Arhive

COVID-19 tratat cu vitamina D – studii, rapoarte, videoclipuri

feb.16

Începând din 12 februarie, aveam:  34 de studii ,  5 rezultate ale testelor ,   14 meta-analize și recenzii ,   46 de observații ,   30 de recomandări ,   45 de asociații ,   84 de speculații ,   39 de videoclipuri  vezi și COVID-19 și Vitamina D:   guverne , probleme de   sănătate ,   spitale ,   Dark Skins ,   Toți cei 11 factori de risc sunt asociați cu pagini cu Vit D scăzute ,   Virus recent

Actualizări recente de top pentru vitamina D și COVID-19
Imagine

Intervenţie

Intervenție Trial Rezumat Tabel
ECV COVID-19
Detalii privind # 5 = COVIT-TRIAL 27 decembrie
Notă:> 70% din RCT folosind vitamina D pentru a lupta COVID-19 utilizează cel puțin 100.000 UI în timpul primei săptămâni
ECA pentru COVID-19

Rezultate de încercare

Metaanalize de viruși și recenzii sistematice
Observați – Este mai puțin probabil să vă infectați

URL scurt pentru această secțiune = https://is.gd/COVID_less

Observați – severitate redusă / deces

MORTALITATE ȘI virus (actualizat automat):

Recomandări de dozare a vitaminei D pentru COVID-19

Unii oameni doreau sisteme imunitare îmbunătățite, așa că au luat mai multă vitamina D.


COVID-19 asociat cu vitamina D scăzută

Nivelurile de vitamina D sunt mai mici la cei care au testat pozitiv pentru COVID-19 – Nutrienți 09 mai

Speculație

__faceți clic aici pentru a vedea speculațiile anterioare

VIDEO și PODCASTS

Grupuri care ignoră în mod activ posibilitatea vitaminei D.

  • Inițiativa Wellcome-Gates COVID-19 Accelerator interzice în mod expres finanțarea pentru vitamine .


De ce / cum tratează vitamina D și previne virusulFișierul nu a fost găsit.

URL scurt pentru această secțiune = https://is.gd/covitamind

Creat de administrator . Ultima modificare: vineri 12 februarie 2021 20:09:17 GMT-0000 de către administrator . (Versiunea 603)COVID-19 tratat cu vitamina D – studii, rapoarte, videoclipuri

29531 vizitatori, ultima modificare 12 februarie 2021, Copiați adresa URL

 Printer Friendly PDF această pagină! Urmați această pagină pentru actualizări

  •  Link-uri către această pagină

Această pagină se află în următoarele categorii (# de articole din fiecare categorie)Știri de top 815Virus 506Editați | ×ComentariiDosare 25

Fișiere atașate

IDNumecometariuÎncărcatmărimeaDescărcări
15003 vit D Feb 7.pngadmin 07 februarie 2021 17:13229,07 Kb881
14991 c19 începând cu 5 februarie .jpgadmin 05 februarie 2021 23:30131,21 Kb1090
14616 3 săptămâni sample.jpgadmin 26 noiembrie 2020 11:35250,40 Kb12324
14572 India COVID Nov.jpgadmin 14 noiembrie 2020 12:4850,51 Kb14988
14275 PD Vit D risk.jpgadmin 06 septembrie 2020 14:5537,15 Kb18983
14141 Progesteron COVID-19.jpgadmin 09 aug, 2020 12:1635,29 Kb17190
14057 Corelație vs timp.jpgadmin 19 iulie 2020 18:1982,32 Kb19821
14056 COVID 41 de ani 80 Holick.jpgadmin 18 iulie 2020 21:4778,65 Kb20905
13978 Histograma Phil.jpgadmin 03 iulie 2020 11:3448,39 Kb21668
13962 Decese în Marea Britanie vs sezon.jpgadmin 28 iunie 2020 14:0645,92 Kb22602
13961 Rata mortalității ca parte a pacienților cu COVID.jpgadmin 28 iunie 2020 13:4027,45 Kb22539
13904 India Video virgula clipped.jpgadmin 09 iunie 2020 20:4631,71 Kb26163
13893 India Video virgulă.jpgadmin 08 iunie 2020 11:5980,25 Kb26042
13889 Terapia cea mai ieftină.jpgadmin 07 iunie 2020 13:23152,90 Kb26299
13888 India Video.jpgadmin 07 iunie 2020 12:5375,95 Kb250
13878 Comenzi masculine și COVID.jpgadmin 03 iunie 2020 14:1542,47 Kb27014
13871 Decese italiene vs IL-6.jpgadmin 01 Iun, 2020 01:2227,26 Kb27531
13866 Cota vs jurnalul ratei de transmisie.jpgadmin 28 mai 2020 02:1557,98 Kb28197
13865 UV vs death.jpgadmin 28 mai 2020 02:1552,74 Kb28280
13835 Letter.jpgadmin 21 mai 2020 11:5131,60 Kb31414
13801 două pandemii.jpgadmin 12 mai 2020 02:4642,55 Kb34015
13800 Rolul Llie.jpgadmin 10 mai 2020 20:0638,47 Kb34558
13798 Test COVID Vitamina D.jpgadmin 09 mai 2020 21:2317,66 Kb35464
13789 Ușor sever.jpgadmin 05 mai 2020 19:2416,58 Kb37335
13785 Rol anti-viral Vit D.jpgadmin 02 mai 2020 22:5967,46 Kb41227

https://vitamindwiki.com/COVID-19+treated+by+Vitamin+D+-+studies%2C+reports%2C+videos

Mihai de la 3 Sud Est salvat de Ivermectina

feb.7

În ciuda faptului că mulți medici români refuză să accepte rezultatele miraculoase ale unui medicament destinat uzului animal, tot mai multe dovezi demonstrează că Ivermectina ajută considerabil la scăderea mortalității în rândul pacienților infectați cu Covid-19. Este și cazul lui Mihai Budeanu, unul dintre cei 3 componenți ai trupei ”3 Sud Est”, a relatat zilele trecute, la Antena 3, cum a fost salvat de noul medicament-minune care se folosește în SUA în tratarea COVID-19, ivermectina. Cântărețul i-a mulțumit public medicului Ion Alexie, care profesează în Las Vegas și care a susținut în tot acest timp că Ivermectina a fost salvarea multor pacienți ai săi. Mihai Budeanu a dezvăluit că, deși medicii din România au urmat tot protocolul pentru tratarea pacienților de Covid-19, starea sa nu se îmbunătățea.
„M-a salvat de la moarte domnul doctor Alexie! Mi s-a dat doar 5% șanse de supraviețuire. Am ajuns la terapie intensivă. Am urmat tot protocolul care se folosește și în România, mai puțin ivermectina. Am luat-o la început, când mă simțeam foarte, foarte rău. După ce am luat-o, starea mea a început să se îmbunătățească. După 5-6 zile am început să îmi revin, să respir normal. Nu am avut niciun efect secundar. Asta pot să vă spun pentru că sunt în viață! Nu știu dacă erau de uz uman. Eu le-am primit de la cineva”, a spus Mihai Budeanu de la 3 Sud Est.

Alexandra HENRION-CAUDE, genetician și specialist în ARN: „A utiliza această moleculă la indivizi sănătoși, din punctul meu de vedere, este NEBUNIE curată”. Despre VACCINUL GENIC EXPERIMENTAL și efectele secundare de termen lung: „Suntem într-un experiment total!”

ian.28

https://odysee.com/$/embed/Covid-vaccin-la-g%C3%A9n%C3%A9ticienne-Alexandra-Henrion-Caude-nous-dit-tout-TVLibert%C3%A9s/f0bf41278068ac47d9bcfc292dba712334361e65?r=Aw64o6CmpDD9hF4yFRHSBQyFbwUTW7Hd

Reporter: Invitatul meu în această săptămână, o veți recunoaște, este Alexandra Henrion-Caude, geneticiană, specialist în ARN, director de cercetări la Inserm, fondator al Institutului SimplissimA și membru al comitetului etic pentru Ile de France. Mai sunt încă multe alte titluri, am ales doar câteva. Profit să spun că în decursul emisiunii vom aborda diferite subiecte și vom face referire la studii pentru care găsiți link-uri sub clip. Alexandra Henrion-Caude, ne-am întâlnit în iulie anul trecut pentru a discuta despre această criză sanitară, am realizat un interviu ce a circulat extrem de mult pe rețelele sociale, sunt un milion și jumătate de vizionări pe youtube. De ce acum, după șase luni, doriți să reveniți pe TV Liberté?

Alexandra Henrion-Caude: Am trăit o aventură mediatică nu neapărat dorită anul trecut, e foarte preocupant când vezi că se întâmplă aceasta cu o necunoscută ca mine – nu pentru mediul științific internațional, ci pentru publicul general – și care nu caută notorietatea. Țin să precizez că nu mă aflu în nici un fel de conflict de interese, e important să subliniez. Sunt în continuare multe lucruri de spus pe tema covid. Am văzut ce poate face statul protector și trebuie să înțelegem că avem o responsabilitate individuală pe care trebuie să ne-o exercităm în relație cu ceea ce ni se întâmplă. De aceea am dorit să ne revedem.

R: Mai este și problema libertății.

A H-C: Da, m-a atras numele canalului dvs, TV Liberté, căci consider că libertatea este în mare pericol astăzi, așa că este important să reafirmăm cu putere acest principiu al libertății, care pe multe căi este subminat. Sunt mai multe proiecte de lege în curs de dezbatere. Avem proiectul de lege nr. 3714 instituind un regim peren de gestionare a urgențelor sanitare, ce este absolut execrabil, demn de un regim totalitar. Apoi este proiectul de lege privind bioetica, ce operează o veritabilă ruptură antropologică, o răsturnare completă a modului în care ne referim la ființa umană. În ceea ce privește funcționarea democratică, proiectul de lege nr. 3714, depus pe 21 decembrie și despre care nimeni nu a vorbit, e o amenințare serioasă la adresa libertății individuale. Cred că e foarte important să deschidem o dezbatere pe această temă. Discuția noastră precedentă a suscitat atenția altor canale media, cum ar fi ziarul Libération, pe care îl apreciam și care mi-a luat un interviu, a verificat informațiile pe care le-am prezentat, dar apoi nu a mai considerat că e cazul să publice nici interviul, nici informațiile, pe care le puteți găsi sub formă de fact-checking sub această înregistrare (n.tr. înregistrarea a fost deja eliminată de pe youtube). Deci trebuie să redăm libertate cuvântului cât mai mult posibil.

R: Au avut loc multe evoluții. Avem sentimentul că din ce în ce mai mult dezbaterea a fost confiscată. Ne-ați dat exemplul cu acest interviu în final nepublicat pentru că ofereați prea multe răspunsuri la problemele ridicate. Aveți cumva sentimentul, ca om de știință, că dezbaterea științifică a atins apogeul?

AH-C: Dezbaterea științifică există, ca de obicei, există discuții pasionante pentru că vedem lucrurile diferit, mai ales că avem un experiment ce se desfășoară la talie globală și în timp real, cu alte cuvinte teste clinice masive, uriașe, ce au loc pe populații întregi, de o magnitudine niciodată întâlnită înainte. Și avem un cortegiu incredibil de măsuri – carantină, mască, vaccin – pe care le aplicăm la scară reală asupra populației.

R: Această dezbatere are loc deci la nivel științific, însă în sfera publică …

AH-C: Trebuie să fim extrem de prudenți, extrem de echilibrați, să privim lucrurile cu atenție, să diferențiem. Ar trebui să ne organizăm în rețele internaționale de specialiști care să fie mult mai reactive decât sunt de obicei congresele medicale și care să permită un schimb mult mai rapid de informații la nivel mondial.

R: Avem, însă, sentimentul că în dezbaterea publică nu acești specialiști sunt cei chemați să ia cuvântul. Au toți același acces la media, le lipsește curajul, ce se întâmplă?

AH-C: Da, cred că în media vedem doar vârful aisbergului, sunt mereu aceiași cei care monopolizează discuția, care nu-i lasă pe alții să se exprime. Am avut bucuria de a fi intervievată de dl Morandini (n.tr. gazdă tv), de dna Mabrouk (n.tr. jurnalist), buni profesioniști, ce păreau interesați cu adevărat de ce aveam de spus – mulțumesc lui Dumnezeu. Consideram că, dacă sunt invitată, e pentru cunoștințele mele științifice, nu pentru opiniile personale. Deși a existat o atmosferă agreabilă, am dezbătut elegant, apoi s-a tăiat firul, nu a existat o continuare a acelor discuții, nu am mai fost invitată. Este, totuși, extrem de îngrijorător să văd asta, pentru că experți în ARN, care să-și fi dedicat întreaga activitate de cercetare din ultimii doisprezece ani acestui subiect, sunt foarte puțini în Franța. Și nu-i auzim deloc, e curios. Singura dată am auzit recent un expert ce a reușit o vulgarizare destul de bună, deși nu prezenta foarte corect anumite aspecte – e adevărat că este dificil – ceea ce arată cât de important este ca întotdeauna când prezinți ceva să indici și sursa informației. Eu întotdeauna încerc să indic sursa atunci când susțin ceva. Așa că ceea ce francezii aud reprezintă doar vârful unui aisberg a cărui parte scufundată este cea mai mare, dar și mai vie și incluzând opinii divergente. Ceea ce ajunge la ei este doar o spălare pe creier pentru susținerea unui șir de măsuri care se succed. E trist, iar ei simt asta, de aceea există această stare de nemulțumire pe care toți o au și și-o exprimă. Îmi spun și mie că au nevoie să audă opinii diferite, dar se și plâng apoi că oamenii de știință nu pot cădea de acord. Ce bine că este așa, iar aceasta pentru simplul motiv că nimeni nu este deținătorul adevărului. E important să spunem aceasta. Nivelul de înțelegere evoluează în permanență. Putem doar spune: în acest moment al evoluției științei, aceasta e ce putem afirma. Bogăția, fascinația vieții, minunea inteligenței, interacțiunea cu viruși și bacterii, toate ne arată că trebuie să fim foarte smeriți.

R: Am văzut, însă, că au existat dezbateri ce au avansat cât de puțin. Când am discutat data trecută, am vorbit despre originea virusului, am văzut că poate să fi fost rezultatul unei zoonoze sau că ar fi putut scăpa în urma unei manipulări umane. Pe atunci, acest gen de dezbatere era practic interzis. Între timp, situația a evoluat.

AH-C: Da. Am văzut că de fiecare dată când m-am exprimat pe un subiect, aceasta a făcut ca acea discuție să evolueze. Informațiile privind originea virusului reprezintă un exemplu foarte bun. Am fost împroșcate cu critici, dar aceasta deoarece am atins un subiect sensibil. Dar de ce să deranjeze că ne punem întrebări legate de originea virusului? Iar originea virusului rămâne o problemă deschisă.

R: Și nu a deranjat doar răspunsul, căci în final s-a formulat doar o ipoteză, ci chiar simpla formulare a întrebării. Enunțarea problemei că nu știm care este originea.

AH-C: Am formulat un aviz de genetician. Am spus că, în prezent, nu avem cum să avem o certitudine – situație valabilă și astăzi – și am discutat cu mai mulți colegi virologi, geneticieni și biochimiști ce au studiat acest virus care au concluzionat că structura sa este compatibilă cu o creație în laborator, deci ar putea să-și aibă originea acolo. Apoi revista Consiliului Național de Cercetare Științifică (CNRS) a publicat un articol și dezbaterea a fost puțin redeschisă asupra acestei „dogme” potrivit căreia „toți oamenii de știință susțin… [originea animală]”. Desigur, veți găsi câțiva care să susțină că provine de la pangolin sau de la liliac, dar s-a discutat și despre vaccinarea în Africa de Sud care ar fi putut fi la origine, despre care nu avem informații și care era în curs în acel moment și continuă până azi. E interesant că africanii se plângeau și protestau pentru că erau tratați ca niște cobai pentru un test vaccinal. Iar azi ce vedem? Suntem în mijlocul unui test clinic și orice persoană aflată oriunde în lume și care este vaccinată cu vaccinul Pfizer ce se inoculează acum devine subiectul unui protocol biomedical. De ce? Pentru că testul pentru vaccinul Pfizer se va termina abia în 2022. Așa că toți cei care se vor vaccina până atunci pot fi numiți cobai. Trebuie să știm lucrul acesta, să nu ne jucăm cu cuvintele. Poate că statul a dat o așa-numită autorizație tranzitorie de folosire a produsului, dar nu aceasta este discuția, e vorba de un limbaj tehnocratic aici. Eu nu vorbesc în limbaj tehnocratic, ci în sens real – e în curs un test clinic, faimoasa eficiență de 95% reprezintă doar o cifră intermediară la care s-a ajuns urmărind alt obiectiv decât cel ce se aplică studiului pe doi ani până în 2022 …

R: Obiectivul în prima etapă era de a limita cazurile grave, nu?

AH-C: Da, doar că în final acest obiectiv nu a putut fi evaluat, pentru că au existat cazuri severe în fiecare din cele două grupuri – cel vaccinat și cel de control. Iar protocolul de testare nu a fost elaborat în acest sens. Deci nu este exact a trage concluzia că protejează de cazurile severe, pentru că nu au existat suficienți bolnavi de covid. Poate că și acest ultim aspect ar merita subliniat.

R: Poate că ar fi bine să ne întoarcem puțin asupra stadiului epidemiei. Unde suntem azi?

AH-C: Suntem la începutul lui 2021, așa că să facem un bilanț. Am adunat datele pe care am reușit să le recuperăm de la Institutul Național de Statistică (INSEE), care dispăruseră pentru perioada de după 1946, deci vă fac un cadou de început de an acum. Am publicat aceste date ce arată mortalitatea din 1946 până azi. Există mai multe reprezentări, una anuală ce permite observarea mortalității în exces din 2020 prin comparație cu anii precedenți, mergând până în 1964.

Veți vedea că a existat o mică mortalitate în exces fără a arăta cauza. Dacă aș privi ca istoric, nu mi s-ar părea justificat niciunul dintre traumatismele colective pe care le-am impus societăților noastre, niciunul dintre sacrificiile la care am fost forțați.

R: Dacă aș juca rolul avocatului diavolului, aș putea argumenta că mortalitatea în exces a fost limitată datorită măsurilor luate.

AH-C: Dacă sunteți de acord, vom răspunde la această întrebare puțin mai târziu. Problema măsurilor merită o discuție separată. Revenind, dacă priviți graficul, este vorba de o relativ mică creștere a mortalității determinată de o cauză sau alta. Dar ceea ce este interesant este că vecinii noștri germani nu s-au confruntat cu o asemenea creștere a mortalității.

Apoi dacă privim graficul an cu an, am raportat numărul de morți la populația totală a vremii lună cu lună începând cu 1946 și am realizat un nou grafic pe care vedem oscilații cu amplitudini comparabile celor din ultimii ani și mult mai puțin dramatic decât la începutul perioadei studiate. E nevoie să avem această perspectivă, pentru că simt multă panică în rândul populației, avem impresia că asistăm la sfârșitul lumii și nu este chiar așa dacă luăm puțin distanță și privim în ansamblu.

R: Să revenim la întrebarea mea despre impactul măsurilor care au fost luate. Efectiv, se poate considera că supra-mortalitatea a fost redusă datorită măsurilor care au fost luate.

AH-C: Vă voi răspunde cu această diagramă circulară pe care vi-o arăt aici, și care arată în partea stângă și în partea dreaptă că cele două treimi ale supra-mortalității au intervenit în perioada de carantină (confinement).

albastru : carantina aprilie; rosu: carantina noiembrie; galbe: canicula august+masca; verde: celelalte luni ale anului

R: Într-un fel, este logic. Izolezi în momentul în care cei mai mulți oameni ajung la reanimare.

AH-C: Este logic, dar două treimi e cam mult, totuși. E un fapt. În stadiul ăsta nu fac nici un comentariu, doar vă arăt cum stau lucrurile. Este totuși incredibil că pentru a înțelege efectul carantinei la nivel național nu avem mijloacele necesare. În orice caz, eu n-am înțeles, colegii mei n-au înțeles nici ei. Am început să înțeleg oarecum în momentul în care am văzut profilul din Statele Unite și când am văzut că e secvențial: epidemia venea și provoca un vârf mai mult sau mai puțin înalt.

Vârfurile foarte înalte – alpine, aș spune, pentru că suntem în perioada sporturilor de iarnă care ne sunt interzise și ele, printre atâtea interdicții-, ei bine, vârfurile acestea nu au apărut decât în țările care au avut carantină. Singurul loc unde am văzut un vârf diferit, care nu semăna cu un vârf alpin, este Suedia. Adică o formă [sinuoasă] pe care ne-o desenase Ministrul Sănătății, D-l Veran, spunând că asta vrem. Asta au avut ei, nu noi! Și e interesant dacă te uiți la fiecare departament în parte, pentru că așa vezi ce se întâmplă în timp real.

Astfel vedem că după ce am avut un mare vârf epidemic, nu se mai întâmplă nimic, sau doar un ricoșeu, oarecum de așteptat mai ales în marile orașe, câteva cazuri mici care revin, niște salturi nesemnificative ca amplitudine. Aceasta este o prima posibilitate.

A doua, nu avem nici un deces în regiune în momentul de vârf al epidemiei și brusc avem un vârf înalt care a survenit în noiembrie-decembrie. Se vede foarte clar și e foarte interesant, suntem surprinși că acesta este primul lor vârf epidemic, și după ce vedem cifrele, spunem că este un al doilea val. De fapt este tot primul val cu consecințele sale de carantină.

R: Doar că nu survine în același loc și nu se comportă la fel, în funcție de măsurile luate.

AH-C: Exact. Și a treia posibilitate, caz-școală (caz exemplar – n.n.), avem puține decese în vârful epidemiei, intrăm în carantină, nu se mai întâmplă nimic, și pe urmă vine din urmă, ceea ce face să avem o curbă în ”U”. Acestea sunt cele trei profiluri care există.

Am vrut să mergem mai departe, uitându-ne la diferite orașe din lumea întreagă și am observat aceleași configurații. Adică există trei posibilități: ori un vârf foarte mare și pe urmă mai nimic, doar câteva mici amplitudini, ori nimic și apoi un vârf înalt, ori curba în „U”. Asta este foarte interesant, și e nefericit că am trecut prin măsuri totalitare ca să avem acces la datele acestea. Pentru mine, cuvântul carantină, izolare, nu este ce potrivit. Cred că am fost consemnați la domiciliu și îmi place să-l citez pe Camus care ne spunea: „Să denumești greșit lucrurile, înseamnă să contribui la nefericirea lumii”. Și cred că este ceea ce am trăit în timpul acestei crize și vom trăi, dacă vom continua pe aceeași pantă periculoasă denumind greșit entitățile, lucrurile, sporind [astfel] nefericirea concetățenilor noștri și a lumii în general.

Așadar, consemnarea noastră la domiciliu a arătat că atunci când pui capacul pe o oală în fierbere – asta e consemnarea la domiciliu! – mai devreme sau mai târziu va da pe dinafară. E foarte interesant pentru noi, pentru mine, care nu cunoșteam acest fenomen, dar suntem numeroși să constatăm că în orice caz va exista o recuperare. E ca și cum virusul trebuia să circule. Și ne întrebăm dacă nu cumva asta se întâmplă cu Slovenia care nu fusese atinsă deloc până acum și iată că a trăit un vârf epidemic. E un aspect interesant pentru că din punctul meu de vedere conduce la ceva incredibil, la niște concluzii. Prima este că degeaba vă zbateți, natura e mai puternică, lucru pe care-l știm dintotdeauna, deci virusul trebuia să circule. Al doilea lucru este că noțiunea de „imunitate colectivă” este totuși un fenomen datorat fie imunității, fie faptului că virusul nu mai e așa de agresiv, dar de facto, odată ce acesta a circulat bine, populația nu mai este supusă niciunui risc. Și aceasta este o concluzie fenomenală pentru episodul impunerii de măsuri totalitare țării noastre.

R: Aș dori să revin asupra chestiunii testelor RT-PCR despre care s-a vorbit mult în Franța încă de la începutul acestei crize. La început, pentru că nu aveam, ca și în cazul măștilor. Acum avem o mulțime și suntem aproape convinși că rezultatele nu sunt întotdeauna fiabile pentru că vorbim uneori de zeci de procente de rezultate fals-negative mai ales. Există alternative mai eficace în primul rând? În al doilea rând, incertitudinea rezultatelor n-a lăsat cumva să se infiltreze anumite convingeri legate de asimptomatici?

AH-C: Tocmai ați folosit un cuvânt greșit denumit: cuvântul caz. Pentru că până la urma RT-PCR se sprijină pe ideea că din moment ce sunteți RT-PCR pozitiv, sunteți un „caz”. Este o problemă denumirea greșită a lucrurilor. Este o problemă că i s-a atribuit unei tehnici – faimosul RT-PCR – capacitatea de diagnostic pe care nu o are, pe care n-a avut-o niciodată. CDC – Centrul de Control al Bolilor, după OMS, care și-a impus autoritatea asupra lumii întregi de parcă ar fi literă de Evanghelie-, ne spune că testele PCR nu sunt avizate pentru diagnostic. De ce? Pentru că dacă vă fac un test PCR, trebuie să-l secvențez ca să fiu sigură că am amplificat ceea ce cred că am amplificat și să văd dacă e mutant sau nu, și un întreg cortegiu de observații care nu s-au făcut.

R: Vă întrerup aici, pentru că e ceva foarte interesant. De curând auzim vorbindu-se despre secvența genomică în special din cauza variantelor despre care se vorbește, britanică, sud-africană, dar dumneavoastră îmi explicați, cred, că virusul SARS-Cov2 nu a fost izolat.

AH-C: S-a spus că a fost izolat. Specialiștii – eu nu fac parte din acea categorie de oameni de știință, ascult ce-mi spun, sunt totuși niște grei, le trimit e-mail-uri pentru că suntem în legătură directă – explică efectiv că modul în care s-a făcut izolarea virusului este foarte criticabil deoarece nu respectă exigența protocolului lui Koch. Dacă aveți un bolnav nou și suspectați un agent infecțios, atunci izolați „supa” cu agentul infecțios ca să vedeți dacă are legătură cu un model animal, de exemplu – în plus știam și cu care, nu înțeleg de ce chinezii n-au făcut-o, doar aveau pangolinul și liliacul la îndemână. Deci trebuia demonstrat că acel agent infecțios era capabil să provoace boala.

R: Trebuie procedat invers ca să validezi că el este responsabilul.

AH-C: Să poți spune că el este responsabilul, că îl privești la microscopul electronic, etc. Deci efectiv specialiștii spun că aceasta nu s-a făcut nici până acum, că suntem în așteptare. Suntem în așteptare în fața unui hău căscat într-o istorie științifică. Ca să poți trasa istoria naturală a lui Covid-19 sau a lui SARS-Cov2 ai nevoie de acest element lipsă. O lipsă gravă! Rămânând în scenariul poveștii despre caz pe care am trăit-o, ni s-a spus: „Da, da, PCR pozitiv pentru că sunteți asimptomatic.” Toată povestea cu „asimptomaticul” a făcut să curgă multă cerneală și apoi deodată, avem în sfârșit răspunsul la această întrebare…

R: Pe undeva, povestea asta declanșează frica în oameni. Pentru că îți spui că îi poți infecta pe apropiații tăi fără să știi că ești bolnav.

AH-C: Evident. Când sunteți pe stradă cu masca etc, fiecare gândește că e un potențial contaminant.

R: Și că celălalt este și el un contaminant.

AH-C: Exact, că poate contamina pentru că este asimptomatic. E un articol foarte frumos în revista „Nature” despre 10 milioane de indivizi, în ocurență chinezi din Wuhan, care explică faptul că asimptomaticii nu sunt purtători de virus. Deci, tot ce trăim noi acum în termeni de traumatism, – sau cine știe, dacă mi s-ar explica că chinezii sunt așa de diferiți etnic, încât atunci când sunt asimptomatici ei nu sunt contagioși, însă noi da, ceea ce ar fi foarte curios de altfel, însă vedeți până unde împing onestitatea intelectuală, încerc mereu să găsesc ipoteze – în fine, din partea mea, trebuie să recunoaștem că povestea asta cu asimptomaticii nu ține. E simplu. Dacă sunt PCR pozitiv trebuie să am un anumit număr de particule virale în salivă ca să fiu contagios și logic, dacă organismul meu are multe particule, reacționează într-un fel sau altul și deci am câteva simptome. Poate fi puțină febră, o mare oboseală, semne dermatologice, cortegiul de semne de covid-19 pe care le cunoașteți și care pot fi foarte, foarte diverse.

R: Mai e o chestiune, evocată mai ales de către profesorul Didier Raoult, chestiunea apelor uzate. S-au făcut multe studii despre apele uzate pentru a vedea situația epidemiei la un moment dat într-o zonă. Mi-ați explicat că e foarte interesant deoarece oferă o imagine mult mai precoce decât testele RT-PCR masive, de exemplu.

AH-C: Vă atrag atenția asupra faptului că în 11 noiembrie 2020, Curtea Portugaliei, suntem totuși în Europa, a invalidat metoda RT-PCR ca metodă de diagnostic. Mai e și articolul din „Nature” despre faimoșii asimptomatici. Acestea ar trebui să ducă la invalidarea de facto a testului RT-PCR. Dacă nu, după aceea să se facă secvențierea. Din fericire există un nou test care se folosește, EasyCov-2, cu salivă. Nu am acțiuni la EasyCov-2, dar în orice caz, pentru că l-au dezvoltat de la bun început, colorimetria era foarte sensibilă, era un test foarte drăguț și n-am înțeles niciodată de ce nu a fost folosit. Nu era costisitor, ușor de folosit, pe bază de salivă, deci o mulțime de avantaje și mult mai puține necazuri.

În legătură cu apele uzate, Franța a făcut un lucru extraordinar: a instalat două observatoare pentru a colecta efectiv apele uzate ca să vadă concentrația virală. S-a dovedit a fi un instrument remarcabil. Avem de ce să strigăm „cucurigu!”, am făcut o descoperire importantă care ne permitea chiar să anticipăm momentul în care se declanșau simptomele la oameni. E foarte interesant, pentru că dacă am pune asta la ieșirea fiecărui [membru] EHPAD, am avea instrumentele necesare să anticipăm, să vedem, fără să-i agasăm pe oameni.

Ce înseamnă „apele uzate”? Este important ca oamenii să înțeleagă. Înseamnă că, mă iertați, „faceți pipi cu ARN de SARS-Cov-2!” Îmi pare rău, dar așa e! Și aceasta ridică o nouă întrebare: ce se va întâmpla după vaccin până la urmă? Deci acești ARN sunt suficient de stabili pentru a putea fi găsiți apoi în apele uzate, și dau un marcher înainte să fiți bolnav, înainte să aveți simptome, chiar de la începutul infectării. De aceea este un marcher extraordinar care în termeni de sănătate publică trebuie să fie stabilit, validat pe scară largă, să se țină cont de el și să definească o politică sanitară reală. Nu o urgență, ci o politică.

R: Orice am crede despre această „urgență sanitară”, un lucru e sigur: vaccinul este în Franța din 27 decembrie. Unor persoane le-a fost deja administrat vaccinul Pfizer. Urmează să sosească Moderna și AstraZeneca.

AH-C: Vă opresc. Ați văzut când au început injecțiile?

R: Da, am văzut. Era ziua mea de naștere.

AH-C: În ce zi era?

R: Pe 27 decembrie.

AH-C: Da, dar în ce zi a săptămânii?

R: Duminică.

AH-C: Nu e banal, nu?

R: E original. Ca să profite Moriset de Duminică.

AH-C: E totuși surprinzător. M-a surprins această dată de Duminică. Eu sărbătoream Sfânta Familie, dumneavoastră vă sărbătoreați ziua de naștere. Deci n-a fost aleasă cea mai frumoasă dată, cea de 27 decembrie. Pe mine m-a intrigat pentru că în Israel e la fel, sunt șocați, pentru că vaccinează în ziua de Sabat. E ceva eminamente lipsit de respect față de legea de bioetică, vedem că e ceva ce nu respectă omul așa cum este.

R: Urgența primează!

AH-C: Urgența primează, cum spuneți. Trebuia început Duminică, pe 27, și nu Luni, pe 28.

R: Ar fi fost teribil! Ați contribuit la vulgarizarea termenului de „terapie genică” pentru a evoca aceste vaccinuri. La fel a făcut și profesorul Christian Perronne. Îmi puteți explica de ce preferați acest termen?

AH-C: Nu prefer acest termen. Constat că termenul „vaccin” nu este adaptat la ceea ce facem.

R: Precizez că o să ne concentrăm pe vaccinul Pfizer. E important ca toată lumea să înțeleagă că nu vorbim despre toate vaccinurile, ci doar de Pfizer.

AH-C: Există un aspect care e valabil pentru toate vaccinurile: principiul însuși. Dincolo de indicația care există de a vaccina oamenii, dacă ținem cont de curbele de mortalitate pe care vi le-am arătat și de faptul că după ce a trecut vârful epidemic nu se mai întâmplă nimic, avem într-adevăr o problemă îngrijorătoare cu aceste vaccinuri anti-coronavirus. Cu siguranță, vaccinurile vă fac să produceți anticorpi, dar anticorpii aceștia erau interferențele virale despre care v-am vorbit puțin simplificând lucrurile în iulie. Acești anticorpi pot fi niște anticorpi drăguți care neutralizează, sau niște anticorpi răi care vor facilita intrarea virusului. De aceea, după prima doză observăm o creștere a numărului de cazuri de coronavirus, așa cum am văzut în diferite țări. Tocmai am văzut în Israel 4.500 de cazuri de coronavirus după injectarea primei doze. Astfel încât Academia de medicină s-a alertat în privința acestei situații…

R: Asupra posibilității de a prelungi timpul între cele două doze, mi se pare. În comunicatul de presă titlul este „Lărgirea intervalului între cele două doze de vaccin împotriva covid-19”.

AH-C: Da, dar când vă uitați la fraza comunicatului și la detaliile din interiorul articolului, ei explică puțin de ce anume se tem. Și se exprimă la un timp verbal francez pe care eu nu îndrăznesc niciodată să-l folosesc, anume viitorul. Eu știu că Academia de medicină nu face nimic la întâmplare, au pus bine în evidență importanța vitaminei D în timpul crizei, a epidemiei, deci își îndeplinesc bine rolul de lansatori de alertă, dacă pot spune așa, și folosesc viitorul ca să spună că…

R: „Pe plan colectiv, obținerea unei acoperiri vaccinale extinse, însă, fragilizată de un nivel slab de imunitate,…

AHC: Un nivel slab de imunitate.

R: …va constitui un teren favorabil pentru a selecționa apariția unuia sau mai multor variante (de virus) care vor scăpa imunității induse prin vaccin.”

AHC: Este destul de clar pentru noi, în jargonul nostru. Înseamnă că politica guvernului de a decide să injecteze masiv prima doză (de vaccin) fără să știe din punct de vedere logistic când urmează să adminstreze a doua doză și de asemenea fără să asigure o monitorizare alertând persoanele care sunt într-un context de imunitate scăzută, riscă efectiv nu doar să le pună în pericol din moment ce spun clar că…

R: Spun că „trebuie neapărat să se prescrie întărirea măsurilor de protecție pentru acești subiecți și că trebuie să se evite creșterea prea mare a intervalului dintre cele două injecții pentru cei cu vârsta peste 50 de ani”.

AHC: Iată că, efectiv, această imunitate slabă pe care o vor avea îi face în mod particular vulnerabili la infecție. De ce? Pentru că există acest fenomen de ADE (amplificare dependentă de anticorpi) completat de ERD – bolile respiratorii amplificate. Aceasta înseamnă că se știe faptul că în momentul în care vaccinăm împotriva coronavirusului există riscul de a agrava boala. Este un lucru asupra căruia oamenii de știință au atras puternic atenția, arătând că este nevoie de un consimțământ informat specific pentru vaccinul anticoronavirus. Adică, nu este problema vaccinului, problema este din momentul în care vom vaccina împotriva coronavirusului. Acesta este un aspect important care depășește Pfizer. Revenind la Pfizer și la ceea ce ei numesc vaccin ARNm. Nu se numea așa, nu i se spunea vaccin ARN, ci terapie genică pe bază de ARN. Lucrez de 12 ani în acest domeniu, pot să spun că sunt o îndrăgostită de ARN, o adeptă convinsă a puterii ARN-ului de a face enorm de multe lucruri, până în punctul în care am fost editor asociat la o revistă științifică numită Current Gene Therapy (Terapia genică actuală) dedicată ARN-ului. Deci, dacă e cineva cu adevărat interesat să trateze prin ARN, aceea sunt eu.

R: Și mai ales sunteți cineva care nu este refractar la folosirea ARN-ului.

AHC: Nu! Altfel, aș face altceva, nu-i așa?

R: Bineînțeles. Este important pentru că nu este o chestiune dogmatică.

AHC: Bineînțeles. Nici despre vaccinuri, nici despre ARN. Din contră, sunt extrem de nefericită pentru ceea ce se întâmplă tocmai pentru că efectiv cunosc toată această literatură și potențialul ARN-ului, iar pe de alta, administrarea lui la indivizii sănătoși mi se pare o nebunie! Cu adevărat, cred că este de neconceput ținând cont de versatilitatea acestei molecule de ARN, de capacitatea ei de a interacționa cu o multitudine de molecule, să fie tăiată în fragmente care la rândul lor pot să facă tot felul de lucruri, etc. A utiliza această moleculă la indivizi sănătoși, din punctul meu de vedere, este nebunie curată. De altfel, iată, am progresat în ce privește tratamentele pe bază pe VEGF (vascular endothelial growth factor) în ARN, dar nu am reușit. Nu încă. Deci, vedeți? Dacă nu reușim, încă, nici măcar la bolnavi, atunci a-l implementa la persoane sănătoase este nebunie. Nu este o nebunie absolută, ci este o nebunie în circumstanțele actuale de zeci de ani de dezvoltare, de cunoștințe care se acumulează.

R: Din nefericire sau din fericire, ceea ce afirmați este teama de a vedea producându-se efectele secundare, dar pe termen lung.

AHC: Da.

R: Pentru că marea problemă astăzi este că se vorbește despre efecte secundare care vor apărea după câteva ore, zile sau câteva săptămâni după injectare, dar putem să ne gândim de asemenea că ar putea avea consecințe mai târziu, cum s-a mai întâmplat. Putem crede că poate avea consecințe mai târziu.

AHC: Da, da. În orice caz, pentru a reveni asupra termenului de terapie genică, acesta nu mi se pare exact. De ce? Este termenul pe care l-am folosit pentru că nu găseam altul, pentru că e cuvântul pe care-l folosim noi. Însă, terapia genică se adresează bolnavilor.

R: Absolut.

AHC: Asta este nuanța. Deci, nu este o terapie genică, nu este nici un vaccin pentru că nu răspunde nici unei categorii de definiție a vaccinului pe care o cunoaștem până în prezent. Este o informație genetică. Dacă într-adevăr se va folosi termenul „vaccin” pentru a nu-i deruta pe oameni, atunci să se spună vaccin genic experimental. Este foarte important să se păstreze cuvântul „genic”, pentru că altfel suntem în situația în care inducem persoana în eroare. Scopul fiind acela de a vă injecta o informație genetică în corp. Acest lucru trebuie să fie clar pentru toată lumea! Așa cum știți am făcut roșii OGM. Unei roșii OGM îi injectez o informație genetică, deci vă voi injecta o informație genetică. Nu este a dumneavoastră, nu este umană, aparține unui virus. Vă cer, deci, să produceți o proteină a unui virus! Suntem într-un experiment total din moment ce nu cunoaștem toate efectele secundare care pot să apară pe termen scurt, mediu și lung al unui astfel de experiment.

R: Tocmai pe acest plan, ar trebui să existe ceva care să ne dea siguranță în toate situațiile:  farmacovigilența.

AHC: Famacovigilența pe care Franța a pus-o în aplicare?

R: Teoretic. În mod normal, sunt repertorizate toate efectele secundare după vaccinare ca și pe cele în urma administrării oricărui medicament, mi se pare.

AHC:  Da. Ei bine, această farmacovigilență este într-adevăr problematică. În Franța ea a fost concepută ca să raporteze doar cazurile care nu au fost listate dinainte printre efectele secundare care ar fi putut să apară, evenimentele adverse care ar fi putut să apară, din protocolul Pfizer..

R: Pentru precizie, dacă îmi permiteți, voi cita fraza de pe situl ANSM despre farmacovigilență : „Anchetă de farmacovigilență și comitet de monitorizare”, la paragraful – „Obiective și metodologie”, prima frază este „Obiectivul monitorizării în farmacovigilență este acela de a detecta efectele indezirabile noi și/sau grave neidentificate în testele clinice.”

AHC: Iată! Deci, e definitiv. Sper că au pus rapid la punct o dimensiune despre farmacocinetică ce nu era studiată, farmacodinamică, despre efectele genotoxice (toxice asupra genomului dvs., asupra ADN-ului), pentru că toate aceste aspecte nu fuseseră  evaluate în protocol. Dar în mare suntem de acord că dintr-o dată au restrâns câmpul (de investigație). Ar putea, într-adevăr, să declare sus și tare în fața populației franceze că „farmacovigilența noastră nu a detectat nimic”! Sigur că nu a detectat nimic din moment ce nu i-a detectat pe cei 2,7% care sunt incapabili să lucreze și să-și desfășoare activitatea zilnică. Iar 2,7%  sunt, totuși, mulți.

R: Asta este ceea ce s-a raportat în testele Pfizer.

AHC: CDC-ul a raportat despre vaccinul Pfizer. 2,7%, adică mult mai mult decât un risc în caz de Covid de a ajunge incapabili să-și desfășoare activitatea cotidiană normală, incapabili să lucreze. La o populație, la o națiune care deja nu stă bine în ceea ce privește capacitatea de producție, de muncă, a asuma un astfel de risc este incredibil! Dar în mod evident despre asta nu veți auzi vorbindu-se în Franța. Doar vești bune, din moment ce sunt deja repertoriate!

R: Există un mic detaliu care merge în sensul a tot ce am explicat. L-am primit acum câteva săptămâni pe Maestrul Di Visio, avocatul lui Didier Raoult care ne explica faptul că a depus o plângere pentru că el considera că a administra vaccinurile persoanelor în vârstă de peste 75 de ani înseamnă a-i considera cobai. Împărtășiți acest punct de vedere?

AHC: Dar găsim acest lucru chiar în rapoartele Adunării Naționale care exprimă foarte clar că eficacitatea vaccinului Pfizer nu a fost evaluată la populația în vârstă de peste 75 de ani. Deci, plecând de aici, orice vaccin administrat unui subiect de peste 75 de ani intră, efectiv, în categoria cobai din moment ce nu se știe care ar putea fi eficacitatea. Colegii vor putea să strige spunând: „ne imaginăm că..”, „putem deduce că…”, dar imaginația și estimările mi se par problematice, mai ales la companiile (farmaceutice) care nu sunt ușă de biserică. Când ai fost condamnat la o amendă de 2,3 miliarde de dolari pe motiv că ai comunicări de marketing frauduloase la 13 medicamente, putem în mod rezonabil să spunem că dacă ei nu au testat eficacitatea vaccinurilor la cei de peste 75 de ani, noi ar trebui să fim foarte prudenți. Dar independent de situația celor de peste 75 de ani, așa cum v-am explicat, din moment ce experimentul este în curs de desfășurare, oricum și ceilalți sunt cobai. În orice caz, sunt cobai cu câteva date în cifre în plus.

R: Cu mai multă vizibilitate.

AHC: O vizibilitate moderată din moment ce 95% produc anticorpi, însă, fără să știm dacă sunt anticorpi facilitanți sau neutralizanți. Deci, fără să știm dacă vă veți crește șansele de a face o formă agravată a bolii, o formă severă.

R: Alexandra Henrion Caude ajungem la sfârșitul acestei emisiuni. Aveți sentimentul…

AHC: Deja?

R: Da. Au trecut mai mult de 50 de minute.

AHC: Cred că voi reveni, atunci, pentru că nu am spus tot ce voiam să spun.

R: Aveți sentimentul că luptați singură? Asta readuce în discuție puțin începutul emisiunii când spuneați că aveați un comitet științific numeros în jurul dumneavoastră. Cum vă explicați că în continuare oamenii de știință nu „coboară în arenă”.

AHC: Trebuie, totuși, curaj pentru a face asta. Sunt toți acolo, suntem toți, mai mult de 30.000 de medici. Nu e puțin, totuși. Suntem 100 000 de cetățeni. Este vertiginos. Niciodată nu am adunat (atât de mulți). Suntem la nivel internațional cu declarația de la Great Barrington în număr de mai multe zeci de mii, ceea ce, în plan științific, din câte știu, niciodată nu a mai existat o concentrare atât de mare de persoane. În schimb cei care deschid gura sunt puțini. De ce? Din cauza cenzurii. Video-urile mele de pe Youtube în două ore și jumătate au fost cenzurate, contul meu de facebook a fost închis, o postare a mea de pe linkedin a fost ștearsă. Deci, vedem că nu doar Trump este cenzurat, există și un cuvânt științific care este cenzurat. Acesta este un prim aspect. Al doilea este că există și o dimensiune a curajului. Efectiv trebuie să accepți să o încasezi din plin, iar pe mine nu mă deranjează. De ce?

R: Mie îmi place asta.

AHC: Nu mă laud și nu provoc, dar am șansa, și poate nu este cazul tuturor colegilor mei oameni de știință, ca 100% din articolele mele științifice să fie citate în mod regulat. Deci, toate lucrările mele au servit la ceva și nu trece o zi fără ca una dintre ele să fie citată. În fiecare zi. Înseamnă că este reală contribuția mea științifică. Și nimeni nu poate avea un cuvânt de spus pentru faptul că am sau nu am părul așa, sau despre faptul că am o credință. Mi se pare de necrezut că unii colegi au îndrăznit să se lege de credința mea, pentru că mi se pare că e ceva personal. Dacă aveam nevoie să fac o un „comming out” despre subiect nu aveam nevoie de vechii mei colegi. Vedeți, există o discreditare adusă cuvântului cu adevărat scandaloasă. Eu nu-i critic. În primul rând am multă dragoste și afecțiune față de ei cu adevărat și mi-o păstrez. Cred că putem să nu fim de acord, dar să nu fii capabil să dezbați, să nu accepți confruntarea înseamnă deja fugă, înseamnă, deja, că te simți slab. Celălalt aspect este că ni se pun etichete: acel cuvânt pe care refuz să-l pronunț, poate fi antivaccinist sau altceva.  Dar vi se pune o etichetă pentru a vă neutraliza. Nu este o modalitate (corectă) de a proceda, pentru că la nivel științific lucrările mele servesc și vor continua să servească, sper, mulți ani. Trag un semnal de alarmă în problema legii bioetice care este foarte, foarte, foarte gravă pentru că senatorii, parlamentarii nu sunt informați, au aceeași narativă  și trebuie în mod imperativ să se informeze. Am avut șansa să fiu audiată de Comisia pentru probleme sociale din Senat și efectiv descopereau o mulțime de lucruri. Pentru că nu vorbește nimeni, nu spune nimeni, de exemplu, despre această mare descoperire, că un studiu arată că în timp ce respirați după ce ați fost vaccinat împotriva gripei, eliminați de 6 ori mai multe particule virale prin respirație. Deci, pe cei care spun că se vaccinează pentru a proteja populația îi avertizez asupra comunicatului de presă al Academiei de Medicină care spune clar că există riscul de a provoca emergența de noi variante. Și nu asta s-a văzut în Africa de Sud în Anglia și în cele din urmă în toate țările care vaccinează? De fiecare dată se vorbește despre o variantă nouă, în același timp. Spune Academia de Medicină.

R: Ne punem întrebarea, în orice caz.

AHC:  Pun această întrebare. Iar al doilea aspect este acest studiu cu aceste particule (virale), în cazul gripei e adevărat, dar mecanismele virale sunt adesea comparabile. Deci, iată! Am văzut o criză, am văzut o negare a instituțiilor și realizărilor lor. Senatul a avut totul scris în raportul lor H1N1, era analizat și decorticat totul în această problemă a vaccinurilor, a politicilor de laborator, etc. Nu înțeleg de ce nu s-a ținut cont. Există un refuz al expertizei: Dl. Didier Raoult de la IHU Marsilia și toți colegii mei oameni de știință care nu sunt ascultați,  a fost un refuz îngrijirilor, iar asta e foarte grav! Pentru că există un tratament posibil pentru Covid-19. Există chiar mai multe. Înainte vorbeam numai despre Hidroxiclorochină. De fapt, există duo-ul macrolidă – zinc, adică antibioticul Zithromax + zinc, cu sau fără Hidroxiclorochină (duo sau trio). Există Ivermectina și multe alte soluții care sunt mai puțin cunoscute și mai puțin studiate. Ce este Ivermectina? Este un antiparazitar. După o singură doză terminați afacerea. În orice caz, e foarte interesant. Iată, deci, că soluții de tratament există și sunt molecule pe care le cunoaștem de multă vreme. Este și Clofoctolul care era sub formă de supozitoare când era administrat chiar și copiilor și care a fost retras de pe piață, cu toate că Institutul Pasteur spune că era extraordinar. Să ne întrebăm de ce nu este folosit? Iată, deci, că soluții există. Vaccinarea, o repet, prezintă anumite probleme. ARN-ul poate deveni ADN, iar ADN-ul poate să se integreze în genom. De unde știu că Pfizer știe că există acest risc? Pentru că au tratat pacienții cu HIV separat. Ce au pacienții cu HIV? Îmi veți spune că sunt imunodeprimați. Da. Și sunt purtători ai unui retrovirus care conține transcriptaza inversă, iar aceasta este capabilă să transforme ARN în ADN și există, astfel, un risc de integrare. 

R:  Ni se explică faptul că e imposibilă această inversare.

AHC:  Ni se explică și am fost stupefiată că foști colegi de la Institutul Imagine Necker au o imagine îngustă și răspund în același interviu din Franceinfo spunând că nu este posibil, dar vorbesc totuși de pacienți HIV, deci știu că unele persoane pot avea virus.

Ceea ce poate nu știu este că putem avea virusuri care nu sunt HIV, virusuri tăcute, spumavirusuri (spumaretrovirusuri) care pot furniza transcriptaza inversă. De unde să știu eu dacă aveți sau nu spumavirus? Nu știu pentru că este silențios, nu provoacă simptome. Deci, nu știm. În mod evident trebuie să spunem că nu știm. Iar dacă, într-adevăr, nu există nici un risc de transmitere la descendenți, atunci de ce există pagini și pagini întregi în protocolul Pfizer dedicate faptului că este foarte important să fi sub anticoncepționale sau să ai raporturi (sexuale) protejate sau chiar să faci vasectomie – în cazul bărbaților? Cu alte cuvinte, exprimă foarte clar în protocolul lor că nu trebuie să existe riscul de sarcină, indiferent că e vorba de femeie sau bărbat. Nu este un lucru banal. Cum să explicăm aceasta dacă nu prin faptul că există riscul transmiterii la generația următoare?

R: Într-adevăr, Alexandra Henrion-Caude cred că ne vom revedea pentru că mai există multe lucruri de spus.

AHC: Da.

R: Vă mulțumesc! Profit de ocazie pentru a informa telespectatorii că ați înființat un canal Youtube care funcționează pentru moment, cred că se numește Alexandra Henrion-Caude și un cont Twitter pe care îl găsim rapid căutând Henrion Caude. Deci, dacă doriți să urmăriți…

AHC: @CaudeHenrion cu C mare și H mare.

R: Perfect! Ei bine, știți totul. E momentul să ne luăm rămas bun, Alexandra Henrion-Caude, până data viitoare.  Vă propun tuturor să nu uitați să împărtășiți și altora, să comentați acest video dacă doriți. Voi încerca să răspund. Vă dau întânire săptămâna viitoare. Pe curând!

AHC: La revedere, Elise!

Ivermectina ca tratament terapeutic pentru infecția cu SARS-CoV-2

ian.22

Actuala pandemie SARS-CoV-2 a eclipsat epidemia de gripă porcină în ceea ce privește numărul de infecții (în prezent> 70 milioane) și decese (> 1,6 milioane, cu> 310.000 dintre acestea doar în SUA) la nivel mondial. Căutarea antiviralelor prin reutilizarea medicamentelor existente s-a dovedit provocatoare (de exemplu, a se vedea Ref. [ 42 , 43 ]), un aspect important al reutilizării fiind nevoia percepută de a atinge niveluri terapeutice în plămâni. Modelarea farmacocinetică publicată, bazată atât pe nivelurile de ivermectină realizabile în serul uman din dozarea standard a tratamentului parazitar, cât și pe experimente robuste pe animale mari, unde pot fi măsurate nivelurile pulmonare de ivermectină, indică faptul că concentrațiile de ivermectină de 10 ori mai mari decât c. 2,5 μM EC 50 indicat prin in vitro experimente (tabel 2) sunt probabil realizabile în plămâni în cazul SARS-CoV-2 [ 39 ]; modelarea bazată pe diferite ipoteze prezice valori mai mici, dar evidențiază stabilitatea pe termen lung a ivermectinei în plămâni (timp de peste 30 de zile) pe baza datelor de la animale [ 40 ]. De asemenea, trebuie remarcat faptul că au fost descrise formulări lichide pentru administrarea intravenoasă a ivermectinei cu acțiune îndelungată, administrarea de aerosoli, de asemenea, în curs de dezvoltare, pentru a permite administrarea ivermectinei să atingă concentrații chiar mai mari pentru a aborda SARS-CoV-2, în timp ce utilizarea ivermectinei în combinația cu alți agenți poate spori eficacitatea la doze mai mici.

Ivermectina ca tratament pentru SARS-CoV-2 la om a fost deja aprobată în mai multe state și țări, inclusiv Republica Peru [ 44 ] și regiunea Beni de nord-est a Boliviei [ 45 ]

. Important, aproape 70 de studii din întreaga lume testează în prezent beneficiul clinic al ivermectinei pentru tratarea sau prevenirea SARS-CoV-2 (veziTabelul 3); acestea includ variații ale regimurilor de dozare, terapii combinate (rezultate preliminare pentru NCT04523831 înTabelul 3, # 45) [ 46 , 47 ] și protocoale profilactice. 

În ceea ce privește acesta din urmă, rezultatele preliminare ale studiului recent finalizat NCT04422561 (Tabelul 3, # 22 și nota de subsol), examinând contactele apropiate familiale asimptomatice ale pacienților cu COVID confirmate, relevă faptul că două doze de ivermectină la 72 h diferă doar 7,4% din 203 subiecți care raportează simptome ale infecției cu SARS-CoV-2, în contrast puternic cu controlul netratat subiecți, dintre care 58,4% au raportat simptome, subliniind potențialul ivermectinei ca profilactic.

Rezultatele studiilor retrospective / observaționale [ [48] , [49] , [50] , [51] , [52]] sunt, de asemenea, conforme cu beneficiul clinic. Spitalul Medical College Mymensingh (Bangladesh) a raportat că niciunul dintre 115 subiecți cărora li s-a administrat o doză unică de 12 mg de ivermectină nu a dezvoltat pneumonie / complicații cardiovasculare, comparativ cu 9,8% (pneumonie) și 1,5% (accident vascular cerebral ischemic) la 133 de subiecți martori [ 49].].

În plus, semnificativ mai puțini pacienți din grupul cu ivermectină au dezvoltat suferință respiratorie (2,6 față de 15,8%) sau au necesitat oxigen (9,6 față de 45,9%), antibiotice (15,7 față de 60,2%) sau tratament de terapie intensivă (0,09 față de 8,3%). Pacienții tratați cu Ivermectină au devenit negativi cu SARS-CoV-2 semnificativ mai repede (mediană 4 comparativ cu 15 zile), au avut spitalizări semnificativ mai scurte (mediană 9 față de 15 zile) și mortalitate semnificativ mai mică (0,9 vs 6,8%).

Deși au fost utilizate combinații de terapii, rezultatele unui studiu de cohortă cu 196 de pacienți (ICON – Ivermectin în COvid Nineteen – studiu) la Centrul Medical Broward Health (Florida, SUA) [ 50]] indică o reducere semnificativă a mortalității (13,3%) la subiecții cărora li se administrează 0,2 mg / kg ivermectină (a doua doză opțională 8 zile mai târziu), comparativ cu 24,5% mortalitate la cei care nu primesc ivermectină, cu diferențe mai semnificative la pacienții cu afectare pulmonară severă (rate de mortalitate) de 38,8 versus 80,7%). 

Deși aceste rezultate timpurii sunt în concordanță cu eficacitatea, este clar că doar rezultatele studiilor clinice randomizate de mari dimensiuni (Tabelul 3) va stabili definitiv utilitatea ivermectinei pentru tratarea sau prevenirea infecției cu SARS-CoV-2. Este de sperat că rezultatele acestor studii vor apărea în următoarele câteva luni pentru a documenta acreditările ivermectinei sau altfel ca un tratament terapeutic viabil pentru infecția cu COVID-19 și potențial infectarea cu mulți alți viruși.

extras din

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7577703

Efectul Arbidol (Umifenovir) asupra COVID-19: un studiu controlat randomizat

ian.22

Marzieh Nojomi 1,  Zeynab Yassin 2,  Hossein Keyvani 3,  Mahin Jamshidi Makiani 4,  Maryam Roham 4,  Azadeh Laali 5,  Nasir Dehghan 6,  Mehrnaz Navaei 7,  Mitra Ranjbar 8Afilieri extinde

Articol PMC gratuit

Abstract

Context: Tratamentul pacienților cu COVID-19 a inclus îngrijire de susținere de ameliorare a simptomelor a bolii. Deși Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu a recomandat niciun tratament eficient pentru COVID-19, există unele rapoarte despre utilizarea medicamentelor antivirale. Scopul acestui studiu este de a determina efectul Arbidol (ARB) asupra bolii COVID-19.

Metode: Folosind un studiu controlat randomizat, deschis, am examinat eficacitatea ARB la pacienții cu COVID-19 într-un spital didactic. O sută de pacienți eligibili cu diagnostic de COVID-19 au fost recrutați în studiu și repartizați aleatoriu în două grupuri fie de hidroxiclorochină urmată de KALETRA (Lopinavir / ritonavir), fie de hidroxiclorochină urmată de ARB. Rezultatul principal a fost durata spitalizării și îmbunătățirea clinică la 7 zile după internare. Criteriile de îmbunătățire au fost ameliorarea tusei, dispneei și febrei. Timpul până la ameliorarea febrei a fost, de asemenea, evaluat pentru cele două grupuri. Fără abandon, 100 de pacienți au fost incluși în studiu pentru analiza finală la un nivel de semnificație de 0,05.

Rezultate: Vârsta medie a pacienților a fost de 56,6 (17,8) ani și 56,2 (14,8) ani în grupurile ARB și, respectiv, KALETRA. Majoritatea pacienților erau bărbați din cele două grupuri (66 și 54%). Durata spitalizării în grupul ARB a fost semnificativ mai mică decât brațul KALETRA (7,2 față de 9,6 zile; P = 0,02). Timpul până la apariția febrei a fost aproape similar în cele două grupuri (2,7 față de 3,1 zile în brațele ARB și, respectiv, KALETRA). Rata de saturație a oxigenului periferic a fost semnificativ diferită după 7 zile de admitere în două grupuri (94% față de 92% în grupurile ARB și respectiv KALETRA) (P = 0,02). Pe baza analizei de regresie liniară multiplă, IHD, nivelul Na și saturația de oxigen la momentul internării și tipul terapiei au fost variabilele ajustate independente care au determinat durata spitalizării la pacienții cu COVID-19.

Concluzie: Descoperirile noastre au arătat că Arbidol, în comparație cu KALETRA, contribuie semnificativ la îmbunătățiri clinice și de laborator, inclusiv saturația periferică a oxigenului, necesitând internări în UCI, durata spitalizării, implicări CT toracice, WBC și ESR. Vă sugerăm studii suplimentare asupra ARB împotriva COVID-19 utilizând dimensiuni mai mari ale eșantionului și design multicentric.

Înregistrare proces: IRCT20180725040596N2 pe 18 aprilie 2020.

Cuvinte cheie: Arbidol; COVID-19; Virusul corona; Eficacitate.

Declarație privind conflictul de interese

Autorii declară că nu au „interese concurente”.

Cifre

Fig. 1

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33317461/

Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae: Vaccinarea anti Covid-19 – între optimism și reticență. Adevărul vă va face liberi!

dec.11

Vasile Astărăstoae, Art-Emis.ro: În aceste zile, agenda publică, paradoxal, nu esta acoperită de campania electorală, ci de problema vaccinului anti-Covid. Anunțul făcut de trei firme, privind punerea pe piață, probabil, în decembrie, a unui vaccin a împărțit lumea între optimism exagerat și reticență. Optimismul este manifestat mai ales de cei care au gestionat pandemia, adică de clasa politică. Este și normal, deoarece s-a constatat că lumea traumatizată de mesajele apocaliptice și confruntată cu efectele unei crize medicale și social-economice a devenit tot mai refractară la măsurile (ineficiente) introduse. Era momentul să se transmită și un mesaj optimism. Cu ochii pe sondajele de opinie, politicienii s-au repezit să îmbrățișeze teza că avem un vaccin eficient și că apare „o luminiță în depărtare”. Același optimism debordant l-am văzut și la o serie de medici, trompete pe sticla televizoarelor, care, după ce ne-au prezentat o imagine înfiorătoare a pandemiei, acum propovăduiesc vaccinul ca un panaceu pentru Covid-19, deși nu știu nimic despre el.

Cu toate acestea, o asemenea viziune nu este împărtășită de un număr important de persoane. O parte a medicilor și a populației este reticentă și, mai mult, nu dorește să se vaccineze. În discuții avute într-un un grup multinațional (pe zoom), din care fac parte și persoane cu expertiză în domeniul cercetării farmaceutice (de exemplu, un profesor la o facultate de farmacie din Elveția, care lucrează în cercetare de 35 de ani la o mare companie farmaceutică), am încercat să vedem de ce există această reticență.

Sintetizând, iată câteva elemente:

– Firmele producătoare ale vaccinului nu au niciun fel de experiență si expertiză în acest domeniu. Moderna este un start-up, care a profitat de această oportunitate (cererea de vaccin). Pfizer/BioNTech și AstraZeneca nu au mai produs vaccinuri până-n prezent. Cu alte cuvinte, s-au calificat rapid și asta ridică un semn de întrebare.

– În afara unor comunicate vagi, rezultatele nu au fost supuse analizei în lumea științifică. Ni se comunică că este o nouă tehnologie de biologie moleculară, utilizată pentru prima oară în domeniul producerii vaccinului, dar nu ni se comunică efectele secundare, indicațiile/contraindicațiile, iar eficiența vaccinului a crescut de la o zi la alta precum aluatul la dospit (în decurs de o săptămână de la 85% la 95%).

– În producerea unui vaccin, există anumite faze,care au un anumit interval de timp și un anumit număr de voluntari pe care se testează. Aceste faze, în primul rând, evaluează toxicitatea, apoi, dozele terapeutice și în final, eficiența și efectele secundare. Calculând la minimum, apare imposibil ca să fie parcurse toate fazele într-un interval de 8-9 luni. Este adevărat că, într-un comunicat, firma „Pfizer” a anunțat că faza 2 și faza 3 s-au desfășurat concomitent, dar acest lucru nu este recomandat, mai ales la un vaccin nou.

– Deoarece este o tehnologie nouă, studiul clinic este un studiu de cercetare pe subiecți umani și trebuie să îndeplinească anumite cerințe științifice și etice, ceea ce crește timpul de elaborare a concluziilor.

– Este singurul vaccin la care temperatura de păstrare este între -78ºC și -80ºC.. S-a comunicat că, dacă nu este păstrat la o asemenea temperatură, vaccinul se inactivează. Nu s-a spus ce se întâmplă dacă un vaccin inactivat este injectat unei persoane. Dacă nu ar avea niciun efect, ar fi doar o problemă de eficiență. Dar s-ar putea ca, dată fiind tehnologia genetică utilizată cu A.R.N.-pur, vaccinul inactivat să producă efecte secundare importante. Nu știm dacă acest lucru a fost studiat.

În lume, există patru mari corporații, care au obiect de activitate exclusiv producerea de vaccin. Din momentul aparției pandemiei, acele corporații (cu un personal cu vastă expertiză și experiență în domeniu) au anunțat că lucrează la un vaccin. Până-n prezent, nu au anunțat punerea pe piață a unui vaccin anti-Covid. Lucrul acesta ține de credibilitate și încredere: dacă aceste firme ar pune pe piață un vaccin insuficient studiat și acesta s-ar dovedi ineficient sau cu efecte secundare majore, ar intra rapid în faliment. Pentru „Pfizer” sau „AstraZeneca” nu există acest risc. Dacă ar da faliment divizia nou înființată de vaccinuri, ele vor rămâne pe piață prin celelalte produse medicamentoase pe care le comercializează. Un lucru, care atrage atenția asupra eticii, este faptul că în momentul în care „Pfizer” a anunțat noul vaccin și acțiunile la bursă au crescut la un nivel record, „CEO-ul Pfizer” și-a vândut acțiunile. (Citește mai mult: Art-Emis.ro)

Studiile clinice demonstrează că vitamina D combate COVID-19 în spitale

dec.10

Către: Persoană care lucrează într-un spital
Subiect: Studiile clinice demonstrează că vitamina D combate COVID-19 în spitale

Până acum au fost publicate 3 studii clinice de mare succes (31 de studii în curs)

  1. COVID-19 a fost învins de calcifediol de vitamina D în Spania – pilot RCT 29 august 2020
    • studiul a folosit o formă cu acțiune mai rapidă la vitaminei D, care este disponibilă numai pe bază de rețetă
  2. COVID-19 a învins de 3 ori mai repede cu 420.000 UI nanoemulsie vitamina D – RCT 12 noiembrie 2020 – furnizorul nu este declarat
  3. De 2 ori mai puține decese COVID-19 observate cu 300.000 UI de vitamina D


Un studiu care a oferit vitamina D prea târziu (10 zile după infecție) a constatat că nu a ajutat (și nici nu a făcut rău)

4 meta-analize ale multor observații, cum ar fi de 1,8 ori mai susceptibile de a muri de COVID-19 dacă este scăzută vitamina D și 2 recenzii

În plus, 35 de studii observaționale au descoperit că un nivel vitamina D mai mare este asociată cu mai puțin COVID-19

Spitalele ar putea încerca să ofere 200.000 UI de vitamina D celor infectate cu COVID-19
     cât mai curând posibil: după testul pozitiv sau la internare

Vitamina D poate fi obținută la farmacii atât în ​​interior, cât și în afara spitalului.
Vitamina D vine de obicei în 5.000 UI capsule (va avea nevoie de 40 de capsule)

50.000 de capsule UI pot fi obținute de majoritatea furnizorilor medicali sau Amazon

Nu s-au observat probleme în studii COVID-19, dar în cazuri rare nu trebuie folosite vitamina D

Vitamina D este, de asemenea, excelentă pentru personal și pacienți ambulatori – reducere de 2 ori a infecției cu COVID-19

Pentru mai multe informații, consultări: COVID-19 tratat cu vitamina D – studii, rapoarte, videoclipuri
Începând cu date de 9 decembrie avea:  36 de studii,  4 rezultate ale studiilor, 6 meta-analize și recenzii, 35 de observații, 18 recomandări, 35 de asociații, 81 de speculații, 30 de videoclipuri

Vă rugăm să trimiteți această scrisoare oamenilor pe care îi cunoașteți în spitale etc. din întreaga lume

Această scrisoare va fi actualizată săptămânal, incluzând mai multe rezultate RCT etc.

Vă rugăm să trimiteți sugestii, comentarii, formulări, actualizări de știri etc. pentru această pagină la hlahore@gmail.comVizitatorii care sunt înregistrați și autentificați pot fi anunțați despre actualizările acestor pagini făcând clic peUrmați această pagină pentru actualizări   în partea de jos a acestei pagini

Multe studii clinice sunt în curs de utilizare a vitaminelor D pentru a combate COVID-19

https://vitamindwiki.com/Clinical+trials+are+proving+that+Vitamin+D+fights+COVID-19+in+hospitals

Pacientul cu COVID cu sepsis recuperează „remarcabil” după megadoza de vitamina C

dec.6

De reporterul medical național  Sophie Scott  și de echipa de raportare specializată  Lucy Kent  și  Loretta Florance Postat acum 4 zile, actualizat în urmă cu 3 zile

Cercetătorii Dr. Yugeesh Lankadeva și profesorul Clive May într-o sală de operații.
Cercetătorii Dr. Yugeesh Lankadeva și profesorul Clive May au inversat sepsisul la animalele cu o megadoză de vitamina C. (ABC News: Loretta Florance)

Un tânăr australian care era grav bolnav de COVID-19 și suferea de stadii incipiente de sepsism a recuperat remarcabil după ce i s-au administrat doze masive de vitamina C, potrivit medicilor săi.

Puncte cheie:

  • Sepsisul este o cauză comună de deces la persoanele grav bolnave cu COVID-19
  • Cercetătorii de la Institutul Florey au folosit megadoze de vitamina C pentru a trata sepsisul la animale
  • Medicii de la Spitalul Austin au încercat tehnica pe un pacient grav bolnav, care apoi a recuperat „remarcabil”

Profesorul Rinaldo Bellomo, director de terapie intensivă la Austin Health din Melbourne, a declarat că sănătatea tânărului de 40 de ani a început să se deterioreze semnificativ de la COVID-19, bărbatul pierzând funcția renală și tensiunea arterială scăzând.

Sepsisul – o afecțiune care pune viața în pericol, care apare atunci când corpul își dăunează propriilor organe în timp ce răspunde la o infecție – începea să-și prindă corpul și timpul se scurge.

„Aveam de-a face cu cineva foarte rău. Ne-am simțit într-o situație foarte dificilă, iar viața pacientului era amenințată grav ”, a spus el.

Profesorul Bellomo știa că cercetătorii de la Institutul Florey au avut câteva descoperiri experimentale promițătoare care utilizează megadoză vitamina C pentru a trata sepsisul. Pentru cele mai recente știri despre pandemia COVID-19, citiți blogul nostru live de coronavirus.

Cu acordul familiei, medicii i-au acordat pacientului același tratament pe care cercetătorii Florey îl testaseră la animale.

Profesorul Rinaldo Bellomo zâmbește și se uită la distanță.
Profesorul Rinaldo Bellomo spera că rezultatele promițătoare ale laboratorului cercetătorilor se vor traduce într-un rezultat bun pentru pacientul său (ABC News: Loretta Florance)

Bărbatului i s-a administrat o doză inițială de 30 de grame de ascorbat de sodiu (vitamina C) timp de 30 de minute, apoi o doză de întreținere de 30 de grame în șase ore și jumătate.

„Acesta este echivalentul a 5.000 de portocale care îi pompează prin vene”, a spus profesorul Bellomo.

Un supliment fără prescripție medicală de vitamina C este de 500 mg, ceea ce înseamnă că această megadoză a fost de 60 de ori mai mare decât doza normală și a trebuit să fie administrată în condiții de spital.

Sepsisul este o afecțiune care pune viața în pericol și apare atunci când răspunsul organismului la o infecție își dăunează propriilor organe și țesuturi. Mesajul unui supraviețuitor al sepsisului În câteva zile, Mick O’Dowd a trecut de la un tată sănătos, iubitor de sport, la un amputat cvadruplu. Aceasta este povestea sa extraordinară și avertismentul său către alții despre cum o simplă durere în gât sau chiar o mușcătură de țânțar poate deveni mortală. Citeste mai mult

Organele încep să eșueze și pacientul intră în șoc septic.

Este cea mai frecventă cauză de deces în unitățile de terapie intensivă și o cauză comună de deces pentru persoanele grav bolnave de COVID-19.

Adesea, pacienții  trebuie să aibă membrele amputate pentru a supraviețui.

Profesorul Bellomo a spus că după ce pacientul a avut megadoză de vitamina C, modificările au fost „’remarcabile”.

„Într-o perioadă scurtă de timp, am văzut o reglare îmbunătățită a tensiunii arteriale, a nivelului arterial de oxigen din sânge și a funcției renale”, a spus el.

Temperatura sa s-a îmbunătățit, de asemenea.

„Pacientul a putut fi scos de la ventilația mașinii la 12 zile după începerea tratamentului cu ascorbat de sodiu și externat din spital fără complicații 22 de zile mai târziu”, a spus el.

„Acest lucru nu poate fi adevărat”

Profesorul Clive May al Institutului Florey colaborase de mai mulți ani cu profesorul Bellomo, ținându-l la curent cu rezultatele promițătoare pe care le vedeau în laborator cu tratamentul sepsisului.

„Nu ne-a crezut. El a spus că „acest lucru nu poate fi adevărat”, a spus profesorul May.

Colegul doctor Yugeesh Lankadeva a trimis medicului de terapie intensivă videoclipuri cu ceea ce se întâmpla în laborator.

„Profesorul Bellomo s-a legănat literalmente la ușa laboratorului a doua zi … pentru că el a spus:„ Trebuie să văd asta pentru ochii mei ”, a spus el.

„Când a venit și când au văzut-o, toți au fost foarte uimiți de cât de repede sa inversat boala făcând acest tratament.”

Cercetătorii Dr. Yugeesh Lankadeva și profesorul Clive May stau în spate într-o sală de operații.
Cercetătorii Dr. Yugeesh Lankadeva și profesorul Clive May testaseră tratamentul la animale (furnizat: Institutul Florey de Neuroștiințe și Sănătate Mentală)

Profesorul May studiază septicemia de aproape două decenii.

Cercetările sale, care tocmai a fost publicată în revista Critical Care Medicine, au arătat că administrarea de megadoză vitamina C animalelor cu sepsis ar putea inversa efectele bolii.

„Nu am văzut niciodată vreun tratament înainte ca acest lucru să poată face asta”, a spus el.

„A da această doză de vitamina C este complet revoluționar. Răspunsul a fost destul de remarcabil. ”

El a spus că funcția inimii, rinichilor, ficatului, plămânilor și creierului animalului a început să se îmbunătățească semnificativ la doar trei ore de la obținerea megadozei vitaminei.

„Dacă tratamentul funcționează la fel de bine la pacienți ca și în studiile noastre pe animale, cred că va revoluționa complet tratamentul pacienților septici în unitățile de terapie intensivă din întreaga lume”, a spus profesorul May.

Dr. Yugeesh Lankadeva, profesorul Rinaldo Bellomo și profesorul Clive May (de la stânga la dreapta) stau unul lângă altul.
Dr. Yugeesh Lankadeva, profesorul Rinaldo Bellomo și profesorul Clive May (de la stânga la dreapta) au fost încântați când tratamentul a avut succes (furnizat: Institutul Florey de neuroștiințe și sănătate mintală)

Dar a subliniat că persoanele cu COVID-19 sau orice altă boală nu ar trebui să încerce același tratament acasă.

„Nu vrem ca oamenii să iasă și să cumpere zece sticle de vitamina C și cred că le va rezolva problemele – asta ar face doar să se simtă foarte rău”.

Experții solicită prudență

În timp ce rezultatul pare promițător pentru pacientul grav bolnav din Melbourne și pentru studiile pe animale, experții au spus că studiile anterioare care utilizează doze mari de vitamina C pentru a trata sepsisul au fost amestecate.

Profesorul Simon Finfer, de la Institutul George pentru Sănătate Globală, cercetează sepsisul de mai bine de 25 de ani.

„Am văzut atât de multe tratamente care par să funcționeze în modele animale și rapoarte de caz, dar nu s-au dovedit eficiente în studii mari”, a spus el.

„Industria farmaceutică a cheltuit 10 miliarde de dolari încercând să găsească un glonț magic pentru sepsis.”

Yugeesh Lankadeeva deține o sticlă de soluție de ascorbat de sodiu.
Cercetătorii folosesc soluția de ascorbat de sodiu vitamina C, care nu are aceeași aciditate ca vitamina C. obișnuită (ABC News: Loretta Florance)

Dar, de asemenea, a spus că este important să păstrăm o minte deschisă.

„Dacă ceva se dovedește util, trebuie să efectuăm studii pentru a stabili dacă există sau nu un beneficiu.”

O analiză din 2020 a dovezilor științifice publicată în Jurnalul Asociației Medicale Americane a constatat că doza mare de vitamina C administrată singură sau cu steroizi nu a oferit „un beneficiu semnificativ de supraviețuire” pentru pacienții cu sepsis sau șoc septic.

Analiza a constatat că administrarea de doze mari de vitamina C „pentru orice eventualitate” sau „ca măsură de ultimă instanță” ar putea avea consecințe negative, cum ar fi întârzierea terapiilor dovedite, cum ar fi utilizarea promptă a antibioticelor.

Un nou proces ar putea aduce răspunsuri

Profesorul Bellomo a spus că multe dintre studiile anterioare au folosit o doză mai mică de vitamina C decât cercetătorii au făcut atât în ​​studiul pe animale, cât și în Austin, la pacientul cu COVID-19.

Cantitatea de vitamina C administrată în acest studiu a fost de 50 de ori mai mare decât oricare alta încercată anterior pentru sepsis.

Medicii de la Austin Health din Melbourne au început acum un studiu controlat randomizat, oferindu-le unor pacienți cu șoc septic o megadoză de vitamina C și unii un placebo.

Probele de sânge vor fi colectate pentru a evalua răspunsul imun al pacienților.

Cercetătorii Dr. Yugeesh Lankadeva și profesorul Clive May stau într-o sală de operații.
Cercetătorii Dr. Yugeesh Lankadeva și rezultatele de laborator ale profesorului Clive May au dat dovadă de o mare promisiune (furnizat: Institutul Florey pentru Neuroștiințe și Sănătate Mentală)

Cercetătorul dr. Yugeesh Lankadeva a declarat că studiul va contribui la stabilirea „dozei și tratamentului optim” care ar putea fi utilizate de medicii de terapie intensivă în tratarea sepsisului ca „opțiune potențială de salvare a vieții pentru pacienții cu insuficiență multi-organică”.

În ceea ce îl privește pe bărbatul din Melbourne, care a reușit să iasă din spital după tratamentul experimental, medicul său, profesorul Bellomo, a spus că este un stimulent pentru a continua să testeze această abordare.

„Am fost încurajați, desigur”, a spus el.

„Acest lucru ne-a oferit muniții suplimentare pentru a investiga această intervenție, pentru a înțelege care ar putea fi mecanismele și gradul de realizare care ar putea proveni din aceasta.”

În timp ce Australia face bine COVID-19 sub control, el a spus că medicii din întreaga lume au fost deja în contact pentru a afla mai multe despre tratamentul cu megadoză.

https://www.abc.net.au/news/2020-12-03/mega-dose-of-vitamin-c-treats-sepsis-florey-institute-austin/12939202

Virgiliu Gheorghe: „Dacă s-ar trata boala de la început, nu ar mai muri oamenii de COVID-19”. Aflați aici cum să evitați moartea dacă vă îmbolnăviți de COVID. Care sunt primele semne și cu ce tratament trebuie început. INTERVIU FAMILIA ORTODOXĂ

dec.6

Virgiliu Gheorghe: „Dacă s-ar trata boala de la început, nu ar mai muri oamenii de COVID-19”. Aflați aici cum să evitați moartea dacă vă îmbolnăviți de COVID. Care sunt primele semne și cu ce tratament trebuie început. INTERVIU FAMILIA ORTODOXĂ

  

Este Covid-19 o boală aducătoare de moarte? Răspunsul nu este nici „da”, nici „nu”, ci „după cum este abordată această patologie extrem de contagioasă”. Din păcate, se pare că noi, ca societate, suntem mai puțin pregătiți să facem față acestei viroze, față de pericolul pe care l-ar putea constitui ea cu adevărat pentru sănătatea publică. Interviul cu dr. Virgiliu Gheorghe este una dintre mărturiile faptului că această boală poate fi învinsă dacă este tratată din timp, potrivit descoperirilor medicale existente la această oră, se scrie în cel mai recent număr al Revistei Familia Ortodoxă, care îl omagiază la 100 de ani de la nașterea la Ceruri pe Sfântul Nectarie din Eghina, vindecătorul de boli grave. Cu permisiunea redacției Familia Ortodoxă, căreia îi aducem mulțumirile noastre, reproducem integral prima parte a acestui interviu cu bioeticianul Virgiliu Gheorghe.


– Domnule Virgiliu Gheorghe, cum vedeți pandemia acum, la debutul celui „de-al doilea val”? 

– Sunt foarte multe de spus. În primul rând, sunt mai puțin speriat acum decât în urmă cu 6 luni de gravitatea bolii. Este, cum am spus și atunci, extrem de contagioasă, dar nu atât de mortală precum se crede. Am convingerea că ar muri foarte puțini oameni, mai puțini decât la o gripă obișnuită, dacă bolnavii ar fi tratați de la început cum trebuie. E adevărat, și asupra acestui punct aș insista: boala aceasta nu este o gripă obișnuită. Mai mult, are câteva caracteristici care o deosebesc clar de cele mai multe boli cunoscute. Acesta este și unul dintre argumentele faptului că virusul a fost asamblat genetic în laborator din anumite secvențe, cum sunt cele de la HIV, secvențe adiționate unui coronavirus obișnuit.’

 – Și cum anume ar trebui să fie tratată boala de la început?

 – Vedeți dumneavoastră, formele severe sunt, în majoritatea cazurilor, forme netratate cel puțin o săptămână, dacă nu 10 zile de la apariția primelor simptome. Pur și simplu, oamenii iau un Paracetamol și așteaptă să le treacă. Iar boala trece astfel, destul de ușor, statistic vorbind, la 80-90% din populație. Există însă ceilalți, la care boala se agravează, plămânul începe să sufere, sunt spitalizați, iar unii dintre ei, mai cu seamă cei cu comorbidități, riscă ventilația mecanică și decesul.

PRIMUL MOTIV AL NETRATĂRII BOLII ESTE NEACCEPTAREA EI

– De ce credeți că oamenii nu se tratează corespunzător? 

– În primul rând, majoritatea oamenilor greu acceptă că au Covid-19, din cauza isteriei produsă în mass-media privind această boală. Discuțiile despre boală nu au aproape nimic cu lupta populației împotriva bolii, ci doar cu măsurile de necontaminare. Știți ce sugerează aceasă atitudine? Faptul că viroza aceasta ar fi ceva cumplit, un fel de ciumă sau lepră, că ești condamnat, așa că trebuie să ne concentrăm pe ce putem face ca să ne păzim, să nu o luăm. Dar nu-i deloc așa. Este o boală ca oricare alta, iar oamenii care sunt pregătiți să lupte cu ea ‒ nu stând cu masca pe față și „la distanță” de ceilalți ‒ nu vor întâmpina probleme să o depășească fără mari dificultăți, cel mult cu izolarea în casă timp de 14 zile. Așadar, spaima indusă de mass-media îi determină pe oameni să nu poată accepta că sunt bolnavi, și chiar să evite oricare tratament specific coronavirusului. Pur și simplu, nu vor să creadă că au coronavirus! Aud foarte des scuze de genul: „Am stat cu aerul condiționat deschis”, „M-a tras curentul după ce am făcut baie”, „Am mâncat o înghețată” etc. ‒ orice argument al stării de boală pe care o resimt, numai să nu cadă sub suspiciunea de Covid-19. Aceasta înseamnă că primul motiv al netratării bolii este neacceptarea ei, dar nu și singurul. Alții, auzind sau constatând că cineva apropiat a trecut foarte ușor peste boală, nu fac altceva decât să o trateze cu multă răbdare și cu ceva Paracetamol, ca să micșoreze febra. Ei nu știu că există factori de risc și că, întrunind câțiva, vor face o formă mai gravă. După o săptămână, deja începe să fie târziu pentru o intervenție terapeutică, iar când ajung la spital, intră deja în Terapie Intensivă și riscă intubarea și moartea. Cunosc mai multe astfel de cazuri, inclusiv medici.

– La medici cum se explică acest comportament? 

– Sunt și ei oameni, trăiesc în aceeași societate sufocată mediatic cu multe informații de proastă calitate și, din păcate, dacă nu au fost implicați direct în lupta cu Covid-ul în spitale, nu știu mai nimic despre tratarea bolii. Aceasta este și o a treia cauză pentru care oamenii mor practic în casă, netratați, în condițiile în care boala s-ar fi putut controla ușor din prima zi. Am cunoscut cazuri în care s-a ajuns în pragul Terapiei Intensive din cauza medicului de familie, care și-a tratat pacientul de Covid cu Teraflu, Sinupret și Paracetamol. Altul și-a dus pacientul în aceeași stare gravă, recomandându-i Tamiflu. Atât Teraflu, cât și Tamiflu nu fac altceva decât să mai încarce cu toxicitate un organism care deja a ajuns, în scurt timp, destul de tarat din cauza virusului. Într-un alt caz, omul murea acasă așteptând răspunsul de la testul Covid, care întârzia să vină de trei zile, iar medicul nu voia să-i recomande nici măcar un anticoagulant sau un antiinflamator, sub motivul că nu știe sigur dacă are Covid-19. Oricum, nici când a aflat nu și-a asumat nici o responsabilitate. Omul a scăpat până la urmă cu ajutorul lui Dumnezeu, după o internare de câteva săptămâni bune în spital. Dar nu toți au avut același noroc. ADVERTISEMENT

– Considerați că tratamentul ar trebui început și fără diagnosticul de Covid-19? 

– Se poate face o minimă prevenție, adică să se recomande anumite suplimente și medicamente care te pun la adăpost, fără să-ți primejduiască sănătatea cu efectele lor adverse. Dar observăm un paradox: pentru o răceală obișnuită, mulți medici se grăbesc să dea antibiotice, și chiar pe termen lung, iar în cazul Covid-ului cu manifestări pulmonare evidente, nu o fac până nu vine testul de la RT-PCR! De asemenea, de când e lumea, diagnosticul unei boli se pune pe baza semnelor clinice, iar în Covid acest lucru parcă ar fi în mod tacit interzis. E un paradox care nu poate fi explicat decât prin frica paralizantă cu care societatea tratează Covid-ul, și nu prin rațiunea de care ar fi nevoie ca această boală să fie întâmpinată și vindecată. SPECIFICITATEA SIMPTOMELOR DE COVID-19

– Și care ar fi semnele clinice care ne indică contaminarea cu Covid-19? 

– Boala aceasta poate avea o mulțime de semne, de multe ori complet diferite de la o persoană la alta. La mulți debutează cu o durere de cap foarte puternică. La alții apare o stare de oboseală excesivă, o stare de greață, încât nu pot mânca mai nimic, sau diaree. La alții, o ușoară usturime în gât și o febră mică, gen 37.5, care trece la Paracetamol, dar revine. Mai sunt durerile musculare, pierderea gustului și a mirosului, dureri în piept și în spate, în dreptul plămânilor, tuse ușoară, cu un sentiment de disconfort la respirație. Am văzut, în forme foarte ușoare, un debut cu dureri în zona sinusurilor sau a ganglionilor limfatici din zona gâtului. Bineînțeles, o parte dintre aceste simptome apar și în alte viroze sau răceli, dar există și o anumită specificitate. De pildă, durerile de cap debutează brusc și sunt extrem de intense. Când sunt asociate și cu o stare de oboseală excesivă, e foarte probabil să fie Covid. Este vorba de o oboseală de așa natură, că ai sta tot timpul în pat și ai dormi, sau experimentezi o stare de neputință pe care nu ai mai întâlnit-o niciodată. Mai este un semn care debutează odată cu starea de oboseală: tahicardizarea. Inima începe să bată repede, indiferent de efortul făcut; chiar dacă te întorci de pe-o parte pe alta în pat, crește pulsul. În general, cum se agravează puțin boala, crește pulsul uneori până la 100 bătăi pe minut și rămâne pe o perioadă destul de lungă crescut, până la apropierea vindecării. Depinde de severitatea formei. Pierderea mirosului și a gustului, brusc, sunt semne clare de Covid. Dar nu toată lumea le experimentează. Am cunoscut persoane care nu și-au pierdut deloc gustul și mirosul, chiar dacă au făcut o formă severă, iar altele care și le-au pierdut pe o perioadă lungă de timp, mai lungă de o lună, la o formă mai ușoară, dar care a trenat din cauza unor contaminări succesive. Apoi, când am vorbit de durerile de spate și de articulații, acestea sunt efectul stării inflamatorii pe care o generează acest coronavirus, lucru care poate fi privit tot ca un semn specific. Dacă însă apare apăsarea în piept și în spate, în corelație cu alte câteva simptome, deja boala este avansată, și trebuie avută în vedere intrarea în terapia specifică. Mie mi se pare că această viroză, mai ales în contextul pandemic în care ne aflăm, nu poate fi confundată cu alte gripe decât cu o probabilitate extrem de mică.

 – Dar nu există și analize de sânge specifice bolii, în cazul în care persoana nu face testul RTPCR sau rezultatul acestuia întârzie să vină?

 – Este o întrebare foarte importantă. Toată lumea crede că PCR-ul trebuie să aibă ultimul cuvânt, însă nu este chiar așa. Sunt cazuri în care testul iese negativ, chiar dacă persoana are boala manifestată destul de vizibil. Pe de altă parte, testul poate ieși pozitiv și când boala este vindecată, și chiar câteva săptămâni mai târziu, deși persoana nu mai contaminează de mult. De altfel, se consideră că în jur de 14-18 zile de la identificarea bolii, persoana nu mai este contagioasă, chiar dacă testul iese pozitiv, iar din experiență cred că este o afirmație foarte corectă. Așadar, se poate ca testul să iasă pozitiv numai după câteva zile bune de la debutul bolii. Ce rămâne de făcut? Evident, ne putem ghida după analizele de sânge. Există câteva analize care se modifică în funcție de severitatea bolii. De pildă, limfopenia (scăderea numărului de limfocite) specifică acestei viroze este direct legată de gravitatea bolii, fiind chiar un indicator al prognosticului. Dacă scad foarte mult limfocitele, riscul de mortalitate crește. De asemenea, creșterea Proteinei C Reactive a Feritinei (factori inflamatorii), Alaninaminotransferazei (ALT), a Lactat Dehidrogenazei (LDH) și a Creatinin Kinazei (CK) sunt extrem de relevante. E adevărat, în prima fază, acestea pot fi destul de scăzute. Mai sunt factorii de tromboză – D-dimerii, T protrombina, Trombocitele și Fibrinogenul. Așadar, în caz de suspiciune, ținerea sub observație a acestor parametri poate fi suficient de relavantă pentru inițierea terapiei.


VITAMINA D ȘI RATA MORTALITĂȚII DE COVID-19 
– Care este tratamentul cu care credeți că trebuie început?

– Dacă există o minimă suspiciune de Covid-19, mai ales în contextul în care altcineva apropiat a făcut boala, aș începe cu o terapie de prevenție, care oricum trebuie făcută și în cazul în care testul iese pozitiv sau boala e deja avansată.

În primul rand, aș incepe cu doze mari de Vitamina D. Multe studii au demonstrat că formele cele mai severe sunt făcute de persoane care au niveluri reduse de vitamina D. În Statele Unite, mai multe studii au apărut pe această temă incă din luna aprilie a acestui an, tema fiind de mare actualitate[1] [2].Cercetarea a avut loc și in Europa, unde un studiu care a examinat datele culese din zece țări europene ajuns la concluzia că „există o puternică corelație intre deficiența severă de vitamina D și rata mortalității de Covid-19 in Europa”[3]. Un alt studiu, realizat in douăzeci de țări din Europa, a constatat același lucru[4] De asemenea, un alt studiu observă că țările aflate sub paralela 35 au cea mai mică mortalitate[5], tocmai datorită unei mai mari expuneri la soare, adică a unui nivel mai ridicat de vitamina D. Se pare că, intr-adevăr, nivelurile reduse de Vitamina D reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de predicție a unei forme severe de Covid-19, iar studiile pe această temă se înmulțesc[6] [7].

Cercetările mai noi insistă pe creșterea dozelor de vitamina D, pentru a preveni infecțiile și a amplifica răspunsul imunitar la boli precum Influenza și Covid-19. Astfel, sunt recomandate doze de 10.000 UI zilnic, pe o perioadă de cateva săptămani, pană crește semnificativ nivelul lui 25-hydroxyvitamin D (25(OH)D); apoi o doză zilnică de 5.000 UI e suficientă. Obiectivul este de a crește nivelul lui 25 (OH) D pană la niveluri de 40-60 ng/mL[8]. Acest nivel poate fi insă depășit fără riscuri pentru sănătate.

Pacienții doctorului Cicero Coimbra, tratați pe o perioadă lungă cu doze mari de vitamina D, au ajuns la niveluri de 300-400 ng/mL fără riscuri pentru sănătate, dar cu efecte pozitive importante privind boli autoimune precum scleroza multiplă. In acest context, doze de cateva zeci de mii UI zilnic, pe o perioadă de cateva săptămani, cat persoana suferă de Covid-19, nu au nici o contraindicație. De pildă, intr-un studiu desfășurat in anul 2017, s-a constatat că o doză unică mare de vitamina D de 200.000 UI a atenuat semnificativ inflamația, fără nici un efect advers[9]. Așadar, la debutul Covid-19 poate fi luată o astfel de doză de vitamina D, urmată de 10.000 UI zilnic cateva săptămani, ca ulterior să se treacă la 5.000 UI.

Într-un studiu realizat pe pacienți intubați, aflați in Terapie Intensivă, s-a constatat că, proporțional cu mărimea dozelor de vitamina D administrate, scade timpul petrecut in Terapie Intensivă. La 100.000 UI administrate zilnic, timp de 5 zile, adică la un total de 500.000 UI, s-a observat o scădere pană la jumătate a numărului de zile față de grupul de control[10]. Intr-un alt studiu realizat tot pe pacienții de Terapie Intensivă intubați, doza de 500.000 UI a condus la o creștere a hemoglobinei cu aproximativ 10% săptămânal[11]. Raportul 11.30 g/dL față de 8.19 g/dL la grupul de control după numai 3 săptămani e un rezultat impresionant pentru cine știe cat de greu crește hemoglobina in condiții de Terapie Intensivă. Interesant e faptul că efectul a fost observat la administrarea a 500.000 UI, și nu la 250.000 UI. Incă o dată se vede că dozele mari sunt mult mai eficiente. Din aceste două studii, ar exista toate motivele să fie administrate doze mari de 500.000 UI bolnavilor intubați de la Terapie Intensivă. Trebuie insă avut in vedere consumul unei cantități mari de lichide in zilele administrării dozelor mari de vitamina D. In plus, dacă aceasta este luată pe o perioadă mai lungă, este utilă Vitamina K2 (50-100 ug zilnic), care protejează, ca și consumul de lichide, impotriva depunerii de calciu. Există și posibilitatea administrării intramusculare a unei doze unice de 100.000 UI sau 300.000 UI, care are o eliberare mai lentă și duce la o recuperare rapidă, fiind observată o creștere semnificativă a 25(OH)D mult mai rapidă decat in cazul vitaminei D orale.

ARTICOLE RELAȚIONATE

bibliografie

[1] Lau, Frank H., et al. „Vitamin D insufficiency is prevalent in severe COVID-19.” medRxiv (2020).

[2] Israel, Ariel, et al. „The link between vitamin D deficiency and Covid-19 in a large population.” medRxiv (2020).

[3] Pugach, Isaac Z., and Sofya Pugach. „Strong correlation between prevalence of severe vitamin D deficiency and population mortality rate from COVID-19 in Europe.” medRxiv (2020).

[4] Ilie, Petre Cristian, Simina Stefanescu, and Lee Smith. „The role of vitamin D in the prevention of coronavirus disease 2019 infection and mortality.” Aging Clinical and Experimental Research (2020): 1-4.

[5] Rhodes, Jonathan M., et al. „low population mortality from COVID‐19 in countries south of latitude 35 degrees North supports vitamin D as a factor determining severity.” Alimentary pharmacology & therapeutics 51.12 (2020): 1434-1437.

[6] Daneshkhah, Ali, et al. „The Role of Vitamin D in Suppressing Cytokine Storm in COVID-19 Patients and Associated Mortality.” medRxiv (2020).

[7] Radujkovic, Aleksandar, et al. „Vitamin D Deficiency and Outcome of COVID-19 Patients.” Nutrients 12.9 (2020): 2757.

[8] Grant, William B., et al. „Evidence that vitamin D supplementation could reduce risk of influenza and COVID-19 infections and deaths.” Nutrients 12.4 (2020): 988.

[9] Scott JF, Das LM, Ahsanuddin S, et al. Oral Vitamin D Rapidly Attenuates Inflammation from Sunburn: An Interventional Study. J Invest Dermatol. 2017;137(10):2078-2086.

[10] Han, Jenny E., et al. „High dose vitamin D administration in ventilated intensive care unit patients: a pilot double blind randomized controlled trial.” Journal of clinical & translational endocrinology 4 (2016): 59-65.

[11] Smith, Ellen M., et al. „High‐Dose Vitamin D3 Administration Is Associated With Increases in Hemoglobin Concentrations in Mechanically Ventilated Critically Ill Adults: A Pilot Double‐Blind, Randomized, Placebo‐Controlled Trial.” Journal of Parenteral and Enteral Nutrition 42.1 (2018): 87-94.(va urma)Interviu realizat de Mihai Cristea Sursa: FamiliaOrtodoxa.roArticol publicat in Revista Familia Ortodoxa / Noiembrie 2020