi o cauză a funcției intelectuale mai scăzute [ 171 ] și a ratei metabolice bazale inferioare [ 172 ]. Prin urmare, este important să se identifice cauzele responsabile de această afecțiune. Deficiența fie oligoelementului Zn [ 172 , 173 ] sau Se [ 173 , 174 ] poate provoca deteriorarea metabolismului hormonilor tiroidieni. Suplimentarea cu Zn s-a dovedit a fi promițătoare în îmbunătățirea funcției tiroidiene la persoanele cu DS și niveluri scăzute de Zn175 , 176 ]. În ceea ce privește suplimentarea Se, efectul a fost modest în populația generală [ 177 ]. Nu s-a evaluat încă dacă terapia Se poate îmbunătăți funcția tiroidiană la persoanele cu DS sau nu.

Tulburări imune

Imunodeficiența, bolile infecțioase și tulburările autoimune sunt frecvent observate la persoanele cu DS [ 178 ], în măsura în care DS este exprimată ca model de imunodeficiență [ 179 ]. Deficiența persistentă de Zn poate duce la inflamație, exacerbând starea clinică a pacienților care suferă de boli inflamatorii și autoimune [ 180 ]. În timp ce deficiența de Se a fost frecvent legată de dezvoltarea și exacerbarea infecțiilor virale și a complicațiilor aferente, de exemplu cardiomiopatie [ 181 , 182 ].

Anomalii de creștere și probleme ortopedice

Ca joacă un rol crucial în creșterea oaselor și în mineralizarea musculară, iar deficiența acesteia poate provoca osteoporoză sau osteomalacia [ 183 ]. În plus, Zn este implicat în activitatea osteogenă, iar deficiența acesteia poate provoca sau agrava anomalii de creștere la persoanele cu DS [ 184 ].

Efecte posibile ale vârstei și sexului

Printre studiile incluse în metaanaliza prezentă, puține studii au examinat efectul vârstei [ 78 , 82 – 84 , 185 ] și / sau a genului [ 78 , 82 , 93 , 107 ] asupra stării de micronutrien la persoanele cu DS, dintre care majoritatea erau legate de măsurile de Zn din sânge. Aceste studii au arătat că femeile și bărbații cu DS nu diferă la nivelul Zn. Cu toate acestea, dovezile nu au fost concludente în ceea ce privește efectul vârstei la nivelurile de Zn. Un studiu a arătat că, comparativ cu copiii sănătoși fără DS, copiii cu DS aveau niveluri mai mici de Zn, care erau aproape comparabile cu cele observate la persoanele în vârstă sănătoase fără DS [ 84 ]. În plus, un studiu a demonstrat că concentrațiile de Se în plasmă și eritrocite tind să crească odată cu vârsta la persoanele cu și fără DS. De asemenea, acestea tind să fie mai mari la femei decât la bărbați [ 108 ]. Alte studii nu au indicat niciun efect al vârstei sau al genului.

Directii viitoare

O limitare a tuturor acestor meta-analize este aceea că acestea nu pot clarifica direct cauza și efectul. Mai clar nu s-a răspuns încă dacă diferențele de micronutrienți la persoanele cu DS sunt rezultatul comportamentului sedentar și al aportului nutrițional, deoarece DS este o afecțiune asociată cu necesitățile scăzute de nutrienți și capacitatea de exercițiu limitată [ 186 ] sau o caracteristică a sindromului. ca modelul lor de creștere diferit. În primul caz, studii longitudinale de monitorizare a măsurilor de micronutrienți și relația lor cu starea clinică și aportul la persoanele cu DS pot aborda această problemă. Ultimul caz ridică o serie de întrebări fundamentale bazate pe experiențe anterioare despre anomalii de aminoacizi și disfuncții tiroidiene, care, așa cum am menționat mai sus, sunt considerate o caracteristică a DS, care normalizarea prin tratament s-a dovedit ineficientă în îmbunătățirea stării lor clinice. Astfel, studii fundamentale, observaționale sau clinice pot releva a. dacă profilul micronutrienților din DS este corelat cu starea clinică sau QoL, b. dacă suplimentele cu micronutrienți sunt capabile să le îmbunătățească. Deoarece rămâne o posibilă posibilitate ca un model fiziologic specific diferit de aminoacizi, hormoni și micronutrienți să reflecte DS.

Logo-ul plozonei

PLoS One View this Article Submit to PLoS Get E-mail Alerts Contact Us Public Library of Science (PLoS)
PLoS One . 2017; 12 (4): e0175437.
Publicat online 2017 aprilie 19. doi: 10.1371 / jurnal.pone.0175437
PMCID: PMC5396920
PMID: 28422987
Amene Saghazadeh , 1, 2 Maryam Mahmoudi , 3, 4 Atefeh Dehghani Ashkezari , 1, 5 Nooshin Oliaie Rezaie , 1, 6 și Nima Rezaei 1, 6, 7, *
Jacobus P. van Wouwe, editor

Informatii justificative

Lista de verificare SIS PRISMA

Lista de verificare PRISMA.

(DOC)

S1 Text

Strategia de căutare.

(DOCX)

S1 Tabel

Urmele și sindromul Down.

(DOCX)

S2 Tabel

Minerale și sindrom Down.

(DOCX)

S3 Tabel

Vitaminele și sindromul Down.

(DOCX)

S4 Tabel

Rezumatul metaanalizelor.

(DOCX)

S1 Fig

Diagrama de flux PRISMA

(DOC)

Declarație de finanțare

Autorul (autorii) nu a primit nicio finanțare specifică pentru această lucrare.

Disponibilitatea datelor

Toate datele relevante se află în hârtie și în fișierele de informații de sprijin.

Referințe

1. Allen EG, Freeman SB, Druschel C, Hobbs CA, O’Leary LA, Romitti PA, și colab. Vârsta maternă și riscul de trisomie 21, evaluată prin originea nondisuncției cromozomiale: un raport al proiectelor de sindrom Down și Atlanta . Genetica umană . 2009; 125 ( 1 ): 41–52. doi: 10.1007 / s00439-008-0603-8 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
2. James SJ, Pogribna M, Pogribny IP, Melnyk S, Hine RJ, Gibson JB, și colab. Metabolizarea anormală a folatului și mutația genei metilenetetrahidrofolat reductazei pot fi factori de risc matern pentru sindromul Down . Revista americană de nutriție clinică . 1999; 70 ( 4 ): 495–501. PubMed ] Google Scholar ]
3. Haddow JE, Palomaki GE, Knight GJ, Williams J, Pulkkinen A, Canick JA, și colab. Screeningul prenatal pentru sindromul Down cu utilizarea markerilor serici materni . Jurnalul de medicină din New England . 1992; 327 ( 9 ): 588–93. doi: 10.1056 / NEJM199208273270902 [ PubMed ] Google Scholar ]
4. Roizen NJ, sindromul Patterson D. Down . Lancetul . 2003; 361 ( 9365 ): 1281–9. PubMed ] Google Scholar ]
5. Palomaki GE, Kloza EM, Lambert-Messerlian GM, Haddow JE, Neveux LM, Ehrich M, și colab. Secvențiere ADN a plasmei materne pentru detectarea sindromului Down: un studiu internațional de validare clinică . Genetica în medicină . 2011; 13 ( 11 ): 913–20. doi: 10.1097 / GIM.0b013e3182368a0e [ PubMed ] Google Scholar ]
6. Natoli JL, Ackerman DL, McDermott S, Edwards JG. Diagnosticul prenatal al sindromului Down: o revizuire sistematică a ratelor de încetare (1995–2011) . Diagnosticul prenatal . 2012; 32 ( 2 ): 142–53. doi: 10.1002 / pd.2910 [ PubMed ] Scholar Google ]
7. Sherman SL, Allen EG, Bean LH, Freeman SB. Epidemiologia sindromului Down . Retardări mentale și analize de cercetare privind dizabilitățile de dezvoltare . 2007; 13 ( 3 ): 221–7. doi: 10.1002 / mrdd.20157 [ PubMed ] Google Scholar ]
8. van Gameren ‐ Oosterom H, Buitendijk SE, Bilardo CM, Pal ‐ de Bruin KM, Van Wouwe JP, Mohangoo AD. Prevalența neschimbată a sindromului Down în Olanda: rezultă dintr-o cohortă națională de 11 ani la nivel național . Diagnosticul prenatal . 2012; 32 ( 11 ): 1035–40. doi: 10.1002 / pd.3951 [ PubMed ] Scholar Google ]
9. Bittles AH, Bower C, Hussain R, Glasson EJ. Cele patru vârste ale sindromului Down . Jurnalul European de Sănătate Publică . 2007; 17 ( 2 ): 221–5. doi: 10.1093 / eurpub / ckl103 [ PubMed ] Google Scholar ]
10. Englund A, Jonsson B, Zander CS, Gustafsson J, Annerén G. Modificări ale mortalității și cauzelor de deces la populația sindromului Down suedez . American Journal of Medical Genetics Partea A. 2013; 161 ( 4 ): 642–9. PubMed ] Google Scholar ]
11. Lott IT, Dierssen M. Deficitele cognitive și complicațiile neurologice asociate la persoanele cu sindrom Down . Neurologie Lancet . 2010; 9 ( 6 ): 623–33. doi: 10.1016 / S1474-4422 (10) 70112-5 [ PubMed ] Google Scholar ]
12. Kent L, Evans J, Paul M, Sharp M. Comorbiditatea tulburărilor din spectrul autist la copiii cu sindrom Down . Medicină pentru dezvoltare și neurologie pentru copii . 1999; 41 ( 3 ): 153–8. PubMed ] Google Scholar ]
13. Lai F, Williams RS. Un studiu prospectiv al bolii Alzheimer în sindromul Down . Arhivele de neurologie . 1989; 46 ( 8 ): 849–53. PubMed ] Google Scholar ]
14. Rubin SS, Rimmer JH, Chicoine B, Braddock D, McGuire DE. Prevalența excesului de greutate la persoanele cu sindrom Down . Retard mintal . 1998; 36 ( 3 ): 175–81. doi: 10.1352 / 0047-6765 (1998) 036 <0175: OPIPWD> 2.0.CO; 2 [ PubMed ] Google Scholar ]
15. Cronk C, Crocker AC, Pueschel SM, Shea AM, Zackai E, Pickens G, și colab. Diagrame de creștere pentru copiii cu sindrom Down: vârsta de la o lună la 18 ani . Pediatrie . 1988; 81 ( 1 ): 102–10. PubMed ] Google Scholar ]
16. Milunsky A, Neurath PW. Diabetul zaharat în sindromul Down . Arhivele sănătății mediului: un jurnal internațional . 1968; 17 ( 3 ): 372–6. PubMed ] Google Scholar ]
17. Karlsson B, Gustafsson J, Hedov G, Ivarsson SA, Annerén G. Disfuncția tiroidiană în sindromul Down: relație cu vârsta și autoimunitatea tiroidă . Arhivele bolii în copilărie . 1998; 79 ( 3 ): 242–5. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
18. Tu J- B, Zellweger H. DEFICIENȚA DE SÂNGER-SEROTONIN ÎN SINDROMUL DOWN . Lancetul . 286 ( 7415 ): 715–7. PubMed ] Google Scholar ]
19. Rosner F, Ong B, Paine R, Mahanand D. ACTIVITATEA Sângelui-SEROTONIN ÎN SINDROMUL TRISOMIC ȘI DE TRADUCERARE . Lancetul . 1965; 285 ( 7397 ): 1191–3. PubMed ] Google Scholar ]
20. Lejeune J, Rethore MO, de Blois MC, Peeters M, Naffah J, Megarbane A și colab. [ Aminoacizi și trisomie 21 ]. Annales de genetique . 1992; 35 ( 1 ): 8–13. Epub 1992/01/01. PubMed ] Google Scholar ]
21. Heggarty HJ, Ball R, Smith M, Henderson MJ. Profilul de aminoacizi în sindromul Down . Arhivele bolii în copilărie . 1996; 74 ( 4 ): 347–9. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
22. Reynolds GP, Warner CEJ. Deficitul de neurotransmițător de aminoacizi în țesutul creierului cu sindrom Down . Scrisori de neuroștiință . 1988; 94 ( 1–2 ): 224–7. PubMed ] Google Scholar ]
23. Van Trotsenburg ASP, Vulsma T, van Rozenburg-Marres SLR, van Baar AL, Ridder JCD, Heymans HSA și colab. Efectul tratamentului cu tiroxină a început în perioada neonatală asupra dezvoltării și creșterii copiilor cu sindrom Down de doi ani: un studiu clinic randomizat . The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism . 2005; 90 ( 6 ): 3304–11. PubMed ] Google Scholar ]
24. Hsiang YHH, Berkovitz GD, Bland GL, Migeon CJ, Warren AC, Opitz JM și colab. Funcția gonadală la pacienții cu sindrom Down . Revista americană de genetică medicală . 1987; 27 ( 2 ): 449–58. doi: 10.1002 / ajmg.1320270223 [ PubMed ] Google Scholar ]
25. Partington MW, MacDonald MRA, Tu JB. 5-Hydroxytryptophan (5-HTP) în sindromul Down . Medicină pentru dezvoltare și neurologie pentru copii . 1971; 13 ( 3 ): 362–72. PubMed ] Google Scholar ]
26. Fang YZ, Yang S, Wu G. Radicali liberi, antioxidanți și nutriție . Nutriție (Burbank, județul Los Angeles, Calif) . 2002; 18 ( 10 ): 872–9. PubMed ] Google Scholar ]
27. Moher D, Liberati A, Tetzlaff J, Altman DG. Elementele de raportare preferate pentru analize sistematice și metaanalize: declarația PRISMA . Analele medicinii interne . 2009; 151 ( 4 ): 264–9. PubMed ] Google Scholar ]
28. Saghazadeh A, Rezaei N. Niveluri de factor neurotrofic derivate din creier în autism: o revizuire sistematică și meta-analiză . Journal of Autism and Developmental Disorders . 2017; 47 ( 4 ): 1018–29. doi: 10.1007 / s10803-016-3024-x [ PubMed ] Google Scholar ]
29. Garaiova I, Muchova J, Sustrova M, Blazicek P, Sivonova M, Kvasnicka P, și colab. Relația dintre sistemele antioxidante și unii markeri ai stresului oxidativ la persoanele cu sindrom Down . Biologia . 2004; 59 ( 6 ): 787–94. Academic Google ]
30. Jovanovic SV, Clements D, MacLeod K. Biomarcerii stresului oxidativ sunt semnificativ crescuți în sindromul Down . Biologie și medicină radicală gratuită . 1998; 25 ( 9 ): 1044–8. Epub 1998/12/31. PubMed ] Google Scholar ]
31. Licastro F, Mariani RA, Faldella G, Carpenè E, Guidicini G, Rangoni A, și colab. Starea imun-endocrină și boala celiacă la copiii cu sindrom Down: Relații cu zinc și eficiență cognitivă . Buletinul de cercetare a creierului . 2001; 55 ( 2 ): 313–7. PubMed ] Google Scholar ]
32. Lima AS, Cardoso BR, Cozzolino SF. Starea nutrițională a zincului la copiii cu sindrom Down . Cercetări biologice ale oligoelementelor . 2010; 133 ( 1 ): 20–8. Epub 2009/05/27. doi: 10.1007 / s12011-009-8408-8 [ PubMed ] Google Scholar ]
33. Lloret A, Calzone R, Dunster C, Manini P, d’Ischia M, Degan P, și colab. Diferite modele de stări pro-oxidante in vivo într-un set de boli genetice legate de cancer sau de îmbătrânire . Biologie și medicină radicală gratuită . 2008; 44 ( 4 ): 495–503. Epub 2007/12/07. PubMed ] Google Scholar ]
34. Lockitch G, Singh VK, Puterman ML, Godolphin WJ, Sheps S, Tingle AJ, și colab. Modificări legate de vârstă ale imunității mediate de umor și de celule la copiii cu sindrom Down care trăiesc acasă . Cercetare pediatrică . 1987; 22 ( 5 ): 536–40. Epub 1987/11/01. doi: 10.1203 / 00006450-198711000-00013 [ PubMed ] Google Scholar ]
35. Roizen NJ, Amarose AP. Anomalii hematologice la copiii cu sindrom Down . Revista americană de genetică medicală . 1993; 46 ( 5 ): 510–2. Epub 1993/06/15. doi: 10.1002 / ajmg.1320460509 [ PubMed ] Google Scholar ]
36. Furtuna W. Hipercarotenemia la copiii cu sindrom Down . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1990; 34 ( Pt 3 ): 283–6. Epub 1990/06/01. PubMed ] Google Scholar ]
37. Biselli JM, Zampieri BL, Goloni-Bertollo EM, Haddad R, Fonseca MF, Eberlin MN și colab. Polimorfismele genetice modulează metabolismul folat al indivizilor brazilieni cu sindrom Down . Rapoarte biologie moleculară . 2012; 39 ( 10 ): 9277–84. Epub 2012/08/21. doi: 10.1007 / s11033-012-1629-5 [ PubMed ] Google Scholar ]
38. El-Gendy H, Mokhtar HM. Homocisteina, un indicator al alternării căii de metilare în sindromul Down și reglarea acestuia prin terapia cu acid folic . Revista de cercetare în științe medicale . 2007; 12 ( 2 ): 86–9. Academic Google ]
39. Jackson CV, Holland AJ, Williams CA, Dickerson JW. Vitamina E și boala Alzheimer la subiecții cu sindrom Down . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1988; 32 ( Pt 6 ): 479–84. Epub 1988/12/01. PubMed ] Google Scholar ]
40. Marreiro DdN, de Sousa AF, Nogueira NdN, Oliveira FE. Efectul suplimentării zincului asupra metabolizării hormonilor tiroidieni la adolescenții cu sindrom Down . Cercetări biologice ale oligoelementelor . 2009; 129 ( 1–3 ): 20–7. doi: 10.1007 / s12011-008-8280-y [ PubMed ] Google Scholar ]
41. Mendes CC, Raimundo AM, Oliveira LD, Zampieri BL, Marucci GH, Biselli JM și colab. Ștergerea DHFR 19-bp și polimorfismele SHMT C1420T și concentrațiile de metabolit ale căii folate la indivizii cu sindrom Down . Testare genetică și biomarkeri moleculari . 2013; 17 ( 4 ): 274–7. Epub 2013/02/21. PubMed Central PMCID: PMCPMC3609604. doi: 10.1089 / gtmb.2012.0293 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
42. Nordstrom M, Paus B, Andersen LF, Kolset SO. Aspecte dietetice legate de sănătate și obezitate în sindromul Williams, sindrom Down și sindrom Prader-Willi . Cercetări alimentare și nutriție . 2015; 59 : 25487. Epub 2015/02/06. PubMed Central PMCID: PMCPMC4317472. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
43. Soler Marin A, Xandri Graupera JM. Starea nutrițională a persoanelor cu dizabilități intelectuale cu sindrom Down . Nutricion hospitalaria . 2011; 26 ( 5 ): 1059–66. Epub 2011/11/11. doi: 10.1590 / S0212-16112011000500021 [ PubMed ] Google Scholar ]
44. Tenenbaum A, Malkiel S, Wexler ID, Levy-Khademi F, Revel-Vilk S, Stepensky P. Anemia la copiii cu sindromul down . Revista internațională de pediatrie . 2011; 2011 : 813541 Epub 2011/09/24. PubMed Central PMCID: PMCPMC3173951. doi: 10.1155 / 2011/813541 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
45. Neve J, Molle L, Hanocq M, Sinet PM, Van Geffel R. Eritrocitele și concentrațiile plasmatice ale elementelor plasmatice în evaluările clinice: zinc, cupru și seleniu la normali și pacienți cu sindrom Down și fibroză chistică . Cercetări biologice ale oligoelementelor . 1983; 5 ( 2 ): 75–9. Epub 1983/04/01. doi: 10.1007 / BF02916627 [ PubMed ] Google Scholar ]
46. Anneren G, Gebre-Medhin M. Urmărește elementele și transportă proteinele în serul copiilor cu sindrom Down și ale fraților sănătoși care trăiesc în același mediu . Nutriția umană Nutriția clinică . 1987; 41 ( 4 ): 291–9. Epub 1987/07/01. PubMed ] Google Scholar ]
47. Anneren G, Gebre-Medhin M, Gustavson KH. Concentrații crescute de seleniu plasmatic și eritrocit, dar scăderea activității peroxidazei glutationului de eritrocit după suplimentarea cu seleniu la copiii cu sindrom Down . Acta pediatrica Scandinavica . 1989; 78 ( 6 ): 879–84. Epub 1989/11/01. PubMed ] Google Scholar ]
48. Baeteman MA, Mattei MG, Baret A, Mattei JF. Superoxid-dismutaza cupru-zinc imunoreactiv (SOD-1) în trisomia mozaic 21 și subiecții normali . Acta pediatrica Scandinavica . 1984; 73 ( 3 ): 341–4. Epub 1984/05/01. PubMed ] Google Scholar ]
49. Bjorksten B, Back O, Gustavson KH, Hallmans G, Hagglof B, Tarnvik A. Zincul și funcția imună în sindromul Down . Acta pediatrica Scandinavica . 1980; 69 ( 2 ): 183–7. Epub 1980/03/01. PubMed ] Google Scholar ]
50. Bruhl HH, Foni J, Lee YH, Madow A. Concentrații plasmatice de magneziu, plumb, litiu, cupru și zinc la persoanele cu retard mintal . Jurnal american de deficiență mentală . 1987; 92 ( 1 ): 103–11. Epub 1987/07/01. PubMed ] Google Scholar ]
51. Carratelli M, Porcaro L, Ruscica M, De Simone E, Bertelli AA, Corsi MM. Metaboliți reactivi ai oxigenului și statutul prooxidant la copiii cu sindromul Down . Revista internațională de cercetare în farmacologie clinică . 2001; 21 ( 2 ): 79–84. Epub 2002/02/05. PubMed ] Google Scholar ]
52. Cengiz M, Șapte M, Cengiz S, Yuksel A, Iscan MY. Vitamina și starea mineralelor în sindromul Down . Elemente de urmărire și electrocite . 2000; 17 ( 3 ): 156–60. Academic Google ]
53. Centrul J, Beange H, McElduff A. Persoanele cu retard mental au o prevalență crescută a osteoporozei: un studiu al populației . Revista americană de retard mental: AJMR . 1998; 103 ( 1 ): 19–28. Epub 1998/07/25. doi: 10.1352 / 0895-8017 (1998) 103 <0019: PWMRHA> 2.0.CO; 2 [ PubMed ] Google Scholar ]
54. Ciaccio M, Piccione M, Giuffre M, Macaione V, Vocca L, Bono A și colab. Profilul aminoacizilor și starea oxidativă la copiii afectați de sindromul Down înainte și după tratamentul nutrițional suplimentar . Revista italiană de biochimie . 2003; 52 ( 2 ): 72–9. Epub 2003/12/18. PubMed ] Google Scholar ]
55. Colombo ML, Girardo E, Incarbone E, Conti R, Ricci BM, Maina D. [ Vitamina C la copiii cu trisomie 21 ]. Minerva pediatrica . 1989; 41 ( 4 ): 189–92. Epub 1989/04/01. PubMed ] Google Scholar ]
56. Colombo ML, Girardo E, Incarbone E, Conti R, Ricci BM, Maina D. Acid ascorbic la copiii cu sindrom Down . Minerva pediatrica . 1989; 41 ( 4 ): 189–92. PubMed ] Google Scholar ]
57. Colombo ML, Givrardo E, Ricci BM, Maina D. [ Zinc din sânge la pacienții cu sindrom Down și relațiile sale cu statutul lor imunitar ]. Minerva pediatrica . 1989; 41 ( 2 ): 71–5. Epub 1989/02/01. PubMed ] Google Scholar ]
58. Concolino D, La Gamba G, Pelaggi P, Pascuzzi A, Pietragalla E, Bonapace G, și colab. Macrocitoză în ciuda concentrațiilor scăzute de fier și feritină în sindromul Down . Revista italiană de pediatrie . 2001; 27 ( 5 ): 791–3. Academic Google ]
59. Frischer H, Chu LK, Ahmad T, Justice P, Smith GF. Superoxid dismutază și anomalii de glutation peroxidază în eritrocite și celule limfoide din sindromul Down . Progrese în cercetarea clinică și biologică . 1981; 55 : 269–89. Epub 1981/01/01. PubMed ] Google Scholar ]
60. Gericke GS, Hesseling PB, Brink S, Tiedt FC. Ultrastructura leucocitelor și metabolismul folatului în sindromul Down . Jurnal medical din Africa de Sud = Suid-Afrikaanse tydskrif vir geneeskunde . 1977; 51 ( 12 ): 369–74. Epub 1977/03/19. PubMed ] Google Scholar ]
61. Ibarra B, Rivas F, Medina C, Franco Ma E, Romero-Garcia F, Enriquez C, și colab. Studii hematologice și biochimice la copii cu sindrom Down . Annales de genetique . 1990; 33 ( 2 ): 84–7. PubMed ] Google Scholar ]
62. Kamiński K, Oyanagui Y, Królak B, Schuścik M. Superoxidul activitate de dismutază în plasmă și eritrocite a copiilor cu trisomie 21 și a părinților lor . Pediatrie și subiecte conexe . 1996; 35 ( 1 ): 49–53. Academic Google ]
63. Licastro F, Mocchegiani E, Masi M, Fabris N. Modularea sistemului neuroendocrin și a funcțiilor imune prin suplimentarea zincului la copiii cu sindromul Down . Jurnalul de oligoelemente și electroliți în sănătate și boli . 1993; 7 ( 4 ): 237–9. Epub 1993/12/01. PubMed ] Google Scholar ]
64. Matin MA, Sylvester PE, Edwards D, Dickerson JWT. Starea de vitamine și zinc în sindromul Down . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1981; 25 ( 2 ): 121–6. PubMed ] Google Scholar ]
65. Palmer S. Influența nutriției de vitamina A asupra răspunsului imun: descoperiri la copiii cu sindromul Down . Revista internațională pentru cercetarea vitaminelor și nutriției Internationale Zeitschrift fur Vitamin-und Ernahrungsforschung Journal international de vitaminologie și nutrition . 1978; 48 ( 2 ): 188–216. Epub 1978/01/01. PubMed ] Google Scholar ]
66. Purice M, Maximilian C, Dumitriu I, Ioan D. Zinc și cupru în plasma și eritrocitele copiilor cu sindromul Down . Endocrinologie . 1988; 26 ( 2 ): 113–7. Epub 1988/04/01. PubMed ] Google Scholar ]
67. Schmid F, Christeller S, Rehm W. [ Studii privind starea vitaminelor B1, B2 și B6 în sindromul Down ]. Fortschritte der Medizin . 1975; 93 ( 25 ): 1170–2. Epub 1975/09/11. PubMed ] Google Scholar ]
68. Schmid F, Christeller S, Rehm W. Vitamina B1, B2 și B6 în sindromul Down . Fortschritte der Medizin . 1975; 93 ( 25 ): 1170–2. PubMed ] Google Scholar ]
69. Shah SN, Johnson RC, Singh VN. Niveluri de vitamine antioxidante, peroxidare lipidică și statut imun la subiecții cu sindrom Down . Analele Academiei de Științe din New York . 1990; 587 : 313–5. Academic Google ]
70. Sinet PM, Neve J, Nicole A, Molle L. Seleniu plasmatic scăzut în sindromul Down (trisomie 21) . Acta pediatrica Scandinavica . 1984; 73 ( 2 ): 275–7. PubMed ] Google Scholar ]
71. Solomon BD. Comentariu la: Expresia beta-sintazei cistathioninei și observații histopatologice la placentele pacienților cu sindrom Down . Journal of Neonatal-Perinatal Medicine . 2015; 8 ( 2 ): 73–5. doi: 10.3233 / NPM-15915031 [ PubMed ] Google Scholar ]
72. Cântecul C, He J, Chen J, Liu Y, Xiong F, Wang Y și colab. Efectul ciclului unitar de carbon asupra metilării ADN-ului global la copiii cu sindrom Down . Rapoarte de medicină moleculară . 2015; 12 ( 6 ): 8209–14. doi: 10.3892 / mmr.2015.4439 [ PubMed ] Google Scholar ]
73. Šustrová M, Krivošíková Z, Spustová V, Štefíková K. Deficitul de vitamina D la persoanele cu sindrom în jos și prevalență precoce a osteoporozei . Reumatologia . 2008; 22 ( 3 ): 87–94. Academic Google ]
74. Varga P, Oláh AV, Oláh É. Modificări biochimice la pacienții cu sindrom Down . Orvosi hetilap . 2008; 149 ( 26 ): 1203–13. doi: 10.1556 / OH.2008.28327 [ PubMed ] Scholar Google ]
75. Wachowicz B, Kdziora J. [ Conținut scăzut de fier de sânge la copiii cu sindrom Down ]. Endokrynologia Polska . 1974; 25 ( 1 ): 9–13. Epub 1974/01/01. PubMed ] Google Scholar ]
76. Westermarck T, Antila E, Johansson E, Lindh U, Nordberg UR. Suplimentarea cu seleniu și modificarea oligoelementelor în sindromul Down . Jurnalul de oligoelemente și electroliți în sănătate și boli . 1993; 7 ( 2 ): 125–6. Academic Google ]
77. Halsted J, Smith JC Jr. PLASMA-ZINC ÎN SĂNĂTATE ȘI Boli . Lancetul . 1970; 295 ( 7642 ): 322–4. PubMed ] Google Scholar ]
78. Milunsky A, Hackley BM, Halstead JA. Niveluri de zinc plasmatice, eritrocite și leucocite în sindromul Down . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1970; 14 ( 2 ): 99–105. PubMed ] Google Scholar ]
79. Cutress TW. Compoziția, debitul și pH-ul salivelor mixte și parotide de la trisomic 21 și alți subiecți cu retard mintal . Arhivele de biologie orală . 1972; 17 ( 7 ): 1081–94. PubMed ] Google Scholar ]
80. McBean LD, Smith JC Jr, Berne BH, Halsted JA. Concentrație serică de zinc și alfa-macroglobulină în infarct miocardic, ulcer de decubit, mielom multiplu, carcinom prostatic, sindrom down și sindrom nefrotic . Clinica Chimica Acta . 1974; 50 ( 1 ): 43–51. PubMed ] Google Scholar ]
81. Tukiainen E, Tuomisto J, Westermarck T, Kupiainen H. Natura scăderii prelevării de 5 hidroxitriptamine prin trombocitele pacienților cu sindrom Down . Acta pharmacologica și toxicologica . 1980; 47 ( 5 ): 365–70. Epub 1980/11/01. PubMed ] Google Scholar ]
82. Barlow PJ, Sylvester PE, Dickerson JW. Nivelurile de metale ale părului la pacienții cu sindrom Down . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1981; 25 ( Pt 3 ): 161–8. Epub 1981/09/01. PubMed ] Google Scholar ]
83. Neve J, Sinet PM, Molle L, Nicole A. Seleniu, zinc și cupru în sindromul Down (trisomia 21): niveluri de sânge și relații cu glutation peroxidază și superoxid dismutaza . Clinica chimica acta; revistă internațională de chimie clinică . 1983; 133 ( 2 ): 209–14. Epub 1983/09/30. PubMed ] Google Scholar ]
84. Fabris N, Amadio L, Licastro F, Mocchegiani E, Zannotti M, Franceschi C. timic HORMONI DEFICIENȚA IN NORMAL îmbătrânită și sindromul Down: ESTE O PRIMARĂ EȘECUL timusul? Lancetul . 1984; 323 ( 8384 ): 983-6. PubMed ] Google Scholar ]
85. Neve J, Vertongen F, Cauchie P, Gnat D, Molle L. Seleniu și glutationă peroxidază la pacienții cu plasmă și eritrocite ale sindromului Down (trisomie 21) . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1984; 28 ( Pt 4 ): 261–8. Epub 1984/12/01. PubMed ] Google Scholar ]
86. Anneren G, Johansson E, Lindh U. Profilele de elemente ale celulelor sanguine individuale de la pacienții cu sindrom Down . Acta pediatrica Scandinavica . 1985; 74 ( 2 ): 259–63. Epub 1985/03/01. PubMed ] Google Scholar ]
87. Franceschi C, Chiricolo M, Licastro F, Zannotti M, Masi M, Mocchegiani E, și colab. Suplimentarea orală de zinc în sindromul Down: refacerea activității endocrine timice și a unor defecte imune . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1988; 32 ( Pt 3 ): 169–81. Epub 1988/06/01. PubMed ] Google Scholar ]
88. Kanavin O, Scott H, Fausa O, Ek J, Gaarder PI, Brandtzaeg P. Studii imunologice ale pacienților cu sindrom Down. Măsurători de autoanticorpi și anticorpi serici la antigene dietetice în raport cu nivelurile de zinc . Acta medica Scandinavica . 1988; 224 ( 5 ): 473–7. Epub 1988/01/01. PubMed ] Google Scholar ]
89. Noble RL, Warren RP. Analiza populațiilor de celule din sânge, zinc plasmatic și activitate de celule ucigașe naturale la copiii mici cu sindrom Down . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1988; 32 ( Pt 3 ): 193-201. Epub 1988/06/01. PubMed ] Google Scholar ]
90. Stabile A, Pesaresi MA, Stabile AM, Pastore M, Sopo SM, Ricci R, și colab. Imunodeficiența și concentrațiile plasmatice de zinc la copiii cu sindrom Down: o monitorizare pe termen lung a suplimentării orale de zinc . Imunologie clinică și imunopatologie . 1991; 58 ( 2 ): 207–16. Epub 1991/02/01. PubMed ] Google Scholar ]
91. Licastro F, Mocchegiani E, Zannotti M, Arena G, Masi M, Fabris N. Zincul afectează metabolismul hormonilor tiroidieni la copiii cu sindromul Down: normalizarea hormonului stimulant al tiroidei și a inversării nivelurilor plasmatice ale triiodotironinei prin suplimentarea dietetică de zinc . Revista internațională de neuroștiință . 1992; 65 ( 1–4 ): 259–68. Epub 1992/07/01. PubMed ] Google Scholar ]
92. Rascon Trincado MV, Lorente Toledano F, Salazar -Villalobos AV. Evaluarea nivelurilor de zinc plasmatic la pacienții cu sindrom Down . Anales espanoles de pediatria . 1992; 37 ( 5 ): 391–3. PubMed ] Google Scholar ]
93. Licastro F, Chiricolo M, Mocchegiani E, Fabris N, Zannoti M, Beltrandi E, și colab. Suplimentarea orală cu zinc la subiecții cu sindrom Down a scăzut infecțiile și a normalizat unii parametri imunitari umorali și celulari . Jurnalul de cercetare a dizabilității intelectuale: JIDR . 1994; 38 ( Pt 2 ): 149–62. Epub 1994/04/01. PubMed ] Google Scholar ]
94. Sustrova M, Strbak V. Funcția tiroidă și imunoglobuline plasmatice la subiecții cu sindrom Down (DS) în timpul ontogenezei și terapiei cu zinc . Jurnal de investigații endocrinologice . 1994; 17 ( 6 ): 385–90. Epub 1994/06/01. doi: 10.1007 / BF03347724 [ PubMed ] Scholar Google ]
95. Kadrabova J, Madaric A, Sustrova M, Ginter E. Schimbarea profilului de oligoel seric în sindromul Down . Cercetări biologice ale oligoelementelor . 1996; 54 ( 3 ): 201–6. Epub 1996/09/01. doi: 10.1007 / BF02784431 [ PubMed ] Google Scholar ]
96. Toledo C, Alembik Y, Dott B, Finck S, Stoll C. [ Anomalii ale funcției tiroidiene la copiii cu sindrom Down ]. Archives de pediatrie: organe officiel de la Societe francaise de pediatrie . 1997; 4 ( 2 ): 116–20. Epub 1997/02/01. PubMed ] Google Scholar ]
97. Teksen F, Sayli BS, Aydin A, Sayal A, Isimer A. Metabolismul antioxidant în sindromul Down . Cercetări biologice ale oligoelementelor . 1998; 63 ( 2 ): 123–7. Epub 1998/11/21. doi: 10.1007 / BF02778871 [ PubMed ] Google Scholar ]
98. Kanavin JO, Aaseth J, Birketvedt GS. Hipofuncția tiroidiană în sindromul Down: este legată de stresul oxidativ? Cercetări biologice ale oligoelementelor . 2000; 78 ( 1–3 ): 35–42. Epub 2001/04/21. doi: 10.1385 / BTER: 78: 1-3: 35 [ PubMed ] Google Scholar ]
99. Meguid NA, Kholoussi NM, Afifi HH. Evaluarea enzimelor superoxid dismutase și glutation peroxidază și cofactorii acestora la copiii egipteni cu sindrom Down . Cercetări biologice ale oligoelementelor . 2001; 81 ( 1 ): 21–8. Epub 2001/08/18. doi: 10.1385 / BTER: 81: 1: 21 [ PubMed ] Google Scholar ]
100. Soto-Quintana M, Alvarez-Nava F, Rojas-Atencio A, Granadillo V, Fernandez D, Ocando A, și colab. [ Diminuarea concentrațiilor plasmatice de zinc și modificarea numărului de subpopulații limfocite la pacienții cu sindrom Down ]. Investigacion clinica . 2003; 44 ( 1 ): 51–60. Epub 2003/04/22. PubMed ] Google Scholar ]
101. Siqueira WL, de Oliveira E, Mustacchi Z, Nicolau J. Concentrații de electroliți în saliva copiilor cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani cu sindrom Down . Chirurgie orală, medicină orală, patologie orală, radiologie orală și endodontie . 2004; 98 ( 1 ): 76–9. Epub 2004/07/10. doi: 10.1016 / S107921040400277X [ PubMed ] Google Scholar ]
102. Yenigun A, Ozkinay F, Cogulu O, Coker C, Cetiner N, Ozden G și colab. Nivelul de zinc al părului în sindromul Down . Sindromul Down, cercetare și practică: revista Sarah Duffen Center / Universitatea din Portsmouth . 2004; 9 ( 2 ): 53–7. Epub 2004/08/31. PubMed ] Google Scholar ]
103. Fernández DR, Vásquez ADC, Hernández M, Ocando AM, Manzanilla JG, Soto M și colab. Aplicarea medicală a programului de cuptor rapid utilizat în determinarea ETA-AAS de Cu și Zn în plasma de sânge a copiilor cu sindromul down . Spectroscopia atomică . 2005; 26 ( 3 ): 117–24. Academic Google ]
104. Marques RC, de Sousa AF, do Monte SJ, Oliveira FE, do Nascimento Nogueira N, Marreiro DN. Starea nutritivă a zincului la adolescenții cu sindrom Down . Cercetări biologice ale oligoelementelor . 2007; 120 ( 1–3 ): 11–8. Epub 2007/10/06. doi: 10.1007 / s12011-007-0061-5 [ PubMed ] Google Scholar ]
105. Siqueira WL, Siqueira MF, Mustacchi Z, de Oliveira E, Nicolau J. Parametri salivari la sugarii cu vârsta cuprinsă între 12 și 60 de luni cu sindrom Down . Îngrijiri speciale în stomatologie: publicația oficială a Asociației Americane a Medicilor Dentiști din Spital, a Academiei de Stomatologie pentru Handicapi și a Societății Americane pentru Stomatologie Geriatrică . 2007; 27 ( 5 ): 202–5. Epub 2007/11/10. PubMed ] Google Scholar ]
106. Meguid NA, Dardir AA, EM El-Sayed, Ahmed HH, Hashish AF, Ezzat A. Homocisteină și stres oxidativ la copiii egipteni cu sindrom Down . Biochimie clinică . 2010; 43 ( 12 ): 963–7. Epub 2010/05/11. doi: 10.1016 / j.clinbiochem.2010.04.058 [ PubMed ] Google Scholar ]
107. Farzin L, Sajadi F, Kupai L. Studiul profilurilor de urme serice în sindromul Down . Zahedan Journal of Research in Medical Sciences . 2014; 16 ( 6 ): 77–9. Academic Google ]
108. Anneren G, Gebre-Medhin M, Gustavson KH, Plantin LO. Seleniu în plasmă și eritrocite la pacienții cu sindrom Down și controale sănătoase. Variația în raport cu vârsta, sexul și activitatea peroxidazei de glutation în eritrocite . Acta pediatrica Scandinavica . 1985; 74 ( 4 ): 508–14. Epub 1985/07/01. PubMed ] Google Scholar ]
109. Areias C, Sampaio-Maia B, Macho V, Leal I, Melo P, de Andrade C. Chimica din saliva copiilor cu sindromul Down explică prevalența cariei lor scăzută? Revista europeană de stomatologie pediatrică: jurnal oficial al Academiei Europene de Medicină Pediatrică . 2013; 14 ( 1 ): 23–6. Epub 2013/04/20. PubMed ] Google Scholar ]
110. Barden HS. Valorile de vitamina A și caroten ale subiecților cu retard mintal instituționalizați cu și fără sindromul Down . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1977; 21 ( 1 ): 63–74. Epub 1977/03/01. PubMed ] Google Scholar ]
111. Barden HS. Vitamina A și nivelurile de caroten din sindromul Down și alți subiecți retardați care prezintă anomalii ale smalțului din stomatologie permanentă . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1978; 22 ( 3 ): 213–21. Epub 1978/09/01. PubMed ] Google Scholar ]
112. Bras A, Monteiro C, Rueff J. Stresul oxidativ în trisomie 21. Un posibil rol în cataractogeneză . Pediatrie și genetică oftalmică . 1989; 10 ( 4 ): 271–7. Epub 1989/12/01. PubMed ] Google Scholar ]
113. Chapman MJ, Donoghue CE, Saggers BA, Stern J. Parotid saliva sodică în boala Down . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1967; 11 ( 3 ): 185–93. PubMed ] Google Scholar ]
114. Chávez CJ, Ortega P, Leal J, D’Escrivan A, González R, Miranda LE. Deficitul de vitamina A și starea nutrițională la pacienții cu sindrom Down . Anales de Pediatria . 2010; 72 ( 3 ): 185–90. doi: 10.1016 / j.anpedi.2009.10.024 [ PubMed ] Google Scholar ]
115. Coburn SP, Schaltenbrand WE, Mahuren JD, Clausman RJ, Townsend D. Efectul tratamentului cu megavitamină asupra performanței mentale și a concentrațiilor plasmatice de vitamina B6 la adulți tineri cu retard mental . Revista americană de nutriție clinică . 1983; 38 ( 3 ): 352–5. Epub 1983/09/01. PubMed ] Google Scholar ]
116. David O, Fiorucci GC, Tosi MT, Altare F, Valori A, Saracco P și colab. Studii hematologice la copii cu sindrom Down . Hematologie și oncologie pediatrică . 1996; 13 ( 3 ): 271–5. Epub 1996/05/01. PubMed ] Google Scholar ]
117. Davidovich E, DJ Aframian, Shapira J, Peretz B. O comparație a sialochimiei, a pH-ului oral și a stării de sănătate orală a copiilor cu sindrom Down cu copii sănătoși . Revista internațională de stomatologie pediatrică / British Paedodontic Society [și] Asociația Internațională de Stomatologie pentru Copii . 2010; 20 ( 4 ): 235–41. Epub 2010/06/12. PubMed ] Google Scholar ]
118. De Sousa MC, Vieira RB, Dos Santos DS, Carvalho CAT, Camargo SEA, Mancini MNG, și colab. Antioxidantii si biomarkerii daunelor oxidative la saliva pacientilor cu sindrom Down . Arhivele de biologie orală . 2015; 60 ( 4 ): 600–5. doi: 10.1016 / j.archoralbio.2014.09.013 [ PubMed ] Google Scholar ]
119. Del Arco C, Riancho JA, Luzuriaga C, Gonzalez-Macias J, Florez J. Starea de vitamina D la copiii cu sindrom Down . Jurnalul de cercetare a dizabilității intelectuale: JIDR . 1992; 36 ( Pt 3 ): 251–7. Epub 1992/06/01. PubMed ] Google Scholar ]
120. Ercis M, Balci S, Atakan N. Manifestări dermatologice a 71 de copii cu sindrom Down internați într-o unitate de genetică clinică . Genetica clinică . 1996; 50 ( 5 ): 317–20. Epub 1996/11/01. PubMed ] Google Scholar ]
121. Fillon-Emery N, Chango A, Mircher C, Barbe F, Blehaut H, Herbeth B și colab. Concentrații de homocisteină la adulți cu trisomie 21: efectul vitaminelor B și al polimorfismelor genetice . Revista americană de nutriție clinică . 2004; 80 ( 6 ): 1551–7. Epub 2004/12/09. PubMed ] Google Scholar ]
122. Garcez ME, Peres W, Salvador M. Stresul oxidativ și parametrii hematologici și biochimici la persoanele cu sindrom Down . Procesul clinicii Mayo . 2005; 80 ( 12 ): 1607–11. Epub 2005/12/14. doi: 10.4065 / 80.12.1607 [ PubMed ] Google Scholar ]
123. Garlet TR, Parisotto EB, GdS de Medeiros, Radin Pereira LC, Dison Machado Moreira EA, Dalmarco EM, și colab. Stres oxidativ sistemic la copii și adolescenți cu sindrom Down . Științele vieții . 2013; 93 ( 16 ): 558–63. doi: 10.1016 / j.lfs.2013.08.017 [ PubMed ] Google Scholar ]
124. Gromadzińska J, Wasowicz W, Sklodowska M. Activitatea peroxidazei de glutation, peroxizii lipidici și starea de seleniu la sânge la pacienții cu sindrom Down . Chimie clinică și medicină de laborator . 1988; 26 ( 5 ): 255–8. PubMed ] Google Scholar ]
125. Hestnes A, Stovner LJ, Husoy O, Folling I, Fougner KJ, Sjaastad O. Tulburări hormonale și biochimice în sindromul Down . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1991; 35 ( Pt 3 ): 179–93. Epub 1991/06/01. PubMed ] Google Scholar ]
126. Howell A, Mason AS, Brown E, Watts RW, Chanarin I, McPherson K și colab. Mărimea celulelor roșii și acidul uric în sindromul Down . Revista Scandinavă de Hematologie . 1973; 11 ( 2 ): 140–7. PubMed ] Google Scholar ]
127. Jara L, Ondarza A, Blanco R, Rivera L. Compoziția salivei parotide la copiii chilieni cu sindrom Down . Arhivele de biologie și medicină experimentală . 1991; 24 ( 1 ): 57–60. Epub 1991/01/01. PubMed ] Google Scholar ]
128. Kedziora J, Bartosz G, Gromadzinska J, Sklodowska M, Wesowicz W, Scianowski J. Peroxizii lipidici în plasma sanguină și apărarea antioxidantă enzimatică a eritrocitelor în sindromul Down . Clinica chimica acta; revistă internațională de chimie clinică . 1986; 154 ( 3 ): 191–4. Epub 1986/02/15. PubMed ] Google Scholar ]
129. Licastro F, Marocchi A, Penco S, Porcellini E, Lio D, Dogliotti G, și colab. Sindromul Down susține teoria homocisteinei aterogenezei? Experiență la subiecți vârstnici cu trisomie 21 . Arhive de gerontologie și geriatrie . 2006; 43 ( 3 ): 381–7. Epub 2006/03/15. doi: 10.1016 / j.archger.2006.01.003 [ PubMed ] Google Scholar ]
130. Mallet B, Poulet P, Ayme S, Mattei MG, Mattei JF, Rebuffel P. Eritrocitele niveluri de cupru la copiii cu trisomie 21 . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1979; 23 ( 3 ): 219–25. Epub 1979/09/01. PubMed ] Google Scholar ]
131. Nandha Kumar S, Gane B, Ramachandra Rao K, Bhat VB. Metabolismul folatului și al homocisteinei la copiii indieni cu sindrom Down . Cercetări pediatrice curente . 2014; 18 ( 1 ): 11–4. Academic Google ]
132. Obermann-Borst SA, van Driel LM, Helbing WA, de Jonge R, Wildhagen MF, Steegers EA și colab. Defecte cardiace congenitale și biomarkeri de metilare la copii: un studiu de caz de control . Revista europeană de investigații clinice . 2011; 41 ( 2 ): 143–50. Epub 2010/09/28. doi: 10.1111 / j.1365-2362.2010.02388.x [ PubMed ] Google Scholar ]
133. Pallardo FV, Degan P, d’Ischia M, Kelly FJ, Zatterale A, Calzone R și colab. Mai multe dovezi pentru o stare pro-oxidantă de vârstă fragedă la pacienții cu sindrom Down . Biogerontologie . 2006; 7 ( 4 ): 211–20. Epub 2006/04/14. doi: 10.1007 / s10522-006-9002-5 [ PubMed ] Google Scholar ]
134. Parisotto EB, Garlet TR, de Liz Oliveira Cavalli VL, Zamoner A, da Rosa JS, Bastos J, și colab. Intervenția antioxidantă atenuează stresul oxidativ la copii și adolescenți cu sindrom Down . Cercetări în domeniul dizabilităților de dezvoltare . 2014; 35 ( 6 ): 1228–36. doi: 10.1016 / j.ridd.2014.03.013 [ PubMed ] Google Scholar ]
135. Parisotto EB, Giaretta AG, Zamoner A, Moreira EAM, Fröde TS, Pedrosa RC, și colab. Persistența beneficiului unei terapii antioxidante la copii și adolescenți cu sindrom Down . Cercetări în domeniul dizabilităților de dezvoltare . 2015; 45–46 : 14–20. doi: 10.1016 / j.ridd.2015.07.010 [ PubMed ] Google Scholar ]
136. Pastor MC, Sierra C, Dolade M, Navarro E, Brandi N, Cabre E și colab. Enzimele antioxidante și starea acidului gras la eritrocitele pacienților cu sindrom Down . Chimie clinică . 1998; 44 ( 5 ): 924–9. Epub 1998/05/20. PubMed ] Google Scholar ]
137. Pueschel SM, Hillemeier C, Caldwell M, Senft K, Mevs C, Pezzullo JC. Vitamina A absorbție gastrointestinală la persoanele cu sindrom Down . Jurnal de cercetare a deficienței mintale . 1990; 34 ( Pt 3 ): 269–75. Epub 1990/06/01. PubMed ] Google Scholar ]
138. Real de Asua D, Parra P, Costa R, Moldenhauer F, Suarez C. Studiu transversal al fenotipurilor obezității și rezistenței la insulină la adulții cu sindromul down . Jurnal pentru diabet și metabolism . 2014; 38 ( 6 ): 464–71. Epub 2014/12/30. PubMed Central PMCID: PMCPMC4273033. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
139. Sakadamis A, Angelopoulou N, Matziari C, Papameletiou V, Souftas V. Masa osoasă, funcția gonadală și evaluarea biochimică la bărbații tineri cu trisomie 21 . Revista europeană de obstetrică, ginecologie și biologie reproductivă . 2002; 100 ( 2 ): 208–12. Epub 2001/12/26. PubMed ] Google Scholar ]
140. Schwertner C, Santos Moreira MJ, Faccini LS, Hashizume LN. Compoziția biochimică a salivei și biofilmei dentare a copiilor cu sindrom Down . Revista internațională de stomatologie pediatrică . 2016; 26 ( 2 ): 134–40. doi: 10.1111 / ipd.12168 [ PubMed ] Scholar Google ]
141. Shah SN, Johnson RC. Vitamina antioxidantă (A și E) la subiecții sindromului Down . Cercetarea nutriției . 1989; 9 ( 7 ): 709–15. Academic Google ]
142. Stagi S, Lapi E, Romano S, Bargiacchi S, Brambilla A, Giglio S, și colab. Determinanți ai nivelului de vitamina d la copii și adolescenți cu sindromul down . Revista internațională de endocrinologie . 2015; 2015 : 896758 Epub 2015/02/17. PubMed Central PMCID: PMCPMC4320854. doi: 10.1155 / 2015/896758 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
143. Sukla KK, Jaiswal SK, Rai AK, Mishra OP, Gupta V, Kumar A, și colab. Rolul polimorfismelor genice ale căilor folate-homocisteine ​​și cofactorilor nutriționali în sindromul Down: Un studiu de triadă . Reproducerea umană (Oxford, Anglia) . 2015; 30 ( 8 ): 1982–93. Epub 2015/06/05. PubMed ] Google Scholar ]
144. Torsdottir G, Kristinsson J, Hreidarsson S, Snaedal J, Johannesson T. Copper, ceruloplasmină și superoxid dismutaza (SOD1) la pacienții cu sindrom Down . Farmacologie și toxicologie . 2001; 89 ( 6 ): 320–5. Epub 2002/03/21. PubMed ] Google Scholar ]
145. Yamato F, Takaya J, Yasuhara A, Teraguchi M, Ikemoto Y, Kaneko K. Creșterea calciului intracelular la neutrofile la pacienții cu sindrom Down . Pediatrics international: jurnal oficial al Societatii Japonia de Pediatrie . 2009; 51 ( 4 ): 474–7. Epub 2009/04/30. PubMed ] Google Scholar ]
146. Wells GA, Shea B, O’connell D, Peterson JEA, Welch V, Losos M, și colab. Scala Newcastle-Ottawa (NOS) pentru evaluarea calității studiilor non-recunoscute în meta-analize. 2000.
147. Whittle N, Sartori SB, Dierssen M, Lubec G, Singewald N. Creierul sindromului fetal Down prezintă niveluri aberante de neurotransmițători critici pentru dezvoltarea creierului normal . Pediatrie . 2007; 120 ( 6 ): e1465–71. Epub 2007/11/14. doi: 10.1542 / peds.2006-3448 [ PubMed ] Google Scholar ]
148. Coppus AW, Fekkes D, Verhoeven WM, Tuinier S, Egger JI, van Duijn CM. Aminoacizi plasmatici și neopterină la persoanele sănătoase cu sindrom Down . Jurnalul transmisiei neuronale (Viena, Austria: 1996) . 2007; 114 ( 8 ): 1041–5. Epub 2007/04/03. PubMed Central PMCID: PMCPMC2794348. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
149. Wisniewski KE, Wisniewski HM, Wen GY. Apariția modificărilor neuropatologice și a demenței bolii Alzheimer în sindromul Down . Analele neurologiei . 1985; 17 ( 3 ): 278–82. doi: 10.1002 / ana.410170310 [ PubMed ] Google Scholar ]
150. Giroux EL, Henkin RI. Concurență pentru zinc între albumina serică și aminoacizi . Biochimica et Biophysica Acta (BBA) – Subiecte generale . 1972; 273 ( 1 ): 64–72. PubMed ] Google Scholar ]
151. Sharma SS, Dietz KJ. Semnificația aminoacizilor și moleculelor derivate de aminoacizi în răspunsurile plantelor și adaptarea la stresul metalelor grele . Journal of Experimental Botany . 2006; 57 ( 4 ): 711–26. doi: 10.1093 / jxb / erj073 [ PubMed ] Google Scholar ]
152. Weitzdoerfer R, Stolzlechner D, Dierssen M, Ferreres J, Fountoulakis M, Lubec G. Reducerea nucleozidului difosfat kinazei B, inhibitorului de PIB-Rab al disocierii PIB-ului și proteinei de legare a nucleotidelor de triadă histidină în creierul sindromului Down fetal . Expresie proteică în creierul sindromului Down . 2001; 61 : 347–59. PubMed ] Google Scholar ]
153. Bottino NR, Banks CH, Irgolic KJ, Micks P, Wheeler AE, Zingaro RA. Seleniu care conține aminoacizi și proteine ​​din algele marine . Phytochemistry . 1984; 23 ( 11 ): 2445–52. Academic Google ]
154. Sinet PM. Metabolismul derivaților de oxigen din sindromul Down . Analele Academiei de Științe din New York . 1982; 396 ( 1 ): 83–94. PubMed ] Google Scholar ]
155. Agus ZS, Gardner LB, Beck LH, Goldberg M. Efectele hormonului paratiroid asupra reabsorbției tubulare renale de calciu, sodiu și fosfat . Jurnalul American de Fiziologie – Conținut moștenit . 1973; 224 ( 5 ): 1143. PubMed ] Google Scholar ]
156. Schneider P, Paunier L, Sizonenko PC, Wyss M. Efectele hormonului paratiroid asupra proteinei totale, a calciului, magneziului, fosforului, a sodiului și a potasiului din saliva parotidă normală a omului . Revista europeană de investigații clinice . 1977; 7 ( 2 ): 121–6. PubMed ] Google Scholar ]
157. Rabiei M, Masooleh IS, Leyli EK, Nikoukar LR. Concentrația salivară de calciu ca instrument de screening pentru osteoporoza postmenopauză . Revista internațională de boli reumatice . 2013; 16 ( 2 ): 198–202. doi: 10.1111 / 1756-185X.12003 [ PubMed ] Google Scholar ]
158. Angelopoulou N, Matziari C, Tsimaras V, Sakadamis A, Souftas V, Mandroukas K. Densitatea minerală osoasă și forța musculară la bărbații tineri cu retard mental (cu și fără sindromul Down) . Tissue International calificat . 2000; 66 ( 3 ): 176–80. PubMed ] Google Scholar ]
159. Zubillaga P, Garrido A, Mugica I, Ansa J, Zabalza R, Emparanza JI. Efectul suplimentării de vitamina D și calciu asupra cifrei de afaceri osoase la adulți instituționalizați cu sindrom Down . Revista europeană de nutriție clinică . 2006; 60 ( 5 ): 605–9. Epub 2006/01/05. doi: 10.1038 / sj.ejcn.1602357 [ PubMed ] Google Scholar ]
160. Coleman JE. Proteine ​​de zinc: enzime, proteine ​​de stocare, factori de transcripție și proteine ​​de replicare . Revizuirea anuală a biochimiei . 1992; 61 ( 1 ): 897–946. PubMed ] Google Scholar ]
161. Tapiero H, Tew KD. Urme de element în fiziologia și patologia umană: zinc și metalotioneine . Biomedicină și farmacoterapie . 2003; 57 ( 9 ): 399–411. PubMed ] Google Scholar ]
162. Ștefanidou M, Maravelias C, Dona A, Spiliopoulou C. Zinc: un oligoelement polivalent . Arhivele de toxicologie . 2006; 80 ( 1 ): 1–9. Epub 2005/09/28. doi: 10.1007 / s00204-005-0009-5 [ PubMed ] Google Scholar ]
163. Ballestin R, Blasco-Ibanez JM, Crespo C, Nacher J, Lopez-Hidalgo R, Gilabert-Juan J, și colab. Astrocitele modelului murin pentru sindromul Down Ts65Dn afișează zinc ionic intracelular redus . Neurochimie internațională . 2014; 75 : 48–53. Epub 2014/06/10. doi: 10.1016 / j.neuint.2014.05.013 [ PubMed ] Google Scholar ]
164. Nose Y, Kim B-E, Thiele DJ. Ctr1 conduce la absorbția intestinală a cuprului și este esențial pentru creștere, metabolismul fierului și funcția cardiacă neonatală . Metabolism celular . 2006; 4 ( 3 ): 235–44. doi: 10.1016 / j.cmet.2006.08.009 [ PubMed ] Google Scholar ]
165. IT Lott, Head E, Doran E, Busciglio J. Beta-amiloid, stres oxidativ și sindromul down . Cercetări actuale Alzheimer . 2006; 3 ( 5 ): 521–8. Epub 2006/12/16. PubMed ] Google Scholar ]
166. Ordonez FJ, Rosety M, Rosety-Rodriguez M. Exercițiul regulat nu a modificat în mod semnificativ activitatea de dismutază a superoxidului la adolescenții cu sindrom Down . Jurnalul britanic de medicină sportivă . 2006; 40 ( 8 ): 717–8. Epub 2006/07/26. PubMed Central PMCID: PMCPMC2579468. doi: 10.1136 / bjsm.2005.024315 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
167. Daniels LA. Metabolizarea seleniului și biodisponibilitatea . Cercetarea elementelor de urme biologice . 1996; 54 ( 3 ): 185–99. doi: 10.1007 / BF02784430 [ PubMed ] Google Scholar ]
168. Schrauzer GN. Selenometionina: o revizuire a semnificației sale nutritive, a metabolizării și a toxicității . The Journal of Nutrition . 2000; 130 ( 7 ): 1653–6. PubMed ] Google Scholar ]
169. Prun LM, Rink L, Haase H. Toxina esențială: impactul zincului asupra sănătății umane . Revista internațională de cercetare ecologică și sănătate publică . 2010; 7 ( 4 ): 1342 doi: 10.3390 / ijerph7041342 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
170. Fort P, Lifshitz F, Bellisario R, Davis J, Lanes R, Pugliese M, și colab. Anomalii ale funcției tiroidiene la sugarii cu sindrom Down . Jurnalul de pediatrie . 1984; 104 ( 4 ): 545–9. PubMed ] Google Scholar ]
171. Pueschel SM, Pezzullo JC. Disfuncția tiroidiană în sindromul descendent . Jurnalul american al bolilor copiilor . 1985; 139 ( 6 ): 636–9. PubMed ] Google Scholar ]
172. Regele JC. Efectul aportului scăzut de zinc asupra ratei metabolice bazale, a hormonilor tiroidieni și a utilizării proteinelor la bărbații adulți . J Nutr . 1986; 116 : 1045–53. PubMed ] Google Scholar ]
173. Kralik A, Eder K, Kirchgessner M. Influența deficitului de zinc și seleniu asupra parametrilor legate de metabolismul hormonilor tiroidieni . Cercetări hormonale și metabolice . 1996; 28 ( 05 ): 223–6. PubMed ] Google Scholar ]
174. Arthur JR, Nicol F, Beckett GJ. Deficiența de seleniu, metabolismul hormonilor tiroidieni și deiodinazele hormonilor tiroidieni . The American Journal of Clinical Nutrition . 1993; 57 ( 2 ): 236S – 9S. PubMed ] Google Scholar ]
175. Bucci I, Napolitano G, Giuliani C, Lio S, Minnucci A, Giacomo FD și colab. Suplimentarea cu sulfat de zinc îmbunătățește funcția tiroidiană la copii hipozincemici . Cercetarea elementelor de urme biologice . 1999; 67 ( 3 ): 257–68. PubMed ] Google Scholar ]
176. Napolitano G, Palka G, Lio S, Bucci I, De Remigis P, Stuppia L, și colab., Editori. Deficitul de zinc este o cauză a hipotiroidismului subclinic în sindromul Down? 1989.
177. Berger M, Reymond M, Shenkin A, Rey F, Wardle C, Cayeux C și colab. Influența suplimentelor de seleniu asupra modificărilor post-traumatice ale axei tiroidiene: un studiu controlat cu placebo . Medicină pentru terapie intensivă . 2001; 27 ( 1 ): 91–100. PubMed ] Google Scholar ]
178. Ram G, Chinen J. Infecții și imunodeficiență în sindromul Down . Imunologie clinică și experimentală . 2011; 164 ( 1 ): 9–16. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
179. Burgio GR, Ugazio A, Nespoli L, Maccario R. Sindromul Down: un model de imunodeficiență . Serii de articole originale defecte de naștere . 1983; 19 ( 3 ): 325 [ PubMed ] Google Scholar ]
180. Bonaventura P, Benedetti G, Albarède F, Miossec P. Zinc și rolul său în imunitate și inflamație . Recenzii autoimunitate . 2015; 14 ( 4 ): 277–85. doi: 10.1016 / j.autrev.2014.11.008 [ PubMed ] Google Scholar ]
181. Beck MA, Levander OA, Handy J. Deficiență de seleniu și infecție virală . The Journal of nutrition . 2003; 133 ( 5 ): 1463S – 7S. PubMed ] Google Scholar ]
182. Dworkin BM. Deficiența de seleniu în infecția cu HIV și sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) . Interacțiuni chimico-biologice . 1994; 91 ( 2 ): 181–6. PubMed ] Google Scholar ]
183. Harrison M, Fraser R. STRUCTURA osoasă ȘI METABOLISMUL LA RATURILE DE CALCUM-DEFICIENT . Jurnalul de Endocrinologie . 1960; 21 ( 2 ): 197–205. PubMed ] Google Scholar ]
184. Vogt K, Mellor J, Tong G, Nicoll R. Acțiunile zincului eliberat sinaptic la sinapsele de fibre de mușchi hipocampal . Neuron . 2000; 26 ( 1 ): 187–96. PubMed ] Google Scholar ]
185. Šustrová M, Štrbák V. Funcția tiroidă și imunoglobuline plasmatice la subiecții cu sindrom Down (DS) în timpul ontogenezei și zinoterapiei . Jurnal de investigații endocrinologice . 1994; 17 ( 6 ): 385–90. doi: 10.1007 / BF03347724 [ PubMed ] Scholar Google ]
186. Millar AL, Fernhall B, Burkett LN. Efectele antrenamentului aerob la adolescenții cu sindrom Down . Medicină și știință în sport și exerciții fizice . 1993; 25 ( 2 ): 270–4. PubMed ] Google Scholar ]

Articole de la PLoS ONE sunt oferite aici, prin intermediul Bibliotecii Publice de Știință

Managementul holistic al simptomelor schizofreniei folosind tratament farmacologic și non-farmacologic

Abstract

Persoanele cu schizofrenie duc o calitate slabă a vieții, din cauza atenției medicale precare, a persoanelor fără adăpost, a șomajului, a constrângerilor financiare, a lipsei de educație și a abilităților sociale slabe. Astfel, revizuirea factorilor asociați cu gestionarea holistică a schizofreniei este de o importanță primordială. Obiectivul acestei analize este îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu schizofrenie, prin abordarea factorilor legați de nevoile pacienților și prezentarea lor în mod unificat. Deși medicamentele joacă un rol, alți factori care duc la un management holistic de succes al schizofreniei includ abordarea următoarelor: management financiar, trai comunitar independent, abilitate de viață independentă, relație, prietenie, divertisment, exerciții fizice obișnuite pentru greutatea dobândită datorită administrării medicamentelor, co -probleme de sănătate morbitoare și programe de îngrijire de zi pentru o viață independentă. Această revizuire discută relația dintre diferitele simptome și probleme la indivizii cu schizofrenie (de exemplu, fără adăpost și șomaj) și modul în care acestea pot fi gestionate folosind metode farmacologice și non-farmacologice. Astfel, obiectivul acestei revizuiri este îngrijitorii persoanelor cu schizofrenie, manageri de sănătate publică, consilieri, lucrători de caz, psihiatri și psihologi clinici care au ca scop îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu schizofrenie.

Introducere

Schizofrenia este o tulburare a creierului care are impact asupra modului în care o persoană acționează, gândește și percepe lumea ( 1 ). Se caracterizează prin simptome precum iluzii, halucinații, vorbire dezorganizată și diminuarea expresiei emoționale ( 2 ). Cauza acestor simptome a fost atribuită unei regregări a semnalizării dopaminergice ( 3 ). Schizofrenia este considerată printre cele mai mari 10 afecțiuni comune din lume ( 4 ), deoarece aproximativ un procent din populația generală suferă de schizofrenie ( 5 ). Schizofrenia apare în general la adolescența târzie sau la vârsta adultă timpurie. Cu toate acestea, poate apărea și la vârsta mijlocie ( 6 ). În general, debutul precoce al schizofreniei este asociat cu simptome severe pozitive și negative ( 7 ). Schizofrenia s-a dovedit a fi mai severă și mai frecventă la bărbați decât la femei ( 8 , 9 ). Schizofrenia este o afecțiune cronică care poate fi gestionată în mod eficient cu principiile de îngrijire și gestionare cuvenite, pe lângă medicamentele antipsihotice. Cu toate acestea, probabilitatea de recuperare este cea mai mare, atunci când schizofrenia este diagnoasă și tratată la debutul ei ( 7 ). Cu medicamente și terapie non-farmacologică, multe persoane cu schizofrenie pot trăi independent și pot avea o viață satisfăcătoare, așa cum explicăm în recenzia actuală.

Sarcina de invaliditate pe termen lung legată de schizofrenie este mult mai mare decât oricare alte tulburări mintale ( 10 ). Costul direct al schizofreniei se ridică la 1-3% din bugetul național de îngrijire a sănătății și este de până la 20% din cheltuielile directe ale tuturor tipurilor de costuri de sănătate mintală în majoritatea națiunilor dezvoltate ( 7 ). Costurile indirecte, cum ar fi cazarea independentă, sprijinul financiar, angajarea și instruirea susținută, sunt comparabile sau chiar mai mult decât costurile directe, cum ar fi medicamentele și taxele de spital.

Important, un scop pentru tratarea acestei afecțiuni este nu numai scăderea unora dintre simptome, ci și creșterea calității vieții pacienților (prin a avea locuri de muncă de succes, relații între altele). Există diverse studii cantitative privind gestionarea diferitelor simptome asociate cu schizofrenia, cum ar fi o meta-analiză a studiilor bazate pe populație de inteligență premorbidă și schizofrenie ( 11 ), un studiu de imagistică prin rezonanță magnetică cantitativă ( 12 ) și Royal Australian and New Zealand College of Psychiatrists ghiduri de practică clinică pentru managementul schizofreniei și tulburărilor aferente ( 7 ). Cu toate acestea, până în ziua de azi nu există niciun studiu care să analizeze factorii asociați cu managementul holistic al schizofreniei, pe care îl abordăm în această revizuire.

Posibile cauze ale schizofreniei

Aici, vom discuta mai întâi despre posibilele cauze ale simptomelor schizofreniei și modul în care cunoașterea acestora poate duce la o gestionare holistică de succes a tulburării. Nu există o cauză unică a schizofreniei, deși au fost identificați mai mulți factori ( 13 ). După cum am menționat mai sus, probabilitatea de a dezvolta schizofrenie a fost mai mare la bărbați decât la femei ( 8 , 9 ). De asemenea, a fost raportat că debutul schizofreniei apare mai devreme la bărbați decât la femei ( 14 ). Mai multe studii au arătat că schizofrenia poate fi ereditară ( 15 ). S-a constatat că dacă unul dintre părinți suferă de schizofrenie, copiii au șanse de 10% să aibă această afecțiune. Persoanele cu schizofrenie pot deveni sensibile la orice tensiune familială, care poate provoca recidiva ( 16 ). Evenimentele stresante ar putea precede debutul schizofreniei, deoarece aceste incidente pot acționa ca evenimente declanșatoare la indivizi cu risc ( 17 ). Înainte ca orice simptom acut de schizofrenie să devină evident, persoanele cu schizofrenie pot deveni anxioase, iritabile și incapabile să se concentreze. Aceste simptome provoacă dificultăți în muncă și relațiile se pot deteriora.

Consumul de alcool și droguri, în special canabisul și amfetamina, ar putea iniția psihoza la persoanele sensibile la schizofrenie ( 18-20 ). Abuzul de substanțe este puternic legat de reapariția simptomelor de schizofrenie ( 21 ). Persoanele cu schizofrenie consumă alcool și alte medicamente mai mult decât populația generală ( 22 , 23 ), ceea ce este în detrimentul tratamentului lor. S-a constatat că un număr mare de indivizi cu schizofrenie fumează, ceea ce contribuie la sănătatea și bunăstarea fizică precară ( 24 ). Se consideră că metamfetamina, canabisul și cocaina declanșează stări psihotice la indivizii cu schizofrenie ( 25 ). Multe studii au arătat că metamfetamina poate induce psihoză și schizofrenie, așa cum s-a raportat în Thailanda ( 26 ) și Finlanda ( 27 ). Abuzul de substanțe este mult mai mare la indivizii cu schizofrenie decât în ​​populația generală ( 28 ). Într-un studiu de cercetare ( 29 ), s-a constatat că utilizarea canabisului și a amfetaminelor contribuie semnificativ la riscul psihozei. Persoanele cu schizofrenie sunt în general sensibile la efectele psihotogene ale medicamentelor stimulante, care acționează prin eliberarea dopaminei ( 30 ). Întrucât simptomele schizofreniei cuprind aproape toate aspectele vieții, o paradigmă holistică care implică toți factorii în managementul vieții de zi cu zi este foarte importantă.

metode

În studiul nostru, criteriile de eligibilitate pentru selecția studiilor sunt eficacitatea acestora în abordarea problemelor legate de managementul holistic al schizofreniei. Studiile pe care le-am luat în considerare sunt cele care ajută la gestionarea simptomelor schizofreniei. Strategia noastră de căutare a inclus următoarele cuvinte cheie: schizofrenie, tratamente, terapie, medicamente antipsihotice, management, calitatea vieții, cazare, angajare și holistică. Multe dintre aceste căutări au fost efectuate în combinație. De exemplu, am căutat studii experimentale care includ toate aceste cuvinte cheie: schizofrenie, relație socială și terapie (sau tratament). Am examinat cu atenție articolele pentru a ne asigura că scopul studiului este abordarea tratamentului unor simptome ale schizofreniei. Studiile care nu au abordat acest subiect au fost excluse. Am repetat aceeași căutare folosind alte aspecte ale schizofreniei, așa cum se arată în tabelul tabel1. 1 . Pe parcursul acestei revizuiri, oferim o evaluare a validității constatărilor. De asemenea, oferim interpretări ale rezultatelor. Am studiat numai medicamente antipsihotice majore. Am căutat studii în PubMed, PsychInfo și în Google Scholar. Un arbore de decizie pentru metoda noastră de selecție a articolelor este prezentat în Figura 1. 1 . Din 296 de articole identificate inițial pentru revizuirea propusă. O sută treisprezece au fost eliminate pentru duplicare. Din nou din 183 de studii, 19 articole au fost excluse pentru criterii de proiectare nerelevante, 15 articole au fost excluse pentru criteriile de participant, 15 articole au fost excluse pentru modul de intervenție, 10 articole au fost excluse din motive psihosociale și 5 articole au fost excluse din alt motiv. În cele din urmă, 119 studii au fost incluse pentru revizuire.

tabelul 1

Relația dintre diferitele simptome și probleme la care se confruntă indivizii cu schizofrenie și modul în care acestea pot fi gestionate folosind metode farmacologice și non-farmacologice.

Simptome legate de schizofrenie Opțiuni de tratament / asistență Studii care susțin opțiunea de tratament
Alucinarea și amăgirile care provoacă incapacitatea de a trăi independent Medicamente antipsihotice și intervenție complementară, cum ar fi vitamina D sau acid folic. sport ca adaos la medicamente; Reabilitare cognitivă. CBT ca un supliment la antipsihotice. 7 , 31 – 45 )
Retragere din viața socială care afectează prietenia și relațiile Terapia cognitivă a comportamentului; sport ca ca un supliment la medicamentele antipsihotice care îmbunătățește deficiența cognitivă ducând astfel la relații îmbunătățite. 33 , 46 – 49 )
Comportament dezorganizat care afectează viața de zi cu zi Terapia cognitivă a comportamentului; terapie sport; medicamente antipsihotice și intervenții gratuite, cum ar fi suplimentele cu vitamina D sau acid folic 50 – 53 )
Lipsa sentimentului de stabilitate și securitate, cum ar fi locuința antipsihoticele; CBT ca adjuvant la antipsihotice 51 , 54 – 59 )
Lipsa grupurilor de sprijin Alături de antipsihotice, CBT și sport  60 , 61 )
Lipsa locurilor de muncă CBT, sport, medicamente antipsihotice și formare profesională, inclusiv program de intervenție profesională 62 – 67 )
Lipsa educației și formării CBT, sport și medicamente antipsihotice care îmbunătățesc deficiența cognitivă 63 , 68 , 69 )
Lipsa de recreere și divertisment CBT și sport – CBT abordează problema disfuncției cognitive, iar sport contribuie la sentimentul de bunăstare care ajută la distracție și divertisment 70 )
stigmatizarea CBT 71 , 72 )
Lipsa tutelei publice CBT – În absența sprijinului familiei, tutela publică este foarte importantă, care poate fi obținută printr-o CBT eficientă. 73 )
Prevenirea sinuciderii CBT și medicamentele antipsihotice reduc ideile de suicid 7 , 74 – 80 )
Comportament violent CBT 81 – 83 )
Lipsa de exercitiu CBT și sport – promovează conștiința de sănătate 7 )
Lipsa integrării cu comunitatea Medicamente antipsihotice și CBT 34 , 84 )
Lipsa bunăstării generale sport 33 , 85 – 87 )
Abuz de substante Antipsihotice împreună cu CBT sau sport 21 , 88 , 89 )

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este fpubh-06-00166-g0001.jpg

Arborele de decizie pentru metoda selectării articolelor pentru revizuire.

Intervenții pentru schizofrenie

În această secțiune, vom discuta despre diferitele terapii existente pentru tratarea simptomelor schizofreniei, precum și probleme cu care se confruntă pacienții, precum șomajul, lipsa de educație și lipsa relațiilor sociale.

Intervenția farmacologică

S-a observat că recuperarea completă din simptomele schizofreniei apare la 6% dintre indivizii cu schizofrenie după un singur episod de psihoză ( 90 ). La 39% dintre pacienți, a fost raportată o deteriorare a simptomelor ( 90 ). Aproximativ, aproximativ unul din șapte indivizi cu schizofrenie obține recuperare totală ( 91 ). Tabelul Tabelul1 1 identifică problemele legate de gestionarea holistică a schizofreniei și a opțiunilor de intervenție asociate.

Tratamentul inițial al schizofreniei include adesea diverse medicamente antipsihotice. Țintele medicamentelor antipsihotice sunt, în general, simptomele schizofreniei, dar nu cauzele principale ale acesteia, cum ar fi stresul și abuzul de substanțe (vezi mai sus). După cum s-a menționat în tabelul 1,1 , majoritatea medicamentelor antipsihotice ameliorează halucinațiile și delirurile, în timp ce unele încearcă să abordeze și simptomele negative ale schizofreniei. Medicamentele antipsihotice sunt de obicei singura opțiune pentru tratamentul schizofreniei. Majoritatea tratamentelor antipsihotice funcționează prin reducerea simptomelor pozitive ale schizofreniei prin blocarea receptorilor dopaminei ( 7 ).

Într-un studiu de cercetare realizat de Girgis et al. 92 ), 160 de indivizi cu schizofrenie au fost randomizați la tratamentul cu clozapină sau clorpromazină timp de până la 2 ani. S-a constatat că aderarea la clozapină este mai mare decât cea a clorpromazinei. Într-un alt studiu realizat pe 34 de indivizi cu schizofrenie, s-a constatat că nu a existat niciun efect benefic al clozapinei asupra antipsihoticelor convenționale ( 93 ). McEvoy și colab. 94 ) au constatat că un procent mare de indivizi cu schizofrenie a întrerupt tratamentul din cauza eficacității inadecvate a unor medicamente antipsihotice. S-a constatat că o doză medie zilnică de 523 și 600 mg / zi de clozapină este eficientă în tratamentul simptomelor pozitive și negative la indivizii cu schizofrenie ( 94 ). Sanz-Fuentenebro și colab. 95 ) au descoperit că indivizii cu schizofrenie pe clozapină și-au continuat tratamentul inițial pentru o perioadă de timp mult mai lungă decât pacienții cu risperidonă. Mai exact, rata de retenție pentru clozapină a fost de 93 puncte 4%, în timp ce rata de retenție pentru risperidonă a fost de 82 puncte 8%. Cu toate acestea, pacienții din grupul clozapină au, în mod normal, o creștere semnificativă în greutate decât cei de la risperidonă ( 96 ).

Într-un studiu realizat de Sahini și colab. 97 ), un număr de 63 de pacienți au fost selectați și au fost alocați aleatoriu fie clozapinei, fie risperidonei. Cele două grupuri au fost similare pe variabilele sociodemografice incluzând vârsta, sexul, nivelul de educație, ocupația, veniturile, tipul familiei și starea civilă. Durata medie a bolii a fost de 19 puncte 39 luni, în grupul clozapinei și 18 puncte 63 luni în grupul de risperidonă. A existat o reducere semnificativă a simptomelor pozitive în ambele medicamente. S-a constatat că atât clozapina, cât și risperidona au redus simptomele pozitive, în timp ce clozapina a fost mult superioară în comparație cu risperidonă, în reducerea simptomelor negative. Clozapina a fost descoperită pentru a reduce ideea suicidului la indivizii cu schizofrenie ( 98 ); Conform acestor linii, Hennen și colab. 98 ) a raportat că, odată cu administrarea de clozapină la pacienții psihotici cronici, a dus la o idee suicidală redusă. De fapt, s-a ajuns la concluzia că tratamentul pe termen lung cu clozapină a dus la o reducere de trei ori a riscului de comportamente suicidale. Mai mult, pacienții cu clozapină li se administrează adesea metformină (500 mg de două ori pe zi) pentru a pierde în greutate. Aripiprazolul este administrat cândva împreună cu clozapină pentru a gestiona greutatea și a îmbunătăți parametrii metabolici ( 99 ). Într-un studiu, Muscatello și colab. 99 ), a constatat că administrarea de aripiprazol și clozapină a dus la un efect benefic asupra simptomelor pozitive și generale ale indivizilor cu schizofrenie, comparativ cu clozapina singură.

De asemenea, medicamentele antipsihotice ajută la ameliorarea comportamentului dezorientat în viața de zi cu zi. De asemenea, sunt utilizate pentru a îmbunătăți deficiența cognitivă, care, la rândul său, îmbunătățește relația și contribuie la atingerea educației și a ocupării forței de muncă. Medicamentele antipsihotice ajută la îmbunătățirea comportamentului dezorientat în viața de zi cu zi. De asemenea, sunt utilizate pentru a îmbunătăți relațiile și a spori educația ( 63 , 68 ) și ocuparea forței de muncă ( 62 ). Tabelul Tabelul1 rezumă rolul intervenției farmacologice în managementul holistic al schizofreniei.

Intervenție și dietă complementare

Brown și colab. 100 ) au descoperit că dietele pacienților cu schizofrenie conțineau mai multă grăsime totală și mai puțină fibră decât dietele unui grup de control potrivite pentru vârstă, sex și educație, deși aportul de grăsimi nesaturate a fost similar la ambele grupuri. Într-un alt studiu ( 101 ), a fost studiat aportul alimentar de 30 de persoane cu schizofrenie care trăiesc în unități de viață asistată în Scoția, precum și un grup de control potrivit pentru sex, vârstă, fumat și statut. Majoritatea indivizilor cu schizofrenie au fost supraponderali sau obezi, iar aportul de grăsimi saturate a fost mai mare decât cel recomandat în dietele pentru indivizii cu schizofrenie ( 102 ).

S-a constatat că indivizii cu schizofrenie au consumat mai puține fibre totale, retinol, caroten, vitamina C, vitamina E, fructe și legume decât grupul de control ( 103 ).

McCreadie și colab. 104 ) au studiat obiceiurile alimentare a 102 persoane cu schizofrenie, cu accent special pe aportul de fructe și legume și comportamentul de fumat. Studiul a concluzionat că pacienții (în special pacienții de sex masculin) aveau alegeri alimentare slabe. Graham și colab. 105 ) a sugerat că administrarea vitaminei D la persoanele cu schizofrenie le ameliorează simptomele negative. Într-un alt studiu realizat de Strassnig și colab. 106 ), au fost studiate obiceiurile dietetice ale unui număr de 146 de persoane adulte cu schizofrenie. S-a observat că pacienții au consumat o cantitate mai mare de alimente care include proteine, carbohidrați și grăsimi decât cea a unui grup de control Astfel de obiceiuri pot duce la boli cardiovasculare, diabet de tip II și inflamații sistemice la indivizii cu schizofrenie ( 107 ). Aceste boli sunt legate de o durată de viață scurtă la indivizii cu schizofrenie ( 108 ). Într-un studiu de cercetare realizat de Joseph et al. 109 ), s-a sugerat că dietele bogate în fibre pot îmbunătăți sistemul imunitar și cardiovascular, prevenind astfel mortalitatea prematură în schizofrenie.

Așa cum am menționat în tabelul 1,1 , administrarea suplimentelor de acid folic poate ajuta la ameliorarea simptomelor pozitive și negative în schizofrenie. Vitaminele C, E și B (inclusiv B12 și B6) s-au dovedit a fi eficiente și în gestionarea simptomelor schizofreniei ( 110 ). (Administrarea de vitamina D ajută la îmbunătățirea vieții zilnice ( 31 ), așa cum se menționează în tabelul 1. 1. Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga dacă există o relație între medicamente complementare și schizofrenie. Tabelul Tabelul1 rezumă rolul intervenției complementare în managementul holistic al schizofreniei.

Terapia cognitivă a comportamentului

Terapia cognitivă a comportamentului (CBT) este o tehnică terapeutică care ajută la modificarea modului nedorit de gândire, sentiment și comportament. CBT implică strategii practice de auto-ajutor, care se dovedesc a ameliora simptomele pozitive în schizofrenie. CBT combină două tipuri de terapii: „terapie cognitivă” și „terapie comportamentală”. Combinația dintre aceste două tehnici permite adesea pacientului să aibă gânduri și comportamente sănătoase. Morrison ( 51 ) rezumă utilizarea CBT la indivizii cu schizofrenie pentru a aborda simptomele primare ale bolii, precum și deficiențele sociale. Morrison ( 51 ) a menționat că multe simptome de schizofrenie sunt rezistente la tratament farmacologic și a sugerat că CBT ca un supliment la antipsihotice poate fi mai eficient decât administrarea de medicamente numai. De exemplu, mai multe studii au descoperit că reabilitarea cognitivă și CBT pot ameliora deficitele cognitive și, la rândul lor, simptome pozitive ( 34 , 35 ).

Există multe tehnici pentru a modifica gândurile și comportamentul folosind CBT. Un studiu de cercetare a descris elementele cheie ale CBT pentru schizofrenie ( 111 ) și a concluzionat că diverse tehnici CBT pot fi utilizate eficient în schizofrenie. Una dintre tehnicile, cunoscută sub numele de restructurare cognitivă, include provocarea pacientului de a prezenta o dovadă care să demonstreze că credințele sale sunt reale. Această tehnică ajută clientul să-și dea seama că are amăgiri. Această tehnică ajută pacientul să învețe să identifice și să conteste gândurile negative și să modifice gândurile defecte cu cele mai realiste și mai pozitive. De asemenea, s-a constatat că CBT este eficientă pentru gestionarea persoanelor fără adăpost. Deoarece CBT îmbunătățește deficiența cognitivă, ajută la îmbunătățirea relației și contribuie pozitiv la divertisment. Terapia comportamentală își propune să ajute pacientul să învețe să își modifice comportamentul. De exemplu, ei pot repeta abilități de conversație, astfel încât să poată folosi aceste abilități recent învățate în situații sociale. CBT ajută pacienții să se angajeze în cercuri sociale, care afectează prietenia și relația, așa cum este indicat în tabelul Tabelului 11 .

Au fost studii de validare a CBT în schizofrenie în ultimii 15 ani. În schizofrenie, CBT este una dintre cele mai utilizate terapii în Marea Britanie (în general, pe lângă medicamente) ( 51 ). De fapt, CBT a fost recomandat ca tratament de primă linie de către serviciul național de sănătate din Marea Britanie (NHS) pentru persoanele cu schizofrenie. În mod similar, Asociația Americană de Psihiatrie a recomandat CBT pentru persoanele cu schizofrenie ( 112 ). Recent, echipa de cercetare a pacienților cu schizofrenie din SUA (PORT) a recomandat CBT pacienților care au simptome psihotice persistente ( 112 ).

De asemenea, s-a constatat că CBT este utilă în reducerea comportamentului dezorganizat care afectează traiul zilnic la indivizii cu schizofrenie. Într-un studiu de cercetare realizat de Wykes et al. 113 ) în Statele Unite și Regatul Unit, s-a constatat că CBT este mai preferat decât alte terapii comportamentale. Acest studiu arată că CBT ameliorează simptomele pozitive, simptomele negative, starea de spirit și anxietatea socială. Cu toate acestea, nu a existat niciun efect asupra speranței. CBT include uneori familia pacientului în ședința de tratament, motiv pentru care pacientul și îngrijitorii acestora, de obicei, salută CBT. CBT aduce pacientul și îngrijitorii lor într-un mediu de colaborare ca parte a echipei de tratament și îi încurajează să participe activ la tratament. S-a constatat că halucinațiile, iluziile, simptomele negative și depresia sunt, de asemenea, tratate cu CBT ( 38 ). CBT presupune realizarea unei teme care să permită pacientului și îngrijitorului lor să amelioreze simptomele chinuitoare ale schizofreniei. CBT încurajează administrarea medicamentelor în mod regulat și integrarea cu comunitatea ( 51 ). De asemenea, s-a constatat că CBT are un efect sporit atunci când este asociat cu medicația antipsihotică ( 114 ), comparativ cu administrarea de medicamente.

Într-un studiu ( 38 ), 90 de pacienți au fost tratați utilizând CBT timp de peste 9 luni. Terapia a dus la reduceri semnificative ale simptomelor și depresiei pozitive și negative. După o evaluare de 9 luni, pacienții care au primit CBT au continuat să se îmbunătățească, spre deosebire de cei care nu au primit CBT. Pentru a aplica CBT schizofreniei, ar trebui dezvoltată mai întâi o înțelegere profundă a simptomelor pacientului ( 115 ). Apoi, trebuie abordate problemele legate de simptomele pozitive și negative. De asemenea, CBT ajută la reducerea ideilor suicid și a comportamentului violent, precum și încurajează persoanele cu schizofrenie să exercite în mod regulat, să se integreze cu comunitatea, să evite stigmatizarea, să adopte tutela publică și tutela și să evite abuzul de substanțe. Tabelul Tabelul1 identifică problemele legate de gestionarea holistică a schizofreniei și a opțiunilor de intervenție CBT asociate.

Terapia sportiva+ rugaciune ( voi numi astfel ceea ce ei numesc yoga deoarece yoga este o combinatie PIERZATOARE DE SUFLET de sport si rugaciune la  duhuri necurate – sugerez sa se inlocuiasca terapia yoga cu miscare/ MUNCA FIZICA si rugaciune la Domnul cel Adevarat care ne iubeste  – NU ne inseala!) 

Terapia sport poate gestiona, de asemenea, simptomele schizofreniei, deseori în combinație cu medicamente farmacologice ( 116 ). Intervenția farmacologică singură ar putea să nu producă toate efectele de dorit în gestionarea simptomelor schizofreniei, în special a simptomelor negative ( 60 ). sportul ca supliment la medicamentele antipsihotice, ajută la tratarea atât a simptomelor pozitive, cât și a celor negative, mai mult decât la medicamente. Mai mult, intervențiile farmacologice produc adesea obezitate în schizofrenie ( 60 ). Terapia de sport a fost descoperită pentru a ajuta la reducerea creșterii în greutate datorită administrării de medicamente antipsihotice. Intervențiile farmacologice pot provoca disfuncții endocrinologice și menstruale, care pot fi tratate pozitiv prin terapia sport ( 60 ). Într-un studiu de cercetare realizat de Gangadhar et al. 60 ), au fost examinate două grupuri de pacienți cu medicamente antipsihotice. Într-un grup, s-a administrat terapia sportiva + rugaciune. În celălalt grup, s-a aplicat un set de exerciții fizice. Ambele grupuri au fost instruite timp de 1 lună (cel puțin 12 sesiuni). Grupul de sport _ rugaciune a prezentat scoruri de simptome negative mai bune decât celălalt grup. În mod similar, terapia sport + rugaciune  a dus la efecte mai bune asupra disfuncției sociale decât celălalt grup. De-a lungul acestor linii, Vancampfort et al. 117 ) a constatat că practicarea sport _ rugaciune reduce simptomele psihiatrice și îmbunătățește calitatea mentală și fizică a vieții și, de asemenea, reduce riscul metabolic.

Cea mai probabilă explicație a eficacității terapiei sport+rugaciune este producerea de oxitocină în organism ( 60 ). Oxitocina este un hormon care contribuie la bunăstarea. Într-un studiu de cercetare, 40 de pacienți au fost administrați oxitocină împreună cu medicamente antipsihotice ( 118 ). S-a constatat că atât simptomele negative, cât și cele pozitive s-au îmbunătățit la acei pacienți. Rezultatele terapiei sport_rugaciune sunt multiple. Terapia sport+rugaciune poate duce la reducerea simptomelor psihotice și a depresiei, la îmbunătățirea cogniției și la creșterea calității vieții. Tabelul Tabelul1 identifică problemele legate de gestionarea holistică a schizofreniei și a opțiunilor de intervenție sport + rugaciune asociate.

Discuţie

Am descris și explicat diverși factori pentru a gestiona simptomele schizofreniei într-o manieră holistică. Deși există o multitudine de studii de cercetare privind intervenția farmacologică, există doar puține studii care cuprind toți factorii asociați cu managementul holistic al schizofreniei. Lucrările viitoare ar trebui să încerce să ofere un cadru pentru gestionarea holistică a schizofreniei. Tabelul Tabelul1 1 identifică problemele legate de gestionarea holistică a schizofreniei și a opțiunilor de intervenție pentru simptome și probleme cu care se confruntă deseori persoanele cu schizofrenie.

Pe baza revizuirii noastre (a se vedea Tabelul 1),1 ), am constatat că diferite simptome ale schizofreniei (de exemplu, simptome psihiatrice, locuințe, șomaj, constrângeri financiare, lipsa educației, relații precare, printre altele) pot fi abordate și gestionate în mod adecvat folosind diferite metode (de exemplu, antipsihotice, CBT, sport,rugaciune printre altele). Cu toate acestea, există mai multe probleme precum recreerea și distracția, tutela publică și instruirea pentru managementul financiar care nu au fost abordate în mod adecvat în studiile anterioare. Studiul nostru de revizuire oferă un raport holistic pentru modul în care diferitele simptome în schizofrenie pot fi gestionate eficient.

Deși majoritatea studiilor de tratament se concentrează pe ameliorarea simptomelor pozitive și negative, alte simptome, cum ar fi lipsa de locuință și lipsa de educație au un impact egal asupra calității vieții la indivizii cu schizofrenie. Astfel, vizarea acestor simptome este de o importanță crucială. Procedând astfel, vom putea oferi un tratament individualizat pentru schizofrenie, precum și creșterea participării pacienților la societate. Galletly și colab. 7 ) oferă un set de recomandări pentru managementul clinic al schizofreniei. Aceștia adoptă o viziune oarecum holistică a tratării simptomelor schizofreniei și problemelor cu care se confruntă pacienții, cum ar fi șomajul. Acest ghid subliniază intervenția timpurie, sănătatea fizică, tratamentele psihosociale, considerațiile culturale și îmbunătățirea rezultatelor profesionale, precum și managementul colaborativ și tratamentul bazat pe dovezi.

Așa cum se arată în tabelul Tabel 1,1 , chiar dacă diferite tratamente pot gestiona diferite simptome de schizofrenie, cercetările viitoare ar trebui să investigheze dacă combinația acestor tratamente este eficientă, deoarece este posibil ca combinarea mai multor tratamente să nu conducă la aceleași efecte ale fiecărui tratament metoda administrată singură. De exemplu, deși 85% dintre indivizii cu schizofrenie beneficiază de sprijin guvernamental ( 7 ), trebuie să își gestioneze finanțele. Casele de grup asigură adesea management financiar. Cu toate acestea, pentru a trăi independent, managementul finanțelor este o problemă pentru mulți pacienți. Viața independentă și integrarea cu comunitatea sunt domenii care necesită atenție și muncă în continuare ( 84 ). Persoanele cu schizofrenie sunt adesea incapabile să-și îndeplinească treburile zilnice. Ei trebuie să fie instruiți pentru a pregăti o masă, pentru a spăla hainele și pentru a administra medicamente. Relația este o problemă pentru indivizii cu schizofrenie. Deoarece nu pot participa la o conversație în mod fluent, pentru mulți pacienți este dificil să formeze o relație puternică. Relația lor, dacă are vreodată succes, devine adesea săptămână în timp și pacienții devin treptat izolați. Deoarece persoanele cu schizofrenie sunt retrase din majoritatea activităților sociale, prietenii și colegii lor devin dezinteresați și, în final, îi părăsesc. Persoanele cu schizofrenie depind deseori de sprijinul familiei apropiate pentru a supraviețui. Tabelul Tabel 11 descrie modalități de ameliorare a acestor probleme, care pot ajuta la îmbunătățirea calității vieții pacienților. Divertismentul și recreerea sunt un element important în viața de zi cu zi. Persoanele cu schizofrenie au un timp echitabil în mână, întrucât nu sunt adesea angajați în locuri de muncă cu normă întreagă sau în astfel de activități. Se plictisesc și au nevoie și de recreere, ceea ce este o parte cheie a îmbunătățirii calității vieții lor. Hobby-urile și alte activități recreative îi vor ajuta să atenueze plictiseala.

În cadrul nostru propus pentru managementul holistic al schizofreniei, pe lângă terapia farmacologică convențională, este important să includem și alte intervenții non-farmacologice pentru a ajuta pacienții să obțină management financiar, trai comunitar independent, abilitate de viață independentă, nevoi de asigurare, mandatar public și tutelă , relație, prietenie și divertisment ( 71 ), precum și gestionarea alcoolului și a altor probleme de droguri, violența în familie și orice alte probleme de sănătate.

Logo-ul frontpubhealth

Link to Publisher's site
Sănătate publică frontală . 2018; 6: 166.
Publicat online 2018 iunie 7. doi: 10.3389 / fpubh.2018.00166
PMCID: PMC5999799
PMID: 29930935

Pronab Ganguly , 1, * Abdrabo Soliman , 2 și Ahmed A. Moustafa 1, 3

buții ale autorilor

Toți autorii enumerați au adus o contribuție substanțială, directă și intelectuală la lucrare și au aprobat-o spre publicare.

Declarație de conflict de interese

Autorii declară că cercetarea a fost efectuată în absența unor relații comerciale sau financiare care ar putea fi interpretate ca un potențial conflict de interese.

Referințe

1. Coyle JT. Schizofrenie: de bază și clinică . Adv Neurobiol . (2017) 15 : 255–80. 10.1007 / 978-3-319-57193-5_9. PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
2. Shenton EM, Kikinis R, Jolesz AF, Pollak DS, LeMay, Wible G și colab. . Anomalii ale lobului temporal stâng și tulburării gândirii în schizofrenie – un studiu imagistic cu rezonanță magnetică cantitativă . N Engl J Med. (1992) 327 : 604–12. PubMed ] Google Scholar ]
3. Manual de diagnoză și statistică al Asociației Americane de Psihiatrie a Tulburărilor Mintale. 5th ed Arlington, VA: American Psychiatric Publishing; (2013). Academic Google ]
4. Mathers CD, Loncar D. Proiecții ale mortalității globale și sarcinii bolilor din 2002 până în 2030 . PLoS Med. (2006) 3 : e442. 10.1371 / journal.pmed.0030442 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
5. Simeone JC, Ward AJ, Rotella P, Collins J, Windisch R. O evaluare a variației estimărilor publicate ale prevalenței schizofreniei din 1990 – 2013: o revizuire sistematică a literaturii . BMC Psychiatry (2015) 15 : 193. 10.1186 / s12888-015-0578-7 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
6. Kirkbride JB, Fearon P, Morgan C. Heterogeneitatea ratelor de incidență a schizofreniei și a altor sindroame psihotice: constatări ale studiului AeSOP din 3 centre . Arc. Gen. Psihiatrie (2006) 63 : 250–8. 10.1001 / archpsyc.63.3.250 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
7. Galletly C, Castle D, Dark F, Humberstone V, Jablensky A, Killackey A și colab. . Colegiul Royal Australian și Noua Zeelandă de Psihiatri, ghiduri de practică clinică pentru managementul schizofreniei și afecțiunilor conexe . Aust NZJ Psihiatrie (2016) 50 : 410–72. 10.1177 / 0004867416641195 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
8. Aleman A, Kahn RS, Selten JP. Diferențe de sex în riscul de schizofrenie: dovezi din meta-analiză . Arc. Gen. Psihiatrie (2003) 60 : 565–71. 10.1001 / archpsyc.60.6.565 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
9. McGrath JL, Saha S, Chant D, Welham J. Schizofrenia: o imagine de ansamblu concisă a incidenței, prevalenței și mortalității . Epidemiol. Rev. (2008) 30 : 67–76. 10.1093 / epirev / mxn001 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
10. Neil AL, Carr VJ, Mihalopoulos C. Ce diferență un deceniu? Costurile psihozei în Australia în 2000 și 2010: rezultate comparative din primul și al doilea sondaj național australian privind psihoza . Austr. NZJ Psihiatrie (2014) 48 : 237–48. 10.1177 / 0004867413508453 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
11. Khandakera MG, Barnetta H, Whitec RI, Jonesa BP. O meta-analiză cantitativă a studiilor bazate pe populație despre inteligența premorbidă și schizofrenia . Schizophr Res. (2011) 132 : 220–7. 10.1016 / j.schres.2011.06.017 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
12. Wible GC, Anderson J, Shenton EM, Kricun A, Hirayasu Y, Tanaka S, și colab. . Cortexul prefrontal, simptomele negative și schizofrenia: un studiu RMN . Psihiatrie Res . (2001) 108 : 65–78. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
13. Park S, Lee M, Furnham A, Jeon M, Ko YM. (2017). Creează credințe despre cauzele și leacurile schizofreniei . Int J Soc Psihiatrie . 63 : 518–24. 10.1177 / 0020764017717283 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
14. Cornblatt AB, Lenzenweger MF, Dworkin HR, Erlenmeyer-Kimling L. Simptome schizofrenice pozitive și negative, atenție și procesare a informațiilor . J. Med. Schizophr de sănătate. Taur . (1985) 11 : 397–408. PubMed ] Google Scholar ]
15. Matsumoto M, Walton NM, Yamada H, Kondo Y, Marek GJ, Tajinda K. Impactul geneticii asupra descoperirii medicamentelor viitoare în schizofrenie . Expert Opin Drug Discov . (2017) 18 : 1–14. 10.1080 / 17460441.2017.1324419 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
16. Buchanan WR. Simptome negative persistente în schizofrenie: o imagine de ansamblu . Schizophr Bull . (2007) 33 : 1013–22. 10.1093 / schbul / sbl057 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
17. Nasrallah H, Hwang M. Comorbiditate psihiatrică și fizică în schizofrenie . Psychiatr. Clin . (2009) 32 : 719–1414. 10.1016 / j.psc.2009.10.002 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
18. Pogue-Geile FM, Harrow M. Simptome negative și pozitive în schizofrenie și depresie: urmărire, jurnale oxford, medicamente și sănătate . Schizophr Bull. (1984) 10 : 371–87. PubMed ] Google Scholar ]
19. Huabing L, Qiong L, Enhua X, Qiuyun L, Zhong H, Xilong M. Metamfetamina îmbunătățește dezvoltarea schizofreniei la rudele de gradul I ale pacienților cu schizofrenie . Can J Psihiatrie (2014) 59 : 107–13. 10.1177 / 070674371405900206 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
20. Medhus S, Rognli EB, Gossop M, Holm B, Mørland J, Bramness JG. Psihoza indusă de amfetamină: trecerea la schizofrenie și mortalitate într-un mic eșantion prospectiv . A.m. J. Addict. (2015) 24 : 586–9. 10.1111 / ajad.12274 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
21. Moore E, Mancuso SG, Slade T. Impactul alcoolului și drogurilor ilicite asupra persoanelor cu psihoză: al doilea studiu național australian de psihoză . Aust. NZJ Psihiatrie (2012) 46 : 864–78. 10.1177 / 0004867412443900 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
22. Chiappelli J, Chen S, Hackman A, Elliot Hong L. Dovadă pentru tulburarea diferențială de utilizare a opioidelor în schizofrenie la o populație de tratament cu dependență . Schizophr Res . (2017) 194 : 26–31. 10.1016 / j.schres.2017.05.004 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
23. Regier DA, Farmer ME, Rae DS, Locke BZ, Keith SJ, Judd LL și colab. (1990). Comorbiditatea tulburărilor mentale cu consumul de alcool și alte droguri . JAMA (1990) 264 : 2511–8. 10.1001 / jama.1990.03450190043026 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
24. Olfson M, Gerhard T, Huang C. Mortalitate prematură în rândul adulților cu schizofrenie în Statele Unite . JAMA Psihiatrie (2015) 72 : 1172–81. 10.1001 / jamapsychiatry.2015.1737 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
25. Moustafa AA, Salama M, Vârful R, Tindle R, Salem A, Keri S, și colab. . (2017). Interacțiuni între canabis și schizofrenie la om și rozătoare . Rev Neurosci. 28 : 811–23. 10.1515 / revneuro-2016-0083 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
26. Kittirattanapaiboon P, Mahatnirunkul S, Boonchareon H, Thummawomg P, Dumrongchai U, Chutha W. Rezultate pe termen lung în psihoza-pacienții cu metamfetamină după prima spitalizare . Drug Alcohol Rev. (2010) 29 : 456–61. 10.1111 / j.1465-3362.2010.00196.x [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
27. Niemi-Pynttäri JA, Sund R, Putkonen H, Vorma H, Wahlbeck K, Pirkola SP. (2013). Psihozele induse de substanțe care se transformă în schizofrenie: un studiu pe bază de registru de 18.478 de cazuri de internat finlandez . J Clin Psychiatry (2013) 74 : e94-9. 10.4088 / JCP.12m07822 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
28. Sara GE, Large MM, Matheson SL. Tulburări de utilizare stimulatoare la persoanele cu psihoză: o meta-analiză a ratei și a factorilor care afectează variația . Aust. NZJ Psihiatrie (2015) 49 : 106–17. 10.1177 / 0004867414561526 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
29. Barkus E, Murray RM. Utilizarea substanțelor în adolescență și psihoză: clarificarea relației . Annu Rev Clin Psychol . (2010) 6 : 365–89. 10.1146 / annurev.clinpsy.121208.131220 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
30. Seeman MV, Seeman P. Schizofrenia este o reacție psihotică de supersensibilitate la dopamină? Prog. Neuropsychopharmacol. Biol. Psihiatrie (2014) 48 : 155–60. 10.1016 / j.pnpbp.2013.10.003 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
31. Cieslak K, Feingold J, Antonius D, Walsh-Messinger J, Dracxler R, Rosedale M, și colab. . (2014). Nivelurile scăzute de vitamina D prezic caracteristicile clinice ale schizofreniei . Schizophr. Res. 159 : 543–5. 10.1016 / j.schres.2014.08.031 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
32. Mehta UM, Keshavan MS, Gangadhar BN. Briding schisma schizofreniei prin sport-Revizuirea mecanismelor putative . Int Rev Psychiatry (2016) 28 : 254–64. 10.1080 / 09540261.2016.1176905 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
33. Varambally S, Gangadhar BN, Thirthalli J, Jagannathan A, Kumar S, Venkatasubramanian G, și colab. . Eficacitatea terapeutică a intervenției adiționale pe sport  în schizofrenia în ambulatoriu stabilizat: comparație randomizată controlată cu exerciții și lista de așteptare . Indian J Psihiatrie (2012) 54 : 227–32. 10.4103 / 0019-5545.102414 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
34. Eack SM, Hogarty GE, Greenwald DP, Hogarty SS, Keshavan MS. Efectele terapiei de îmbunătățire cognitivă asupra rezultatelor ocupării forței de muncă în schizofrenia timpurie: rezultă dintr-un studiu randomizat de doi ani . Res Soc Practică de lucru. (2011) 21 : 32–42. 10.1177 / 1049731509355812 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
35. Subramaniam K, Luks TL, Fisher M, Simpson GV, Nagarajan S, Vinogradov S. Pregătirea cognitivă computerizată restabilește activitatea neurală în cadrul rețelei de monitorizare a realității în schizofrenie . Neuron (2012) 73 : 842–53. 10.1016 / j.neuron.2011.12.024 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
36. Haddock G, Tarrier N, Morrison AP, Hopkins R, Drake R, Lewis S. Un studiu pilot care evaluează eficacitatea terapiei cognitive-comportamentale individuale în spital în psihoza timpurie . Soc Psihiatrie Psihiatru Epidemiol. (1999) 34 : 254–8. 10.1007 / s001270050141 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
37. Kuipers E, Garety P, Fowler D, Dunn G, Bebbington P, Freeman D, și colab. . Londra-Est Anglia, studiu randomizat controlat al terapiei cognitiv-comportamentale pentru psihoză. I: efectele fazei de tratament . Br J Psihiatrie (1997) 171 : 319–27. 10.1192 / bjp.171.4.319 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
38. Sensky T, Turkington D, Kingdon D, Scott JL, Scott J, Siddle RO și colab. Un studiu controlat aleatoriu al terapiei cognitiv-comportamentale pentru simptomele persistente în schizofrenie rezistentă la medicamente . Arc. Gen. Psihiatrie (2000) 57 : 165–72. 10.1016 / j.schres.2007.09.026 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
39. Beck AT. Psihoterapie în ambulatoriu de succes a unui schizofrenic cronic cu amăgire bazată pe vinovăția împrumutată . Psihiatrie (1952) 15 : 305–12. 10.1080 / 00332747.1952.11022883 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
40. Drury V, Birchwood M, Cochrane R, Macmillan F. Terapie cognitivă și recuperare din psihoză acută: un studiu controlat. I. Impact asupra simptomelor psihotice . Br J Psihiatrie (1996) 169 : 593–601. 10.1192 / bjp.169.5.593 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
41. Amminger GP, Schafer RM, Schlogelhofer M, Klier MC, McGorry DP. Rezultat pe termen lung în prevenirea tulburărilor psihotice prin studiul omega 3 din Viena . Nat Comun. (2015) 2015 : 7934 10.1038 / ncomms8934 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
42. Hill SK, Reilly JL, Keefe RS, Gold JM, Bishop JR, ​​Gershon ES și colab. . Insuficiențe neuropsihologice în schizofrenie și tulburare psihotică bipolară: constatări ale rețelei Bipolar-Schizofrenie privind fenotipurile intermediare (B-SNIP) . A.m. J. Psihiatrie (2013) 170 : 1275–84. 10.1176 / appi.ajp.2013.12101298 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
43. Strauss J. Reconceptualizarea schizofreniei . Schizophr. Taur. (2013) 40 , S97–100. 10.1093 / schbul / sbt156 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
44. Thomas D. Studii cantitative ale comportamentului schizofrenic . Procese Behav (1976) 1 : 347–72. 10.1016 / 0376-6357 (76) 90016-4 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
45. Waghorn G, Saha S, Harvey C, Morgan VA, Waterrus A, Bush R, și colab. . „Câștigarea și învățarea” la cei cu tulburări psihotice: a doua anchetă națională australiană asupra psihozei . Aust NZJ Psihiatrie (2012) 46 : 774–85. 10.1177 / 0004867412452015 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
46. Turkington D, Kingdon D. Tehnici cognitiv-comportamentale pentru psihiatri generali în managementul pacienților cu psihoze . Bri J Psihiatrie (2000) 177 : 101–6. 10.1192 / bjp.177.2.101 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
47. Lewis S, Tarrier N, Haddock G. (2002). Studiu randomizat controlat al terapiei cognitiv-comportamentale în schizofrenia timpurie: rezultate în fază acută . Br J Psihiatrie 181 : s91–97. 10.1192 / bjp.181.43.s91 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
48. Iyer SN, Mangala R, Anitha J, Thara R, Malla AK. O examinare a obiectivelor identificate de pacient pentru tratament într-un program din primul episod în Chennai, India . Early Intervi Psihiatrie (2011) 5 : 360–5. 10.1111 / j.1751-7893.2011.00289.x articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
49. Ramsay CE, Broussard B, Goulding SM, Cristofaro S, Hall D, Kaslow NJ și colab. Obiectivele de viață și tratament ale indivizilor spitalizați pentru psihoza neeficace din primul episod . Psihiatrie Res. (2011) 189 : 344–8. 10.1016 / j.psychres.2011.05.039 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
50. Teesson ML, Hodder T, Buhrich N. Tulburări psihiatrice la bărbați și femei fără adăpost din Sydney . Aust NZJ Psihiatrie (2004) 38 : 162–8. 10.1080 / j.1440-1614.2004.01322.x [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
51. Morrison KA. Terapia cognitivă a comportamentului pentru persoanele cu schizofrenie . Psihiatrie (Edgmont) . (2009) 6 : 32–33. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
52. Cormac I, Jones C, Campbell C. Terapia cognitivă a comportamentului pentru schizofrenie (Cochrane Review). Biblioteca Cochrane; (2002). 10.1002 / 14651858.CD000524 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
53. Dickerson FB, Lehman AF. Psihoterapie bazată pe dovezi pentru schizofrenie: actualizare 2011 . J Nerv Ment Dis. (2011) 199 : 520–6. 10.1097 / NMD.0b013e318225ee78 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
54. Jaeger M, Briner D, Kawohl W, Seifritz E, Baumgartner-Nietlishach G. Funcționarea psihosocială a persoanelor cu schizofrenie în unitățile de locuințe comunitare și spitalul de psihiatrie din Zurich . Psihiatrie Res. (2015) 230 : 413–8. 10.1016 / j.psychres.2015.09.029 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
55. Teesson M, Hall W, Lynskey M, Degenhardt L. Administratorii de alcool și droguri din Australia: Implicații ale Studiului Național de Sănătate Mintală și Stare de Sănătate . Aust NZJ Psihiatrie (2000) 34 : 206–13. 10.1080 / j.1440-1614.2000.00715.x [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
56. Folsom D, Jeste DV. Schizofrenia la persoanele fără adăpost: o revizuire sistematică a literaturii . Acta Psihiatru Scand. (2002) 105 : 404–13. 10.1034 / j.1600-0447.2002.02209.x [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
57. Coldwell CM, Bender WS. Eficacitatea tratamentului comunitar asertiv pentru populațiile fără adăpost cu boli psihice severe: o meta-analiză . Am J Psychiatry (2007) 164 : 393–9. 10.1176 / ajp.2007.164.3.393 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
58. Girard V, Tinland A, Bonin JP, Olive F, Poule J, Lancon C și colab. . Relevanța unui chestionar subiectiv privind calitatea vieții pentru persoanele fără adăpost pe termen lung cu schizofrenie . BMC Psychiatry (2017) 17 : 72. 10.1186 / s12888-017-1227-0 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
59. Nelson G, Aubry T, Lafrance A. O revizuire a literaturii privind eficacitatea locuinței și a sprijinului, tratamentul comunitar asertiv și intervențiile intensive de gestionare a cazurilor pentru persoanele cu boală mintală care au rămas fără adăpost . Ortopsihiatrie Am J (2007) 77 : 350–61. 10.1037 / 0002-9432.77.3.350 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
60. Gangadhar N, Varambally S. Terapia sport pentru schizofrenie . Int J Yoga . (2012) 5 : 85–91. 10.4103 / 0973-6131.98212 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
61. Fontanella CA, Guada J, Phillips G, Ranbom L, Fortney JC. Factorii individuali și la nivel contextual asociați cu continuitatea îngrijirii adulților cu schizofrenie . Adm Politica Sănătate Mintală . (2014) 41 : 572–87. 10.1007 / s10488-013-0500-x Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
62. Kinoshita Y, Furukawa TA, Kinoshita K, Honyashiki M, Omori IM, Marshall M, și colab. Ocuparea forței de muncă susținută pentru adulții cu boli psihice severe . Baza de date Cochrane Syst Rev. (2013) 9 : CD008297 10.1002 / 14651858.CD008297.pub2 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
63. Lysaker PH, Davis LW, Bryson GJ, Bell MD. Efectele terapiei comportamentale cognitive asupra rezultatelor muncii în reabilitarea vocațională pentru participanții cu tulburări ale spectrului schizofreniei . Schizo Res . (2009) 107 : 186–91. 10.1016 / j.schres.2008.10.018 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
64. Killackey EJ, Jackson HJ, Gleeson J, Hickie IB, McGorry PD. O ocazie interesantă de carieră face semn! Intervenția timpurie și reabilitarea vocațională în psihoza din primul episod: folosind un optimism prudent . Aust NZJ Psihiatrie (2006) 40 : 951–62. 10.1080 / j.1440-1614.2006.01918.x [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
65. Major BS, Hinton MF, Flint A, Chalmers-Brown A, McLoughlin K, Johnson S. Dovada eficienței unei intervenții profesionale de specialitate în urma psihozei primului episod: un studiu de cohortă prospectiv naturalist . Soc Psihiatrie Psihiatru Epidemiol. (2010) 45 : 1–8. 10.1007 / s00127-009-0034-4 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
66. Rinaldi M, McNeil K, Firn M, Koletsi M, Perkins R, Singh SP. Care sunt avantajele angajării pe bază de dovezi pentru pacienții cu psihoză din primul episod? Taurul psihiatric. (2004) 28 : 281–4. 10.1192 / pb.28.8.281 [ CrossRef ] Google Scholar ]
67. Bond GR, Drake ER, Becker D. Generalizabilitatea modelului individual de plasare și asistență (IPS) a ocupării forței de muncă susținute în afara SUA . Psihiatrie Mondială (2012) 11 : 32–39. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
68. Drake ER, Bond RG, Becker RD. Plasament individual și sprijin: O abordare bazată pe dovezi pentru ocuparea forței de muncă susținute . New York, NY: Oxford University Press; (2012). Academic Google ]
69. Vargas G, Strassnig M, Sabbag S, Gould F, Durand D, Stone L și colab. . Cursul funcționării profesionale la pacienții cu schizofrenie: reexaminarea derivării sociale . Schizophr Res Cogn. (2014) 1 : e41–6. 10.1016 / j.scog.2014.01.001 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
70. Beck AT, rector NA. Abordări cognitive ale schizofreniei: teorie și terapie . Ann Rev Clin Psychol . (2005) 1 : 577–606. 10.1146 / annurev.clinpsy.1.102803.144205 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
71. Koschorke M, Padmavati R, Kumar S, Cohen A, Weiss HA, Chatterjee S, și colab. . Experiențe de stigmatizare și discriminare cu care se confruntă îngrijitori de familie ai persoanelor cu schizofrenie din India . Soc Sci Med. (2017) 178 : 66–77. 10.1016 / j.socscimed.2017.01.061 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
72. Switaj P, Grygiel P, Chrostek A, Nowak I, Wciórka J, Anczewska M. Relația dintre stigma interiorizată și calitatea vieții între persoanele cu boli mintale: sunt respectul de sine și simțul coerenței mediatorilor secvențiali? Calitatea vieții (2017) 26 : 2471–8. 10.1007 / s11136-017-1596-3 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
73. Harvey PD, Stone L, Lowenstein D, Czaja SJ, Heaton RK, Twamley EW și colab. 9 Convergența dintre auto-rapoarte și evaluările observatorilor de competențe financiare și evaluarea directă a capacităților financiare la pacienții cu schizofrenie: mai multe detalii nu sunt întotdeauna mai bune . Schizophr Res . (2013) 147 : 86–90. 10.1016 / j.schres.2013.02.018 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
74. Hor K, Taylor M. Suicidul și schizofrenia: o revizuire sistematică a ratelor și a factorilor de risc . J Psihofarmacolul. (2010) 24 : 81–90. 10.1177 / 1359786810385490 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
75. Mamo DC. Gestionarea sinuciderii în schizofrenie . Can J Psychiatry (2007) 52 : 59S − 70 [ PubMed ] Google Scholar ]
76. Bateman K, Hansen L, Turkington D, Kingdon D. Terapia cognitivă comportamentală reduce ideea suicidului în schizofrenie: rezultă dintr-un studiu randomizat controlat . Comportament de viață suicid Behav . (2007) 37 : 284–90. 10.1521 / suli.2007.37.3.284 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
77. Challis S, Neilssen O, Harris A, Big M. Meta-analiză sistematică a factorilor de risc pentru auto-vătămare deliberată înainte și după tratamentul psihozei din primul episod . Acta Psihiatru. Scand. (2013) 127 : 442–54. 10.1111 / acps.12074 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
78. Palmer BA, Pankratz S, Bostwick MJ. Riscul vieții de suicid în schizofrenie: o reexaminare . Arc. Gen. Psychiatry (2005) 62 : 247–53. 10.1001 / archpsyc.62.3.247 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
79. Preti A, Meneghelli A, Pisano A, Cocchi A, Programma T. Riscul de sinucidere și ideea suicidului în psihoză: rezultă dintr-un program pilot multi-modal italian privind intervenția timpurie în psihoză . Schizophr Res. (2009) 113 : 145–50. 10.1016 / j.schres.2009.06.007 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
80. Barak Y, Baruch Y, Achiron A, Aizenberg D. Tentative de suicid ale pacienților cu schizofrenie: un studiu controlat de caz în îngrijirea terțiară . J Psihiatru Res. (2008) 42 : 822–6. 10.1016 / j.jpsychires.2007.09.002 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
81. M mare, Smith G, Nielssen O. Relația dintre rata omuciderilor de către cei cu schizofrenie și rata generală a omuciderilor: o revizuire sistematică și meta-analiză . Schizofrenie Res. (2009) 112 : 123–9. 10.1016 / j.schres.2009.04.004 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
82. Erb M, Hodgins S, Freese R, Muller-Isberner R, Jockel D. Omuciderea și schizofrenia: poate tratamentul are un efect preventiv . Sănătatea mentală a comportamentului criminal (2001) 11 : 6–26. 10.1002 / cbm.366 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
83. Johnson M. Raport național privind siguranța pacienților . J Protect adult. (2006) 8 : 36–38. 10.1108 / 14668203200600020 [ CrossRef ] Google Scholar ]
84. Eack SM, Mesholam-Gately RI, Greenwald DP. Îmbunătățirea negativă a simptomelor în timpul reabilitării cognitive: rezultă dintr-un studiu de 2 ani al terapiei cognitive de îmbunătățire . Psihiatrie Res. (2013) 209 : 21–6. 10.1016 / j.psychres.2013.03.020 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
85. Manjunath RB. Psihiatrie, Institutul Național de Sănătate Mintală și Neuroștiințe; 2009. Eficacitatea terapiei sport ca tratament suplimentar pentru pacienții aflați în pacienți și pentru pacienții cu afecțiuni psihotice funcționale. Disertație (2009).
86. Nagendra HR, Telles S, Naveen KV. (2000). O abordare integrată a terapiei sport pentru managementul schizofreniei . Raport final transmis la Departamentul ISM și H, Ministerul Sănătății și Bunăstării Familiei, Guvernul Indiei New Delhi.
87. Walsh R, Roche L. Precipitarea episoadelor psihotice acute prin meditație intensă la indivizi cu antecedente de schizofrenie . Am J Psychiatry (1979) 136 : 1085–6. PubMed ] Google Scholar ]
88. Drake RE, Mueser KT, Bruneta MF. Managementul persoanelor cu boală mintală severă și tulburare de consum de substanțe: implicații ale programului . Psihiatrie Mondială (2007) 6 : 131–136. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
89. Cather C, Pachas GN, Cieslak KM, Evins AE. Realizarea renunțării la fumat la persoanele cu schizofrenie: considerații speciale . Droguri CNS . (2017) 36 : 471–81. 10.1007 / s40263-017-0438-8 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
90. Morgan VA, McGrath JJ, Jablensky A, Badcock JC, Waterreus A, Bush R și colab. . Prevalența psihozei și comorbiditatea fizică, metabolică și cognitivă: date din cel de-al doilea sondaj național australian privind psihoza . Psychol Med. (2014) 44 : 2163–76. 10.1017 / S0033291713002973 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
91. Jaaskelainen E, Juola P, Hirvonen N, John J, McGrath JJ, Saha S, și colab. O revizuire sistematică și meta-analiză a recuperării schizofreniei . Schizophr Bull. (2013) 39 : 1296–306. 10.1093 / schbul / sbs130 articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
92. Girgis RR, Phillips MR, Li X, Li K, Jiang H, Wu C și colab. . Clozapine v. Clorpromazină în schizofrenie naivă, cu primul episod de tratament: rezultate de 9 ani ale unui studiu clinic randomizat . Br J Psihiatrie (2011) 199 : 281–8. 10.1192 / bjp.bp.110.081471 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
93. Woerner MG, Robinson DG, Alvir JM, Sheitman BB, Lieberman JA, Kane JM. Clozapina ca prim tratament pentru schizofrenie . Am J Psihiatrie (2003) 160 : 1514–6. 10.1176 / appi.ajp.160.8.1514 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
94. McEvoy JP, Lieberman JA, Stroup TS, Davis SM, Meltzer HY, Rosenheck RA, și colab. Eficacitatea clozapinei comparativ cu olanzapina quetiapină și risperidonă la pacienții cu schizofrenie cronică care nu au răspuns la tratamentul antipsihotic atipic anterior . Am J Psychiatry (2006) 163 : 600–10. 10.1176 / ajp.2006.163.4.600 [ PubMed ] [ CrossRef ] Google Scholar ]
95. Sanz-Fuentenebro J, Taboada D, Palomo T, Aragües M, Ovejero S, Del Alamo C, și colab. . Studiu randomizat al clozapinei vs. risperidonă în schizofrenia prim-episod naiv: tratamentul după un an . Schizophr Res. (2013) 149 : 156–161. 10.1016 / j.schres.2013.07.003 [ PubMed ] [