Arhive etichetă | CANCER

marturie cancer metastaze hepatice si pulmonare , in ultima faza , cu ascita,casexie

Buna ziua, tuturor.

Asa cum am spus in cateva comentarii o sa va povestesc experienta mea cu mama diagnosticata cu metastaze hepatice si pulmonare.

Atașez mai jos diagnosticele cu care am scos-o din spital, mentionez ca nu a facut chimioterapie intrucat era foarte slabita, doctorul afirmând că viața ei se poate termina oricand. La externare nu era deplasabila, nu putea inghiti decat 5-6 lingurite de supa, avea greata continua insotita de o sputa spumoasa si o tuse seaca, scaun de culoare negru vascos, dormea mai tot timpul iar durerea de ficat era apăsătoare, urmatoarele 2 luni petrecandu-le doar pe partea dreapta. Am vrut să îi dau hidrazina imediat insa ptr faptul că nu manca era in pericol de hipoglicemie asa ca pentru inceput a facut timp de 2 săptămâni Aminosteril N-hepa, vit. C si B6 IV. In timpul acesta a reușit să înghită cate 2 capsule/zi de ciuperci medicinale, magneziu L-threonate, cate un galbenus de gaina crud de a 2-a zi amestecat cu o lingura de bors crud si cate 100 ml colostru seara. Starea ei s-a îmbunătățit usor dar tot nu putea manca. I-am dat apoi hidrazina, începând cu o capsulă pe zi, am crescut progresiv pana la 3 cap/zi. Dupa 5 zile, greata a dispărut, sputa la fel dar si tusea. In total i-am dat hidrazina timp de 9 zile, după care am hotarat sa nu ii mai dau deoarece am considerat scopul hidrazinei atins si vroiam sa o scot din ascita întrucât era un pericol ptr viata ei iar tensiunea cu greu se tinea in frau plus ca a necesitat de cateva ori aparatul de oxigen. Furosemidul, spironolactona si tot ce are medicina alopata ptr ascita, insuficienta renala n-au niciun efect in stadiul acela grav, ci mai mult complica. Deci fara ele, fără ser fiziologic (sodiu) si fara saruri Ringer. Cu citratul de potasiu picioarele mamei s-au dezumflat dupa 1 zi de administrare iar la o saptamana era dezumflat tot corpul mai putin palma stanga care a cedat dupa a 2-a saptamana. De asemenea ii faceam masaj al intregului corp cu ulei esential de tamaie (cateva pic in ulei de cocos). Atunci am constat cu durere cat era mama de slaba, avea 49.5 kg.. In perioada aceea i-am refacut analizele facute in spital plus altele pe care le vroiam eu pentru a-mi face o idee de necesarul corpului ei. Rezultatele au iesit foarte proaste iar cunoscutii tot nu ii dadeau vreo sansa. De exemplu calprotectina era 1500. Au urmat apoi clisme cu cafea care s-au dovedit miraculoase pentru ficatul mamei, acesta relaxandu-se dupa fiecare procedură (se dezumfla cate putin) si unul cate unul a inceput sa ia toate suplimentele pe care le-am considerat necesare ptr ea plus ceai verde, bicarbonat de sodiu, lamaie, verdeturi, condimente pentru a alcaliniza corpul. Pentru sucuri de legume nu era pregătit corpul datorita instabilității glicemiei asa ca m-am rezumat pe fiert si salate. Si cand începusem să adaug nucile si semințele, mama s-a hotărât ca nu mai vrea sa manance legume ci vrea brânză, carne, gratare. Ea nu știa atunci ce are. In toata aceasta perioada toata lumea ma îndemna să nu o mai chinui si sa ii dau ce pofteste dar nu am putut să renunț sa incerc sa o salvez. Totusi cand ea mi-a zis ca nu mai vrea legume am fost de acord ca timp de o lună sa ii fac tot ce poftește cu condiția să ia în continuare tot protocolul de suplimente. Asa ca timp de o lună s-a bucurat de proteina animală iar seara i se facea insulina insa nimic nu s-a schimbat în starea ei, nu se putea ridica din pat. Nimic!! Dupa o lună m-a întrebat ce are si i-am spus. Nu a fost mirată, cica ii spuseseră din spital…După acel moment mama a vrut tot ce i-am dat cu mare bucurie. După 2 săptămâni mergea singurica in jurul patului. La 3 starea afara in curte, la masa. A urmat bai de bicarbonat de sodiu si sulfat de magneziu, miscare pe stepper, masaj, o dieta low carb, legume fierte, coapte, in salate, germeni, cu condimente (chimen, turmeric, oregano, cimbru), ardei iute la fiecare masa, ghimbir, cure de detox cu usturoi, ” oil pulling”, in cure toamna si primavara consuma lapte batut de bivolita, diverse nuci si seminte hidratate in prealabil ( 12 buc de samburi amari de caisa/zi, chia, in, susan, chimen negru, pudră de roscove, cuisoare, scorțișoara), ulei de masline, cocos, avocado, unt clarifiat sau ghee. Carbohidrati consuma doar naut, quinoa, amarant, si ocazional, in prezent cand glicemia este stabilă mananca mămăligă si cartof copt. Ocazional ou proaspăt, aproape crud. Carne deloc. Am omis sa va spun ca escarele cu care a venit din spital s-au vindecat foarte repede cu crema de smirna de la Laur med iar una dintre ele formată pe cartilajul urechii drepte a trecut in 3-4 zile cu propolis si suc proaspăt de rostopasca. Cicatridina mult recomandată, poate ca ati vazut ca are aluminiu si alte prostii care nu ii trebuiesc omului in acel moment. La sfârșitul lunii martie mama face 1 an de când s-a externat. Mai are doar o singură tumoare pe ficat, si ea redusă, toate analizele au revenit la normal, tensiunea este normala, glicemia stabila, si totul fara niciun medicament. Doctorul ecograf care i-a urmărit evolutia a rămas blocat, neputandu-si ascunde uimirea. Sper ca povestea mea sa ofere o imagine pozitivă celor aflați în stadii terminale iar apartinatorilor sa nu renunțe la cei aflați în suferință. Am vrut să scot în evidență ca suplimentele singure nu pot face minuni daca nu sunt susținute de ceea ce mâncăm si ca rezolvarea se poate gasi in lucruri simple. Trebuie doar sa ne cunoastem pe noi înșine și să spunem „da” atunci când trebuie.

Acesta este protocolul pe care il urmeaza mama:

Magneziu L-threonate

Ciuperci medicinale(turkey tail, sun Mushroom, maitake, cordyceps, lion’s mane, reishi, shitake)+astragalus

N-acetil-cisteina

acid alfa lipoic

omega 3

coenzima q10

L-glutathione

Antioxivita

vit E + seleniu b6 ( pyridoxal 5′ phosphate)

zinc bisglycinate

b3 (niacin)

citrat de potasiu

vit D3 +k2

vit C(liposomal sodium ascorbate)

resveratrol

milk tristle armurariu

MSM+turmeric+boswelia

artemisin

In perioadele critice ale mamei Dumnezeu mi-a scos în cale oameni frumosi care mi-au oferit info prețioase și cărora le mulțumesc! (Cristian Gologan si Katy Parvou)♥️

am sters analizele si scanarile din motive de confidentialitate- le regasiti partial in linkul de mai jos

Conexiunea cancer – proteine ​​animale

Sfaturile dietetice date bolnavilor de cancer sunt, în cel mai bun caz, dureroase ignorante și, în cel mai rău caz, potențial letale.

Pacienților cu cancer li se spune în mod obișnuit de către medicii și nutriționiștii lor să mănânce orice își doresc și, adesea, sunt trimiși acasă cu sugestii de a consuma junk food bogat în calorii, cum ar fi înghețată și milkshake. În plus, există o serie de cărți de dietă pentru cancer cu rețete pe bază de carne, în ciuda numărului nenumărat de studii publicate care demonstrează modul în care consumul produselor de origine animală (carne, lactate, ouă) poate provoca și promova creșterea cancerului.

Acest articol nu trebuie să fie un tratat definitiv și exhaustiv pe această temă, ci doar o referință rapidă pentru a vă ajuta să înțelegeți elementele de bază.

Să începem cu cauzatorii cancerului.

În 2015, după examinarea a 800 de studii științifice, Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) a clasificat carnea procesată, inclusiv slănină, cârnați, șuncă, hot dog, carne delicatese, carne de vită, carne conservată și sacadată ca agenți cancerigeni din grupa 1 ( Sursa,  Sursa ). Asta înseamnă că există suficiente dovezi că aceste alimente provoacă în mod direct cancer colorectal și, de asemenea, pot provoca cancer de stomac. Mănâncând doar 1,75 uncii (50 grame) de carne procesată pe zi – adică aproximativ două benzi de slănină – crește riscul de cancer colorectal cu 18% ( sursă ). Și riscul dumneavoastră crește odată cu cantitatea de carne consumată.

Carnea roșie (carne de vită, porc, miel etc.) este clasificată ca fiind cancerigenă din grupa 2A, ceea ce înseamnă că dovezile actuale indică faptul că este o cauză probabilă a cancerului, în special a cancerului colorectal, pancreatic și de prostată.

O meta-analiză separată a asociat consumul de carne roșie și carne procesată cu un risc crescut de cancer colorectal, esofagian, hepatic, pulmonar și pancreatic ( Sursa ).

Un alt studiu notabil a constatat că americanii de vârstă mijlocie cu vârste cuprinse între 50 și 65 de ani, care au raportat că consumă o dietă bogată în proteine, cu peste 20% din caloriile provenite din proteinele animale, au fost de patru ori mai predispuse să moară de cancer sau diabet și de două ori mai probabil să moară de orice altă cauză în următorii 18 ani. Dar cei care au consumat o dietă pe bază de plante nu au avut nicio creștere a riscului ( sursă ).

În afară de faptul că carnea procesată și carnea roșie sunt potențiale cauzatoare directe de cancer, iată șapte moduri în care produsele de origine animală pot contribui la creșterea cancerului.

Grăsimi saturate
O dietă bogată în proteine ​​animale – carne, lactate, ouă – este, de asemenea, bogată în grăsimi saturate. S-a constatat că o dietă bogată în grăsimi saturate vă crește riscul de cancer pulmonar și intestinal . De asemenea, vă crește riscul de cancer de sân ER + dacă sunteți femeie și cancer de prostată dacă sunteți bărbat. Nu există nicio asociere a riscului crescut de cancer cauzat de grăsimile saturate găsite în alimentele vegetale, cum ar fi nucile, semințele și avocado.

Colesterol Colesterolul
alimentar a fost asociat cu un risc crescut de multe tipuri de cancer, inclusiv stomacul, colorectalul, sânul, plămânul, pancreasul, rinichii, vezica urinară și limfomul non-Hodgkin ( Sursa ). Metaboliții colesterolului susțin progresia cancerului și suprimă răspunsurile imune. Studiile au arătat că manipularea metabolismului colesterolului inhibă creșterea tumorii, remodelează peisajul imunologic și revigorează funcția imună antitumorală ( Sursă ). Colesterolul nu se găsește în hrana plantelor, ci doar în hrana animalelor, iar ouăle sunt cea mai mare sursă. Cea mai simplă modalitate de a elimina colesterolul în exces care alimentează cancerul și care suprimă imunitatea din corpul dvs. este să încetați să consumați alimente pentru animale. Ficatul tau produce tot colesterolul de care are nevoie corpul tau.

IGF-1
Factorul de creștere asemănător insulinei (IGF-1) este un hormon de creștere legat direct de creșterea necontrolată a cancerului. Nivelurile crescute de IGF-1 pot promova cancerul la om, în special cancerul de sân, prostată, pancreas și colon ( sursă ). Nivelurile de IGF-1 cresc în corpul dumneavoastră atunci când mâncați proteine ​​animale și / sau zahăr rafinat. Un studiu remarcabil a constatat că, după doar 12 zile, pe o dietă vegetală cu alimente întregi, plus exerciții zilnice, s-a constatat că sângele pacienților cu cancer mamar avea niveluri semnificativ mai scăzute de IGF-1 și puterea crescută de oprire a cancerului ( Sursa ).

Metionina
Multe celule canceroase umane, inclusiv colorectal, sân, ovarian, melanom și chiar leucemie, sunt dependente de un aminoacid numit metionină, care este unul dintre cei nouă aminoacizi care nu sunt produși de organism ( Sursă , Sursă ). Fructele conțin puțin sau deloc metionină. Legumele, nucile și cerealele integrale au cantități mici. Fasolea are cea mai mare metionină din regnul plantelor, cu toate acestea, laptele, ouăle și carnea roșie au peste două ori mai mult decât metionina decât fasolea. Puiul și peștele au de cinci până la șapte ori mai multe. Cea mai ușoară modalitate de a vă menține nivelul de metionină scăzut și de a priva celulele canceroase de acest aminoacid esențial este să mâncați puțin sau deloc hrană pentru animale.

Fierul Heme Fierul
Heme este o formă extrem de absorbabilă de fier care se găsește în carne – în special carnea roșie, carnea de organe și crustacee – dar nu se găsește în alimentele vegetale. În cantități mici, fierul este bun pentru corpul dumneavoastră și este necesar pentru formarea celulelor sanguine sănătoase, dar excesul de fier provoacă stres oxidativ, deteriorarea ADN-ului și poate cataliza formarea compușilor N-nitrozo-cauzatori de cancer. Excesul de fier din dietă a fost legat de un risc crescut de cancer esofagian, stomacal, colorectal și de sân ( Sursă , Sursă , Sursă). Excesul de fier se acumulează în ficat, inimă și pancreas, ducând în cele din urmă la toxicitatea fierului, deoarece corpul tău nu are cum să scape de excesul de fier decât prin pierderea de sânge. Fierul non-hem este o formă de fier mult mai sigură, care se găsește în alimentele vegetale, în special în leguminoase, semințe de susan, semințe de dovleac, spanac, brânză elvețiană, quinoa și caise uscate.

Neu5Gc
acid N-glycolylneuriminic (Neu5Gc) este o moleculă unică de zahăr găsite doar în hrana pentru animale, în special carne roșie, carne de organe și unele produse lactate, ceea ce crește riscul de formare a tumorilor la om. Neu5Gc nu apare la om și sistemul dvs. imunitar tratează această moleculă ca un invadator străin și produce anticorpi ca răspuns la aceasta, care măresc inflamația în corpul dumneavoastră. Neu5Gc a fost asociat cu boli inflamatorii, inclusiv cancer, boli cardiovasculare și unele infecții bacteriene ( Sursă ,  Sursă ).

HCA și PAC
Gătirea cărnii creează compuși mutageni numiți amine heterociclice (HCA) și hidrocarburi policiclice aromatice (HAP). Acestea sunt substanțe chimice cauzatoare de cancer formate atunci când carnea și grăsimile din mușchi sau organe sunt gătite la temperaturi ridicate, cum ar fi grătarul, coacerea, prăjirea în tigaie sau grătarul pe flacără deschisă. HCA și HAP sunt legate de diferite tipuri de cancer, inclusiv rinichi, colorectal, plămân, prostată și cancer pancreatic ( Sursă , Sursă , Sursă , Sursă , Sursă ).

Un studiu amplu a constatat că persoanele cu cel mai mare consum de carne gătită la temperaturi ridicate au avut un risc cu 70% mai mare de cancer pancreatic comparativ cu cele cu cel mai mic consum de carne bine făcută ( Sursa ). Slănina prăjită și peștele prăjit au cele mai mari concentrații de HCA și PAC, de aproximativ cinci ori mai mult decât carnea de vită și de pui. Interesant este că s-a constatat că puiul gătit fără piele are dublul nivelurilor de mutageni decât puiul gătit cu pielea.

Oamenii nu mănâncă animale de mii de ani?
Da, dar nu la nivelurile excesive pe care le facem astăzi. Datorită agriculturii în fabrică, mâncăm carne și lactate la fiecare masă. Acest lucru pare normal, dar este fără precedent în istoria umană, la fel ca și ratele noastre de boli cronice, cum ar fi cancerul, bolile de inimă și diabetul. Există încă multe părți ale lumii în care ratele de cancer sunt foarte scăzute. De exemplu, rata cancerului de colon este de 50 de ori mai mică la nativii africani decât la afro-americanii. Cercetătorii cred că ratele extraordinar de scăzute ale cancerului de colon ale nativilor africani sunt absente „factorilor alimentari agresivi”, și anume proteinele și grăsimile animale ( Sursa ).

Dar carnea sălbatică, organică, hrănită cu iarbă?
Când vine vorba de consumul produselor de origine animală, gândiți-vă în termeni de calitate și cantitate. Vă sugerez o calitate ridicată, o cantitate redusă. Conform National Geographic Blue Zones Project , cele mai sănătoase grupuri de oameni cu cea mai lungă viață din întreaga lume mănâncă 95% pe bază de plante. Acest lucru echivalează cu consumul de produse animale de câteva ori pe săptămână. Aceasta este considerată a fi zona sigură pentru prevenirea multor boli dietetice cronice.

Dacă încercați să vindecați cancerul activ , vă sugerez să aplicați principiul precauției și să reduceți drastic consumul de produse de origine animală, precum și de alimente procesate la zero sau aproape de zero. Gândiți-vă la reducerea riscului. Când reduceți sau eliminați produsele de origine animală din dieta dvs. și le înlocuiți cu alimente vegetale întregi de pe pământ, nu numai că reduceți nivelurile cauzatorilor de cancer și promotorii cancerului care se găsesc în hrana animalelor, dar creșteți și nivelul a mii de compuși anticanceroși găsit doar în hrana vegetală. De aceea, o dietă alimentară integrală pe bază de plante (de preferință organică) este dieta optimă împotriva cancerului.

Efectele terapiei de efort la pacienții cu cancer supuși tratamentului cu radioterapie: o analiză narativă

Elise Piraux , Gilles Caty , Frank Aboubakar Nana , …

Articol publicat pentru prima dată publicat pe 17 iunie 2020

https://doi.org/10.1177/2050312120922657

Abstract

În ciuda efectelor sale benefice, radioterapia are ca rezultat o serie de efecte secundare care au un impact negativ asupra calității vieții pacienților. Sa demonstrat că exercițiile fizice contracarează efectele secundare induse de tratamentul cancerului. Această revizuire narativă își propune să ofere o revizuire actualizată a efectelor unei intervenții de efort la pacienții cu cancer în timpul radioterapiei. O cercetare în literatură a fost efectuată pe PubMed pentru a identifica articole originale care au evaluat efectele unui program de exerciții pentru a atenua efectele secundare legate de tratament la pacienții cu cancer supuși radioterapiei cu sau fără alte tratamente pentru cancer. Beneficiile legate de antrenamentul la exerciții fizice au fost prezentate la pacienții cu cancer de sân, prostată, rect, pulmonar, cap și gât supuși radioterapiei. Prin urmare,exercițiul fizic trebuie considerat ca un tratament concomitent alături de radioterapie pentru a atenua efectele secundare legate de tratament și pentru a facilita recuperarea eficientă. Datorită apariției și progresului efectelor secundare legate de tratament pe tot parcursul radioterapiei, o evaluare clinică regulată pare extrem de recomandabilă pentru a adapta continuu programul de exerciții fizice în funcție de simptome și efecte secundare. Este nevoie de un profesionist în exerciții fizice pentru a personaliza antrenamentul în funcție de starea medicală și pentru a-l adapta pe parcursul intervenției în funcție de progres și de starea medicală a pacientului. Sunt necesare studii viitoare pentru a confirma beneficiile potențiale ale exercițiilor observate cu privire la efectele secundare legate de tratament. Mai mult, datorită designului narativ al acestui studiu, este necesară o revizuire sistematică pentru a evalua puterea dovezilor raportate.

Introducere

Cancerul este una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial, reprezentând aproximativ 9,6 milioane de decese în 2018. 1 Radioterapia (RT) este o modalitate importantă pentru tratamentul curativ în mai multe tipuri de cancer, fie singur, fie în combinație cu chimioterapie, terapie hormonală, imunoterapie și / sau chirurgie. 2– 4 Aproximativ 50% dintre pacienții cu cancer primesc RT pe tot parcursul bolii. 5 În ultimul secol, progresele în acest domeniu au dus la supraviețuirea prelungită și la un control mai bun al complicațiilor legate de boli și tratament. 6

În ciuda efectelor sale benefice, RT are în continuare rezultate într-o serie de efecte secundare care au un impact negativ asupra calității vieții (QoL) a pacienților. 7 Oboseala este unul dintre cele mai frecvente simptome raportate de pacienții cu cancer supuși RT, afectând mai mult de 65% dintre pacienți. 8 , 9 Oboseala legată de cancer (CRF) este definită ca „un sentiment stresant, persistent, subiectiv de oboseală sau epuizare fizică, emoțională și / sau cognitivă legată de cancer sau tratament legat de cancer care nu este proporțional cu activitatea recentă și interferează cu funcționare obișnuită ‘. 10 CRF crește progresiv în severitate pe parcursul RT. 11 Acest CRF debilitant persistă uneori luni sau ani după terminarea tratamentului, 12de aici și importanța limitării acestuia cât mai curând posibil. Mai mult, pacienții supuși RT au raportat frecvent tulburări de somn, cum ar fi insomnia și somnolența excesivă în timpul zilei. 13 Funcțiile psihosociale sunt, de asemenea, afectate negativ de 30% dintre pacienții cu RT. Simptomele depresive se agravează în timpul RT și pot persista după finalizarea RT. 14 Pierderea în greutate este frecventă la pacienții cu cancer în timpul RT și este asociată cu funcția fizică redusă, forța musculară și supraviețuirea generală. 15– 17 În plus, cașexia cancerului, care se referă la pierderea ireversibilă a masei musculare scheletice, se găsește în multe tipuri de cancer și duce la afectarea funcțională progresivă și la complicațiile legate de tratament. 18 Pot apărea și alte efecte secundare specifice tumorii legate de RT. Mucozita indusă de radiații este frecventă și dureroasă la pacienții cu cancer de cap și gât (HNC), 19 împreună cu reducerea masei slabe (LM). 20 , 21 Esofagita sau pneumonita apare la 20% dintre pacienții cu carcinom pulmonar cu celule mici (NSCLC) supuși RT. 22 În mod similar, toxicitatea gastrointestinală și genito-urinară sunt frecvente în cancerul de prostată și rectal supus RT. 23 , 24

CRF și celelalte simptome legate de tratament experimentate de pacienți în timpul RT reduc nivelurile de activitate fizică, ducând pacientul într-un ciclu vicios care este asociat cu o scădere a QoL ( Figura 1). 25 În plus, inactivitatea fizică prelungită poate determina scăderea energiei și pierderea capacității funcționale. 26

Figura 1. Ciclul vicios al oboselii la pacienții cu cancer.

Dovezile susțin eficiența antrenamentului în timpul tratamentului anticancer pentru îmbunătățirea funcției fizice, reducerea simptomelor CRF, anxietății și depresiei și pentru a crește controlul calității și controlului simptomelor legate de sănătate. 27– 29 O meta-analiză recentă cu 113 studii, incluzând mai multe tipuri de cancer, a demonstrat că exercițiile fizice sunt mai eficiente pentru a îmbunătăți CRF decât intervenția farmacologică. 30

În timp ce majoritatea studiilor care evaluează exercițiile fizice în timpul tratamentului activ au fost efectuate în timpul chimioterapiei, 31 doar câteva studii s-au concentrat pe efectele intervenției exercițiilor fizice în timpul RT în ultimul deceniu. Această revizuire narativă își propune să ofere o revizuire actualizată a efectelor unei intervenții de efort la pacienții cu cancer în timpul RT.

Metode

O cercetare sistematică a literaturii a fost efectuată pe PubMed pentru a identifica articole originale care au evaluat efectele unui program de exerciții pentru a atenua efectele secundare legate de tratament la pacienții cu cancer supuși RT. Programul de exerciții fizice, care a fost definit ca un subiect al activității fizice planificate, structurate și repetitive și care are ca obiectiv final sau intermediar îmbunătățirea sau menținerea fitnessului fizic, ar trebui să fie compus fie din antrenament aerob, fie din rezistență sau combinație de ambii. 32Programul de exerciții fizice trebuia să fie efectuat în timpul unui curs de RT în orice cadru (în spital sau acasă). Am inclus studii în care pacienții cu cancer au primit RT pentru tumora lor primară. O chimioterapie concomitentă sau o terapie hormonală sau o intervenție chirurgicală anterioară nu a fost un criteriu de excludere. Articolele au fost excluse dacă au amestecat diferite tipuri de cancer în cohorta lor, fără distincție în rezultate, dacă RT s-a concentrat pe metastaze, dacă subiecții au terminat deja RT sau dacă doar o parte din participanții incluși au primit RT. Studiile incluse au fost limitate la textul complet disponibil publicat în limbile engleză sau franceză de la începuturi până în septembrie 2019.

Strategia de căutare utilizată pe PubMed a inclus următorii termeni: „neoplasm”, „tumoră”, „cancer”, „antrenament de rezistență”, „terapie de exercițiu”, „antrenament de rezistență”, „rezistență”, „exercițiu fizic”, „antrenament de forță” ‘,’ aerobic ‘,’ antrenament concurent ‘,’ terapie de exercițiu ‘,’ antrenament fizic ‘,’ exercițiu de forță ‘,’ antrenament de rezistență ‘,’ rezistiv progresiv ‘,’ program de exercițiu ‘,’ program de întărire ‘,’ exercițiu de susținere a greutății „,” exercițiu aerob „,” radioterapie „,” fascicul extern radical „,” terapie cu raze X „și” radioterapie „.

Au fost analizate toate variabilele raportate în studiile incluse. Pentru a descrie intervențiile, studiile care au implicat aceiași pacienți au fost numărate o singură dată pentru a nu influența rezultatele.

Sinteza dovezilor asupra impactului intervenției la efort după tipul de cancer

Douăzeci și nouă de studii au fost incluse în acest studiu. Selecția studiului este detaliată în diagrama de flux PRISMA ( Figura 2). Caracteristicile detaliate ale studiilor incluse sunt prezentate în Tabelul 1, iar rezumatul măsurilor de rezultat utilizate este descris în Anexa 1 suplimentară .

Figura 2. Diagrama de flux PRISMA.

Tabelul 1. Caracteristicile studiilor incluse.

Tabelul 1. Caracteristicile studiilor incluse.Vizualizați versiunea mai mare

Cancer de sân supus RT

RT după intervenția chirurgicală de conservare a sânilor, precum și după mastectomie și disecție axilară reduce riscul de recurență și deces prin cancer de sân (BC). 33 , 34 Din păcate, radiațiile din zona sânilor duc la tulburări fizice și psihologice, inclusiv oboseală, durere, pierderea forței musculare și scăderea capacității funcționale. 35 Mai mult, unele complicatii , inclusiv fibroza tesutului umar si toxicitatii pulmonare si cardiace apar luni sau ani de la terminarea tratamentului. 35 Aceste deficiențe au un impact negativ asupra activităților de zi cu zi și a QoL. 35

Descrierea intervenției

Nouă studii au abordat efectele antrenamentelor de exercițiu la pacienții din BC supuși RT. 36– 44 Caracteristicile detaliate ale studiilor BC sunt prezentate în Tabelul 1 . Drouin și colab. (2006) este o analiză secundară a datelor de la Drouin și colab. (2005); de aceea sunt considerați în analiza următoare ca un singur articol. 36 , 37 Patru studii includ eșantion din aceeași populație și efectuează același tip de intervenție (studiu BEST); 45 aceste intervenții sunt descrise o singură dată. 40– 43 Toți pacienții BC, cu excepția celor din studiul realizat de Yang și colab., 44 care nu menționează informațiile, au fost supuși unei intervenții chirurgicale urmată de RT. 36– 43 Timpul de la intervenția chirurgicală variază de la 45 la 70 de zile. 40– 43 Patru studii sunt studii randomizate controlate (ECA) 36– 43 și unul nu este RCT. 44 Grupurile de intervenție (IG) sunt comparate cu întinderea, 36 , 37 relaxare 40– 43 sau grupuri obișnuite de control al îngrijirii. 38 , 39 , 44 Doza totală RT administrată variază de la 45 la 50 Gy în 2 Gy pe fracțiune. 36– 39

Patru studii oferă un program de spital ambulator supravegheat 38– 44 și unul oferă un program de acasă cu un apel săptămânal. 36 , 37 Intervențiile de exercițiu au cuprins antrenament aerob, 36 , 37 , 39 , 44 antrenament de rezistență 40– 43 sau o combinație a celor două. 38 Frecvența intervenției a variat de la două la cinci ori pe săptămână pe parcursul a 5-12 săptămâni. 36– 44 În timpul antrenamentului aerob, pacienții au mers 36– 38 , 44 sau 38 , 39 ciclate timp de 20–45 min la intensitate ușoară până la moderată, definită de o frecvență cardiacă maximă (FC max ) de 40% –70% 36– 39 , 44 sau o evaluare a efortului perceput (RPE) de 10-12. 44 În timpul antrenamentului de rezistență, pacienții din protocolul de studiu BEST au efectuat trei seturi de 8 până la 12 repetări la 60% –80% din repetarea maximă (RM). 40– 43 Studiul rămas a funcționat la 50% -70% HR max, dar nu a menționat volumul. 38

Efectele intervenției

Trei studii au raportat evenimente adverse minore (dificultăți de respirație, oboseală și amețeli în timpul antrenamentului aerob, 44 și tendonită de umăr), 36 , 37 , dar este important de reținut că niciun studiu nu a raportat apariția sau severitatea crescută a limfoedemului după exerciții în timpul RT, chiar în antrenamentul de rezistență care vizează membrele superioare. Acest lucru este în acord cu literatura de dincolo de sfera RT, care afirmă că antrenamentul de rezistență nu provoacă sau crește severitatea limfoedemului. 46

Oboseala a fost evaluată în patru studii. 37 , 38 , 40 , 44 Îmbunătățirea oboselii generale a fost găsită în IG, inclusiv antrenament de rezistență, 40 antrenament aerob 44 sau o combinație a celor două. 38 În studiul rămas, intervenția aerobă nu a îmbunătățit semnificativ simptomele oboselii în IG în comparație cu grupul de control (CG), deși s-a observat o tendință spre îmbunătățirea scorului total de oboseală în IG. 37 Cu toate acestea, pacienții din IG au îmbunătățit semnificativ domeniul sensului afectiv al oboselii, în timp ce domeniul cognitiv / starea de spirit a oboselii s-a îmbunătățit semnificativ, iar domeniul senzorial s-a înrăutățit semnificativ în CG.37 O meta-analiză recentă, care include nouă ECA, a investigat efectul exercițiului asupra oboselii la pacienții cu BC supuși RT și arată o reducere semnificativă a oboselii în favoarea IG comparativ cu CG (diferența medie standardizată (SMD): –0,46, 95 % interval de încredere (CI) –0,79 până la –0,14). 47 Analizele subgrupurilor au raportat că antrenamentul aerobic și de rezistență combinat supravegheat a fost mai eficient pentru oboseală decât intervențiile de acasă, aerobice sau de rezistență. 47 Cu toate acestea, nu se pot trage concluzii solide, deoarece unele rezultate se bazează pe o cantitate mică de date sau un număr mic de studii. 47

Au fost propuse diverse mecanisme biologice pentru a explica CRF în timpul RT, inclusiv biomarkeri inflamatori. 48 Beneficiile potențiale ale antrenamentului de rezistență asupra parametrilor inflamatori au fost explorate prin măsurarea antagonistului receptorului interleukinei-6 (IL-6) și a interleukinei-1 (IL-1ra). 43 Raportul IL-6 și IL-6 / IL-1ra a crescut semnificativ de la momentul inițial până la sfârșitul RT în CG, în timp ce parametrii inflamatori au rămas neschimbați în toată RT în IG, unde antrenamentul de rezistență a contracarat creșterea acestor parametri. 43Nivelurile crescute de IL-6 și IL-6 / IL-1ra au fost semnificativ asociate cu oboseala fizică crescută la sfârșitul RT și 6 săptămâni mai târziu. Acești parametri inflamatori par să medieze efectul pozitiv al antrenamentului de rezistență asupra oboselii fizice în timpul RT, dar există probabil și alte mecanisme biologice implicate. 43

Un alt potențial mecanism propus pentru a explica CRF este anemia, 48 în special cu chimioterapie concomitentă, deoarece relația dintre anemie și CRF la pacienții BC în curs de numai RT este controversată. 49 , 50 O intervenție de mers pe jos a arătat efecte benefice pentru anemie, cu o ușoară creștere nesemnificativă a numărului de hemoglobină, hematocrit și globule roșii din IG, în timp ce CG a înregistrat o scădere semnificativă a acestor trei variabile și toate diferențele dintre grupuri au fost statistic semnificativ. 36Aceste constatări arată că efectuarea unui antrenament de rezistență la mers la pacienții cu BC în timpul RT poate preveni o scădere a nivelurilor de eritrocite. De asemenea, s-a observat o corelație pozitivă între modificarea vârfului de absorbție a oxigenului (VO 2 ) și măsurile eritrocitare postintervenționale, susținând relația dintre nivelurile eritrocitelor și capacitatea fizică în această perioadă. Cu toate acestea, aceste rezultate trebuie confirmate, din cauza dimensiunii reduse a eșantionului și a lipsei de informații despre aportul alimentar care poate avea o influență asupra nivelurilor de eritrocite. 36

QoL este frecvent redusă din cauza cancerului și a efectelor secundare legate de tratament la pacienții cu BC. 7 Beneficiile exercițiului fizic pentru îmbunătățirea QoL în timpul tratamentului împotriva cancerului sunt evidente, după cum sa raportat într-o revizuire Cochrane. 31 În timpul RT, beneficiile sunt mai puțin convingătoare. O meta-analiză recentă care a investigat efectul RT asupra QoL la pacienții cu BC a arătat o creștere medie, dar nesemnificativă, a QoL în favoarea IG cu eterogenitate statistică mare (SMD: 0,46, IC 95% -0,01 până la 0,93). 47Cu toate acestea, această meta-analiză a inclus studii cu eterogenitate mare în ceea ce privește prescrierea exercițiilor fizice (exerciții minte-corp de intensitate redusă, rezistență și / sau antrenament aerob) și tratament planificat (RT și / sau chimioterapie). Dintre studiile incluse în revizuirea noastră narativă, unul raportează îmbunătățirea QoL general în IG și scăderea QoL în CG, diferențele dintre grupuri fiind semnificative. 38 Un altul arată o îmbunătățire semnificativă a QoL general specific cancerului în IG după un program de rezistență de 12 săptămâni. 40 Comparația între grupuri a demonstrat că domeniul de perspectivă suplimentar a crescut semnificativ mai mult în CG decât în ​​IG, în timp ce funcția de rol și domeniile durerii au fost îmbunătățite în IG comparativ cu CG. 40Acest rezultat pozitiv în ceea ce privește durerea este deosebit de interesant de observat, deoarece durerea este un factor menționat de pacienți pentru a explica scăderea nivelurilor de activitate fizică în timpul tratamentului. 51 Pacienții sunt, de asemenea, adesea îngrijorați de agravarea durerii cu exercițiile fizice. 40 Această reducere a durerii este susținută de un alt studiu care observă o scădere semnificativă a durerii în IG comparativ cu CG. 38

Rezultatele capacității de exercițiu și a capacității funcționale de exercițiu sunt raportate în trei studii în care o intervenție aerobă moderată a arătat o creștere a capacității de exercițiu (vârf VO 2 : + 6,3%) 37 și capacitatea de exercițiu funcțional (test de mers pe jos de 6 minute: +24 m ) 39 la IG, în timp ce nu s-a raportat nicio modificare a capacității de efort după antrenamentul de rezistență. 40

Forța musculară izometrică și izokinetică în flexia genunchiului și rotația internă și externă a umărului au fost îmbunătățite semnificativ în grupul de antrenament de rezistență comparativ cu CG. 42 Pacienții pretratați cu chimioterapie au prezentat beneficii mai bune efectuând un antrenament de rezistență decât pacienții fără chimioterapie anterioară. În ceea ce privește aspectele legate de intervenția chirurgicală, creșterea puterii la nivelul membrului superior de pe partea operată s-a îmbunătățit mai mult decât la nivelul membrului superior de pe partea neoperată. 42

Un alt simptom raportat frecvent de femeile cu BC în timpul tratamentului este tulburările de somn. 52 S-a demonstrat că efectele secundare ale RT, cum ar fi oboseala, durerea, depresia și afectarea funcționării fizice, joacă un rol în agravarea tulburărilor de somn. 53 Steindorf și colab. a comparat efectele unui antrenament de rezistență supravegheat cu relaxarea asupra tulburărilor de somn la pacienții BC care au primit RT. La sfârșitul RT și al intervenției prelungite, problemele de somn au scăzut semnificativ în IG comparativ cu CG. 41La 12 luni de la sfârșitul tratamentului, s-a observat încă o diferență între grupuri, dar nu a fost semnificativă statistic. Chimioterapia anterioară, simptomele depresive, histerectomia anterioară, indicele mai mare de masă corporală (IMC), tulburările degenerative și tulburările tiroidiene au fost identificate ca determinante ale problemelor de somn la momentul inițial. 41

Afectările psihologice sunt frecvent observate la pacienții BC care suferă RT. Unele îmbunătățiri ale Profilului Stărilor de Stare, un chestionar psihologic care evaluează starea de spirit și stările afective, s-au produs după un program de mers pe jos moderat de 7 săptămâni. 37 Deși scorul total nu a arătat nicio diferență semnificativă, IG a arătat o îmbunătățire semnificativă în domeniile depresiei – abatere și furie – ostilitate, în timp ce CG s-a îmbunătățit semnificativ în domeniul confuzie-nedumerire de la evaluările pre- până la cele post-RT. 37

rezumat

În concluzie, inițierea unui exercițiu de intervenție pe tot parcursul RT la pacienții BC este fezabilă și sigură pe baza rezultatelor tuturor celor nouă studii. Această intervenție poate fi utilă pentru CRF, 38 , 40 , 44 capacitate de exercițiu, 37 capacitate funcțională de exercițiu, 39 forță musculară, 42 tulburări de somn, 41 durere 38 și QoL. 38 , 40 Un antrenament aerob poate preveni scăderea nivelului de eritrocite, 36 în timp ce un program de rezistență pare să contracareze creșterea citokinelor inflamatorii, 43 care joacă un rol crucial în cașexia legată de cancer.54 Antrenamentul regulat de exerciții fizice efectuat în timpul RT poate, prin urmare, ameliora efectele secundare legate de tratament și trebuie inițiat în același timp cu modalitatea de tratament bazată pe RT.

O intervenție supravegheată pare a fi mai eficientă pentru a reduce oboseala decât o acasă, la fel ca antrenamentul combinat aerob și rezistență comparativ cu antrenamentul izolat aerob sau rezistență. 47 Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste rezultate, deoarece acestea se bazează pe o cantitate mică de date (la domiciliu: n <50) și pe un număr mic de studii (un studiu cu antrenament de rezistență). ECV viitoare ar trebui să determine, de asemenea, tipul optim, frecvența și momentul exercițiului pentru a obține cel mai mare beneficiu în acest context.

Cancerul de prostată supus RT

RT este unul dintre principalele tratamente pentru cancerul de prostată localizat și local avansat (PCa) cu sau fără terapie combinată de deprivare a androgenului (ADT). 4 Disfuncții sexuale, tulburări gastrointestinale și genito-urinare au fost raportate împreună cu oboseala ca potențiale efecte secundare ale RT. In plus, ADT este asociat cu efecte adverse , inclusiv pierderea masei musculare și creșterea țesutului adipos, 55 oboseală, 56 disfuncție sexuală, 57 risc crescut de boli si fracturi osoase cardiovasculare. 58 de supraviețuitori ai PCa prezintă o receptivitate ridicată pentru programele de sănătate și, prin urmare, reprezintă o populație țintă pentru a face modificări ale stilului de viață pe termen lung prin inițierea activității fizice regulate în timpul tratamentului. 59

Descrierea intervenției

Cinci potențiali 60– 64 de studii și un studiu retrospectiv 65 au efectuat programe de exerciții cu pacienții cu PCa în timpul RT. Kapur și colab. 65 au analizat retrospectiv datele pacienților din studiul realizat de Windsor și colab .; 60 acestea sunt, prin urmare, considerate ca un singur articol în următoarea descriere a intervenției de exercițiu. Caracteristicile detaliate ale studiilor de prostată sunt prezentate în Tabelul 1 . Trei studii au inclus pacienți cu PCa supuși RT cu sau fără ADT; 60 , 62 , 63 , 65 dintre aceștia au inclus pacienți cu PCa supuși RT, toți primind în prezent ADT; 64iar unul a inclus pacienți supuși RT fără ADT. 61 Doza totală RT livrată variază de la 50 la 76 Gy în 20-38 fracții. 60 , 61 , 63– 65 Patru studii au avut două brațe, comparând un grup de antrenament aerob 60 , 61 , 63 , 65 sau un grup de antrenament aerob și unul de rezistență 64 cu un CG. Studiul rămas a comparat trei grupuri: un aerob, o rezistență și un CG. 62 Trei dintre studii au fost programe de spitalizare ambulatorie și supravegheate, 61 , 62 , 64 , în timp ce celelalte două au fost la domiciliu. 60 , 63 , 65 Durata intervenției a variat între 4 și 24 de săptămâni. Frecvența antrenamentului a fost de trei ori pe săptămână în patru studii cu intensitate moderată 60– 63 , 65 și cinci ori pe săptămână într-un studiu. 64 Aceste sesiuni au durat între 15 și 55 min.

Efectele intervenției

Exercițiul a fost asociat cu aderență ridicată (82% -100%) 60– 64 și satisfacție 63 și a fost sigur, fără evenimente adverse raportate, cu excepția unui studiu care a menționat trei evenimente adverse legate de exerciții fizice, inclusiv unul grav (infarct miocardic acut) în timpul unei sesiuni aerobice. 62

Oboseala a fost cea mai măsurată variabilă dintre studii, fiind evaluată în cinci studii. 60– 64 O creștere semnificativă a oboselii a fost observată în CG după intervenție comparativ cu valoarea inițială în toate studiile, 60– 64 întrucât scorul de oboseală al IG nu a arătat nicio modificare în timp în patru studii 60 , 62– 64 și o scădere într-un studiu. 61 Compararea celor 24 de săptămâni de antrenament aerob sau de rezistență cu CG a arătat că ambele IG-uri au atenuat oboseala pe termen scurt, iar aceste îmbunătățiri au fost relevante din punct de vedere clinic. Antrenamentul de rezistență a generat, de asemenea, îmbunătățiri pe termen lung (la 24 de săptămâni) în oboseală. 62 Aceste constatări au fost confirmate de o analiză combinată a cinci studii cu șapte intervenții diferite care au arătat o reducere semnificativă a oboselii în favoarea IG-urilor. 66 În mod interesant, pacienții activi fizic au prezentat niveluri mai mici de oboseală comparativ cu pacienții inactivi fizic înainte, în timpul și după RT. 60

S-a demonstrat anterior că RT poate modifica răspunsurile citokinelor, aceasta fiind asociată cu toxicitatea la radiații. 67 Antrenamentul aerobic și de rezistență cu intensitate moderată a scăzut nivelul de markeri inflamatori după RT la pacienții cu PCa. 64 Într-adevăr, rezultatele au arătat că o creștere a nivelurilor IL-6 legate de RT și ADT este semnificativ redusă în IG comparativ cu CG. Acest lucru subliniază rolul crucial al exercițiului fizic pentru a reduce citokinele pro-inflamatorii, cum ar fi IL-6, care mediază cașexia cancerului. 64

QoL a fost raportat în patru studii. 61– 64 O diferență între grupuri în QoL specific cancerului general a favorizat IG după 12 și 24 de săptămâni de antrenament de rezistență 62 și 8 săptămâni dintr-o combinație a celor două. 64 Scorul QoL specific PCa s-a îmbunătățit după 8 săptămâni de antrenament aerob 61, în timp ce s-a observat o scădere semnificativă după 12 săptămâni de antrenament aerob sau de rezistență, cu revenirea la valoarea inițială după 24 de săptămâni. 62 Spre deosebire de aceste rezultate, o meta-analiză recentă a investigat efectele unui program de exerciții în timpul RT pentru PCa asupra QoL. Rezultatele combinate ale a trei studii nu au raportat o îmbunătățire semnificativă a QoL în favoarea exercițiului, posibil datorită eterogenității mari între studii. 66

În ceea ce privește efectele asupra aptitudinii fizice a intervenției de efort în timpul RT, patru studii raportează îmbunătățirea a cel puțin unei componente a acesteia. 60– 62 , 64 Îmbunătățirea capacității de exercițiu și a capacității funcționale de exercițiu a fost arătată după un antrenament aerob moderat de mers (distanța medie a testului de navetă: +67,5 m (IG) vs –11,5 m (CG) 60 și sindromul metabolic (METS): +2,6 ( IG) vs –0.2 (CG)) 61 și un program care combină antrenamentul aerobic și de rezistență 64 (test de mers pe jos de 6 minute: +30 m (IG) vs –24 m (CG)) în IG comparativ cu CG. În Segal și colab., Grupul de rezistență a arătat beneficii semnificative pentru fitnessul cardiovascular în comparație cu CG. În mod surprinzător, antrenamentul de rezistență a păstrat fitnessul aerob la fel de mult ca și antrenamentul aerob. 62Autorii fac ipoteza că acest rezultat neașteptat se poate datora faptului că opt participanți din grupul de rezistență au efectuat antrenamente aerobe puternice în plus față de antrenamentul de rezistență. 62 În plus, după un program de mers de 8 săptămâni supravegheat, diferențele dintre grupuri după intervenție au fost raportate în ceea ce privește forța musculară și flexibilitatea în favoarea IG. 61 Forța musculară și procentul de grăsime corporală s-au îmbunătățit, de asemenea, după antrenamentul de rezistență, comparativ cu CG. 62

Antrenamentul fizic nu pare să prevină reducerea parametrilor sanguini la bărbații cu PCa supuși RT. Într-adevăr, un studiu a raportat o scădere semnificativă a globulelor roșii, a celulelor albe din sânge, a hemoglobinei și a limfocitelor pentru IG și CG după tratament, 64 și un altul a arătat o reducere semnificativă a nivelurilor de hemoglobină la mijloc (12 săptămâni) și la sfârșit a intervenției (24 săptămâni) în toate grupurile (aerob, rezistență și CG). 62 În mod similar, nivelurile de hemoglobină și hematocrit au scăzut pentru ambele grupuri după 4 săptămâni de RT. 60

Toxicitățile vezicii urinare și ale rectului sunt simptome frecvente legate de tratament în PCa care primesc RT și pot fi invalidante pentru pacienți, afectând negativ QoL-ul acestora. O analiză retrospectivă a datelor de toxicitate dintr-un studiu publicat anterior 60 a examinat efectul potențial al unui antrenament aerob de 4 săptămâni asupra toxicității acute vezicale și rectale raportate la pacienții cu PCa localizați supuși RT. 65Autorii raportează o diferență în scorul de toxicitate rectală peste RT între grupuri, cu toxicitate rectală mai mică în IG, sugerând că un program aerob poate reduce severitatea toxicității rectale la pacienții cu PCa supuși RT. Efectul nesemnificativ al exercițiului asupra toxicității vezicii urinare ar putea fi explicat prin faptul că simptomele urinare erau prezente din cauza PCa în sine la începutul RT. Prin urmare, simptomele urinare măsurate au fost consecința nu numai a tratamentului RT, ci probabil și a PCa în sine. 65

rezumat

Un program de exerciții efectuat în timpul RT la pacienții cu PCa este asociat cu aderență ridicată, 60– 64 satisfacție 63 și pare sigur la nivel global. O agravare a CRF, una dintre cele mai frecvente reacții adverse raportate la pacienții cu PCa, este prevenită cu exerciții fizice, 60– 64 și nivelul de oboseală raportat a fost invers asociat cu nivelul de activitate fizică. 60 Antrenamentul la exerciții a îmbunătățit, de asemenea, capacitatea de exercițiu, 61 capacitatea funcțională de exercițiu, 60 , 64 și forța musculară, 61 , 62 și scăderea nivelului de citokine pro-inflamatorii. 64 Efectul său asupra QoL nu a fost încă stabilit. Antrenamentul fizic poate reduce, de asemenea, severitatea toxicității rectale, dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma aceste rezultate. 65 Prin urmare, efectuarea unui antrenament la pacienții cu PCa supuși RT pare să reducă la minimum efectele secundare legate de tratament și să faciliteze recuperarea eficientă.

Cancerul rectal supus RT

Ghidul Rețelei Naționale Comprehensive pentru Cancer recomandă chemoradioterapia neoadjuvantă cu curs lung (NACRT) ca tratament standard pentru cancerul rectal local avansat înainte de operație. 68 Acest tratament neoadjuvant reduce semnificativ ratele de recurență locală și toxicitate legată de tratament comparativ cu chimioterapia adjuvantă, în timp ce supraviețuirea generală este similară între grupuri. 69 În ciuda acestor beneficii, NACRT poate duce la diferite efecte secundare, cum ar fi diaree, sindromul mâini-picior, cardiotoxicitate și toxicitate hematologică. Efectele secundare fizice sunt, de asemenea, observate după NACRT, incluzând oboseală crescută și scăderea capacității cardiovasculare, capacitatea de exercițiu și forța musculară. 70 , 71

O reducere a VO 2 la pragul ventilatorului și a VO 2 la exercițiul maxim apare după NACRT. 70 Capacitatea cardiovasculară scăzută care reflectă o rezervă fiziologică slabă este asociată cu un risc crescut de complicații postoperatorii, mortalitate și timp de recuperare. 72 S-a demonstrat că este posibil să se îmbunătățească condiția cardio-respiratorie preoperatorie prin efectuarea unui antrenament aerob de 6 săptămâni între finalizarea NACRT și intervenția chirurgicală. 70 Cu toate acestea, deoarece NACRT duce la afectarea capacității fizice, ar fi interesant să începeți acest antrenament de îndată ce începe tratamentul neoadjuvant.

Descrierea intervenției

Cinci studii au investigat fezabilitatea și eficacitatea preliminară a intervenției de efort în timpul și după NACRT. 73– 77 Caracteristicile detaliate ale studiilor rectale sunt prezentate în Tabelul 1 . Patru au fost studii prospective cu un singur proiect de grup, 73– 75 , 77 și un studiu a fost un RCT care compara un IG cu un CG. 76 Intervenția a început la începutul NACRT și este uneori prelungită între terminarea tratamentului și o intervenție chirurgicală. 74– 77 Doza totală RT livrată variază de la 45 la 54 Gy în 25-30 fracții. 74– 76 Patru studii au furnizat un program supravegheat ambulatoriu bazat pe spital 73– 75 , 77 și unul au furnizat un program de acasă cu apeluri telefonice de urmărire. 76 Intervențiile de exercițiu au combinat antrenamentul aerob și rezistența în trei studii 73 , 75 , 77 și au inclus doar antrenament aerob în două studii. 74 , 76 de sesiuni de exerciții supravegheate au fost efectuate de două până la trei ori pe săptămână timp de 10-16 săptămâni. 73– 75 , 77 În timpul antrenamentului aerob, pacienții au efectuat mersul pe jos, alergarea, ciclismul, canotajul sau antrenamentul eliptic timp de 20–40 min la intensitate moderată, definit de HRmax 73 , 75 , 77 la 50% –80%, în volum de VO 2 rezervați la 40% –60% 74 sau cu un RPE de 13-14. 75 În timpul antrenamentului de rezistență, pacienții au efectuat două până la patru seturi pe exercițiu la 6-12 intensitate RM 73 , 77 sau trei seturi de 15 repetări pe exercițiu la 40% 1-RM. 75 Intervenția la domiciliu a fost compusă din antrenament aerobic bazat pe numărul de pași vizați (1500-3000 de pași zilnici acumulați deasupra liniei de bază).76

Efectele intervenției

Rezultatele arată că efectuarea antrenamentelor de exerciții fizice în timpul și după NACRT este fezabilă, cu rate bune de recrutare și păstrare. 73– 77 de pacienți au raportat un nivel ridicat de satisfacție cu programul de mers pe jos acasă în timpul și după NACRT și l-ar recomanda altor pacienți diagnosticați cu cancer rectal. 76 Aderența la exerciții a fost bună până la excelentă (74% –96%). S-a arătat că respectarea antrenamentului aerob sub supraveghere în timpul NACRT a fost mai bună pentru pacienții care erau femei, mai tineri, căsătoriți, cu o sănătate mintală mai bună, mai puține simptome de diaree și o plăcere anticipată mai mare, sprijin și motivație, deși rezultatele nu au fost semnificative statistic. 78 Un alt studiu a investigat barierele percepute de exercițiu în timpul și după NACRT. 79Cele mai frecvente bariere percepute au fost efectele secundare ale NACRT (88%), oboseala (76%) și diaree (71%) în timpul NACRT și lipsa motivației (79%), oboseala (57%) și senzația de rău (50%) post-NACRT. 79 Nu au fost raportate evenimente adverse majore legate de exerciții fizice. Cu toate acestea, Singh și colab. observarea activării intestinului datorită exercițiilor fizice la unii pacienți după sesiunea de radiații. 73 Acestea au scăzut intensitatea în timpul antrenamentului aerob pentru a reduce activarea intestinului. Alte studii nu au raportat acest efect secundar.

După un antrenament aerob, s-a observat o scădere mică a VO 2 max (–1,3 ml / kg / min) de la pre- la post-NACRT. 74 Acest lucru sugerează că antrenamentul aerob în timpul NACRT poate preveni o scădere a fitnessului cardiorespirator. 74 Într-adevăr, s-a observat o scădere mai mare a fitnessului cardiorespirator (–2,5 ml / kg / min) fără un program de exerciții fizice în timpul NACRT la pacienții cu cancer rectal. 70 În mod similar, o creștere semnificativă din punct de vedere clinic a capacității de exercițiu funcțional a fost arătată în alte două studii (+46 m până la testul de mers pe jos de 6 minute 75 și –27,5 s până la testul de mers pe jos de 400 m) 77după intervenția exercițiului. După un program de mers pe jos, a fost raportată o reducere nesemnificativă a numărului zilnic de pași de la pre- la post-tratament pentru ambele grupuri, dar reducerea a fost mai mică în IG. 76

O îmbunătățire semnificativă a forței musculare a picioarelor și brațelor (+ 39,2% și, respectiv, + 34,9%) a fost demonstrată după 10 săptămâni de antrenament aerob și de rezistență (în timpul și după NACRT) 75 , în timp ce o creștere a forței musculare și a rezistenței a fost raportată numai în membrele inferioare după un antrenament aerob și rezistență de 10 săptămâni. 73 Deși nu este semnificativă statistic, o intervenție de 16 săptămâni a îmbunătățit, de asemenea, forța musculară cu 9% -29% și a păstrat LM la pre-intervenție chirurgicală. 77

Scorurile totale ale QoL și oboselii nu s-au modificat pe parcursul intervenției în trei studii, sugerând o conservare a acestor parametri la pacienții cu cancer rectal supuși NACRT. 73 , 75 , 77

rezumat

Constatările actuale arată că inițierea unei intervenții de exercițiu în timpul și după NACRT este fezabilă, sigură și bine tolerată. 73– 77 Îmbunătățește forța musculară și performanța fizică și previne scăderea capacității cardiovasculare, LM, QoL și oboseală. 73– 75 , 77 Este important să subliniem aceste constatări, deoarece pacienții cu o stare fizică mai bună ar putea reduce riscul unor rezultate postoperatorii slabe și ar putea crește recuperarea. Cu toate acestea, este necesar să rămânem precauți având în vedere aceste rezultate, deoarece patru studii au reprezentat un singur proiect de grup cu un eșantion mic (variind de la 9 la 18). ECV viitoare sunt justificate pentru a determina eficacitatea unui antrenament în timpul NACRT.

HNC în curs de RT

RT se administrează singur sau în combinație cu intervenții chirurgicale și / sau chimioterapie la aproximativ 75% din toți pacienții cu HNC. 80 Aceste tratamente sunt asociate cu toxicitate acută și tardive , cum ar fi disfagia, mucozită, trismus, gură uscată, pierderea gustului, durere, greață, vărsături și oboseală în timpul și după tratament care afectează în mod negativ capacitatea de a mânca și CV. 81 , 82 Pierderea în greutate este frecvent raportată la pacienții cu HNC în timpul chimioterapiei (CRT), 51% dintre pacienți pierzând mai mult de 5% din greutatea corporală. 15 Pierderea masei musculare reprezintă 72% din aceasta. 20 După 7 săptămâni de CRT, Jackson și colab. a raportat o pierdere de 6 kg în LM 21, în ciuda aportului suficient. 83Această pierdere este asociată cu o scădere a funcției fizice și a QoL și reducerea supraviețuirii. 16 , 17 Mai mult, pacienții cu HNC sunt mai sedentari decât alți pacienți cu cancer, ceea ce poate accentua acest declin al LM. 84

Descrierea intervenției

Opt studii au evaluat efectele unui program de exerciții la pacienții cu HNC în timpul RT cu sau fără chimioterapie. 85– 92 Caracteristicile acestor studii sunt rezumate în Tabelul 1 . Doza totală RT livrată variază de la 60 la 70 Gy. 86 , 87 , 90– 92 Un studiu a fost un singur grup, 90 în timp ce șapte studii au fost cu două brațe, comparând un IG cu un CG în timpul RT în cinci studii 85– 87 , 91 , 92 și compararea IG-urilor care se exercită fie în timpul, fie după RT în două studii. 88 , 89 Antrenamentul pentru exerciții fizice a fost predat în spital și supravegheat în patru studii; 86 , 89– 91 într-un studiu, jumătate din sesiunile de instruire au fost în spital și cealaltă jumătate la domiciliu; 88 și în trei studii, antrenamentul pentru exerciții fizice a fost în spital în timpul RT și la domiciliu în timpul urmăririi. 85 , 87 , 92 Intervenția de exercițiu a constat în antrenament combinat aerob și rezistență în trei studii, 86 , 87 , 92 și antrenament rezistență singur în cinci studii. 85 , 88– 91 În plus față de antrenamentul de rezistență, a fost adăugată o intervenție nutrițională în două studii, 85 , 89 și intervenția în Capozzi și colab. a fost o intervenție privind stilul de viață constând din alte patru componente, inclusiv recomandarea medicului și sprijinul clinic, educația pentru sănătate, sprijin pentru schimbarea comportamentului și sprijin social. 88 Frecvența antrenamentelor fizice a variat de la două la cinci ori pe parcursul a 6-14 săptămâni. Antrenamentul aerob a constat în mersul între 15 și 30 de minute la o intensitate moderată la 11-13 RPE sau 3-5 RPE, măsurată prin scările Borg originale și respectiv modificate. 86 , 87 , 92 Antrenamentul de rezistență a vizat grupurile musculare majore în cinci studii85 , 87 , 88 , 90 , 91 și grupuri musculare ale membrelor superioare și inferioare în trei studii. 86 , 89 , 92 Pacienții au efectuat între două și patru seturi de 8-15 repetări pe exercițiu. Patru studii au folosit RPE, 86 , 87 , 91 , 92 , trei studii au folosit RM, variind de la 6 la 15, 88– 90 și un studiu au folosit benzi de rezistență pentru a prescrie intensitatea. 85

Efectele intervenției

Antrenamentul de exerciții fizice în timpul RT cu sau fără chimioterapie la pacienții cu HNC este sigur, bine tolerat și fezabil, 85 , 89 , 93 chiar și la pacienții cu HNC cahectic. 91 Nu au fost raportate evenimente adverse legate de efort. 85 , 86 , 90– 92 Aderarea la sesiunile de exerciții a variat de la 45% la 83% în timpul RT și de la 49% la 62% după RT. Rezultatele diferitelor studii sunt descrise mai jos, 85– 87 , 90– 92 cu excepția celor două studii 88 , 89 care compară grupurile care practică exerciții fizice în timpul (intervenția în timpul tratamentului (IDT)) și după radioterapie (intervenția după tratament (IAT)), care sunt descrise mai târziu în revizuire.

LM a fost una dintre cele mai evaluate variabile. 85 , 87 , 90 , 91 Un studiu pilot, în care 12 pacienți au efectuat un program de rezistență de 12 săptămâni, a demonstrat o scădere semnificativă de 5,1 kg în LM după 6 săptămâni de RT, precum și o scădere a greutății corporale și a masei grase . Pacienții au început apoi să recâștige LM în timp ce continuau să piardă din greutatea corporală totală și din masa grasă, dar în ciuda acestui câștig de LM, modificarea LM de la momentul inițial la 13 săptămâni a fost încă semnificativă. 90 Din păcate, în absența unui CG, este dificil de știut dacă această creștere a LM s-a datorat antrenamentului de rezistență. Cele trei studii rămase nu au găsit o diferență semnificativă în LM la terminarea RT sau la sfârșitul intervenției în niciunul dintre grupuri.85 , 87 , 91

În ceea ce privește cele șase studii care au evaluat performanța funcțională a exercițiului, testul de mers pe jos de 6 minute a fost utilizat în patru studii. 86 , 87 , 91 , 92 Un antrenament aerob și rezistență combinat de 6 săptămâni în timpul RT a îmbunătățit semnificativ distanța de mers cu 42 m în IG după intervenție, în timp ce o CG a observat o scădere semnificativă de 96 m. 86 Autorii acestui studiu pilot au confirmat recent aceste rezultate prin efectuarea unei intervenții similare pe parcursul a 11 săptămâni. IG a raportat o îmbunătățire semnificativă a capacității de exercițiu funcțional în comparație cu CG (+37 m față de –73 m, respectiv). 92 În plus față de testul de mers pe jos de 6 minute, performanța funcțională a fost evaluată folosind alte teste (a se vedeaApendicele 1 suplimentar ), dar fără rezultate semnificative. 85 , 87 , 88 , 90

Puterea și rezistența musculară au fost evaluate folosind un dinamometru, 85 , 87 , 91 testul 1-RM, 90 și testul stand-to-stand. 85 , 90 Un antrenament de rezistență de 12 săptămâni a arătat că forța musculară superioară măsurată cu 1-RM a scăzut semnificativ după intervenție, în timp ce forța musculară mai mică a rămas aproape aceeași. 90 În mod similar, forța extensiei genunchiului a fost menținută în IG pentru toate cele 14 săptămâni de intervenție, în timp ce CG a scăzut semnificativ la 7 și 14 săptămâni. 87 Nu s-a observat nicio diferență de grup în rezistența membrelor superioare. 87

Oboseala a fost evaluată în trei studii. 85 , 91 , 92 Antrenamentul aerob și de rezistență a prevenit oboseala crescută în IG comparativ cu CG. 92 De asemenea, după 6 săptămâni de antrenament de rezistență, s-a observat o creștere a oboselii în CG, 85 și diferența dintre grupuri (scorul funcțional total al terapiei bolii cronice-oboseală (FACIT-F): CG: –8.0 și IG: –3,4 la 6 și 12 săptămâni) depășește diferența minimă de importanță clinică de 3. 94 În schimb, un studiu cu pacienți cu HNC cahectic nu a constatat nicio diferență după 7 și 15 săptămâni de antrenament de rezistență. 91

QoL a fost evaluat în șase studii. 85– 87 , 90– 92 Dintre acestea, patru studii au arătat unele îmbunătățiri semnificative în QoL cu intervenție de efort la pacienții cu HNC supuși RT. 85– 87 , 92 Utilizând scara Short-Form (SF) -36, scorul componentului mental a demonstrat o îmbunătățire (+ 12%) în IG, în timp ce CG a prezentat o scădere (–75%). Scorul componentei fizice a rămas neschimbat în IG și a scăzut nesemnificativ în CG. 86 Câțiva ani mai târziu, aceiași autori au arătat că schimbările în componentele fizice și mentale au fost semnificative din punct de vedere statistic între grupuri în favoarea IG după 11 săptămâni de antrenament aerobic si rezistenta. 92 În plus, o diferență între grupuri a favorizat IG în subescala și vitalitatea sănătății mintale. 87Folosind scala de evaluare funcțională a terapiei împotriva cancerului, s-a găsit o îmbunătățire a dimensiunii efectului mic spre mediu, favorizând IG asupra CG, pentru QoL general, bunăstare fizică, bunăstare emoțională și bunăstare funcțională. 85 În mod surprinzător, IG a raportat simptome mai mari specifice HNC în comparație cu CG. Acest rezultat poate fi explicat prin faptul că trei din cei patru pacienți care au primit chimioterapie concomitentă au fost repartizați la IG. 85

Biopsiile musculare și evaluarea proteomică au fost efectuate într-un studiu pilot. 90 Împreună cu LM și forța musculară, nivelurile de proteine ​​sarcomerice au scăzut în timpul CRT de 6 săptămâni și au crescut în timpul intervenției rămase de 6 săptămâni, sugerând că modificările structurale pot provoca modificări ale LM și ale forței musculare. 90 Sunt necesare studii de calitate mai bună pentru a confirma aceste rezultate.

Două studii au investigat momentul ideal pentru a efectua un program de exerciții, comparând grupurile care practicau în timpul sau după RT. 88 , 89 Capozzi și colab. a comparat o intervenție de stil de viață de 12 săptămâni, inclusiv antrenament de rezistență, fie IDT, fie IAT. A fost raportată o aderență mai mare pentru IAT (IDT = 45% față de IAT = 62%). Autorii au arătat o scădere semnificativă a LM după RT în ambele grupuri (–4,9 cm² / m² pentru IDT față de –5,4 cm² / m² pentru IAT) care a rămas la 24 de săptămâni (–4,5 cm² / m² pentru IDT față de –4,4 cm² / m² pentru EU LA). 88De asemenea, au observat o scădere a distanței parcurse în ambele grupuri în primele 12 săptămâni (–13 m pentru IDT și –35 m pentru ADT) care a crescut cu 43 și, respectiv, 18 m, comparativ cu scorurile inițiale la 24 de săptămâni. Este important de reținut că această creștere de la momentul inițial la 24 de săptămâni nu a fost semnificativă statistic, dar a fost importantă clinic pentru IDT. 88 În ceea ce privește forța musculară, autorii au arătat o scădere semnificativă a forței mânerului în ambele grupuri în primele 12 săptămâni (–3 kg pentru IDT comparativ cu –6,7 kg pentru IAT) cu o revenire la valoarea inițială la 24 de săptămâni (+0,2 pentru IDT și – 1.3 pentru IAT). 88 Ambele grupuri funcționale menținute rezistența organismului inferior între 0 și 12 săptămâni, care a crescut în mod semnificativ de 24 de săptămâni. 88În cele din urmă, au demonstrat o scădere a scorului QoL specific cancerului în primele 12 săptămâni în ambele grupuri care au revenit la valoarea inițială cu 24 de săptămâni. 88Autorii sugerează că pacienții ar trebui să primească educație înainte de tratamentul RT și să înceapă finalizarea IAT. Cu toate acestea, acest studiu este limitat de lipsa unui CG, un program de rezistență care nu este suficient de solicitant din punct de vedere fiziologic și o dimensiune mică a eșantionului. În plus, un alt studiu a comparat un grup care efectuează IDT (2 × / săptămână timp de 6 săptămâni) cu IAT (3 × / săptămână timp de 3 săptămâni). Aderența la programul de rezistență a fost mai mare atunci când exercițiul a fost efectuat în timpul RT (IDT = 74% vs IAT = 49%). Autorii explică această diferență prin faptul că antrenamentul pentru exerciții fizice a început probabil prea repede după sfârșitul tratamentului (2-4 săptămâni după terminarea RT), nepermițând pacientului timp de recuperare; în plus, pacienții au durat cel puțin 2 ore pentru a ajunge la centrul de reabilitare după tratament și și-au petrecut săptămânile acolo. 89După RT, ambele grupuri au prezentat o scădere semnificativă a LM, dar scăderea a fost mai puțin pronunțată în IDT (–1,7 cm² / m² față de –4,0 cm² / m²; ES = 0,79 în favoarea IDT). Aceste rezultate sugerează că antrenamentul de rezistență în timpul RT poate fi o modalitate eficientă de a limita pierderea masei musculare. Cu toate acestea, schimbarea LM de la săptămâna 6 la săptămâna 14 a arătat o tendință spre atenuarea pierderii LM, cu un efect mediu în favoarea IAT. Prin urmare, autorii au sugerat că pentru a minimiza pierderea de masă musculară la pacienții cu HNC supuși RT, antrenamentul de exerciții fizice ar trebui inițiat la începutul tratamentului și să continue după tratament. Două studii nu au reușit să demonstreze o astfel de diferență în LM în IG și CG, fie la finalizarea RT, fie la sfârșitul intervenției. 85 , 87

rezumat

Antrenamentul de exerciții în timpul CRT la pacienții cu HNC este fezabil și bine tolerat și nu au fost raportate evenimente adverse legate de efort, chiar și la pacienții cu HNC cahectic. 85 , 86 , 90– 92 S-a arătat îmbunătățirea capacității de exercițiu funcțional 86 , 92 și a unor domenii ale QoL. 85– 87 , 92 Antrenamentul fizic poate preveni, de asemenea, o scădere a forței musculare mai mici 87 și o creștere a oboselii. 85 , 92 În ceea ce privește conservarea LM, care este o provocare majoră pentru acești pacienți în timpul și după RT, constatările actuale nu sunt suficient de puternice pentru a afirma beneficiul antrenamentului de rezistență pentru menținerea sau creșterea LM. RCT-urile futures ar trebui efectuate pentru a determina tipul și intensitatea optimă a exercițiului pentru a contracara efectele secundare ale RT, în special în raport cu LM, la pacienții cu cancer HNC.

Studiile actuale nu evidențiază momentul optim (în timpul sau după RT) pentru inițierea unui program de exerciții, în special pentru menținerea sau creșterea LM, iar ECV viitoare ar trebui efectuate pentru a determina momentul optim.

NSCLC în curs de RT

RT cu chimioterapie concomitentă este un standard de îngrijire în NSCLC irezecabil avansat local. 3 Deși tehnicile RT s-au îmbunătățit în ultimii ani, apar încă toxicități acute și tardive, cum ar fi oboseala, esofagita, pneumonita radiațională și toxicitățile hematologice și pulmonare. 22 Antrenamentul exercițiilor fizice în timpul RT este slab studiat în acest tip de cancer.

Descrierea intervenției

Un recent studiu randomizat de fezabilitate controlat se concentrează pe antrenamentul zilnic pre-RT în cadrul NSCLC local avansat. 95 Toți pacienții au primit aceeași doză totală de 66 Gy în 33 de fracții. Cincisprezece pacienți au fost randomizați fie în CG, fie în IG. Programul de exerciții fizice a constat în 20 de minute de antrenament aerobic de intensitate moderată până la intensitate ridicată pe un ergometru ciclic pe o perioadă de 7 săptămâni. Fiecare sesiune a fost supravegheată și efectuată zilnic înainte de RT.

Efectele intervenției

Studiul demonstrează că exercițiul aerob de intensitate moderată până la intensitate zilnică este fezabil, sigur și bine tolerat la pacienții cu NSCLC local avansat supus CRT concomitent. 95 Rata de recrutare a fost de 44%, iar rata generală de participare la exercițiu a fost de 90%, cu o rată de aderare la participarea la exercițiu completă de 88%. Nu a fost observat niciun eveniment advers în timpul sesiunilor de exerciții. Nu există rezultate secundare, inclusiv VO 2peak, capacitatea de exercițiu funcțional, funcția pulmonară și parametrii psihologici, au demonstrat diferențe statistice. Aceste rezultate ar putea fi explicate prin dimensiunea redusă a eșantionului sau prin faptul că, deși CG nu a primit niciun program de exerciții, acesta a efectuat mai mulți pași pe zi (7572 ± 2445 pași), monitorizați de un tracker de activitate, decât IG (6254 ± 2337 pași).

rezumat

Antrenamentul moderat până la intensitate ridicată este posibil, sigur și bine tolerat la pacienții cu NSCLC supuși RT. 95 Datorită numărului limitat de studii disponibile, sunt necesare mai multe studii pentru a determina siguranța și eficacitatea antrenamentelor de exerciții în timpul RT.

Discuție și opinia experților

Această revizuire narativă își propune să ofere o revizuire actualizată a efectului unei intervenții de efort la pacienții cu cancer în timpul RT. În ultimii ani, s-au realizat progrese în tratamentul RT și a oferit numeroase beneficii pacienților. Din păcate, totuși, RT duce încă la o serie de toxicități acute și tardive. Majoritatea acestor efecte secundare sunt specifice zonei iradiate. Prin urmare, obiectivele vizate de efectuarea exercițiilor fizice diferă într-o oarecare măsură între tipurile de cancer din cauza efectelor secundare specifice tumorii și a căii de îngrijire (de exemplu, chimioterapie concomitentă sau ADT sau intervenții chirurgicale viitoare).

Literatura actuală recomandă să fii cât mai activ fizic posibil în timpul tratamentului pentru cancer. 96 Cu toate acestea, pacienții supuși RT scad semnificativ numărul de zile petrecute la exerciții și durata exercițiului. 51 Motivele oferite de participanți pentru a explica acest declin sunt diverse și includ lipsa de energie, oboseală, oboseală, durere, dificultăți de respirație la efort, motivație scăzută sau constrângeri de timp. Profesioniștii în îngrijirea cancerului ar trebui să informeze pacienții cu privire la beneficiile exercițiilor fizice în timpul tratamentului împotriva cancerului pentru a atenua acest declin al activității fizice. Un sondaj efectuat pe 15.524 de pacienți cu cancer colorectal a arătat că doar 31% au primit sfaturi privind activitatea fizică de la profesioniștii din domeniul sănătății. 97Pacienții cu cancer s-au arătat interesați să primească informații și sfaturi despre exerciții fizice. Într-adevăr, un studiu a raportat că 71% dintre pacienții tratați cu RT au indicat că sunt interesați să primească informații despre efectuarea exercițiilor în timpul tratamentului. 51 Într-un alt studiu, informațiile scrise despre CRF și capacitatea exercițiului de a-l gestiona au fost furnizate pacienților cu cancer: rezultatele au arătat că 70% -78% dintre pacienți au considerat că informațiile furnizate au fost utile sau foarte utile, 88% au raportat exerciții în timpul tratamentului 89% practicau încă exerciții fizice la 4-6 săptămâni după finalizarea tratamentului. 98 Sa demonstrat anterior că, dacă aceste informații despre exerciții fizice sunt furnizate de profesioniștii din domeniul sănătății, beneficiile potențiale ar trebui să fie mai mari decât dacă sunt furnizate de o persoană necalificată.99

Pacienții care efectuează antrenament de exerciții în timpul RT au raportat o satisfacție ridicată, s-au simțit mai bine, au fost mai energici și au putut să facă față tratamentului mai ușor. 76 Ar recomanda programul altor pacienți supuși RT. 76 Un program de exerciții pentru pacienții cu cancer în timpul RT este, în general, sigur. Un singur studiu a raportat un eveniment advers grav legat de exerciții fizice în timpul antrenamentului aerob pentru un pacient cu PCa 62 , dar trebuie să se facă precauție deoarece pacienții cu risc au fost, în general, un criteriu de excludere în studii. Pentru a face exerciții fizice în condiții de siguranță, autorizarea medicală înainte de exercițiu este indicată în diverse situații raportate de declarația consensuală a mesei rotunde internaționale multidisciplinare bazată pe Rețeaua Națională Comprehensivă a Cancerului.29

Această revizuire narativă a arătat beneficii legate de antrenamentul exercițiului la pacienții cu sân, prostată, rect, NSCLC, HNC supuse RT. Exercițiul poate fi considerat un tratament concomitent alături de RT pentru a atenua efectele secundare legate de tratament și pentru a facilita recuperarea eficientă. Sunt necesare studii viitoare pentru a confirma beneficiile potențiale ale exercițiilor fizice observate cu privire la efectele secundare legate de tratament. În plus, inițierea activității fizice regulate la începutul tratamentului poate fi un „moment didactic” pentru a face schimbări de stil de viață pe termen lung și, astfel, pentru a oferi beneficii pe termen lung pentru sănătate. Am observat această întreținere într-un studiu care a inclus pacienți cu HNC: activitatea fizică săptămânală recomandată a fost semnificativ crescută în timpul intervenției de 12 săptămâni și această modificare a fost menținută după intervenție. 88

Este important ca respectarea programului de exerciții fizice să fie mare pentru a potența efectele exercițiilor fizice. Deficiențele fizice și psihologice cauzate de cancer și tratamentul acestuia, precum și îngrijorările pacienților cu privire la viitorul lor sau la problemele legate de angajare și familie, pot afecta aderența la exerciții în timpul RT. 29 Rapoartele actuale din literatura de specialitate că programele de exerciții supravegheate arată rezultate și aderență mai bune. 100 , 101În această revizuire, programele supravegheate și non-supravegheate arată o aderență similară (74% –96% vs 72% –97%, respectiv). Această aderență bună până la ridicată asociată cu formarea nesupravegheată poate fi explicată prin faptul că pacienții primeau apeluri telefonice săptămânale în timpul intervenției. Nivelurile de activitate, starea medicală, preferințele și barierele pacienților trebuie luate în considerare la stabilirea programului de exerciții pentru a maximiza aderența. În plus, simptomele pacienților se pot schimba de la o zi la alta și de la o săptămână la alta, astfel încât o reevaluare clinică pare extrem de recomandabilă pentru a adapta programul de exerciții fizice în funcție de simptome și efecte secundare. Prin urmare, este necesar un profesionist în exerciții fizice pentru a personaliza antrenamentul pentru exerciții fizice și a-l adapta pe parcursul intervenției în funcție de progres și de starea medicală a pacientului.

Majoritatea intervențiilor de exerciții au fost furnizate la intensitate moderată. Cu toate acestea, recent au apărut studii privind antrenamentul la exerciții de intensitate ridicată (HIE) la pacienții cu cancer și arată rezultate promițătoare. HIE este o metodă sigură și fezabilă în timpul tratamentului cancerului, 102 și s-a demonstrat că îmbunătățește capacitatea cardiorespiratorie, puterea, masa corporală și grăsimea corporală mult mai mult decât îngrijirea obișnuită și / sau antrenamentul continuu de intensitate moderată la supraviețuitorii cancerului. 103 , 104 În plus, aceste îmbunătățiri ale fitnessului cardiorespirator sunt mai durabile în comparație cu exercițiile de intensitate scăzută. 105În contrast, o revizuire sistematică cu o meta-analiză care include numai studii cu antrenament aerob a arătat îmbunătățiri semnificativ mai mari ale fitnessului cardiorespirator în HIE comparativ cu CG, în timp ce nu s-a găsit niciun beneficiu suplimentar al HIE comparativ cu antrenamentul continuu de intensitate moderată. Cu toate acestea, deși lipsa de timp este un motiv raportat de pacienți pentru scăderea timpului petrecut în timpul radiației, 51 HIE poate fi o strategie eficientă în timp pentru a îmbunătăți rezultatele asupra sănătății. 104 În timpul RT, doar un studiu a raportat fezabilitatea unui antrenament la intervale aerobice de intensitate moderată până la mare în NSCLC, cu o rată excelentă de retenție de 100%, o rată globală de participare la exercițiu de 90,0% și fără evenimente adverse legate de efort. . 95Cu toate acestea, nici un rezultat secundar nu a arătat o diferență semnificativă de la momentul inițial la cel post-intervenție, probabil din cauza dimensiunii reduse a eșantionului (n = 15). 95 Prin urmare, viitoarele cercetări de înaltă calitate sunt justificate pentru a investiga efectele HIE în timpul RT în diferite tipuri de cancer.

Unele studii au efectuat o intervenție neconvențională în timpul RT. Yoga a condus la îmbunătățirea raportată a oboselii 106 și în unele aspecte ale QoL 106 , 107 comparativ cu CG la pacienții BC care au fost supuși RT. Programele de Qigong au îmbunătățit oboseala și QoL general la pacienții BC cu simptome depresive ridicate la debut RT 108 comparativ cu CG, în timp ce qigong / tai chi a îmbunătățit durata somnului la mijlocul RT comparativ cu exercițiile fizice ușoare și așteptați grupurile de control la pacienții cu PCa supuși RT, această îmbunătățire nu a fost susținută în timp. 109 Datorită datelor limitate disponibile, ar trebui efectuate mai multe studii care explorează efectele programelor minte-corp pentru a determina eficacitatea programelor minte-corp pentru a îmbunătăți efectele secundare legate de RT.

Toate studiile au evaluat pacientul înainte și la sfârșitul intervenției, dar doar câteva studii au inclus o perioadă de urmărire. 41 , 63 , 75 , 77 , 90 , 91 Sunt necesare cercetări cu o urmărire mai îndelungată pentru a identifica efectele pe termen lung ale exercițiului pe tot parcursul RT.

Unele reacții adverse și simptome au fost raportate că influențează toleranța și siguranța programelor de exerciții fizice în timpul RT, pe lângă potențialele efecte secundare induse de alte tipuri de tratament (de exemplu, chimioterapie, intervenții chirurgicale, ADT). 29 Aceste diferite efecte secundare și simptome sunt prezentate în Figura 3.

Figura 3. Efecte secundare și simptome care influențează toleranța și siguranța exercițiului în timpul radioterapiei.

Sursa: Adaptat din Campbell și colab. 29

Este important ca fizioterapeuții care administrează programe de exercițiu să cunoască abordările comune pentru tratarea cancerului și efectele secundare și simptomele legate de tratament, specifice fiecărui tratament și tip de cancer. 29 Profesioniștii în exerciții fizice ar trebui să colaboreze îndeaproape cu radioterapeutul și cu alți membri ai echipei pentru a fi informați continuu cu privire la progresul clinic al pacientului și la posibilele modificări terapeutice în timpul tratamentului. Discuția săptămânală multidisciplinară ar fi utilă. În plus, aceștia trebuie să poată identifica semnele care necesită trimiterea către un furnizor de asistență medicală.

Unele contraindicații relative sunt importante de luat în considerare pentru programele de exerciții în timpul RT. Cardiotoxicitatea indusă de radiații, în special în cazul limfomului, cancerului de sân și de plămâni, necesită o monitorizare mai mare în timpul exercițiului fizic și prescrierea de exerciții personalizată. Deoarece acest cardiotoxicitate poate să apară mai mulți ani după iradiere, 110 prelungită și monitorizarea strictă este necesară. Pneumonita radiațională poate apărea la 1-3 luni după terminarea RT la pacienții iradiați în zona toracică și plămânii 111 și poate modifica funcția pulmonară. Monitorizarea continuă este crucială pentru a îndruma pacientul dacă apar simptome. Pacienții cu metastaze osoase trebuie să minimizeze încărcarea pe locurile afectate. 29S-au demonstrat siguranța și fezabilitatea unui antrenament de rezistență izometrică în timpul RT la pacienții cu metastaze osoase ale coloanei vertebrale, 112 arătând densitate osoasă crescută în metastaze după 3 și 6 luni comparativ cu o terapie fizică pasivă, fără creșterea ratei fracturilor patologice. 113 RT crește riscul de infecție prin afectarea sistemului imunitar. 114 Pacienții trebuie să reducă riscul de a dezvolta o infecție prin spălarea frecventă a mâinilor și o igienă bună și evitarea locurilor publice dacă numărul lor de globule albe este scăzut. 115Important, nu există date conexe despre infecția dobândită în timpul unui program de exerciții. Înotul într-o piscină este contraindicat din cauza riscului crescut de infecție și iritație a pielii în zona iradiată. 116

Această recenzie narativă are câteva limitări de menționat. În primul rând, participanții la majoritatea studiilor nu au primit doar RT pentru tratamentul cancerului. Deși aceste combinații în tratament au influențat probabil rezultatele, am decis să extindem analiza la toate studiile în care toți participanții au primit RT cu sau fără alte tratamente pentru cancer (chimioterapie, terapie hormonală sau intervenție chirurgicală), deoarece reflectă mai îndeaproape realitatea datorată liniile directoare pentru tratamentul cancerelor. În al doilea rând, aproape 40% din studii nu au raportat doza totală primită de organism în timpul RT. Cu toate acestea, printre studiile care au raportat aceste date, doza administrată a fost aceeași pentru toți participanții la studiu, cu excepția unui studiu. 60Vă sugerăm ca studiile viitoare să raporteze aceste date. Cu toate acestea, deși există eterogenitate în doza administrată între unele studii, sa raportat că doza totală de RT nu a prezis variația severității oboselii. 117 În plus, datorită designului narativ al acestui studiu și chiar dacă am urmat îndeaproape lista de verificare PRISMA (a se vedea Materialul suplimentar ) în procesul nostru, este necesară o revizuire sistematică pentru a evalua puterea dovezilor raportate.

Concluzie

Constatările din această revizuire narativă arată că antrenamentul la efort este benefic în timpul tratamentului RT activ și pare a fi o componentă eficientă și crucială pentru a contracara efectele secundare induse de RT. Având în vedere valoarea exercițiului în timpul RT pentru a gestiona efectele secundare legate de tratament, programele de exerciții fizice ar trebui încorporate ca parte de rutină a îngrijirii pacienților cu cancer în timpul RT, similar cu reabilitarea cardiacă și pulmonară. Prescrierea exercițiilor fizice trebuie individualizată în funcție de caracteristicile pacientului, tipul de cancer, tratamentul prescris și toxicitățile asociate. Este necesară o abordare adaptată pe toată durata intervenției, în funcție de progres și de evoluția stării medicale a pacientului. Sunt necesare cercetări suplimentare cu următoarele obiective: (1) pentru a determina tipul optim, frecvența și momentul exercițiului,(2) să compare diferitele intensități ale antrenamentului pentru a stabili cele mai potrivite și (3) pentru a identifica efectele pe termen lung ale exercițiilor fizice efectuate în timpul RT.

Mulțumiri

Autorii îi mulțumesc doctorului Benjamin Ledoux pentru ajutorul său în scrierea manuscriselor.

Declarație de interese conflictuale
Autorul (autorii) nu a declarat potențiale conflicte de interese în ceea ce privește cercetarea, autorul și / sau publicarea acestui articol.

Finanțare
Autorii au dezvăluit primirea următorului sprijin financiar pentru cercetare, autor și / sau publicarea acestui articol: PE este finanțat printr-o subvenție de la Fondul Național al Cercetării Științifice (FRIA-FNRS). FAN este susținut de Télévie (Fonds National de la Recherche Scientifique (FNRS)) (7.4624.15); Fonduri Speciale de Căutare (FSR) (Communauté Française de Belgique); Fondation Willy și Marcy De Vooght; și Fonds de Recherche Clinique (FRC) de la Université catholique de Louvain (UCLouvain), Belgia. GR a primit o subvenție de la Institutul de Căutare Experimentală și Clinique (Université catholique de Louvain, Bruxelles, Belgia).

ORCID iD
Gregory Reychler https://orcid.org/0000-0002-7674-1150

Material suplimentar Materialul
suplimentar pentru acest articol este disponibil online.

Referințe

1.Bray, F, Ferlay, J, Soerjomataram, I și colab . Statistici globale asupra cancerului 2018: estimări GLOBOCAN ale incidenței și mortalității la nivel mondial pentru 36 de cancere în 185 de țări . CA Cancer J Clin 2018 ; 68 (6): 394 – 424 .
Google Scholar | Crossref | Medline
2.Glynne-Jones, R, Wyrwicz, L, Tiret, E și colab . Cancerul rectal: ghiduri de practică clinică ESMO pentru diagnostic, tratament și urmărire . Ann Oncol 2017 ; 28 ( Supliment . 4 ): iv22 – iv40 .
Google Scholar | Crossref | Medline
3.Postmus, PE, Kerr, KM, Oudkerk, M, și colab . Cancerul pulmonar non-cu celule mici precoce și local avansat (NSCLC): Ghiduri de practică clinică ESMO pentru diagnostic, tratament și urmărire . Ann Oncol 2017 ; 28 ( Supliment . 4 ): iv1 – iv21 .
Google Scholar | Crossref | Medline
4.Parker, C, Gillessen, S, Heidenreich, A și colab . Cancerul prostatei: ghiduri de practică clinică ESMO pentru diagnostic, tratament și urmărire . Ann Oncol 2015 ; 26 ( Supliment . 5 ): v69 – v77 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
5.Delaney, G, Jacob, S, Featherstone, C, și colab . Rolul radioterapiei în tratamentul cancerului: estimarea utilizării optime dintr-o revizuire a ghidurilor clinice bazate pe dovezi . Cancer 2005 ; 104 (6): 1129 – 1137 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
6.Bernier, J, Hall, EJ, Giaccia, A. Oncologia radiației: un secol de realizări . Nat Rev Cancer 2004 ; 4 (9): 737 – 747 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
7.Duijts, SF, Faber, MM, Oldenburg, HS și colab . Eficacitatea tehnicilor comportamentale și a exercițiului fizic asupra funcționării psihosociale și a calității vieții legate de sănătate la pacienții cu cancer mamar și supraviețuitori – o meta-analiză . Psihoncologie 2011 ; 20 (2): 115 – 126 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
8.Greenberg, DB, Sawicka, J, Eisenthal, S și colab . Sindromul de oboseală datorat radiațiilor localizate . J Pain Symptom Manage 1992 ; 7 (1): 38 – 45 .
Google Scholar | Crossref | Medline
9.Jacobsen, PB, Thors, CL. Oboseala la pacientul cu radioterapie: managementul actual și investigațiile . Semin Radiat Oncol 2003 ; 13 (3): 372 – 380 .
Google Scholar | Crossref | Medline
10.Berger, AM, Mooney, K, Alvarez-Perez, A și colab . Oboseală legată de cancer, versiunea 2.2015 . J Natl Compr Canc Netw 2015 ; 13 (8): 1012 – 1039 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
11.Hickok, JT, Morrow, GR, Roscoe, JA și colab . Apariția, severitatea și evoluția longitudinală a douăsprezece simptome frecvente la 1129 pacienți consecutivi în timpul radioterapiei pentru cancer . J Pain Symptom Manage 2005 ; 30 (5): 433 – 442 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
12.Bower, JE, Ganz, PA, Desmond, KA și colab . Oboseală la supraviețuitorii carcinomului mamar pe termen lung: o investigație longitudinală . Rac 2006 ; 106 (4): 751 – 758 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
13.Vena, C, Parker, K, Cunningham, M, și colab . Tulburări de somn-veghe la persoanele cu cancer partea I: o prezentare generală a somnului, reglarea somnului și efectele bolilor și tratamentului . Oncol Nurs Forum 2004 ; 31 (4): 735 – 746 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
14.Hess, CB, Chen, AM. Măsurarea funcționării psihosociale în clinica de oncologie a radiațiilor: o revizuire sistematică . Psihoncologie 2014 ; 23 (8): 841 – 854 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
15.Ghadjar, P, Hayoz, S, Zimmermann, F și colab . Impactul pierderii în greutate asupra supraviețuirii după chemoradiație pentru cancerul de cap și gât avansat local: rezultate secundare ale unui studiu randomizat de fază III (SAKK 10/94) . Radiat Oncol 2015 ; 10: 21 .
Google Scholar | Crossref | Medline
16.Baptistella, AR, Hilleshein, KD, Beal, C, și colab . Scăderea în greutate ca factor de prognostic pentru recurență și supraviețuire la pacienții cu carcinom cu celule scuamoase orofaringiene . Mol Clin Oncol 2018 ; 9 (6): 666 – 672 .
Google Scholar | Medline
17.Nguyen, TV, Yueh, B. Pierderea în greutate prezice mortalitatea după cavitatea bucală recurentă și carcinoamele orofaringiene . Rac 2002 ; 95 (3): 553 – 562 .
Google Scholar | Crossref | Medline
18.Baracos, VE, Martin, L, Korc, M, și colab . Cașexie asociată cancerului . Nat Rev Dis Primers 2018 ; 4: 17105 .
Google Scholar | Crossref | Medline
19.Gautam, AP, Fernandes, DJ, Vidyasagar, MS, și colab . Efectul terapiei cu nivel scăzut cu laser asupra pacienților a raportat măsuri ale mucozitei orale și ale calității vieții la pacienții cu cancer de cap și gât care primesc chimioterapie – un studiu controlat randomizat . Sprijin pentru cancerul 2013 ; 21 (5): 1421 – 1428 .
Google Scholar | Crossref | Medline
20.Silver, HJ, Dietrich, MS, Murphy, BA. Modificări ale masei corporale, echilibrului energetic, funcției fizice și stării inflamatorii la pacienții cu cancer de cap și gât avansat local, tratați cu chimi radiație concomitentă după chimioterapie cu inducție în doze mici . Head Neck 2007 ; 29 (10): 893 – 900 .
Google Scholar | Crossref | Medline
21.Jackson, W, Alexander, N, Schipper, M, și colab . Caracterizarea modificărilor compoziției corporale totale la pacienții cu cancer de cap și gât supuși chimioterapiei utilizând absorptiometrie cu raze X cu energie duală . Head Neck 2014 ; 36 (9): 1356 – 1362 .
Google Scholar | Medline
22.Verma, V, Simone, CB, Werner-Wasik, M. Toxicități acute și tardive ale chimioterapiei concomitente pentru cancerul pulmonar cu celule mici, avansate local . Rac 2017 ; 9 (9): 120 .
Google Scholar | Crossref
23.Shipley, WU, Seiferheld, W, Lukka, HR și colab . Radiații cu sau fără terapie antiandrogenă în cancerul de prostată recurent . N Engl J Med 2017 ; 376 (5): 417 – 428 .
Google Scholar | Crossref | Medline
24.Bruheim, K, Guren, MG, Skovlund, E și colab . Efecte secundare tardive și calitatea vieții după radioterapie pentru cancerul rectal . Int J Radiat Oncol Biol Phys 2010 ; 76 (4): 1005 – 1011 .
Google Scholar | Crossref | Medline
25.Gogou, P, Tsilika, E, Parpa, E și colab . Impactul radioterapiei asupra simptomelor, anxietății și QoL la pacienții cu cancer . Anticancer Res 2015 ; 35 (3): 1771 – 1775 .
Google Scholar | Medline
26.MacVicar, MG, Winningham, ML, Nickel, JL. Efectele antrenamentului la intervale aerobe asupra capacității funcționale a pacienților cu cancer . Nurs Res 1989 ; 38 (6): 348 – 351 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
27.Speck, RM, Courneya, KS, Masse, LC și colab . O actualizare a studiilor de activitate fizică controlată la supraviețuitorii cancerului: o revizuire sistematică și meta-analiză . J Cancer Surviv 2010 ; 4 (2): 87 – 100 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
28.Pekmezi, DW, Demark-Wahnefried, W. Dovezi actualizate în sprijinul intervențiilor dietetice și de efort la supraviețuitorii cancerului . Acta Oncol 2011 ; 50 (2): 167 – 178 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
29.Campbell, KL, Winters-Stone, KM, Wiskemann, J și colab . Ghiduri de exerciții pentru supraviețuitorii cancerului: declarație de consens de la masa rotundă internațională multidisciplinară . Med Sci Sports Exerc 2019 ; 51 (11): 2375 – 2390 .
Google Scholar | Crossref | Medline
30.Mustian, KM, Alfano, CM, Heckler, C, și colab . Compararea tratamentelor farmaceutice, psihologice și de exerciții pentru oboseala legată de cancer: o meta-analiză . JAMA Oncol 2017 ; 3 (7): 961 – 968 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
31.Mishra, SI, Scherer, RW, Snyder, C, și colab . Exercitați intervenții privind calitatea vieții legate de sănătate pentru persoanele cu cancer în timpul tratamentului activ . Cochrane Database Syst Rev 2012 (8): CD008465 .
Google Scholar
32.Caspersen, CJ, Powell, KE, Christenson, GM. Activitate fizică, exerciții și condiții fizice: definiții și distincții pentru cercetarea legată de sănătate . Public Health Rep 1985 ; 100 (2): 126 – 131 .
Google Scholar | Medline | ESTE I
33.Darby, S, McGale, P, Correa, C, și colab . Efectul radioterapiei după intervenția chirurgicală de conservare a sânilor asupra recidivei de 10 ani și decesului de 15 ani prin cancer de sân: meta-analiză a datelor individuale ale pacienților pentru 10.801 de femei în 17 studii randomizate . Lancet 2011 ; 378 (9804): 1707 – 1716 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
34.McGale, P, Taylor, C, Correa, C, și colab . Efectul radioterapiei după mastectomie și intervenția chirurgicală axilară asupra recidivei de 10 ani și a mortalității de 20 de ani prin cancer de sân: meta-analiză a datelor individuale ale pacienților pentru 8135 de femei în 22 de studii randomizate . Lancet 2014 ; 383 (9935): 2127 – 2135 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
35.Alb, J, tâmplar, MC. Toxicitatea prin radiații în cancerul de sân . Cancer Treat Res 2006 ; 128: 65 – 109 .
Google Scholar | Crossref | Medline
36.Drouin, JS, Young, TJ, Beeler, J și colab . Studiu clinic de control aleatoriu asupra efectelor antrenamentelor de exerciții aerobice asupra nivelurilor de eritrocite în timpul tratamentului cu radiații pentru cancerul de sân . Rac 2006 ; 107 (10): 2490 – 2495 .
Google Scholar | Crossref | Medline
37.Drouin, JS, Armstrong, H, Krause, S și colab . Efectele antrenamentului de exerciții aerobice asupra capacității aerobice de vârf, a oboselii și a factorilor psihologici în timpul radiațiilor pentru cancerul de sân . Rehabil Oncol 2005 ; 23 (1): 11 – de 17 .
Google Scholar | Crossref
38.Hwang, JH, Chang, HJ, Shim, YH și colab . Efectele terapiei de efort supravegheat la pacienții care primesc radioterapie pentru cancerul de sân . Yonsei Med J 2008 ; 49 (3): 443 – 450 .
Google Scholar | Crossref | Medline
39.Milecki, P, Hojan, K, Ozga-Majchrzak, O, și colab . Toleranță la efort la pacienții cu cancer mamar în timpul radioterapiei după antrenamentul aerob . Contemp Oncol 2013 ; 17 (2): 205 – 209 .
Google Scholar
40.Steindorf, K, Schmidt, ME, Klassen, O și colab . Studiu randomizat și controlat de formare a rezistenței la pacienții cu cancer mamar care primesc radioterapie adjuvantă: rezultate privind oboseala legată de cancer și calitatea vieții . Ann Oncol 2014 ; 25 (11): 2237 – 2243 .
Google Scholar | Crossref | Medline
41.Steindorf, K, Wiskemann, J, Ulrich, CM și colab . Efectele exercițiilor fizice asupra problemelor de somn la pacienții cu cancer mamar care primesc radioterapie: un studiu clinic randomizat . Breast Cancer Res Treat 2017 ; 162 (3): 489 – 499 .
Google Scholar | Crossref | Medline
42.Wiskemann, J, Schmidt, ME, Klassen, O și colab . Efectele antrenamentului de rezistență de 12 săptămâni în timpul radioterapiei la pacienții cu cancer mamar . Scand J Med Sci Sports 2016 ; 27: 1500 – 1510 .
Google Scholar | Crossref | Medline
43.Schmidt, ME, Meynkohn, A, Habermann, N și colab . Exerciții de rezistență și inflamație la pacienții cu cancer mamar supuși radioterapiei adjuvante: analiza medierii dintr-un studiu de intervenție randomizat, controlat . Int J Radiat Oncol Biol Phys 2016 ; 94 (2): 329 – 337 .
Google Scholar | Crossref | Medline
44.Yang, TY, Chen, ML, Li, CC. Efectele unui program de exerciții aerobice asupra oboselii la pacienții cu cancer mamar supuși radioterapiei . J Clin Nurs 2015 ; 24 (1-2): 202 – 211 .
Google Scholar | Crossref | Medline
45.Potthoff, K, Schmidt, ME, Wiskemann, J, și colab . Studiu controlat randomizat pentru a evalua efectele antrenamentului de rezistență progresivă în comparație cu relaxarea musculară progresivă la pacienții cu cancer mamar supuși radioterapiei adjuvante: cel mai bun studiu . BMC Cancer 2013 ; 13: 162 .
Google Scholar | Crossref | Medline
46.Schmitz, KH, Ahmed, RL, Troxel, A și colab . Ridicarea greutății la femeile cu limfedem asociat cancerului de sân . N Engl J Med 2009 ; 361 (7): 664 – 673 .
Google Scholar | Crossref | Medline
47.Lipsett, A, Barrett, S, Haruna, F și colab . Impactul exercițiului fizic în timpul radioterapiei adjuvante pentru cancerul de sân asupra oboselii și calității vieții: o revizuire sistematică și meta-analiză . Sân 2017 ; 32: 144 – 155 .
Google Scholar | Crossref | Medline
48.Hsiao, CP, Daly, B, Saligan, LN. Etiologia și gestionarea oboselii induse de radioterapie . Expert Rev Qual Care Cancer Care 2016 ; 1 (4): 323 – 328 .
Google Scholar | Crossref | Medline
49.De Sanctis, V, Agolli, L, Visco, V și colab . Citokine, oboseală și eritem cutanat la pacienții cu stadiu incipient de cancer mamar care primesc radioterapie adjuvantă . Biomed Res Int 2014 ; 2014: 523568 .
Google Scholar | Crossref | Medline
50.Wratten, C, Kilmurray, J, Nash, S și colab . Oboseala în timpul radioterapiei mamare și relația acesteia cu factorii biologici . Int J Radiat Oncol Biol Phys 2004 ; 59 (1): 160 – 167 .
Google Scholar | Crossref | Medline
51.Murnane, A, Geary, B, Milne, D. Preferințele de programare a exercițiilor și nivelurile de activitate ale pacienților cu cancer supuși tratamentului cu radioterapie . Sprijin pentru cancerul de îngrijire 2012 ; 20 (5): 957 – 962 .
Google Scholar | Crossref | Medline
52.Costa, AR, Fontes, F, Pereira, S și colab . Impactul tratamentelor împotriva cancerului de sân asupra tulburărilor de somn: o revizuire sistematică . Sân 2014 ; 23 (6): 697 – 709 .
Google Scholar | Crossref | Medline
53.Otte, JL, Carpenter, JS, Russell, KM și colab . Prevalența, severitatea și corelațiile tulburărilor de somn-veghe la supraviețuitorii cancerului de sân pe termen lung . J Pain Symptom Manage 2010 ; 39 (3): 535 – 547 .
Google Scholar | Crossref | Medline
54.Miyamoto, Y, Hanna, DL, Zhang, W, și colab . Căi moleculare: semnalizarea cașexiei – o abordare țintită a tratamentului cancerului . Clin Cancer Res 2016 ; 22 (16): 3999 – 4004 .
Google Scholar | Crossref | Medline
55.Smith, MR, Finkelstein, JS, McGovern, FJ și colab . Modificări ale compoziției corpului în timpul terapiei de deprivare a androgenilor pentru cancerul de prostată . J Clin Endocrinol Metab 2002 ; 87 (2): 599 – 603 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
56.Stone, P, Hardy, J, Huddart, R, și colab . Oboseală la pacienții cu cancer de prostată care primesc terapie hormonală . Eur J Cancer 2000 ; 36 (9): 1134 – 1141 .
Google Scholar | Crossref | Medline
57.Wilke, DR, Parker, C, Andonowski, A și colab . Recuperarea testosteronului și a funcției erectile după radioterapie și privarea pe termen lung de androgeni cu agoniști hormonali eliberatori de hormoni luteinizanti . BJU Int 2006 ; 97 (5): 963 – 968 .
Google Scholar | Crossref | Medline
58.Shahinian, VB, Kuo, YF, Freeman, JL și colab . Riscul de fractură după privarea de androgeni pentru cancerul de prostată . N Engl J Med 2005 ; 352 (2): 154 – 164 .
Google Scholar | Crossref | Medline
59.Demark-Wahnefried, W, Peterson, B, McBride, C, și colab . Comportamentele actuale în materie de sănătate și disponibilitatea de a urmări modificări ale stilului de viață în rândul bărbaților și femeilor diagnosticate cu stadii incipiente de carcinoame de prostată și de sân . Cancer 2000 ; 88 (3): 674 – 684 .
Google Scholar | Crossref | Medline
60.Windsor, PM, Nicol, KF, Potter, J. Un studiu randomizat, controlat al exercițiului aerob pentru oboseala legată de tratament la bărbații care primesc radioterapie radială externă pentru carcinom de prostată localizat . Cancer 2004 ; 101 (3): 550 – 557 .
Google Scholar | Crossref | Medline
61.Monga, U, Garber, SL, Thornby, J, și colab . Exercițiul fizic previne oboseala și îmbunătățește calitatea vieții la pacienții cu cancer de prostată supuși radioterapiei . Arch Phys Med Rehabil 2007 ; 88 (11): 1416 – 1422 .
Google Scholar | Crossref | Medline
62.Segal, RJ, Reid, RD, Courneya, KS și colab . Studiu randomizat controlat de rezistență sau exercițiu aerob la bărbații care primesc radioterapie pentru cancerul de prostată . J Clin Oncol 2009 ; 27 (3): 344 – 351 .
Google Scholar | Crossref | Medline
63.Truong, PT, Gaul, CA, McDonald, RE, și colab . Evaluarea prospectivă a unui program de exerciții de mers pe jos de 12 săptămâni și efectul acestuia asupra oboselii la pacienții cu cancer de prostată supuși radioterapiei radiale externe . Am J Clin Oncol 2011 ; 34 (4): 350 – 355 .
Google Scholar | Crossref | Medline
64.Hojan, K, Kwiatkowska-Borowczyk, E, Leporowska, E și colab . Exercițiu fizic pentru capacitatea funcțională, funcția imună a sângelui, oboseala și calitatea vieții la pacienții cu cancer de prostată cu risc ridicat în timpul radioterapiei: un studiu clinic prospectiv, randomizat . Eur J Phys Rehabil Med 2016 ; 52 (4): 489 – 501 .
Google Scholar | Medline
65.Kapur, G, Windsor, PM, McCowan, C. Efectul exercițiului aerob asupra toxicității acute legate de tratament la bărbații care primesc radioterapie cu fascicul extern radical pentru cancerul de prostată localizat . Eur J Cancer Care (Engl) 2010 ; 19 (5): 643 – 647 .
Google Scholar | Crossref | Medline
66.Horgan, S, O’Donovan, A. Impactul exercițiului fizic în timpul radioterapiei pentru cancerul de prostată asupra oboselii și calității vieții: o revizuire sistematică și meta-analiză . J Med Imaging Radiat Sci 2018 ; 49 (2): 207 – 219 .
Google Scholar | Crossref | Medline
67.Christensen, E, Pintilie, M, Evans, KR și colab . Expresia longitudinală a citokinelor în timpul IMRT pentru cancerul de prostată și toxicitatea tratamentului acut . Clin Cancer Res 2009 ; 15 (17): 5576 – 5583 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
68.Benson, AB, Venook, AP, Al-Hawary, MM și colab . Cancer rectal, versiunea 2.2018, NCCN ghiduri de practică clinică în oncologie . J Natl Compr Canc Netw 2018 ; 16 (7): 874 – 901 .
Google Scholar | Crossref | Medline
69.Sauer, R, Becker, H, Hohenberger, W, și colab . Chimioterapie preoperatorie versus postoperatorie pentru cancerul rectal . N Engl J Med 2004 ; 351 (17): 1731 – 1740 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
70.West, MA, Loughney, L, Lythgoe, D și colab . Efectul pre-reabilitării asupra aptitudinii fizice măsurate în mod obiectiv după tratamentul neoadjuvant la pacienții cu cancer rectal preoperator: un studiu pilot intervențional orb . Br J Anaesth 2015 ; 114 (2): 244 – 251 .
Google Scholar | Crossref | Medline
71.Swellengrebel, HA, Marijnen, CA, Verwaal, VJ și colab . Toxicitatea și complicațiile chimioterapiei preoperatorii pentru cancerul rectal avansat local . Br J Surg 2011 ; 98 (3): 418 – 426 .
Google Scholar | Crossref | Medline
72.Wilson, RJ, Davies, S, Yates, D și colab . Capacitatea funcțională afectată este asociată cu mortalitatea din toate cauzele după o intervenție chirurgicală intra-abdominală electivă majoră . Fr J Anaesth 2010 ; 105 (3): 297 – 303 .
Google Scholar | Crossref | Medline
73.Singh, F, Galvao, DA, Newton, RU și colab . Fezabilitatea și eficacitatea preliminară a unei rezistențe de 10 săptămâni și a unei intervenții de exerciții aerobe în timpul tratamentului cu chimi radiație neoadjuvantă la pacienții cu cancer rectal . Integr Cancer Ther 2018 ; 17 (3): 952 – 959 .
Google Scholar | Jurnale SAGE
74.Morielli, AR, Usmani, N, Boule, NG și colab . Un studiu de fază I care examinează fezabilitatea și siguranța unei intervenții de exerciții aerobe la pacienții cu cancer rectal în timpul și după chimioterapia neoadjuvantă . Oncol Nurs Forum 2016 ; 43 (3): 352 – 362 .
Google Scholar | Crossref | Medline
75.Heldens, AF, Bongers, BC, de Vos-Geelen, J, și colab . Fezabilitatea și eficacitatea preliminară a unui program de formare exerciții fizice în timpul chimioradioterapia neoadjuvant la pacienții individuali cu cancer rectal înainte de intervenții chirurgicale majore . Eur J Surg Oncol 2016 ; 42 (9): 1322 – 1330 .
Google Scholar | Crossref | Medline
76.Moug, SJ, Mutrie, N, Barry, SJE și colab . Reabilitarea este fezabilă la pacienții cu cancer rectal supuși chimioterapiei neoadjuvante și poate reduce la minimum deteriorarea fizică: rezultate din studiul REx . Colorectal Dis 2019 ; 21 (5): 548 – 562 .
Google Scholar | Crossref | Medline
77.Singh, F, Newton, RU, Baker, MK și colab . Fezabilitatea și eficacitatea exercițiului pre-chirurgical la supraviețuitorii cancerului rectal programate să primească rezecție curativă . Canc Colorectal Cancer 2017 ; 16 (4): 358 – 365 .
Google Scholar | Crossref | Medline
78.Morielli, AR, Boule, NG, Usmani, N și colab . Predictori ai aderenței la exercițiile aerobe la pacienții cu cancer rectal în timpul și după chimioterapia neoadjuvantă . Psychol Health Med 2018 ; 23 (2): 224 – 231 .
Google Scholar | Crossref | Medline
79.Morielli, AR, Usmani, N, Boule, NG și colab . Motivația exercitării la pacienții cu cancer rectal în timpul și după chimioterapia neoadjuvantă . Sprijin pentru cancerul de îngrijire 2016 ; 24 (7): 2919 – 2926 .
Google Scholar | Medline
80.Koyfman, SA, Ismaila, N, Crook, D și colab . Managementul gâtului în carcinomul cu celule scuamoase al cavității bucale și orofaringelui: ghid de practică clinică ASCO . J Clin Oncol 2019 ; 37 (20): 1753 – 1774 .
Google Scholar | Crossref | Medline
81.Schindler, A, Denaro, N, Russi, EG, și colab . Disfagia la pacienții cu cancer de cap și gât tratați cu radioterapie și terapii sistemice: revizuirea literaturii și consensul . Crit Rev Oncol Hematol 2015 ; 96 (2): 372 – 384 .
Google Scholar | Crossref | Medline
82.De Sanctis, V, Bossi, P, Sanguineti, G, și colab . Mucozita la pacienții cu cancer de cap și gât tratați cu radioterapie și terapii sistemice: revizuirea literaturii și declarații de consens . Crit Rev Oncol Hematol 2016 ; 100: 147 – 166 .
Google Scholar | Crossref | Medline
83.Jager-Wittenaar, H, Dijkstra, PU, ​​Vissink, A și colab . Modificări ale stării nutriționale și ale aportului alimentar în timpul și după tratamentul cancerului la cap și gât . Head Neck 2011 ; 33 (6): 863 – 870 .
Google Scholar | Crossref | Medline
84.Rogers, LQ, Courneya, KS, Robbins, KT și colab . Activitatea fizică și calitatea vieții la supraviețuitorii cancerului la cap și gât . Sprijin pentru cancerul de îngrijire 2006 ; 14 (10): 1012 – 1019 .
Google Scholar | Crossref | Medline
85.Rogers, LQ, Anton, PM, Fogleman, A și colab . Test pilot, randomizat, al exercițiului de rezistență în timpul radioterapiei pentru cancerul de cap și gât . Head Neck 2013 ; 35 (8): 1178 – 1188 .
Google Scholar | Crossref | Medline
86.Samuel, SR, Maiya, GA, Babu, AS și colab . Efectul antrenamentului de exercițiu asupra capacității funcționale și a calității vieții la pacienții cu cancer de cap și gât care primesc chimioterapie . Indian J Med Res 2013 ; 137 (3): 515 – la 520 .
Google Scholar | Medline
87.Zhao, SG, Alexander, NB, Djuric, Z și colab . Menținerea activității fizice în timpul tratamentului cancerului la cap și gât: rezultatele unui studiu pilot controlat . Head Neck 2016 ; 38 ( Supliment . 1 ): E1086 – E1096 .
Google Scholar | Crossref | Medline
88.Capozzi, LC, McNeely, ML, Lau, HY și colab . Rezultatele raportate de pacienți, compoziția corpului și starea nutrițională la pacienții cu cancer de cap și gât: Rezultate dintr-un studiu exploratoriu randomizat controlat de exerciții fizice . Rac 2016 ; 122 (8): 1185 – 1200 .
Google Scholar | Crossref | Medline
89.Sandmael, JA, Bye, A, Solheim, TS și colab . Fezabilitatea și efectele preliminare ale antrenamentului de rezistență și ale suplimentelor nutritive în timpul versus după radioterapie la pacienții cu cancer de cap și gât: un studiu pilot randomizat . Rac 2017 ; 123 (22): 4440 – 4448 .
Google Scholar | Crossref | Medline
90.Lonkvist, CK, Lonbro, S, Vinther, A și colab . Antrenament progresiv de rezistență la pacienții cu cancer de cap și gât în ​​timpul chimioterapiei concomitente – proiectarea studiului randomizat DAHANCA 31 . BMC Cancer 2017 ; 17 (1): 400 .
Google Scholar | Crossref | Medline
91.Grote, M, Maihofer, C, Weigl, M, și colab . Pregătirea progresivă a rezistenței la pacienții cu cancer de cap și gât cahectic supuși radioterapiei: un studiu pilot controlat randomizat de fezabilitate . Radiat Oncol 2018 ; 13 (1): 215 .
Google Scholar | Crossref | Medline
92.Samuel, SR, Maiya, AG, Fernandes, DJ, și colab . Eficacitatea reabilitării bazate pe exercițiu asupra capacității funcționale și a calității vieții la pacienții cu cancer de cap și gât care primesc chimioterapie . Sprijină Cancerul 2019 Care ; 27 (10): 3913 – 3920 .
Google Scholar | Crossref | Medline
93.Hajdu, SF, Wessel, I, Johansen, C, și colab . Terapia de înghițire și formarea progresivă a rezistenței la pacienții cu cancer de cap și gât supuși tratamentului cu radioterapie: protocol de testare randomizată și date preliminare . Acta Oncol 2017 ; 56 (2): 354 – 359 .
Google Scholar | Crossref | Medline
94.Cella, D, Eton, DT, Lai, JS și colab . Combinarea metodelor bazate pe ancoră și distribuție pentru a obține diferențe minime importante din punct de vedere clinic asupra anemiei și scalei de oboseală a evaluării funcționale a terapiei cancerului (FACT) . J Pain Symptom Manage 2002 ; 24 (6): 547 – 561 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
95.Egegaard, T, Rohold, J, Lillelund, C, și colab . Antrenament zilnic înainte de radioterapie în cancerul pulmonar cu celule mici: un studiu de fezabilitate . Rep Practica Oncol Radiother 2019 ; 24 (4): 375 – 382 .
Google Scholar | Crossref | Medline
96.Schmitz, KH, Courneya, KS, Matthews, C, și colab . Masa rotundă a Colegiului American de Medicină Sportivă cu privire la liniile de exerciții pentru supraviețuitorii cancerului . Med Sci Sports Exerc 2010 ; 42 (7): 1409 – 1426 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
97.Fisher, A, Williams, K, Beeken, R și colab . Reamintirea sfaturilor privind activitatea fizică a fost asociată cu niveluri mai ridicate de activitate fizică la pacienții cu cancer colorectal . BMJ Open 2015 ; 5 (4): e006853 .
Google Scholar | Crossref | Medline
98.Windsor, PM, Potter, J, McAdam, K, și colab . Evaluarea unei inițiative de oboseală: informații despre exerciții pentru pacienții care primesc tratament pentru cancer . Clin Oncol 2009 ; 21 (6): 473 – 482 .
Google Scholar | Crossref
99.Boden, I, Skinner, EH, Browning, L și colab . Fizioterapie preoperatorie pentru prevenirea complicațiilor respiratorii după o intervenție chirurgicală abdominală superioară: studiu controlat randomizat, multicentric pragmatic, dublu orb . BMJ 2018 ; 360: j5916 .
Google Scholar | Crossref | Medline
100.Courneya, KS, Karvinen, KH, McNeely, ML și colab . Predictori de aderare la exerciții supravegheate și nesupravegheate în activitatea fizică din Alberta și în studiul de prevenire a cancerului de sân . J Phys Act Health 2012 ; 9 (6): 857 – 866 .
Google Scholar | Crossref | Medline
101.Sweegers, MG, Altenburg, TM, Brug, J, și colab . Efectele și moderatorii exercițiilor fizice asupra forței musculare, funcției musculare și fitnessului aerob la pacienții cu cancer: o meta-analiză a datelor individuale ale pacienților . Br J Sports Med 2019 ; 53 (13): 812 .
Google Scholar | Crossref | Medline
102.Lee, K, Kang, I, Mack, WJ și colab . Fezabilitatea antrenamentului la intervale de intensitate ridicată la pacienții cu cancer mamar supuși chimioterapiei cu antraciclină: un studiu pilot randomizat . BMC Cancer 2019 ; 19 (1): 653 .
Google Scholar | Crossref | Medline
103.Devin, JL, Sax, AT, Hughes, GI, și colab . Influența intensității ridicate în comparație cu antrenamentul de exerciții de intensitate moderată asupra fitnessului cardiorespirator și a compoziției corpului la supraviețuitorii cancerului colorectal: un studiu controlat randomizat . J Cancer Surviv 2016 ; 10 (3): 467 – 479 .
Google Scholar | Crossref | Medline
104.Toohey, K, Pumpa, K, McKune, A și colab . Intervenții de exerciții de intensitate ridicată la supraviețuitorii cancerului: o analiză sistematică care explorează impactul asupra rezultatelor sănătății . J Cancer Res Clin Oncol 2018 ; 144 (1): 1 – de 12 .
Google Scholar | Crossref | Medline
105.Martin, EA, Battaglini, CL, Hands, B și colab . Exercițiul de intensitate mai mare are ca rezultat îmbunătățiri mai durabile pentru VO2peak pentru supraviețuitorii cancerului de sân și de prostată . Oncol Nurs Forum 2015 ; 42 (3): 241 – 249 .
Google Scholar | Crossref | Medline
106.Chandwani, KD, Perkins, G, Nagendra, HR, și colab . Studiu randomizat, controlat de yoga la femeile cu cancer mamar supuse radioterapiei . J Clin Oncol 2014 ; 32 (10): 1058 – 1065 .
Google Scholar | Crossref | Medline
107.Chandwani, KD, Thornton, B, Perkins, GH și colab . Yoga îmbunătățește calitatea vieții și găsește beneficii la femeile supuse radioterapiei pentru cancer la sân . J Soc Integr Oncol 2010 ; 8 (2): 43 – 55 .
Google Scholar | Medline
108.McQuade, JL, Prinsloo, S, Chang, DZ și colab . Qigong / tai chi pentru somn și oboseală la pacienții cu cancer de prostată supuși radioterapiei: un studiu controlat randomizat . Psihoncologie 2017 ; 26 (11): anul 1936 – anul 1943 .
Google Scholar | Crossref | Medline
109.Chen, Z, Meng, Z, Milbury, K, și colab . Qigong îmbunătățește calitatea vieții la femeile supuse radioterapiei pentru cancerul de sân: rezultatele unui studiu controlat randomizat . Rac 2013 ; 119 (9): 1690 – 1698 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I
110.Applefeld, MM, Cole, JF, Pollock, SH și colab . Apariția târzie a bolii pericardice cronice la pacienții tratați prin radioterapie pentru boala Hodgkin . Ann Intern Med 1981 ; 94 (3): 338 – 341 .
Google Scholar | Crossref | Medline
111.Roach, M, Gandara, DR, Yuo, HS și colab . Pneumonită radiațională în urma terapiei combinate de modalitate pentru cancerul pulmonar: analiza factorilor de prognostic . J Clin Oncol 1995 ; 13 (10): 2606 – 2612 .
Google Scholar | Crossref | Medline
112.Rief, H, Omlor, G, Akbar, M, și colab . Fezabilitatea antrenamentului izometric al mușchilor spinali la pacienții cu metastaze osoase sub radioterapie – primele rezultate ale unui studiu pilot randomizat . BMC Cancer 2014 ; 14: 67 .
Google Scholar | Crossref | Medline
113.Rief, H, Petersen, LC, Omlor, G și colab . Efectul antrenamentului de rezistență în timpul radioterapiei asupra metastazelor osoase ale coloanei vertebrale la pacienții cu cancer – un studiu randomizat . Radiother Oncol 2014 ; 112 (1): 133 – 139 .
Google Scholar | Crossref | Medline
114.D’Ascenzi, F, Anselmi, F, Fiorentini, C, și colab . Beneficiile exercițiilor fizice la pacienții cu cancer și criteriile pentru prescrierea exercițiilor fizice în cardio-oncologie . Eur J Prev Cardiol. Epub înainte de tipărire pe 6 octombrie 2019. DOI: 10.1177 / 2047487319874900.
Google Scholar | Crossref
115.Mina, DS, Langelier, D, Adams, SC și colab . Exercițiu ca parte a îngrijirii de rutină a cancerului . Lancet Oncol 2018 ; 19 (9): e433 – e436 .
Google Scholar | Crossref | Medline
116.Stefani, L, Galanti, G, Klika, R. Implementarea clinică a ghidurilor de exerciții pentru pacienții cu cancer: adaptarea ghidurilor ACSM la modelul italian . J Functional Morphol Kinesiol 2017 ; 2: 4 .
Google Scholar | Crossref
117.Hickok, JT, Roscoe, JA, Morrow, GR și colab . Frecvența, severitatea, evoluția clinică și corelațiile de oboseală la 372 de pacienți pe parcursul a 5 săptămâni de radioterapie pentru cancer . Cancer 2005 ; 104 (8): 1772 – 1778 .
Google Scholar | Crossref | Medline | ESTE I

https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/2050312120922657

Risc de diseminare a celulelor tumorale prin biopsie și citologie prin aspirație

Celulele canceroase, pe lângă reproducerea incontrolabilă, pierd coeziunea și ordinea țesutului normal, invadează și se detașează de tumora primară pentru a călători și a înființa colonii în altă parte. Dezlipirea celulelor modificate neoplastic de la o tumoare în timpul biopsiei sau intervenției chirurgicale sau în timpul unei proceduri simple precum aspirația acului este o posibilitate, deoarece acestea nu au coeziune și ating capacitatea de a migra și de a coloniza. Având în vedere faptul că, fiecare celulă tumorală, este scăldată într-un lichid interstițial, care se scurge în sistemul limfatic și are un aport de sânge arterial individualizat și drenare venoasă ca orice altă celulă normală din corpul nostru, introducând un ac sau un cuțit într-o tumoră, există un pericol de dislocare a unei celule tumorale pierdute, fie în circulație, fie în fluidul țesutului. Celulele tumorale sunt mai ușor de dislocat datorită aderenței scăzute dintre celule și celule. Această teorie cu posibilitatea de diseminare a celulelor tumorale este susținută de mai multe studii de caz care au arătat că după biopsia de diagnostic a unei tumori, mulți pacienți au dezvoltat cancer la mai multe site-uri și au arătat prezența celulelor canceroase circulante în fluxul de sânge la examinare. În această revizuire, evaluăm riscul expunerii la diseminarea celulelor tumorale prin biopsie și citologie prin aspirație și oferim câteva practici sugerate pentru prevenirea diseminării celulelor tumorale.

 

Logo of jispcd

Home Current issue Instructions Submit article
J Int Soc Prev Community Dent . 2014 Jan-Apr; 4(1): 5–11.
PMCID: PMC4015162
PMID: 24818087

INTRODUCERE

Există două metode obișnuite de obținere a țesutului dintr-o tumoră sau leziune pentru examinarea și diagnosticul microscopic. Unul este biopsia, care este îndepărtarea țesutului viu prin mijloace chirurgicale, iar cealaltă este aspirația celulelor din tumoră cu ajutorul unui ac fin (citologie cu aspirație a acului fin [FNAC]). Aceste proceduri sunt asociate cu riscul de a împrastia celule tumorale fie în lichidul de țesut interstițial de unde sunt transportate către ganglionii limfatici, fie în venele care drenează țesutul de unde intră în vasculatură și pot călători pentru a se depune în orice organ sau țesut. Există, de asemenea, riscul de a trage celulele de-a lungul inciziei chirurgicale sau a pistei de ac, ceea ce duce la posibilitatea creșterii răspândirii cancerului prin biopsie. [ 1 ]

Celulele canceroase, pe lângă reproducerea incontrolabilă, pierd coeziunea și ordinea țesutului normal, invadează și se detașează de tumora primară pentru a călători și a înființa colonii în altă parte. Eliminarea celulelor modificate neoplastic de la o tumoare în timpul biopsiei sau intervenției chirurgicale sau în timpul unei proceduri simple precum aspirația acului este o posibilitate, deoarece acestea nu au coeziune și ating capacitatea de a migra și a coloniza. [ 1 ]

Fiecare celulă tumorală este scăldată într-un lichid interstițial de țesut, care se scurge în sistemul limfatic și are un aport de sânge arterial individualizat și drenare venoasă la fel ca oricare altă celulă normală din corpul nostru. Ori de câte ori este introdus un ac pentru FNAC sau bisturiul pentru biopsie, riscul de dislocare a unei celule este mare. Celulele tumorale dislocate pot metastaza fie prin fluxul de sânge, fie prin lichidul interstițial. [ 1 ] Celulele tumorale sunt mai ușor de dislocat datorită aderenței mai mici de la celule la celule. [ 1 ] Această teorie cu posibilitatea de a disemina celulele tumorale este susținută de mai multe studii de caz care au arătat că după biopsia de diagnostic a unei tumori, mulți pacienți au dezvoltat cancer în mai multe site-uri și / sau fluxul de sânge au arătat prezența celulelor canceroase.2 ]

Această recenzie include o revizuire a articolelor din literatura engleză și a datelor din surse de internet publicate între 1983 și 2012. În această recenzie, evaluăm riscul expunerii la diseminarea celulelor tumorale prin biopsie și citologie prin aspirație și oferim câteva practici sugerate pentru prevenirea imprastierea celulelor tumorale

REVIZUIRE DE LITERATURA

FNAC a început să se stabilească ca procedură în anii 1950 și 1960, care este o tehnică de obținere a celulelor și a fragmentelor de țesut printr-un ac introdus în țesutul anormal. Deși, riscul scăzut de complicații este un avantaj cu FNAC, cazuri de complicații au fost raportate în raport cu diferite site-uri și organe, cum ar fi hemoragie, septicemie, peritonoită biliară, pancreatită acută, pneumotorax etc. [ 3 ] Cea mai gravă complicație care evocată interesul lucrătorilor din domeniul sănătății este posibilitatea diseminării celulelor canceroase de-a lungul căii acului.

Biopsia, o procedură standard de aur în fraternitatea medicală și dentară, care implică îndepărtarea unei părți sau a unei întregi leziuni pentru proceduri microscopice sau de altă natură investigativă, a fost văzută să provoace semănarea celulelor tumorale de-a lungul marginilor chirurgicale și chiar diseminarea către site-uri îndepărtate.

În 1974, într-o carte despre cancer, Dr. Philip Rubin de la Universitatea din Rochester a declarat că biopsiile chirurgicale pot contribui la răspândirea cancerului în unele cazuri.4 ]

Institutul de cancer John Wayne din Santa Monica, CA a efectuat un studiu asupra a 663 de femei de cancer la sân din care jumătate din femei au suferit biopsii de sân, în timp ce în cealaltă jumătate a tumorilor au fost complet eliminate fără efectuarea biopsiei. Rezultatul studiului a fost că, comparativ cu femeile care și-au îndepărtat tumorile chirurgical, existau 50% mai multe șanse de răspândire a cancerului la nodul santinelă la cei care aveau o biopsie a acului.4 , 5 ]

A existat un articol publicat în iulie 2004, de The British Medical Journal și a avertizat împotriva riscurilor biopsiilor de ac ale ficatului, datorită potențialului grav pentru semănarea urmelor de ac ale tumorii. [ 3 , 6 ]

Un raport publicat în martie 2007 în jurnalul /nature a descris inflamația asociată atacului sistemului imunitar asupra tumorilor de prostată ar putea fi implicate în metastaza lor. [ 7 ] Dr. Micheal Karin a descoperit că o citokină inflamatorie numită ligand RANK, inițiază o reacție în lanț și activează IKKa o proteină kinaza, care intră în nucleul celulelor canceroase și reduce expresia genei antimetastatice Maspin. [ 7 ] Acest raport explică probabil patogeneza moleculară din spatele diseminării celulelor tumorale, deoarece inflamația se stabilește cu siguranță atunci când țesuturile sunt ‘zgandarite’ cu un ac sau bisturiul.

Autorii au raportat un caz de implantare a tractului ac al carcinomului hepatocelular în urma biopsiei percutanate a ficatului. S-a constatat că pacientului cu un carcinom hepatocelular mic diagnosticat prin biopsie cu ac a dezvoltat un nodul de carcinom hepatocelular la locul biopsiei anterioare, la 8 luni de la biopsie și lobectomie.8 ]

Lundstedt și colab . au raportat 5 cazuri de semințe percutanate tumorale înregistrate după 5.000 de biopsii cu ac fin ale malignităților abdominale la instituția lor. Ei au sugerat că la pacienții cu maligne abdominale, efectuarea biopsiei cu ac fin prezintă riscul de metastaze de implantare, ceea ce poate compromite rezultatul unei intervenții chirurgicale radicale. Ei au sugerat, de asemenea, că ar trebui să fie efectuată numai atunci când rezultatul procedurii are un impact direct asupra alegerii terapiei. [ 9 ]

Cedrone și colab . și Goletti și colab ., Ishii și colab . au raportat cazuri de diseminare a tractului de ac după injecția de etanol pentru tratamentul carcinomului hepatocelular aruncând mai multă lumină asupra diseminării celulelor neoplazice. [ 10 , 11 , 12 ]

Rapoartele de caz din perioada 1993-2003 au stabilit posibilitatea diseminării subcutanate a carcinomului hepatocelular după aspirația percutanată cu ac fin. [ 13 , 14 , 15 , 16 , 17 , 18 , 19 ]

În plus, riscul diseminării celulelor canceroase în circulație după biopsia incizională a unui cancer oral a fost confirmat de Kusukawa și colab . cu ajutorul citokeratinei 19 (CK19) reacție în lanț a polimerazei invers-transcriptază (RT-PCR) și au ajuns la concluzia că aceasta poate duce la un risc crescut de metastaze. În schimb, transcrierea CK19 nu a fost detectată nici în grupul de biopsie excițională, nici în controale. [ 20 ]

Rallis și colab . în 2008 și-au publicat observația în 60 de hamsteri, care au prezentat metastaze în urma biopsiei carcinomului oral, care a fost redusă printr-o administrare intratumorală a prebiopsiei de bleomicină [ 21 ].

Liebens și colab . a revizuit (între 1900 și 2008) semnificația clinică a deplasării celulelor epiteliale după biopsia acului de bază la pacienții cu carcinom mamar și factorii de risc asociați (întârziere între biopsie și chirurgie, treceri de ac, durata procedurii, dimensiunea tumorii, tip histologic, gradul tumorii , marje, tip de intervenție chirurgicală și tratament adjuvant). În studiul lor, la 22% dintre pacienți a apărut deplasare malignă a celulelor epiteliale pe epruvete chirurgicale. Un interval scurt între biopsia acului de bază și excizia chirurgicală a crescut riscul de detectare a celulelor deplasate. [ 22 ]

Supriya și colab . au raportat în 2008 primul caz de însămânțare a tumorii după FNAC a unei tumori parotide benigne23 ].

Falleti și colab . în 2010 a raportat un caz de însămânțare cutanată a acului de mezoteliom după toracenteză ce a fost efectuată folosind un ac cu calibru 22. [ 24 ]

Guralp și Kushner au analizat articole despre diseminarea celulelor canceroase endometriale în timpul procedurilor precum histeroscopia, sonografia cu infuzie salină și laparoscopia și au spus că majoritatea studiilor sugerează că acestea cresc riscul de deversare a celulelor tumorale. Ei au sugerat, de asemenea, că există prea puține studii in vivo și in vitro pentru a comenta definitiv viabilitatea celulelor canceroase endometriale diseminate. Datele limitate disponibile, cu toate acestea, pun la îndoială capacitatea diseminată a celulelor canceroase endometriale de a se menține și crește. [ 25 ]

Un alt grup de cercetători au lucrat asupra riscului de recurență incizională a tumorii la pacienții care au primit o intervenție chirurgicală și o radioterapie postoperatorie pentru malignități sinonasale avansate local. În studiul lor, înregistrările medicale pentru 70 de pacienți diagnosticați cu stadii II non-metastatice la maligne sinonasale din stadiul IV au fost revizuite retrospectiv și au sugerat că riscul actuarial de recidivă incizională pentru întregul grup la 1 an a fost de 3%. [ 26 ]

Conners și Rilling au raportat un caz de însămânțare a tumorii în spațiul pleural în urma crioablării percutanate a carcinomului hepatocelular.10 , 27 ]

Kuo și colab . a raportat un caz rar de metastază la locul colostomiei, după o intervenție chirurgicală a cancerului rectal, probabil că a apărut din cauza refluxului celulelor canceroase ablative și a sevrajului obstrucției în timpul colostomiei decompresive, mai degrabă decât a răspândirii locale, limfatice sau hematogene.28 ]

Există dovezi histologice de semănare a celulelor tumorale de la locul neoplastic primar în țesutul mamar adiacent în urma biopsiei. Cu toate acestea, întrucât intervalul dintre biopsie și chirurgie se prelungește, atunci incidența semințelor scade, ceea ce sugerează că celulele tumorale deplasate nu sunt viabile. [ 29 ]

Iată o compilare a rezultatelor diverselor studii [ Tabelul 1 ] între 1983 și 2012.

tabelul 1

Compilarea diferitelor studii și rapoarte de caz care arată semănarea celulelor tumorale

An external file that holds a picture, illustration, etc.
Object name is JISPCD-4-5-g001.jpg

DISCUŢIE

Semănarea/diseminarea/imprastierea tumorii, prin care celulele maligne sunt depuse de-a lungul tractului unui ac de biopsie, pot avea consecințe fatale. Peste 90% din mortalitatea asociată cancerului poate fi atribuită metastazelor. Odată ce celulele canceroase dintr-o tumoră ating potențialul metastatic, este o provocare mare la tratament, deoarece este dificil pentru unul să discerne amploarea implicării sistemice a celulelor tumorale, chiar dacă tumorile primare pot fi înlăturate prin rezecție chirurgicală, chimioterapie sau radioterapie. Odată puse în circulație, aceste semințe metastatice sau celulele tumorale în circulație (CTC) determină diseminarea către organele îndepărtate anatomic de la o tumoră primară [ 40 ] Din fericire, însămânțarea tumorii este o situație rară, totuși problema primește invariabil un profil ridicat și este adesea considerată o contraindicație majoră pentru anumite proceduri de biopsie. Deși existența sa este fără îndoială, o perspectivă realistă asupra probabilității sale în spectrul procedurilor de biopsie și a mai multor site-uri anatomice este necesară pentru a permite consilierea exactă a pacientului și stratificarea riscurilor.

Am analizat datele din tabelul 1 și am atras atenția pe baza datelor compilate și am încercat să oferim practici sugerate pentru a reduce riscul de semințe de celule tumorale.

Datele din tabel ne determină să deducem două constatări cheie;

  1. Riscurile sunt specifice pentru unele tumori: [Cifre [Figurile 1 1 și]2 ] Cancerile de sân, urmate de malignități hepatice cu complicație de semănat au fost raportate mai mult în literatura de specialitate poate avea legătură cu mai multe riscuri cu aceste tumori. În analiza noastră, 94% dintre cancerele de sân și 4% din tumorile maligne hepatice au arătat risc de semănare a celulelor tumorale în urma biopsiei sau FNAC.

    An external file that holds a picture, illustration, etc.
Object name is JISPCD-4-5-g002.jpg

    Diagrama de bare care prezintă riscul de semănare a celulelor tumorale specifice tipului de tumoră

    An external file that holds a picture, illustration, etc.
Object name is JISPCD-4-5-g003.jpg

    Piechart cu procent de risc de semănare a celulelor tumorale specifice tipului de tumoare

  2. Riscurile sunt localizate în proceduri:

    • Biopsia excizională asociată cu un risc mai mic de însămânțare decât biopsia incizională: o procedură în care o masă tumorală este eliminată în toto ar trebui să aibă un risc mic de răspândire ca în biopsia excițională cu margini largi. Principalele riscuri de răspândire gravă se vor aplica cu biopsii incizionale, unde o mică parte din masa tumorală mare este incizată pentru a efectua investigații asupra țesutului de biopsie pentru a ajunge la un diagnostic corect înainte de a efectua un tratament definitiv. [ 4 , 42 ]

    • Proceduri în care cancerul în sine este pătruns.

    • Manipularea necorespunzătoare a țesutului în timpul realizării biopsiei

    • Acul central prezintă un risc mai mare de însămânțare în comparație cu utilizarea acului fin (FNAC). [ 42 ]

    • Pătrunderi repetate în timpul procedurii acului asociate cu un risc crescut de însămânțare: De multe ori, pentru a obține o cantitate suficientă de probă în timpul biopsiei acului pentru diagnosticarea tumorii ar putea fi nevoie să fie penetrată de mai multe ori. Această puncție și manipulare repetată în interiorul masei tumorale cu ac poate sămâna celule tumorale pe pista acului și, de asemenea, poate deversa celulele canceroase direct în circulație. [ 2 ]

Practici recomandate pentru prevenirea semănării celulelor tumorale legate de biopsie

Pentru orice procedură invazivă trebuie să se acorde îngrijire în timpul etapelor preoperatorii, operative și postoperatorii pentru a preveni semănarea celulelor tumorale. Prin urmare, discutăm despre practicile sugerate date de diverși autori din cadrul acestor grupuri.

Îngrijiri preoperatorii

  • Obțineți o biopsie sau o intervenție chirurgicală în zilele 18-20 ale ciclului menstrual. [ 1 ]

  • Evitați să injectați anestezie locală în sau în imediata apropiere a unei leziuni pentru biopsie.

Îngrijiri operative

  • În timp ce se ia în considerare orice procedură chirurgicală pentru tumori, trebuie inclus un tampon de țesut normal înconjurător. Acest lucru asigură îndepărtarea completă, precum și reduce riscul de însămânțare, deoarece cuțitul nu ar fi tăiat prin masa tumorii. Aici, puțini autori au sugerat specificații pentru tampon pentru diferite tumori.

  • Cancerul de sân trebuie îndepărtat cu un tampon de 1 cm sau mai mult ori de câte ori este posibil. [ 2 ]

  • Cancer de colon sau stomac, cel puțin 5 cm de colon normal sau stomac ori de câte ori este posibil anatomic. [ 2 ]

  • Se poate elimina melanomul pielii, 1 cm de piele normală și țesuturile subcutanate până la teaca musculară. [ 2 ]

Este important să se stabilească o marjă tampon pentru alte maligne cu o rată de recurență ridicată.

  • Evitați să apucați un nodul limfatic cu forceps. [ 43 ]

Îngrijiri postoperatorii

  • Urmărirea strictă a pacienților.

Practici sugerate pentru prevenirea semănării celulelor tumorale legate de citologia aspirativă

Îngrijiri preoperatorii

  • Trebuie folosit ace de calibru 22 sau mai puțin. [ 3 ]

Îngrijiri operative

  • De evitat inserții multiple. [ 3 ]

  • Exersați tomografia computerizată (CT) cu ultrasonografie ghidată dirijată FNAC. [ 40 ]

  • Tehnica coaxială a acului de tăiere: Introductorul de ace rămâne în poziție în timpul trecerilor multiple de ac protejează țesutul normal de-a lungul tractului și poate reduce semințele. [ 44 ]

  • Metoda de înghețare în două etape, prin utilizarea crioablării percutanate după biopsie, dar înainte de îndepărtarea acului de biopsie. [ 45 ]

Îngrijiri postoperatorii

  • Radioterapia poate fi administrată pentru a ucide orice celulă tumorală care ar fi putut fi dislocată și răspândită în timpul operației. [ 1 ]

  • Îndepărtarea chirurgicală profilactică a pistei acului. [ 1 , 2 ]

  • Scanări CT periodice timp de 3 ani după biopsia de aspirație cu ac fin. [ 41 ]

Există puține lucrări de cercetare care se pot dovedi a fi promițătoare pentru prevenirea semănării celulelor tumorale:

  • Identificarea noilor molecule de adeziune și blocarea funcției lor pot compromite însămânțarea cu succes și colonizarea CTC-urilor în noul microambient. [ 30 ]

  • Neutralizarea CTC-urilor în circulație. [ 30 ]

  • Evaluarea celulelor canceroase diseminate în circulație după biopsie incizională folosind RT-PCR. [ 46 ]

CONCLUZIE

Acest studiu este o încercare de a stabili riscul de însămânțare și de a sensibiliza pacienții, precum și lucrătorii din domeniul sănătății. Sprijinul oferit de mai multe articole și urmărirea pe termen lung a pacienților la care s-au efectuat aceste proceduri poate justifica rezultatele cu mai multă autoritate.

Există foarte puține date publicate care ne oferă informații cu privire la numărul total de pacienți supuși biopsiei sau procedurilor de ac într-o perioadă de timp dată, iar dintre aceștia există câte semne de celule tumorale. Spitalele, instituțiile de sănătate și lucrătorii de cercetare ar trebui să lucreze pentru furnizarea acestor date, care, în realitate, ne vor anunța dacă „însămânțarea celulelor tumorale” merită toată atenția.

Biopsia și citologia aspirației sunt standardele de aur pentru diagnosticul oricărei tumori. Sunt practici de vârstă și testate în timp. Cultivarea practicilor sugerate în timpul efectuării acestor proceduri poate face ca acestea să fie probabile.

Note de subsol

Sursa de sprijin: Nil

Conflict de interese: Nici unul declarat.

REFERINȚE

1. Biopsia și chirurgia pot răspândi cancerul. Dr. Vincent Gammill Centrul pentru Studiul Oncologiei Naturale (CSNO) Solana Beach, California. Disponibil de pe: www.healingcancernaturally.com/biopsies-surgery-spread-cancer.html .
2. Moran P. Ceas de tratament pentru cancer. Biopsiile sau tratamentul chirurgical răspândesc cancerul? Disponibil de la: http://www.cancertreatmentwatch.org/general/biopsiess.html .
3. Orell SR, Sterrette GF, Whitaker D. ediția a 4-a. New Delhi: Churchill Livingstone, publicat de Elsevier, Reed Elsevier India Private Ltd; 2005. Citologie de aspirație a acului fin – Carte de text; pp. 1–8. Academic Google ]
4. Hansen NM, Ye X, Grube BJ, Giuliano AE. Manipularea tumorii primare a sânului și incidența metastazelor ganglionului santinel de cancerul mamar invaziv. Arcul Surg. 2004; 139 : 634–9. PubMed ] Google Scholar ]
5. Pericolele de cancer se răspândesc dintr-o biopsie. [Ultima accesare în 2013, 5 iunie]. Disponibil de pe: http://www.karlloren.com/biopsy/p46.htm .
6. [Ultima accesare în 2013, 5 iunie]. Disponibil de pe: http://www.karlloren.com/biopsy/p31.htm .
7. Luo JL, Tan W, Ricono JM, Korchynskyi O, Zhang M, Gonias SL, și colab. IKKalpha activată cu citokină nucleară controlează metastaza cancerului de prostată prin reprimarea Maspin. Natură. 2007; 446 : 690–4. PubMed ] Google Scholar ]
8. Sakurai M, Okamura J, Seki K, Kuroda C. Implantarea tractului de ac a carcinomului hepatocelular după biopsia hepatică percutanată. Am J Surg Pathol. 1983; 7 : 191–5. PubMed ] Google Scholar ]
9. Lundstedt C, Stridbeck H, Andersson R, Tranberg KG, Andrén-Sandberg A. Semințele tumorale apar după biopsia cu ac fin a malignităților abdominale. Acta Radiol. 1991; 32 : 518–20. PubMed ] Google Scholar ]
10. Cedrone A, Rapaccini GL, Pompili M, Grattagliano A, Aliotta A, Trombino C. Semințe neoplazice complicând injecția percutanată de etanol pentru tratamentul carcinomului hepatocelular. Radiologie. 1992; 183 : 787–8. PubMed ] Google Scholar ]
11. Goletti O, De Negri F, Pucciarelli M, Sidoti F, Bertolucci A, Chiarugi M, și colab. Semănarea subcutanată după injecția percutanată de etanol a metastazelor hepatice. Radiologie. 1992; 183 : 785–6. PubMed ] Google Scholar ]
12. Ishii H, Okada S, Okusaka T, Yoshimori M, Nakasuka H, ​​Shimada K, și colab. Implantarea tractului de ac a carcinomului hepatocelular după injecția percutanată de etanol. Cancer. 1998; 82 : 1638–42. PubMed ] Google Scholar ]
13. John TG, Garden JO. Semănarea urmelor de ace a carcinomului hepatic primar și secundar după biopsia hepatică percutanată. HPB Surg. 1993; 6 : 199–203. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
14. Yamada N, Shinzawa H, Ukai K, Wakabayashi H, Togashi H, Takahashi T, și colab. Semănarea subcutanată a carcinomului hepatocelular mic după biopsia de aspirație a acului fin. J Gastroenterol Hepatol. 1993; 8 : 195–8. PubMed ] Google Scholar ]
15. Vergara V, Garripoli A, Marucci MM, Bonino F, Capussotti L. Semănarea cancerului de colon după aspirarea percutană a acului fin al metastazelor hepatice. J Hepatol. 1993; 18 : 276–8. PubMed ] Google Scholar ]
16. Abdelli N, Bouche O, Thiefin G, Renard P, Flament JB, Zeitoun P. Semănături subcutanate pe traiectul puncției citologice percutanate cu un ac fin al unei metastaze hepatice din adenocarcinomul colonic. Gastroenterol Clin Biol. 1994; 18 : 652–6. PubMed ] Google Scholar ]
17. chotman SN, De Man RA, Stoker J, Zondervan PE, Ijzermans JN. Semănarea subcutanată a carcinomului hepatocelular după biopsia percutană a acului. Intestin. 1999; 45 : 626–7. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
18. Takamori R, Wong LL, Dang C, Wong L. Implantarea tractului de ac de cancer hepatocelular: Este necesară întotdeauna biopsia acului a ficatului? Transplant hepatic. 2000; 6 : 67–72. PubMed ] Google Scholar ]
19. Liu C, Frilling A, Dereskewitz C, Broelsch CE. Semănarea tumorii după biopsia de aspirație a acului fin și ablația termică percutanată cu radiofrecvență a carcinomului hepatocelular. Dig Surg. 2003; 20 : 460–3. Academic Google ]
20. Kusukawa J, Suefuji Y, Ryu F, Noguchi R, Iwamoto O, Kameyama T. Diseminarea celulelor canceroase în circulație are loc prin biopsia incizională a carcinomului cu celule scuamoase orale. J Oral Pathol Med. 2000; 29 : 303–7. PubMed ] Google Scholar ]
21. Rallis G, Mourouzis C, Papakosta V, Donta I, Perrea D, Patsouris E, și colab. Metastaze în urma biopsiei carcinomului oral la hamsteri și rolul bleomicinei prebiopsice locale. Anticancer Res. 2008; 28 : 2253–7. PubMed ] Google Scholar ]
22. Liebens F, Carly B, Cusumano P, Van Beveren M, Beier B, Fastrez M, și colab. Semănarea cancerului de sân asociat cu biopsiile acului de bază: o revizuire sistematică. Maturitas. 2009; 62 : 113–23. PubMed ] Google Scholar ]
23. Supriya M, Denholm S, Palmer T. Semănarea celulelor tumorale după citologia aspirației acului fin în tumora parotidă benignă: Un raport de caz și o revizuire a literaturii. Laringoscopului. 2008; 118 : 263–5. PubMed ] Google Scholar ]
24. Falleti J, Giordano M, Cozzolino I, Vetrani A, De Renzo A, Zeppa P. Plantarea cutanată a acului a mezoteliomului diagnosticat prin citologie de aspirație a acului fin: un raport de caz. Acta Citol. 2010; 54 : 811–4. PubMed ] Google Scholar ]
25. Guralp O, Kushner DM. Deversare transtubală iatrogenică a cancerului endometrial: risc sau mit. Arch Gynecol Obstet. 2011; 284 : 1209–21. PubMed ] Google Scholar ]
26. Moore MG, Lin DT, DG Deschler, Wang JJ, Chan AW. Riscul de reapariție incizională după interfața mijlocie și baza chirurgicală a craniului anterior la malignități sinonasale. Baza craniului. 2011; 21 : 87–92. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
27. Conners D, Rilling W. Semănarea tumorii pleurale în urma crioablării percutanate a carcinomului hepatocelular. Radiol Semin Intervent. 2011; 28 : 258–60. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
28. Kuo YH, Chin CC, Lee KF. Metastaze la locul colostomiei: Un caz de caz rar. Jpn J Clin Oncol. 2012; 42 : 753–6. PubMed ] Google Scholar ]
29. Loughran CF, Keeling CR. Semănarea celulelor tumorale în urma biopsiei mamare: o revizuire a literaturii. Br J Radiol. 2011; 84 : 869–74. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
30. Hales MS, Hsu FS. Implantarea tractului de ac a carcinomului papilar al tiroidei în urma biopsiei de aspirație. Acta Citol. 1990; 34 : 801–4. PubMed ] Google Scholar ]
31. Zerbey AL, Mueller PR, Dawson SL, Hoover HC., Jr Seminarea pleurală din carcinomul hepatocelular: o complicație a ablației percutanate de alcool. Radiologie. 1994; 193 : 81–2. PubMed ] Google Scholar ]
32. Ka MM, Dangou JM, Fall B, Pouye A, Ndiaye MF, Diop TM și colab. Semănarea tumorală a peretelui abdominal după puncția citologică a acului fin a ficatului. Apropozarea unui caz. Ann Gastroenterol Hepatol (Paris) 1995; 31 : 221–5. PubMed ] Google Scholar ]
33. Jourdan JL, Stubbs RS. Biopsia percutană a leziunilor hepatice operabile: Este necesar sau recomandabil? NZ Med J. 1996; 109 : 469–70. PubMed ] Google Scholar ]
34. Dangou JM, Ka M, Fall B, Ndiaye MF, Diop TM, Bao O, și colab. Semănarea tumorală a peretelui abdominal după aspirația fină a acului unui carcinom hepatocelular. Ann Pathol. 1996; 16 : 227–8. PubMed ] Google Scholar ]
35. Kanematsu M, Hoshi H, Takao H, Sugiyama Y. Semănarea tumorii peretelui abdominal la biopsia de aspirație a miezului cu ac de ghidare sonografică a carcinomului hepatocelular. AJR Am J Roentgenol. 1997; 169 : 1198–9. PubMed ] Google Scholar ]
36. de Sio I, Castellano L, Calandra M, Del Vecchio-Blanco C. Semănare subcutanată a tractului acului după biopsia cu aspirație a acului fin a metastazelor hepatice pancreatice. Ecografie Eur J. 2002; 15 : 65–8. PubMed ] Google Scholar ]
37. Inoue M, Honda O, Tomiyama N, Minami M, Sawabata N, Kadota Y și colab. Riscul de reapariție pleurală după biopsie percutanată acută ghidată tomografic la pacienții cu cancer pulmonar în stadiul I. Ann Thorac Surg. 2011; 91 : 1066–71. PubMed ] Google Scholar ]
38. Scotti V, Di Cataldo V, Falchini M, Meattini I, Livi L, Ugolini D, și colab. Implantarea peretelui toracic izolat de cancer pulmonar cu celule non-mici după aspirația acului fin: Un raport de caz și o revizuire a literaturii. Tumori. 2012; 98 : 126e – 9. PubMed ] Google Scholar ]
39. Hoorntje LE, Schipper ME, Kaya A, Verkooijen HM, Klinkenbijl JG, Borel Rinkes IH. Deplasarea celulelor tumorale după biopsia mamară 14G. Eur J Surg Oncol. 2004; 30 : 520–5. PubMed ] Google Scholar ]
40. Li J, Regele MR. Receptorii de adeziune ca ținte terapeutice pentru celulele tumorale circulante. Front Oncol. 2012; 2 : 79. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
41. Robertson EG, Baxter G. Semănarea tumorii după biopsia percutană a acului: Povestea reală! Clin Radiol. 2011; 66 : 1007–14. PubMed ] Google Scholar ]
42. Shinohara S, Yamamoto E, Tanabe M, Maetani T, Kim T. Metastaza de implantare a cancerului capului și gâtului după biopsia de aspirație a acului fin. Auris Nasus Laryn × 2001; 28 : 377–80. PubMed ] Google Scholar ]
43. Fortner JG. Răspândirea inadvertentă a cancerului la intervenția chirurgicală. J Surg Oncol. 1993; 53 : 191–6. PubMed ] Google Scholar ]
44. Maturen KE, Nghiem HV, Marrero JA, Hussain HK, Higgins EG, Fox GA, și colab. Lipsa semănării tumorii de carcinom hepatocelular după biopsia percutană a acului folosind tehnica coaxială a acului de tăiere. AJR Am J Roentgenol. 2006; 187 : 1184–7. PubMed ] Google Scholar ]
45. Mu F, Liu SP, Zhou XL, Chen JB, Li HB, Zuo JS și colab. Prevenirea însămânțării tractului cu ac prin înghețarea în două etape după biopsia cancerului pulmonar. Patol Oncol Res. 2013; 19 : 447–50. PubMed ] Google Scholar ]
46. Dyavanagoudar S, Kale A, Bhat K, Hallikerimath S. Studiul de reacție în lanț a polimerazei inversă a transcriptazei pentru a evalua diseminarea celulelor canceroase în circulație după biopsia incizivă în carcinomul cu celule scuamoase orale. Indian J Dent Res. 2008; 19 : 315–9. PubMed ] Google Scholar ]

Articole din Jurnalul International Society of Preventive & Community Dentistry sunt oferite aici, prin autoritatea lui Wolters Kluwer – Medknow Publications

https://www.researchgate.net/publication/262229593_Risk_of_tumor_cell_seeding_through_biopsy_and_aspiration_cytology

 

 

Articol · Revizuirea literaturii (PDF disponibil) · martie 2014 cu 1.415 lecturi

DOI: 10.4103 / 2231-0762.129446 · Sursa: PubMed

Citați această publicație

„Găsirea propriei mele motivații” – Studiu de metode mixte privind exercițiile fizice și suportul emotional pentru schimbarea comportamentului în timpul tratamentului oncologic

Abstract

fundal

Exercitiul fizic în timpul tratamentului oncologic este benefică, dar provocatoare pentru persoanele cu cancer și poate necesita strategii pentru creșterea motivației. Sprijinul pentru schimbarea comportamentului, inclusiv tehnici specifice de schimbare a comportamentului (BCT), au fost utilizate pentru a facilita exercițiile fizice la persoanele care urmează tratament oncologic, dar este necesară cunoașterea mai detaliată dintr-o perspectivă individuală pentru a informa practica clinică. Obiectivele au fost să exploreze experiențele motivaționale ale exercițiului, combinate cu suportul pentru schimbarea comportamentului și să descrie cum au fost evaluate BCT-urile specifice în rândul persoanelor care exercită un tratament oncologic.

metode

Un studiu cu metode mixte a fost realizat folosind interviuri semi-structurate ( n = 18) și un chestionar ( n = 229). Au fost incluși participanții cu cancer de sân, colorectal sau de prostată care au finalizat sau au renunțat la un program de exerciții de șase luni în timpul tratamentului oncologic. Interviurile au fost analizate cu analize tematice și chestionarul cu statistici descriptive (median și interval interquartile).

Rezultate

Participanții au suferit un proces motivațional prin programul de exerciții. Experimentând „Câștigurile și stăpânirea sănătății”, „Învățarea”, „Afinitatea”, „Angajamentul” și „Gestionarea provocărilor”, au găsit stimulente care încurajează sentimente de autonomie, competență și relație, ceea ce duce la o motivație crescută la exercițiu. Suportul social al antrenorilor, structurarea mediului fizic cu sesiuni programate, autocontrol cu ​​jurnalul de antrenament de rezistență și feedback-ul bazat pe monitorul ritmului cardiac și testele de fitness au fost cele mai apreciate BCT.

concluzii

Rezultatele indică importanța de a găsi stimulente și de a crea un mediu care favorizează autonomia, competența și relația pentru a motiva persoanele să facă efort în timpul tratamentului oncologic. Unele BCT par deosebit de utile și pot fi utilizate de profesioniștii din domeniul sănătății pentru a crește motivația pacienților de a face exerciții fizice.

Material suplimentar electronic

Versiunea online a acestui articol (10.1007 / s12529-019-09809-z) conține material suplimentar, care este disponibil pentru utilizatorii autorizați.

Introducere

Exercițiul, definit ca activitate fizică planificată, structurată și repetitivă efectuată pentru menținerea sau creșterea stării fizice [ 1 ] s-a dovedit sigur și benefic în timpul tratamentului oncologic. Într-adevăr, exercițiile fizice pot îmbunătăți starea fizică și calitatea vieții [ 2 – 5 ], pot reduce multe boli și simptome specifice tratamentului, cum ar fi oboseala legată de cancer [ 2 , 4 – 6 ], anxietate [ 2 , 3 , 5 ] și câteva boli cronice (de exemplu, diabet, osteoporoză și boli cardiovasculare) la persoanele care urmează tratament oncologic [ 2 , 5 ]. Mai mult, studiile epidemiologice sugerează că a fi activă după diagnosticarea fizică poate reduce riscul reapariției cancerului [ 7 , 8 ] și poate îmbunătăți supraviețuirea generală a populațiilor de cancer [ 8 – 10 ]. Pe baza dovezilor actuale, au fost publicate ghiduri internaționale de activitate fizică pentru persoanele cu cancer. Adulților care urmează tratament oncologic, cum ar fi chimioterapia, radiația și / sau terapia endocrină, se recomandă să se implice în activitate de anduranță cardiovasculară 150 min de intensitate moderată sau 75 min de intensitate viguroară săptămânal, pe lângă două sesiuni de exercițiu de rezistență [ 2 ].

Nu este surprinzător, persoanele cu cancer au tendința de a-și reduce nivelul de activitate fizică după ce au fost diagnosticați [ 11 , 12 ] din cauza efectelor secundare ale tratamentului, a lipsei de cunoștințe despre beneficiile exercițiului fizic în timpul tratamentului și al sprijinului insuficient din partea specialiștilor în sănătate [ 5 , 13 ]. Majoritatea persoanelor care urmează tratament oncologic nu respectă actualele orientări internaționale de activitate fizică descrise mai sus [ 5 ], ceea ce sugerează că participarea la exerciții fizice în această perioadă este o adevărată provocare. Pentru a facilita exercițiile fizice în timpul tratamentului oncologic, este important să vizăm determinanți psihologici, cum ar fi pregătirea pentru schimbare, autoeficiența pentru exerciții fizice și controlul comportamental perceput [ 14 , 15 ]. Parțial, suprapunerea acestor determinanți, pot influența, de asemenea, nevoile psihologice de bază, cum ar fi autonomia (a fi agentul propriilor acțiuni), competența (a fi capabil să îndeplinească sarcini de exercițiu provocatoare și să atingă obiective) și relația (a fi conectat și valorizat de ceilalți). exercitarea comportamentului în populațiile de cancer [ 16 – 19 ]. Conform Teoriei Autodeterminării (SDT) [ 20 ], îndeplinirea acestor trei nevoi de bază are o influență directă și pozitivă asupra motivației intrinseci, care se referă la motivația psihologică de a se implica într-un comportament de dragul său și implică adesea sentimente de satisfacție, plăcere și realizare personală. Atunci când creează un mediu care promovează aceste trei nevoi de bază, o persoană devine motivată intrinsec și are mai multe șanse să susțină o schimbare de comportament [ 20 ]. Astfel, motivația este un concept central și utilizarea strategiilor care încurajează factorii determinanți menționați mai sus poate duce la schimbarea comportamentului la exercitiu fizic populațiilor de cancer [ 14 , 16 – 18 ].

Sprijinul pentru schimbarea comportamentului poate fi utilizat pentru a crește motivația la efort și pentru a facilita schimbarea comportamentului la exercitiu fizic persoanelor care urmează tratament oncologic. Poate include utilizarea unor tehnici specifice de schimbare a comportamentului (BCT), definite ca „componente observabile, replicabile și ireductibile ale unei intervenții menite să modifice sau să redirecționeze procesele cauzale care reglementează comportamentul” (de exemplu, sprijin social, stabilirea obiectivelor și autocontrol ) [ 21 ]. Recenzii cantitative anterioare au raportat efecte pozitive ale unor BCT-uri asupra comportamentului la exerciții fizice în timpul tratamentului oncologic [ 22 – 24 ]. Astfel, utilizarea unor astfel de tehnici este promițătoare, dar sunt necesare cunoștințe mai detaliate dintr-o perspectivă individuală pentru a informa îngrijirile de sănătate și a îmbunătăți practica clinică. Într-adevăr, niciun studiu anterior în cadrul oncologiei de exercițiu nu a explorat motivația și suportul pentru schimbarea comportamentului [ 25 , 26 ]. Mai mult, niciun studiu nu s-a concentrat asupra modului în care BCT-urile specifice sunt evaluate de persoanele care exercită în timpul tratamentului oncologic. Obiectivele acestui studiu au fost, prin urmare, să exploreze experiențele motivaționale ale exercițiului, combinate cu suportul pentru schimbarea comportamentului și să descrie modul în care BCT-urile specifice au fost evaluate în rândul persoanelor care exercitau tratamentul oncologic.

metode

Proiectare

A fost utilizat un proiect de concordanță în triangulare, combinând date calitative și cantitative. Această abordare a fost aleasă pentru a obține date diferite, dar complementare pentru a răspunde la întrebările de cercetare. În acest proiect, datele calitative și cantitative au fost colectate și analizate independent, dar în același interval de timp și cu prioritate egală. Acestea sunt raportate separat în rezultate și apoi fuzionate în discuție pentru a da o interpretare globală a constatărilor [ 27 ].

Studiul de intervenție Phys-Can

Studiul de față a făcut parte dintr-un studiu controlat randomizat multicentric, studiul de intervenție de formare fizică și cancer (Phys-Can), care este descris în detaliu în protocolul de studiu [ 28 ]. Studiul de intervenție Phys-Can și-a propus să compare efectele exercițiilor cu intensitate scăzută până la moderată sau intensă, cu sau fără suport suplimentar de schimbare a comportamentului asupra oboselii legate de cancer și a calității vieții legate de sănătate la persoanele cu cancer în timpul și post-tratament . Șase sute de pacienți cu cancer de sân, colorectal sau de prostată recent diagnosticați care urmează să fie tratat oncologic curativ au fost recrutați consecutiv la spitalele universitare din trei regiuni diferite ale Suediei, situate în sudul, sud-estul și estul țării. Au fost excluși pacienții cu disfuncții cognitive (de exemplu, demență și boli psihice grave), deficiențe fizice sau alte boli (de exemplu, boli cardiovasculare și pulmonare) care ar putea afecta capacitatea de a face exerciții fizice. Participanții au fost randomizați la unul din cele patru grupuri de intervenție: 1) exercițiu de intensitate scăzută până la moderată, cu suport suplimentar de schimbare a comportamentului, 2) exercițiu de intensitate scăzută până la moderată, fără suport suplimentar de schimbare a comportamentului, 3) exercițiu de intensitate înaltă cu comportament suplimentar schimbă suportul sau 4) exercițiu de intensitate ridicată fără suport suplimentar pentru schimbarea comportamentului. Participanții s-au antrenat pe o perioadă de șase luni, combinând antrenamentul de rezistență de două ori pe săptămână și antrenamentul de rezistență cardiovasculară. Antrenamentul de rezistență a fost efectuat în grup într-o sală de gimnastică publică și supravegheat de antrenori (adică fizioterapeuți și antrenori personali), în timp ce antrenamentul de rezistență a fost la domiciliu.

Pentru a spori aderența, toate grupurile de intervenție au fost furnizate cu BCT-uri specifice, clasificate în conformitate cu taxonomia BCT dezvoltată de Michie și colab. 21 ], cum ar fi sprijinul social al antrenorilor și colegilor, structurarea mediului fizic cu sesiuni de antrenament de rezistență programate și feedback cu utilizarea monitorizării ritmului cardiac și teste de fitness, inclusiv teste de exerciții cardiopulmonare (CPET) și teste de rezistență. Mai mult, cele două grupuri de intervenție cu suport suplimentar pentru schimbarea comportamentului au fost furnizate cu BCT-uri suplimentare. Aceasta a inclus auto-monitorizarea cu jurnalele de antrenament, stabilirea obiectivelor individuale, planificarea acțiunii cu un interviu inițial privind obiceiurile de exercițiu și planificarea exercițiului regulat, rezolvarea problemelor cu recenzii regulate ale antrenorului de motivație și planificarea pe termen lung a coping pentru întreținerea exercițiilor. O descriere detaliată a modului în care au fost furnizate BCT-urile este prezentată în Tabelul 1. 1 . Programul de exerciții a început cu o perioadă de șase săptămâni de familiarizare, oferind participanților o introducere treptată a programului de exerciții și utilizarea diferitelor BCT. Prezentul studiu s-a concentrat pe participanții incluși în grupurile de intervenție cu suport suplimentar pentru schimbarea comportamentului, adică participanților cărora li s-a oferit toate BCT-urile specifice descrise mai sus.

tabelul 1

Descrierea BCT-urilor specifice utilizate în studiul de intervenție Phys-Can

BCT component Descriere
Suport social antrenori Antrenorii au oferit participanților încurajare și consiliere în perioada de pregătire. Au dat informații despre ce și cum să faci exerciții fizice. De asemenea, au oferit ajutor practic și îndrumare în timpul sesiunilor
Peers Participanții s-au încurajat și s-au ajutat reciproc în timpul sesiunilor de antrenament de rezistență. De asemenea, s-au sfătuit reciproc despre modul de efectuare a exercițiilor fizice în timpul tratamentului oncologic
Structurarea mediului fizic Ședințe de antrenament de rezistență programate Participanților li s-au oferit mai multe indicii care să faciliteze exercițiile fizice: ore fixe și un loc de exercițiu, echipament de gimnastică
Părere Utilizarea monitorului de frecvență cardiacă Participanții au fost invitați să utilizeze un monitor de ritm cardiac în timpul sesiunilor de antrenament de anduranță. Le-a oferit feedback direct cu privire la intensitatea și durata performanței lor
Recenzii ale fișierelor de monitorizare a frecvenței cardiace Participanții au examinat lunar fișierele cu monitorizarea ritmului cardiac cu antrenorii și au primit feedback cu privire la performanța lor
Animale de companie Participanții au efectuat CPET-uri de două ori, adică la începutul și la sfârșitul perioadei de pregătire. Au fost informați despre rezultatele și evoluția lor
Testele de rezistență Participanții au efectuat teste de rezistență de până la șase ori în timpul perioadei de pregătire și au fost informați despre rezultatele și evoluția lor
Automonitorizarea

Jurnal de pregătire de rezistență

Jurnal de antrenament de rezistență

Participanții au monitorizat și au înregistrat sesiunile de formare în jurnalele de instruire. Jurnalele au inclus, de asemenea, note și reflecții cu privire la situațiile în care participanții au efectuat efectiv sesiunea, când nu au avut și consecințele ulterioare
Stabilirea individuală a obiectivelor Participanții au fost invitați să specifice un obiectiv comportamental pentru performanța lor în ceea ce privește frecvența, durata, intensitatea și / sau tipul exercițiului. Stabilirea obiectivelor a fost realizată săptămânal la începutul perioadei de pregătire și mai puțin în timp. Frecvența a fost ajustată la nevoile individuale, în funcție de cât de provocator a fost pentru participanți să își atingă obiectivele
Planificarea actiunii Interviu inițial despre obiceiurile de exercițiu Participanții au fost intervievați despre obiceiurile lor actuale de exercițiu la începutul perioadei de antrenament ca punct de plecare pentru planificarea exercițiilor
Planificarea regulată a exercițiilor Participanții au fost invitați să își planifice sesiunile de antrenament de anduranță de fiecare dată când s-a efectuat stabilirea obiectivelor individuale. Planificarea includea frecvența, durata, intensitatea și tipul exercițiului
Rezolvarea problemelor Recenzii pentru a explora problemele motivaționale Concomitent cu stabilirea obiectivelor individuale și planificarea acțiunilor, participanții au analizat cu antrenorii jurnalele lor de pregătire și au identificat strategiile de depășire a barierelor
Planificarea coping pentru întreținerea exercițiilor fizice La sfârșitul perioadei de pregătire, participanții au realizat o planificare pe termen lung, inclusiv strategii pentru depășirea barierelor și creșterea facilitatorilor

Tehnici de schimbare a comportamentului BCT , antrenament fizic -can și cancer, teste de exerciții cardiopulmonare CPETs

Participanți și Setări

Toți participanții la studiul de intervenție Phys-Can, care au fost randomizați la unul dintre cele două grupuri de intervenție cu suport suplimentar pentru schimbarea comportamentului și au finalizat perioada de familiarizare, au fost invitați prin poștă să ia parte la studiul de față. În total, 229 din cei 243 de participanți eligibili (94%) au convenit să participe la partea cantitativă a studiului. Printre acești participanți, 20 de persoane au fost abordate telefonic și 18 au fost de acord să participe la partea calitativă a studiului. Selecția acestor 18 participanți s-a bazat pe o strategie de eșantionare a variațiilor maxime pentru a capta cât mai multe experiențe diferite [ 29 ]. Dimensiunile de interes au fost vârsta, sexul, locația geografică, nivelul de educație, ocupația, diagnosticul de cancer, tratamentul oncologic primar, obiceiurile anterioare de exercițiu, grupul de intervenție la efort, participarea la sesiunile de antrenament de rezistență și abandonul programului de exerciții. Caracteristicile participanților la studiu sunt prezentate în tabelul 2 2 .

tabel 2

Caracteristicile participanților la studiu

Participanți la chestionar ( n = 229) Participanții la interviu ( n = 18)
Vârsta (ani), medie (SD) 59 (12) 63 (11)
Femei, n (%) 178 (78) 9 (50)
Loc de studiu, n (%)
Malmö / Lund 98 (43) 4 (22)
Linkoping 31 (13) 3 (17)
Uppsala 100 (44) 11 (61)
Nivelul educației, n (%) a
Scoala elementara 22 (10) 2 (11)
Liceu 58 (25) 4 (22)
Universitate colegiu 134 (58) 10 (56)
Alte 9 (4) 2 (11)
Ocupație, n (%)
De lucru (cu normă întreagă și part-time) 131 (57) 5 (28)
În concediu medical (cu normă întreagă și cu jumătate de normă) 82 (36) 5 (28)
Retras 94 (41) 9 (50)
Diagnostic, n (%)
Cancer mamar 175 (76) 8 (44)
Cancer colorectal 9 (4) 3 (17)
Cancer de prostată 45 (20) 7 (39)
Tratamentul oncologic primar, n (%)
chimioterapia 122 (53) 8 (44)
Terapie cu radiatii 83 (36) 9 (50)
Terapia endocrină 24 (11) 1 (6)
Obiceiuri de exercițiu anterioare, mediană (min-max)
Antrenament de rezistență, ore / săptămână b 0 (0–3) 0 (0–3)
Antrenament de rezistență la intensitate moderată, min / săptămână c 180 (0–1000) 180 (0–550)
Antrenament de rezistență la intensitate ridicată, min / săptămână d 0 (0–600) 0 (0–600)
Grup de intervenție exercițiu, n (%)
Intensitate mare 114 (50) 9 (50)
Intensitate scăzută până la moderată 115 (50) 9 (50)
Participare la sesiuni de antrenament de rezistență (maxim posibil n = 54), mediană (min-max) 39 (7–55) 41,5 (7–51)
Abandonare, n (%) 9 (4) 2 (11)

Valori lipsă de la participanții la chestionar:

a 6 valori lipsă

b 36 valori lipsă

c 40 valori lipsă

d 49 valori lipsă

Studiul de intervenție Phys-Can a fost aprobat de Consiliul regional de revizuire etică din Uppsala (Dnr 2014/249) și toți participanții au dat consimțământul scris în scris înainte de a participa. Participanților li s-a garantat confidențialitatea și au fost informați că se pot retrage din studiu în orice moment.

Colectare de date

Datele calitative și cantitative au fost colectate în paralel între iunie 2016 și noiembrie 2018, între 0 și 9 luni (din care 90% în trei luni) după ce participanții au finalizat sau au abandonat programul de exerciții.

Interviuri

Un ghid de interviu, alcătuit din șase domenii principale cu întrebări deschise și de urmărire, a fost elaborat pentru a explora experiențele motivaționale ale participanților la exerciții, combinate cu suportul pentru schimbarea comportamentului (tabelul ( tabelul 3).3 ). Întrebările au fost elaborate în fiecare dintre principalele domenii pentru a obține descrieri mai detaliate și mai bogate din partea participanților. Ghidul interviului a tratat întrebări despre așteptările și experiențele exercitării în studiul de intervenție Phys-Can, facilitatorii și barierele pentru exercitiu fizic, precum și experiențele BCT specifice și motivele pentru întreruperea participării (opțional). Răspunsurile au fost urmate de sondarea întrebărilor, cum ar fi „Ați putea să îmi spuneți mai multe despre…?”, „Ați putea să îmi dați un exemplu concret?”. Interviuri semi-structurate individuale au fost realizate de al doilea autor (MC), care a fost un intervievator cu experiență și nu a fost implicat în studiul de intervenție Phys-Can. Primul interviu a fost folosit ca un interviu pilot pentru a testa și ajusta ghidul interviului. Întrebările de urmărire referitoare la experiențele BCT specifice au fost apoi modificate și nu s-au mai făcut modificări majore. Interviurile au avut loc la biroul intervievatorului sau, când acest lucru nu era posibil, prin telefon. Interviurile au durat între 25 și 65 de minute și au fost înregistrate audio. Colectarea datelor prin interviu a continuat până când autorii au apreciat că nu au apărut noi teme cheie. Interviurile au fost apoi transcrise verbal.

Tabelul 3

Domenii principale, întrebări deschise și urmărirea ghidului de interviu

1. Așteptări înainte de a începe exercitiu fizic

Ce așteptări aveți înainte de a începe exercitiu în intervenție?

2. Experiențe de exercițiu

Mi-ai putea spune despre experiențele tale de exercițiu în intervenție?

3. Facilitatori pentru exercitiu

Descrieți ce a făcut mai ușor exercitiu în timpul intervenției.

– Ce te-a ajutat să faci exerciții fizice?

– Ce te-a motivat să faci exerciții?

4. Bariere pentru exercitiu

Descrieți ce a făcut dificilă exercițiul în timpul intervenției.

– Descrieți o situație în care nu ați reușit să depășiți obstacolele.

– Descrie o situație în care ai reușit să depășești obstacolele.

– Cum ai reușit să depășești obstacolele?

5. Experiențele BCT specifice

Ați putea să-mi spuneți despre experiențele dvs. despre anumite BCT-uri?

– Care BCT-uri v-au fost cele mai utile pentru exerciții? De ce?

– Cum te-au ajutat BCT-ul să faci exerciții fizice?

– Ce BCT ți-au fost mai puțin utile pentru exerciții fizice? De ce?

6. Motive pentru întreruperea participării (opțional)

Îmi puteți spune despre motivele pentru care vă puteți întrerupe participarea?

– Ce te-a determinat să renunți la programul de exerciții?

– Ce v-ar fi putut face să continuați antrenamentul în intervenție?

Tehnici de schimbare a comportamentului BCTs

Chestionar

A fost elaborat și conceput un chestionar specific 19 studiilor pentru a evalua modul în care au fost evaluate BCT-urile specifice incluse în programul de exerciții. Chestionarul a fost ajustat dintr-un șablon existent pentru adulții cu artrită reumatoidă [ 30 ]. Participanților la prezentul studiu li s-a cerut să noteze pe o scară de la 1 la 5 (1 = „Deloc valoroasă, 5 =„ Foarte valoroasă ”) valoarea anumitor BCT-uri, cum ar fi sprijinul social al antrenorilor și colegilor, auto-monitorizare cu jurnalele de pregătire și stabilirea obiectivelor. Participanții au fost, de asemenea, rugați să noteze pe o scară de la 1 la 5 (1 = „Nu, cu siguranță nu”, 5 = „Da, cu siguranță”) intenția lor de a recomanda programul de exerciții fizice în studiul de intervenție Phys-Can către alții cu un stare similară. Chestionarul a fost trimis prin poștă către participanți, inclusiv două amintiri la trei săptămâni, respectiv cinci săptămâni.

Analiza datelor

Interviuri

O analiză tematică a fost efectuată așa cum este descris de Braun și Clarke [ 31 ]. Analiza a început cu o abordare inductivă și a presupus, într-o fază ulterioară, un profil deductiv inspirat de conceptele motivaționale cheie în SDT [ 20 ]. Analiza a fost realizată în cinci etape. În primii patru pași, s-a utilizat abordarea inductivă. În primul rând, interviurile transcrise au fost verificate cu privire la acuratețe. Interviurile transcrise au fost apoi citite de mai multe ori pentru a se familiariza cu datele, iar ideile inițiale au fost notate mai jos. În al doilea rând, codurile inițiale au fost generate prin programul software NVivo 11 prin sortarea sistematică a întregului set de date, după care se marchează și se numesc extracte de interes. În al treilea rând, diferitele coduri au fost sortate în teme și subteme potențiale și a fost produsă o hartă tematică. În al patrulea rând, temele și subthemele potențiale au fost revizuite de mai multe ori și au fost verificate unul față de celălalt și înapoi față de setul de date original. În al cincilea rând, a fost utilizată abordarea deductivă, iar temele și subtimele au fost mai rafinate, definite și denumite. Analiza a fost o procedură înapoi și înapoi cu mai multe revizuiri. Primul autor (ASM) a efectuat analiza principală, iar toți cei cinci autori (ASM, MC, SB, KN și ID) au revizuit peer analiza de șapte ori în timpul procesului de analiză, pe o perioadă de opt luni. Subtemele și temele au fost definite și revizuite de către autori până la un consens și au fost alese citate reprezentative. Mai mult, pentru a asigura rigoarea și calitatea în analiză, autorii au urmat lista de verificare în 15 puncte elaborată de Braun și Clarke [ 31 ].

Autorii au avut experiențe și experiență profesională diferite: primul autor (ASM) a fost fizioterapeut și doctorand. Ea a fost responsabilă pentru antrenarea a două grupuri fără sprijin suplimentar pentru schimbarea comportamentului în studiul de intervenție Phys-Can. Al doilea autor (MC) a fost asistent oncologic, lucrând ca cercetător cu cunoștințe de specialitate în metode calitative. Al treilea și al patrulea autor (SB și KN) au avut experiență de cercetare extinsă și experiență în contextul studiului. În cele din urmă, ultimul autor (ID) a fost fizioterapeut și cercetător cu cunoștințe de specialitate în medicina comportamentală, intervenții de exercițiu și metode mixte. Ea a fost responsabilă pentru antrenarea a două grupuri cu suport suplimentar pentru schimbarea comportamentului în studiul de intervenție Phys-Can.

Chestionar

Scalele de răspuns din chestionar au fost analizate prin statistici descriptive (numere, proporții, medii și intervale interquartile pentru grupul total), folosind pachetul statistic pentru științele sociale (SPSS, v.24).

Rezultate

Rezultate calitative

O temă generală „Găsirea propriei mele motivații”, cu cinci teme „Câștiguri și stăpânire în sănătate”, „Învățare”, „Afinitate”, „Angajament” și „Gestionarea provocărilor” au fost identificate ca fiind experiențele motivaționale ale participanților la exerciții combinate cu suportul pentru schimbarea comportamentului. în timpul tratamentului oncologic. Tema generală poate fi înțeleasă ca rezultat al unui proces motivațional individual prin programul de exerciții de șase luni. Temele, detaliate cu 10 subtime (cu caractere italice în text), pot fi considerate ca o descriere a stimulentelor implicate în acest proces care a încurajat satisfacția celor trei nevoi de bază psihologice descrise în SDT: autonomie, competență și relație (Fig. 1 ).

Un fișier extern care conține o imagine, ilustrare etc. Numele obiectului este 12529_2019_9809_Fig1_HTML.jpg

Integrarea rezultatelor calitative și a nevoilor de bază în cadrul Teoriei Autodeterminării (SDT)

Tema 1: „Câștiguri de sănătate și măiestrie”

Participanții au experimentat beneficii atât pentru sănătate fizică, cât și psihologică din programul de exerciții fizice, ca stimulente pentru efectuarea exercițiilor fizice. S-au simțit mai atenți și au descris un sentiment de stare de spirit îmbunătățită și bunăstare după ce au făcut exerciții fizice. De asemenea, a fost experimentată o vitalitate crescută, o rezistență musculară îmbunătățită și o stare de fitness, precum și o calitate mai bună a somnului.

„Am simțit că chiar și un singur exercițiu sau ceva care îmi crește temperatura corpului a făcut ca totul să se simtă mai bine. După efectuarea (chimioterapiei), deveniți destul de sever sensibil la frig, cu furnicături și amorțeală și sensibilități puternice la nivelul mâinilor și picioarelor, care a fost ușurat doar prin a se încălzi puțin. ”# 1

„În general am fost mult mai alerta când m-am forțat chiar dacă eram obosită și nu mă simțeam grozav sau mă simțeam rău, dacă m-am forțat să ies în aceste plimbări, a fost frumos. M-am simțit mult mai bine. Și apoi și cu antrenamentele de rezistență, îmi amintesc că, în câteva ocazii, nu am mai vrut să merg, dar m-am forțat să merg la sală și m-am simțit mult mai bine după aceea …  într-adevăr. ”# 5

Beneficiile experimentate au fost văzute drept recompense și au dus la satisfacția de a-și putea promova propria sănătate, combate boala și contracara efectele secundare ale tratamentului, ceea ce le-a oferit participanților un sentiment de autocontrol și competență. Sentimentul de autocontrol a fost, de asemenea, un stimulent important pentru exercitiu. Aceasta a oferit participanților mai multă energie și încredere pentru a se implica în alte activități alături de programul de exerciții. Prin urmare, participanții s-au simțit mai motivați să continue exercitiu.

„Deci nu știi cum ar fi fost dacă nu ai fi făcut tratamentul, dar eram atât de motivat (să fac efort). Am vrut să … scuip în fața cancerului într-un fel, cum ar fi „nu o să mă prinzi”, ca să spun așa, așa că am fost cu adevărat motivat. ”# 2

Tema 2: „Învățare”

Participarea la programul de exerciții în timpul tratamentului oncologic a condus la o mai bună conștientizare și cunoaștere a exercițiului și a beneficiilor sale, ceea ce a fost experimentat ca un stimulent important la exercițiu.

„Ceea ce m-a lovit cel mai mult a fost faptul că nu este periculos să te antrenezi atât de tare, să ridici ceva atât de greu pentru brațe și picioare. […]. Cred că ceea ce mi-a oferit cel mai mult a fost că ai putea să te descurci atât de mult, și asta este ceva ce nu voi uita niciodată în viața mea, cu toate acestea, atât timp cât ajunge să fie. ”# 4

„A fost interesant să descopăr asta. Nu mi-a părut foarte mult efortul de a-ți ridica pulsul în jur de 110. A fost ca o plimbare rapidă, relativ rapidă. De îndată ce ați început jogging puțin sau ați mers cu bicicleta, atunci ați ajuns la 115, 120 sau mai mult și atunci s-a făcut mult mai greu. […] Pentru mine, a fost o lecție mică, aproape o lecție a învățat că pentru a-ți spori fitness-ul trebuie să fie atât de greu, altfel nu se întâmplă nimic. ”# 12

De asemenea, a permis participanților să învețe noi abilități . Participanții au aflat mai multe despre cum să facă exerciții fizice în siguranță, despre ei înșiși, despre forțele corpului lor și despre cum să facă față limitărilor fizice legate de tratament. Participanții au învățat, de asemenea, cum să folosească BCT-uri specifice, inclusiv instrumente pentru auto-monitorizare și feedback, precum jurnalele de antrenament și monitorizarea ritmului cardiac, făcând sesiunile de antrenament mai plăcute și instructive. Alte instrumente de autoreglare, cum ar fi testele de fitness, stabilirea obiectivelor și planificarea exercițiilor, au fost, de asemenea, menționate ca fiind utile și uneori chiar necesare pentru a efectua exerciții fizice.

„Acesta (monitorul ritmului cardiac) însemna că am reușit (exercițiul). Și doar având monitorul am crezut că așa am crezut că este mai ușor să-l fac. […] A fost destul de amuzant să-l privesc, cum ți-ai crescut pulsul și cât timp a rămas acolo și m-a ajutat să continui până când a bip-uit. ”# 7

Instrumentele au oferit participanților modalități de gestionare și încurajare a auto-reflecției, cu accent pe realizarea personală. Participanții și-au putut vedea progresul și îmbunătățirea, ceea ce le-a sporit motivația și încrederea în capacitatea lor de exercițiu. S-au simțit mai competenți și au devenit mai autonomi în efectuarea exercițiilor fizice.

„Ceea ce a fost util a fost să vă puteți întoarce și să vă uitați (notele din jurnalul de antrenament de rezistență) […] Ar putea fi destul de interesant să vedeți dacă ați defilat înapoi și ați crezut că acolo greutățile nu erau de fapt foarte grele, dar la vremea respectivă am crezut că este foarte greu, iar acum ridic cu mult mai multă greutate și așa… tu te monitorizezi. Puteți vedea dezvoltarea dvs. în (jurnalul de antrenament de rezistență). „# 7

„Chiar fantastic (teste de fitness), vreau să spun. Și atunci a fost și ca, vreau să spun că ai văzut că ai devenit mai puternic, așa că a fost ca un fel de motivație pozitivă de a continua. ”# 11

Tema 3: „Afinitate”

Exercitiu în grup cu alte persoane diagnosticate cu cancer a fost un alt stimulent important pentru exercitiu și a oferit idei că participanții nu erau singuri în confruntarea cu provocările bolii și ale tratamentului. Și-au împărtășit experiențele lor despre cum să facă față efectelor secundare ale tratamentului, sentimentelor și preocupărilor lor despre boală și au împărtășit sfaturi și sfaturi despre cum să faci exerciții fizice. Cu alte cuvinte, grupul a fost o sursă importantă de informații.

„Aici, în special cu tratamente și chestii, bineînțeles că am avut tratamente oarecum diferite pentru prostată și cancer mamar, cum experimentează ei, care sunt tratamentele lor și bine, care sunt efectele secundare pentru ei. Că nu sunteți singuri în asta, dar știți că ceilalți au efecte secundare similare. Nu trebuie să te duci și să te îngrijorezi, este doar ceva ce obții. Deci, primiți o mulțime de informații în acest fel, care sunt bune. ”# 9

Grupul a fost, de asemenea, o sursă importantă de inspirație , permițând participanților să compare modul în care s-au ocupat de boală și modul în care au făcut exerciții fizice. Participanții s-au simțit conectați între ei ca o echipă, îngrijindu-se unul pe celălalt și lucrând spre același obiectiv. Această coeziune a grupului le-a oferit participanților un sentiment de securitate și le-a oferit un sentiment de forță mentală îmbunătățită și o motivație crescută de a face exerciții fizice, creând un climat favorabil pentru a se bucura de efort.

„A fost minunat să văd, uneori când eu însumi eram foarte jos și vedeam pe altcineva care se află aproape în aceeași fază ca mine, mai alert și poate vorbi și râde și altele asemenea. Deci, a dat speranță și bucurie și putere. ”# 5

„S-a dovedit a fi un grup drăguț în total, a fost distractiv să merg acolo și să-i întâlnesc pe alții și să vorbesc cu ei despre asta, despre problemele pe care le-ai avut sau nu.” # 16

Tema 4: „Angajament”

Participanții au avut un puternic sentiment de angajament. Loialitatea lor față de antrenori și de grup a fost un stimulent important pentru a merge la sală și a face exerciții fizice.

„Atunci, cu siguranță, lucrurile sunt mai ușoare cred, antrenorii … nu vrei să-i dezamăgesti dacă înțelegi ce vreau să spun. Sunt acolo pentru noi și așa trebuie să apelăm la ei, cam așa s-a simțit. […] Nu, dar asta a fost cel mai ușor, cred că entuziasmul lor a fost și prezența și angajamentul lor cred că simțeam că nu poți sări doar acest tip de … A devenit un fel de spirit interior acolo care spune „Nu, trebuie să fac asta acum”. ”# 12

„Dacă faceți parte dintr-o echipă, nu pierdeți niciodată un meci și nu am făcut niciodată așa ceva sau trebuie să fi fost foarte bolnav în acest caz, dacă am făcut asta sau nu mi-a fost dor de nu știți, pentru că dacă reveniți într-o echipă, doar o faceți. Oricum este important pentru mine. ”# 15

Participanții au avut, de asemenea, un puternic sentiment de implicare și responsabilitate . Participarea la un studiu de cercetare a fost luată în serios și a fost un stimulent pentru finalizarea programului de exerciții. Uneori a fost văzută ca o obligație sau o datorie, dar le oferea participanților un sentiment de scop și un sentiment de a face parte din ceva mai mare.

„Da, a fost probabil așa că am luat acest lucru ca, cum pot să spun, aproape ca o misiune. Am decis să fac parte din acest lucru (studiu), așa că trebuie să fac acest lucru aici. Și atunci nu a fost nimic, pentru mine n-a fost niciodată nimic, nu am pus niciodată întrebarea că o voi face pentru că, dacă am spus că o voi face, atunci asta voi face. ”# 7

Tema 5: „Gestionarea provocărilor”

Participanții au trebuit să se confrunte cu provocări diferite în timpul tratamentului oncologic care le-a afectat capacitatea de exercițiu. Teama de mișcare, teama de infecție și rănirea au fost menționate ca bariere în exercitiu. De asemenea, s-au confruntat cu simptome datorate tratamentului, cum ar fi amorțeala și furnicăturile, ritmul cardiac rapid, oboseala, durerea și tulburările cognitive, care uneori se simțeau insurmontabile și făceau exerciții dificil de efectuat. Modificările de aspect (de exemplu, căderea părului), simptomele urinare sau tulburările intestinale au fost alte efecte secundare ale tratamentului care au făcut participanții inconfortabili și au fost evidențiați ca bariere în exercitiu.

„M-am gândit la asta foarte multe, cum ar fi, spun multe despre cum trebuie să fii atent la infecții, ar trebui să fii atent și așa mai departe. Și nu am mers la cinema, nu am călătorit cu autobuzul, nu eram în oraș, dar oricum nu merg acolo de bună voie. Așadar, am fost un pic atent și apoi m-am simțit oricum „văd, așa că ar trebui să lucrez cu oameni care ar putea să tuseasca. Cum se va întâmpla asta? ”” # 2

„Pentru mine a fost un pic dificil, deoarece pulsul meu a urcat incredibil de sus de la chimioterapie, așa că a provocat multă anxietate și îngrijorare” # 11

Participanții au menționat barierele practice, precum distanța lungă și deplasarea la sala de sport publică, precum și lipsa de timp. Cei care au lucrat și-au exprimat dificultăți în participarea la sesiunile de antrenament de rezistență în timpul programului de lucru. Mai mult, participanților care au avut o lipsă de plăcere în exercițiu le-a fost greu să se motiveze să finalizeze programul.

„Atunci a fost așa, am simțit după un timp că nu am fost la antrenament și m-am simțit ca„ nu, acum simt că nu scot nimic din asta ”. Inițial, ideea mea a fost că am vrut să fiu implicat în această cercetare pentru a ajuta cu rezultatele și a fi în măsură să îi ajut pe alții, dar atunci așa s-a dovedit, dar nu scot nimic din asta, iar acest lucru nu este de fapt, să te antrenezi în acest fel. În loc de asta, ceea ce fac este că merg pe jos, poate încep ciclismul, fac lucruri aici care mă fac să mă simt cel mai bine. Atunci motivația mea a dispărut în întregime. ”# 5

Cu toate acestea, structura și sprijinul social furnizate de antrenori și de alți participanți au fost un stimulent important la exercițiu și au ajutat la depășirea și gestionarea acestor provocări, oferind participanților un sentiment de competență. Ședințele de antrenament programate i-au ajutat pe participanți să-și aducă structura în viața lor de zi cu zi și a fost văzută ca o distragere de la boală, în timp ce exercitiu fizic într-o sală de sport publică i-a ajutat să se simtă normal și sănătos. Fiind supravegheat de antrenori cu experiență a fost, de asemenea, un aspect important, oferind participanților un sentiment de siguranță, îndrumare și feedback pozitiv cu privire la performanța lor de exercițiu.

„Știți că cred că acest lucru a fost grozav și mai ales că ați avut ceva ce trebuia să faceți, că au fost întâlniri pentru că altfel ar putea fi ușor așa” nu, dar astăzi nu mă simt atât de grozav „, dar știai că ai o programare luni, la 9:30 dimineața, când trebuia să te ridici și să mănânci rezonabil de bine, astfel încât să fiu acolo până la 9:30 am, altfel, probabil, ai sta doar pe canapea toată ziua și „Eu Vom pregăti o altă zi „, așa că cred că având acele ore fixe a fost destul de bun” # 6

Folosirea sprijinului social din partea familiei și prietenilor (de exemplu, exercitiu fizic comun/ împreună și încurajarea) a fost o altă cheie pentru depășirea și gestionarea provocărilor cu care se confruntă participanții. Participanții au reușit adesea să facă eforturi mai mult decât se așteptau, ceea ce le-a crescut motivația și încrederea în capacitatea lor de a participa la sarcini provocatoare.

„Acest antrenament de rezistenta/anduranță, l-am avut și pe soțul meu care m-a încurajat. Așa că, când a văzut că mă obosesc un pic sau așa, așa că m-a întrebat „cât timp am mai rămas săptămâna asta?”, Și apoi mi-a spus „bine, hai să ne oprim atunci ” un fel de. Așa că m-a încurajat, de fapt, și asta se simte bine. ”# 8

Rezultate cantitative

Rezultatele cantitative din chestionar au demonstrat că toate BCT-urile specifice incluse în programul de exerciții au fost foarte apreciate de participanți, cu medii cuprinse între 3 și 5 pe o scară de la 1 la 5 (1 = „Deloc valoros” și 5 = „Foarte valoros”). Rezultatele detaliate sunt prezentate în tabelul tab.44 .

Tabelul 4

Rezultate din chestionarul privind valoarea BCT specifice și intenția de a recomanda programul ( n = 229)

BCT (componentă) a Median Q1-Q3
Antrenament de rezistență supravegheat b
Planificarea acțiunii (interviu inițial privind obiceiurile de exercițiu) 221 4 4-5
Sprijin social (antrenori) 226 5 5-5
Sprijin social (colegii) 222 4 3-5
Structurarea mediului fizic (sesiuni programate) 225 5 4-5
Feedback (teste de rezistență) 222 5 4-5
Auto-monitorizare (jurnal de antrenament pentru rezistență) 220 5 4-5
Rezolvarea problemelor (planificarea copiilor pentru întreținerea exercițiilor) 210 4 4-5
Antrenament de rezistență la domiciliu b
Planificarea acțiunii (interviu inițial privind obiceiurile de exercițiu) 214 4 4-5
Planificarea acțiunilor (planificarea regulată a exercițiilor) 208 4 3-5
Sprijin social (antrenori) 215 5 4-5
Sprijin social (colegii) 202 3 2-4
Stabilirea individuală a obiectivelor 205 4 3-5
Feedback (CPET) 211 5 4-5
Feedback (utilizarea monitorizării ritmului cardiac) 219 5 4-5
Feedback (recenzii ale fișierelor de monitorizare a frecvenței cardiace) 203 4 4-5
Auto-monitorizare (jurnal de pregătire pentru anduranță) 214 4 3-5
Rezolvarea problemelor (recenzii pentru a explora problemele motivaționale) 208 4 4-5
Rezolvarea problemelor (planificarea copiilor pentru întreținerea exercițiilor) 198 4 4-5
Intenția de a recomanda programul altor persoane cu o condiție similară c 223 5 5-5

a Numerele variază din cauza atitudinii interne

b Răspuns la scala de rating 1-5: 1 = deloc valoroase și 5 = foarte valoroase

c Răspuns la scala de rating 1-5: 1 = Nu, cu siguranță nu și 5 = Da, cu siguranță

Tehnici de schimbare a comportamentului BCT , teste de exerciții cardiopulmonare CPETs

Pentru antrenamentele de rezistență supravegheate, cele mai apreciate BCT-uri specifice au fost sprijinul social al antrenorilor, structurarea mediului fizic cu sesiuni programate, auto-monitorizare cu jurnalul de antrenament de rezistență și feedback cu teste de rezistență – toate evaluate cu o mediană de 5 („Foarte valoroasă”) . Pentru antrenamentele de anduranță la domiciliu, cele mai apreciate BCT-uri specifice au fost asistența socială din partea antrenorilor, feedback-ul cu utilizarea monitorizării frecvenței cardiace și CPET-uri, toate evaluate cu o medie de 5 („Foarte valoroasă”). Intenția de a recomanda programul altor persoane cu o afecțiune similară a fost, de asemenea, evaluată cu o medie de 5.

Discuţie

Studiul de față a utilizat o metodă mixtă pentru a explora experiențele motivaționale ale exercițiului, combinate cu suportul pentru schimbarea comportamentului și pentru a descrie modul în care BCT-urile specifice au fost evaluate în rândul persoanelor care urmează tratament oncologic. Rezultatele studiului indică faptul că participanții au fost supuși unui proces motivațional printr-un program de șase luni de exerciții în timpul tratamentului oncologic. Aceștia au descris stimulentele lor de a exersa prin experimentarea câștigurilor și stăpânirii sănătății, obținerea de conștientizare și cunoștințe sporite, învățarea de noi abilități, sentimentul de afinitate cu semenii, simțirea angajamentului cu antrenorii și studiul și gestionarea provocărilor cu care s-au confruntat în timpul tratamentului oncologic. La rândul lor, aceste stimulente au încurajat autonomia, competența și relația, rezultând în găsirea propriei motivații. Mai mult, sprijin social din partea antrenorilor,structurarea mediului fizic și utilizarea instrumentelor pentru auto-monitorizare și feedback au fost apreciate ca fiind cele mai importante BCT-uri de către participanți.

Participanții au descris modul în care au experimentat „câștigurile și stăpânirea sănătății” drept stimulente pentru exercitiu fizic, oferindu-le un sentiment de autonomie și competență. Această constatare este în concordanță cu o revizuire a studiilor calitative în rândul supraviețuitorilor de cancer de sân, care descriu modul în care exercițiul fizic a mărit abilitarea, bunăstarea și energia [ 25]. „Învățarea” a fost, de asemenea, descrisă ca un aspect important pentru obținerea motivației exercițiului printr-un sentiment crescut de autonomie și competență. Utilizarea BCT-uri specifice, cum ar fi auto-supravegherea și instrumente pentru evaluarea îmbunătățirilor fizice, le-a oferit participanților feedback-ul cu privire la comportamentul la exerciții și le-a crescut încrederea în capacitatea lor de exercițiu. Acest lucru este evidențiat și de rezultatele chestionarului, în care utilizarea jurnalului de antrenament de rezistență, monitorizarea ritmului cardiac și testele de fitness au fost foarte apreciate. Aceste descoperiri sunt în conformitate cu analizele studiilor controlate aleatoriu în rândul diferitelor populații de cancer care au descris auto-monitorizarea ca o BCT promițătoare [ 22 , 23]. Participanții au descris, de asemenea, importanța de a simți „afinitatea” cu semenii lor și „angajamentul” față de antrenori și studiu, ceea ce le-a dat un sentiment de securitate și relație și i-a ajutat să își găsească propria motivație de a exercita în timpul tratamentului oncologic. Aici, rezultatele interviurilor și chestionarului sunt oarecum contradictorii. În timp ce participanții la interviuri au subliniat importanța sprijinului social din partea semenilor, rezultatele chestionarului nu sunt la fel de clare, cu o valoare mai mică pentru acest BCT specific decât celelalte. O posibilă explicație este faptul că sprijinul de la egal la egal a fost un aspect important pentru participanții la studiu, dar nu la fel de crucială ca și celelalte BCT-uri specifice pentru efectuarea exercițiilor fizice, în special în ceea ce privește antrenamentul de anduranță. Într-adevăr, instruirea de rezistență a fost bazată pe acasă,adică participanții au desfășurat sesiunile pe cont propriu, fără sprijin direct din partea semenilor. Importanța sprijinului de la pacienți la pacienții supuși tratamentului oncologic a fost accentuată în studiile calitative anterioare [25 , 26 , 32]. Aceste studii susțin implementarea exercițiilor bazate pe grupuri, evidențiind beneficiile sociale ale setărilor de grup prin creșterea „moralului participanților” și a motivației lor de a exercita. În cele din urmă, participanții și-au exprimat nevoia de structură și sprijin social pentru „gestionarea provocărilor” cu care se confruntă în timpul tratamentului oncologic, oferindu-le un sentiment de competență și o motivație sporită pentru a exersa. Aceștia au descris cum ședințele de antrenament programate i-au ajutat să aducă structura în viața lor de zi cu zi și să-i distragă de la boală, în timp ce erau supravegheați de antrenori cu experiență, le-a oferit un sentiment de siguranță, îndrumare și feedback pozitiv cu privire la performanțele lor la efort.Importanța structurării mediului fizic cu sesiuni de formare a rezistenței programate și folosirea sprijinului social al antrenorilor se reflectă și în rezultatele chestionarului, deoarece aceste două BCT-uri au fost foarte apreciate. În mod similar, Midtgaard și colab. [26 ] au descris în revizuirea studiilor lor calitative în rândul supraviețuitorilor de cancer modul în care exercițiile fizice planificate le-au oferit participanților „ceva de așteptat cu nerăbdare” și „seamănă să meargă la muncă”, ceea ce oferea un sentiment de control asupra vieții lor și a bolii. Mai mult, mai multe recenzii calitative [ 25 , 26] a subliniat, de asemenea, importanța antrenorilor calificați și cunoscuți pentru a se simți în siguranță să facă efort în timpul tratamentului oncologic. Sprijinul social din partea familiei și prietenilor a fost un alt aspect esențial evidențiat în interviuri. Exercitiu fizic împreună cu familia și prietenii au fost încurajați să îi ajute pe participanți să reușească să exerseze mai mult decât se așteptau, ceea ce le-a crescut încrederea și motivația de a exercita. Spre deosebire de rezultatele noastre, studiile calitative anterioare au semnalat lipsa de sprijin social din partea familiei și prietenilor [ 25 , 33 – 35]. Aceste studii au descris presiunea din partea familiei și a prietenilor ca o barieră pentru participarea la exerciții fizice în timpul tratamentului oncologic, ceea ce ar putea fi explicat prin frica de a fi dăunător în timpul tratamentului oncologic [ 25 , 34 ]. În studiul nostru, această problemă nu a fost întâmpinată, deoarece familia și prietenii au fost implicați în procesul de susținere a schimbării comportamentului (de exemplu, în urma unor monitorizări periodice pentru planificarea exercițiilor în care au fost examinate problemele motivaționale ale participanților și sprijinul social). Într-adevăr, implicarea familiei și prietenilor în intervenții de exercițiu a fost sugerată ca o abordare pozitivă, permițându-le să înțeleagă mai bine intervențiile și, prin urmare, oferind participanților un sprijin mai mare [ 36 ].

Cu alte cuvinte, rezultatele noastre reflectă importanța creării unui mediu favorabil pentru efectuarea exercițiilor fizice în timpul tratamentului oncologic, încurajând sentimentele de autonomie, competență și relație. Acest lucru este în conformitate cu cadrul teoretic SDT [ 20 ] și demonstrează că motivația intrinsecă, corespunzătoare temei generale „Găsirea propriei mele motivații”, poate fi îmbunătățită printr-un program de exercițiu care combină schimbarea comportamentului, antrenament de grup de rezistență supravegheat într-o sală de sport publică și pregătirea de rezistență la domiciliu.

Rezultatele noastre pot contribui la dezvoltarea practicii clinice. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt într-o poziție unică pentru a promova comportamentul la exercitiu fizic pacienților în timpul tratamentului oncologic, dar puțini îl recomandă din cauza lipsei de cunoștințe în consilierea exercițiilor fizice [ 5]. În timp ce actualele orientări internaționale privind activitatea fizică pentru persoanele cu cancer oferă cadrelor medicale un cadru pentru recomandările generale, este nevoie de cunoștințe sporite despre cum să implementăm aceste orientări în practică. Rezultatele noastre oferă profesioniștilor din domeniul sănătății astfel de informații și exemple concrete despre care sunt utilizate BCT-uri specifice și cum să le utilizeze ca instrumente utile pentru a schimba comportamentul la exerciții fizice la pacienții care urmează tratament oncologic. În plus, rezultatele noastre ar putea fi utilizate și în contexte de instruire care ar trebui furnizate profesioniștilor din domeniul sănătății la niveluri de bază și în educație ulterioară. Cu toate acestea, este important să luăm în considerare faptul că participanții la studiu au fost de acord să participe la o intervenție la exerciții solicitante timp de șase luni și, prin urmare, au fost suficient de motivați pentru a lua această decizie.În practica clinică, există o populație de pacienți mai eterogenă, cu toate nivelurile de motivație și diferite obiceiuri de exercițiu. Trebuie menționat că rezultatele studiului de față pot să nu fie aplicabile tuturor pacienților și că fiecărui pacient ar trebui să li se ofere un program de exerciții personalizat bazat pe aspecte fizice, psihologice și contextuale.

Metodologia descrisă are puncte forte și limitări. Mai multe strategii au fost utilizate pentru a asigura încrederea în rezultate [ 37 ]. În primul rând, pentru a aborda credibilitatea, în partea calitativă a acestui studiu a fost utilizată o strategie maximă de eșantionare a variațiilor, rezultând o selecție a participanților cu o gamă largă de variații pe dimensiuni de interes. Această strategie de eșantionare a fost utilizată pentru a maximiza gama de informații descoperite prin captarea a numeroase și diferite experiențe pentru a oferi o imagine bogată și aprofundată a acestor experiențe [ 29]. Un alt punct forte este triangularea datelor care combină interviul și datele chestionarului, oferind atât descrieri aprofundate cât și o descriere generală la nivel de grup. O posibilă limitare este riscul de părtinire a memoriei în rândul participanților la descrierea experiențelor lor și la răspunsul la chestionar. Cu toate acestea, majoritatea datelor au fost colectate în termen de trei luni după ce participanții au finalizat sau au abandonat programul de exerciții. În al doilea rând, pentru a asigura dependența, procesul de cercetare a studiului a fost raportat în detaliu, folosind lista de verificare elaborată de Braun și Clarke [ 31 ] cu privire la modul de efectuare a analizei tematice, precum și criteriile consolidate pentru raportarea cercetării calitative (COREQ) [ 38], care permite cititorilor să urmeze procesul de cercetare și să repete studiul. În al treilea rând, pentru a asigura confirmabilitatea, discuțiile frecvente cu autori cu experiență profesională diferită și expertiză au permis reflecții asupra abordărilor alternative și interpretărilor datelor colectate. De asemenea, a fost o modalitate de a ne asigura că interpretările și rezultatele au fost clar derivate din date și nu din preferințele și neînțelegerile autorilor. Mai mult, modelul teoretic bazat pe SDT [ 20] a servit drept cadru pentru interpretare, sporind obiectivitatea și împiedicând neînțelegerea autorilor să influențeze rezultatele. În cele din urmă, pentru a aborda transferabilitatea, au fost furnizate detalii despre stabilire și participanți, permițând o comparare a contextului studiului cu alte contexte posibile. Cu toate acestea, așa cum s-a descris mai sus, nu putem susține că descoperirile noastre pot fi aplicate altor populații și situații, dar oferind astfel de detalii, cititorii pot evalua pentru care grupuri țintă studiul oferă informații valoroase și, prin urmare, pot evalua transferabilitatea acesteia [ 39 ]. Mai mult, încrederea în transferabilitatea acestui studiu poate fi consolidată prin conceperea metodelor sale mixte,prin eșantionarea de variație maximă folosită în partea calitativă și dimensiunea mare a eșantionului utilizat în partea cantitativă [40 ].

concluzii

Rezultatele studiului indică importanța găsirii de stimulente și creării unui mediu care încurajează sentimentele de autonomie, competență și relație pentru a facilita exercițiile fizice în timpul tratamentului oncologic. Rezultatele noastre subliniază, de asemenea, importanța utilizării suportului social, structurării mediului fizic și utilizării instrumentelor de auto-monitorizare și feedback pentru a încuraja persoanele să facă eforturi în timpul tratamentului oncologic. Aceste BCT-uri specifice pot fi puse în aplicare și utilizate de către profesioniștii din domeniul sănătății pentru a crește motivația intrinsecă a pacienților pentru a face exerciții fizice. Cu toate acestea, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a evalua modul de individualizare a exercițiului fizic în timpul tratamentului oncologic la pacienții cu motivație scăzută și experiență limitată de exercițiu.

Logo de springeropen

Link to Publisher's site
Revista internațională de medicină comportamentală
Int J Behav Med . 2019; 26 (5): 499–511.
Publicat online 2019 aug. 22. doi: 10.1007 / s12529-019-09809-z
PMCID: PMC6785591
PMID: 31441015

Date asociate

Materiale suplimentare

Material suplimentar electronic

ESM 1 (313K, pdf)

(PDF 312 kb)

Recunoasteri

Autorii doresc să le mulțumească tuturor participanților pentru participarea la acest studiu. Acest studiu a făcut parte din studiul de intervenție Phys-Can, finanțat de Societatea suedeză de cancer (CAN 2012/621, CAN 2012/631, CAN 2015/414), Consiliul de cercetare suedez (K2014-99X), Uniunea Cancerului Nordic și Fondul Mondial de Cercetare a Cancerului (WCRF Marea Britanie) și Wereld Kanker Onderzoek Fonds (WKOF) ca parte a programului de finanțare International Cancer Research Fund (2016/1635).

Abrevieri

BCTs tehnici de schimbare a comportamentului
CPETs teste de exerciții cardiopulmonare
Phys-Can antrenament fizic și cancer
SDT teoria autodeterminării

Informații de finanțare

Finanțare acces deschis oferită de Universitatea Uppsala.

Respectarea standardelor etice

Conflict de interese

Autorii declară că nu au un conflict de interese.

Revista internațională de medicină comportamentală.

Aprobarea etică

Toate procedurile efectuate în cadrul studiilor care au implicat participanți umani au fost în conformitate cu standardele etice ale comitetului de cercetare instituțional și / sau național și cu declarația de la Helsinki din 1964 și modificările ulterioare sau standardele etice comparabile. Acest studiu a făcut parte din studiul de intervenție Phys-Can, aprobat de Consiliul de revizuire etică regională din Uppsala (numărul EPN D 2014/249).

Consimțământ informat

Consimțământul informat a fost obținut de la toți participanții incluși în studiu.

Note de subsol

Nota editorului

Springer Nature rămâne neutru în ceea ce privește revendicările jurisdicționale din hărțile publicate și filialele instituționale.

Informații pentru contribuabili

Anne-Sophie Mazzoni, telefon: +46739729724, es.uu.eracbup@inozzam.eihpos-enna .

Maria Carlsson, es.uu.eracbup@nosslrac.airam .

Sveinung Berntsen, pe.aiu@nestnreb.gnunievs .

Karin Nordin, es.uu.eracbup@nidron.nirak .

Ingrid Demmelmaier, es.uu.eracbup@reiamlemmed.dirgni .

Referințe

1. Pescatello LS, Arena R, Riebe D, Thompson PD. Medicină ACoS. Ghidurile ACSM pentru testarea exercițiilor și prescripția medicală. Philadelphia: Wolters Kluwer Health / Lippincott Williams & Wilkins; 2014. Google Scholar ]
2. Schmitz KH, Courneya KS, Matthews C, Demark-Wahnefried W, Galvao DA, Pinto BM și colab. Colegiul American de Medicina Sportiva masa rotunda cu ghiduri de exercitii pentru supravietuitorii de cancer. Exercitiul sportiv Med Sci. 2010; 42 (7): 1409–1426. PubMed ] Google Scholar ]
3. Speck RM, Courneya KS, Masse LC, Duval S, Schmitz KH. O actualizare a studiilor controlate de activitate fizică la supraviețuitorii de cancer: o revizuire sistematică și meta-analiză. J Cancer Surviv. 2010; 4 (2): 87–100. PubMed ] Google Scholar ]
4. Gerritsen JK, Vincent AJ. Exercițiul îmbunătățește calitatea vieții la pacienții cu cancer: o revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor controlate randomizate. Br J Sports Med. 2016; 50 (13): 796–803. PubMed ] Google Scholar ]
5. Irwin ML. Intervenții de activitate fizică pentru supraviețuitorii de cancer. Br J Sports Med. 2009; 43 (1): 32–38. PubMed ] Google Scholar ]
6. Meneses-Echavez JF, Gonzalez-Jimenez E, Ramirez-Velez R. Efectele intervențiilor exercitate multimodal supravegheate asupra oboselii legate de cancer: revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor controlate randomizate. Biomed Res Int. 2015; 2015 : 328636. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
7. Cormie P, Zopf EM, Zhang X, Schmitz KH. Impactul exercițiilor fizice asupra mortalității prin cancer, recurenței și efectelor adverse legate de tratament. Epidemiol Rev. 2017; 39 (1): 71–92. PubMed ] Google Scholar ]
8. Ibrahim EM, Al-Homaidh A. Activitate fizică și supraviețuire după diagnosticarea cancerului de sân: meta-analiză a studiilor publicate. Med Oncol. 2011; 28 (3): 753–765. PubMed ] Google Scholar ]
9. Schmid D, Leitzmann MF. Asocierea între activitatea fizică și mortalitatea dintre cancerul de sân și supraviețuitorii de cancer colorectal: o revizuire sistematică și meta-analiză. Ann Oncol. 2014; 25 (7): 1293–1311. PubMed ] Google Scholar ]
10. Lee Junga. O meta-analiză a asocierii dintre activitatea fizică și mortalitatea prin cancer la sân. Asistenta la cancer. 2019; 42 (4): 271–285. PubMed ] Google Scholar ]
11. Kwan ML, Sternfeld B, Ergas IJ, Timperi AW, Roh JM, Hong CC, Quesenberry CP, Kushi LH. Schimbarea activității fizice în timpul tratamentului activ într-un studiu prospectiv al supraviețuitorilor de cancer de sân. Tratamentul cu cancerul de sân. 2012; 131 (2): 679–690. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
12. Huy C, Schmidt ME, Vrieling A, Chang-Claude J, Steindorf K. Activitate fizică la o cohortă germană de pacienți cu cancer de sân: tendințe și caracteristici de un an asociate cu schimbarea nivelului de activitate. Eur J Cancer. 2012; 48 (3): 297–304. PubMed ] Google Scholar ]
13. Blaney JM, Lowe-Strong A, Rankin-Watt J, Campbell A, Gracey JH. Barierele de supraviețuire ale cancerului, facilitatorii și preferințele în contextul oboselii, calității vieții și participării la activități fizice: un chestionar-sondaj. Psychooncology. 2013; 22 (1): 186–194. PubMed ] Google Scholar ]
14. Loprinzi PD, cardinal BJ, Si Q, Bennett JA, Winters-Stone KM. Predictii bazati pe teorie a comportamentului de exercitii ulterioare, dupa o interventie de exercitiu supravegheata la supravietuitorii de cancer de san mai in varsta. Sprijinirea cancerului 2012; 20 (10): 2511–2521. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
15. Courneya KS, Segal RJ, Reid RD, Jones LW, Malone SC, Venner PM, Parlament MB, Scott CG, Quinney HA, Wells GA. Trei factori independenți au prezis aderarea într-un studiu controlat aleatoriu al antrenamentului de exercițiu de rezistență în rândul supraviețuitorilor de cancer de prostată. J Clin Epidemiol. 2004; 57 (6): 571–579. PubMed ] Google Scholar ]
16. Milne HM, Wallman KE, Gordon S, Courneya KS. Impactul unui program combinat de rezistență și exerciții aerobice asupra variabilelor motivaționale la supraviețuitorii de cancer de sân: un studiu randomizat controlat. Ann Behav Med. 2008; 36 (2): 158–166. PubMed ] Google Scholar ]
17. Peddle CJ, Plotnikoff RC, Wild TC, Au HJ, Courneya KS. Corelațiile medicale, demografice și psihosociale ale exercițiilor fizice la supraviețuitorii de cancer colorectal: o aplicare a teoriei autodeterminării. Sprijinirea cancerului 2008; 16 (1): 9–17. PubMed ] Google Scholar ]
18. Wilson PM, Blanchard CM, Nehl E, Baker F. Prezicerea activității fizice și așteptărilor de rezultat la supraviețuitorii de cancer: o aplicare a teoriei autodeterminării. Psychooncology. 2006; 15 (7): 567–578. PubMed ] Google Scholar ]
19. Milne HM, Wallman KE, Guilfoyle A, Gordon S, Corneya KS. Teoria autodeterminării și activitatea fizică în rândul supraviețuitorilor de cancer mamar. J Sport Psihologie. 2008; 30 (1): 23–38. PubMed ] Google Scholar ]
20. Ryan RM, Deci EL. Teoria autodeterminării și facilitarea motivației intrinseci, dezvoltării sociale și stării de bine. Sunt Psychol. 2000; 55 (1): 68–78. PubMed ] Google Scholar ]
21. Michie S, Richardson M, Johnston M, Abraham C, Francis J, Hardeman W, Eccles MP, Cane J, Wood CE. Taxonomia tehnicii de schimbare a comportamentului (v1) din 93 de tehnici grupate ierarhic: construirea unui consens internațional pentru raportarea intervențiilor privind schimbarea comportamentului. Ann Behav Med. 2013; 46 (1): 81–95. PubMed ] Google Scholar ]
22. Bourke L, Homer KE, Thaha MA, Steed L, Rosario DJ, Robb KA și colab. Intervenții pentru promovarea exercițiilor fizice obișnuite la persoanele care trăiesc cu și dincolo de cancer. Baza de date Cochrane Syst Rev. 2013; 9: Cd010192. PubMed ]
23. Turner RR, Steed L, Quirk H, Greasley RU, Saxton JM, Taylor SJ, și colab. Intervenții pentru promovarea exercițiilor fizice obișnuite la persoanele care trăiesc cu și dincolo de cancer. Baza de date Cochrane Syst Rev. 2018; 9 : Cd010192. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
24. Hallward L, Patel N, Duncan LR. Tehnici de schimbare a comportamentului în intervențiile de activitate fizică pentru bărbații cu cancer de prostată: o revizuire sistematică. J Psihologia sănătății. 2018: 135910531875650. 10.1177 / 1359105318756501. PubMed ]
25. Browall M, Mijwel S, Rundqvist H, Wengstrom Y. Activitate fizică în timpul și după tratamentul adjuvant pentru cancerul de sân: o revizuire integrativă a experiențelor femeilor. Integr Cancer Ther. 2018; 17 (1): 16–30. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
26. Midtgaard J, Hammer NM, Andersen C, Larsen A, Bruun DM, Jarden M. Experiența supraviețuitorilor de cancer de reabilitare a cancerului bazată pe exercițiu – o meta-sinteză a cercetării calitative. Acta Oncol. 2015; 54 (5): 609–617. PubMed ] Google Scholar ]
27. Creswell J, CV Plano. Proiectarea și desfășurarea cercetărilor cu metode mixte. 3. Londra: Sage Publications Inc; 2017. Google Scholar ]
28. Berntsen S, Aaronson NK, Buffart L, Borjeson S, Demmelmaier I, Hellbom M, și colab. Proiectarea unui studiu randomizat controlat de antrenament fizic și cancer (Phys-Can) – impactul intensității exercițiului asupra oboselii legate de cancer, calitatea vieții și rezultatul bolii. Cancer BMC. 2017; 17 (1): 218. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ]
29. Patton MQ. Cercetări calitative și metode de evaluare. 4. Thousand Oaks: Sage Publications; 2014. Google Scholar ]
30. Demmelmaier I, Lindkvist A, Nordgren B, Opava CH. „Un cadou din cer” sau „acest lucru nu a fost pentru mine”. O abordare mixtă de metode pentru a descrie experiențele de participare la un program de activitate fizică externalizată pentru persoanele cu artrită reumatoidă. Clin Rheumatol. 2015; 34 (3): 429–439. PubMed ] Google Scholar ]
31. Braun V, Clarke V. Utilizarea analizei tematice în psihologie. Psihologie Qual Res. 2006; 3 (2): 77–101. Academic Google ]
32. Adamsen L, Rasmussen JM, Pedersen LS. „Frații în brațe”: modul în care bărbații cu cancer experimentează un sentiment de tovărășie prin intervenția de grup care combină activitatea fizică cu releul de informații. J Clin Nurs. 2001; 10 (4): 528–537. PubMed ] Google Scholar ]
33. Trevino RA, Vallejo L, Hughes DC, Gonzalez V, Tirado-Gomez M, Basen-Engquist K. Perspectivele supraviețuitorilor de cancer de sân mexican-american și puertorican. J Sănătate minoră imigr. 2012; 14 (6): 1082–1089. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
34. Emslie C, Whyte F, Campbell A, Mutrie N, Lee L, Ritchie D, Kearney N. „Nu m-ar fi interesat doar să stau în jurul unei mese vorbind despre cancer”; explorarea experiențelor femeilor cu cancer de sân într-un studiu de exercițiu de grup. Educația în sănătate Res. 2007; 22 (6): 827–838. PubMed ] Google Scholar ]
35. Sander AP, Wilson J, Izzo N, Mountford SA, Hayes KW. Factorii care afectează deciziile privind activitatea fizică și exercițiile fizice la supraviețuitorii de cancer mamar: un studiu calitativ. Phys Ther. 2012; 92 (4): 525–536. PubMed ] Google Scholar ]
36. Balneaves LG, Van Patten C, Truant TL, Kelly MT, Neil SE, Campbell KL. Perspectivele supraviețuitorilor de cancer de sân asupra unei intervenții de pierdere în greutate și a activității fizice a stilului de viață. Sprijinirea cancerului 2014; 22 (8): 2057–2065. PubMed ] Google Scholar ]
37. Guba EG. Criterii pentru evaluarea fiabilității anchetelor naturaliste. ECTJ. 1981; 9 (2): 75–91. Academic Google ]
38. Tong A, Sainsbury P, Craig J. Criterii consolidate pentru raportarea cercetării calitative (COREQ): o listă de verificare cu 32 de itemi pentru interviuri și focus grupuri. Int J Qual Health Care. 2007; 19 (6): 349–357. PubMed ] Google Scholar ]
39. Shenton AK. Strategii pentru asigurarea încrederii în proiectele de cercetare calitativă. Educați Inf. 2004; 22 : 63–75. Academic Google ]
40. Polit DF, Beck CT. Generalizare în cercetare cantitativă și calitativă: mituri și strategii. Int J Nurs Stud. 2010; 47 (11): 1451–1458. PubMed ] Google Scholar ]

suplimentarea cu Vitamina D și calciu reduc riscul de cancer(cu 77%): rezultatele unui studiu randomizat 

Abstract

Context: Numeroase studii observaționale au descoperit că suplimentarul de calciu și vitamina D este asociat cu riscul redus de cancer comun. Cu toate acestea, lipsesc studii intervenționale pentru a testa acest efect.

Obiectiv: Scopul acestei analize a fost de a determina eficacitatea calciului singur și a calciului+ vitamina D3 în reducerea riscului de cancer incident de toate tipurile.

Design: Acesta a fost un studiu de 4 ani, bazat pe populație, dublu-orb, randomizat controlat cu placebo. Rezultatul principal a fost incidența fracturilor, iar principalul rezultat secundar a fost incidența cancerului. Subiecții au fost 1179 de femei care locuiesc în comunitate, alese la întâmplare din populația de femei sănătoase în postmenopauză cu vârsta> 55 de ani într-o zonă rurală din 9 județe din Nebraska, concentrată la latitudinea 41,4 ° N. Subiecții au fost repartizați la întâmplare pentru a primi 1400-1500 mg suplimentar calciu / d singur (numai Ca), calciu suplimentar plus 1100 UI vitamina D 3 / d (Ca + D) sau placebo.

Rezultate: Când a fost analizată prin intenția de a trata, incidența cancerului a fost mai mică la femeile cu Calciu + vitamina D3 decât la subiecții de control cu ​​placebo ( P <0,03). Odată cu utilizarea regresiei logistice, riscurile relative neajustate (RR) de cancer incident în grupele Ca + D și numai Ca au fost de 0,402 ( P = 0,01) și respectiv 0,532 ( P = 0,06). Când analiza s-a limitat la cancerele diagnosticate după primele 12 luni, RR pentru grupul Ca + D a scăzut la 0,232 (CI: 0,09, 0,60; P <0,005), dar nu s-a modificat semnificativ pentru grupul numai cu Ca. În mai multe modele de regresie logistică, atât tratamentul, cât și concentrațiile serice de 25 de hidroxivitamină D au fost predictori importanți independenți ai riscului de cancer.

Concluzii: Îmbunătățirea statutului nutrițional al calciului și vitaminei D reduce substanțial(cu 77%) riscul de cancer la femeile aflate în postmenopauză. Acest studiu a fost înregistrat la clinicrials.gov ca NCT00352170 .

INTRODUCERE

Relația radiațiilor solare cu mortalitatea prin cancer redusă în America de Nord a fost identificată> acum 60 de ani ( 1 ). Garland and Garland ( 2 ) au fost primii care au propus ca vitamina D să fie responsabilă, în special pentru asocierea cu cancerul de colon. Asocierea inversă între radiațiile solare ambientale și ratele mortalității prin cancer a fost descrisă ulterior pentru cancerele de sân, rect, ovar, prostată, stomac, vezică, esofag, rinichi, plămâni, pancreas și uter, precum și pentru limfomul non-Hodgkin și mielom multiplu ( 3 – 10 ).

Această protecție aparent se presupunea că este mediată de efectul radiațiilor solare asupra stării vitaminei D. Explorarea legăturii dintre alimentația cu vitamina D și boala cronică la om a primit un stimulent critic cu disponibilitatea unui indicator fiziologic stabil al stării vitaminei D [ser 25-hidroxivitamină D sau 25 (OH) D] și denumirea a 25 (OH) ) D ca indicator funcțional al statutului de vitamina D de către Institutul de Medicină ( 11 ). Aceste evoluții au facilitat o definire mai precisă a relației dintre riscul de cancer și starea vitaminei D. Asociația inversă a fost înființată acum pentru cancerul colorectal incident ( 12 ) și pentru cancerul de prostată ( 13 ), printre altele. Gorham și colab. ( 14 ), care cuantifică relația inversă dintre serul 25 (OH) D și riscul de cancer colorectal, au calculat o reducere cu 50% a riscului de cancer la concentrații de ser 25 (OH) D ≥80 nmol / L.

Giovannucci ( 15 , 16 ) și Holick ( 17 , 18 ) au revizuit recent numărul mare de dovezi care leagă statutul scăzut de vitamina D la un risc crescut de cancer. Asocieri similare au fost notate anterior pentru aportul ridicat de calciu și riscul de cancer redus ( 19 – 21 ), cel mai proeminent pentru cancerul colorectal, prin care un efect luminal al aportului ridicat de calciu a furnizat un mecanism plauzibil.

Dovada umană până în prezent care leagă cancerul și vitamina D a avut un caracter observațional, deși multe dintre numeroasele studii pozitive care leagă vitamina D și cancer au fost potențiale. Am avut ocazia să examinăm relația acestor nutrienți cu incidența cancerului într-un studiu de 4 ani, dublu orb, controlat cu placebo, al suplimentului de calciu și vitamina D, pentru care cancerul a fost principalul punct secundar. Ipoteza nulă a fost că nu va exista nicio diferență în incidența cancerului între 3 grupuri de tratament cu calciu și vitamina D.

SUBIECTE ȘI METODE

Participanți

Participanții au fost descriși în detaliu într-un articol care descrie starea lor de vitamina D ( 22 ). Pe scurt, participanții au fost recrutați ca un eșantion pe bază de populație dintr-o zonă de 9 județe, în mare parte rurală din estul Nebraskai (latitudinea 41,4 ° N), cu utilizarea apelării telefonice aleatoare a tuturor telefoanelor listate din județele în cauză. Criteriile de incluziune au constat în principal în vârstă> 55 de ani, absența cancerelor cunoscute și statutul fizic și mental atât suficient de bun pentru a permite participarea la 4 ani. Mărimea eșantionului a fost determinată prin calculul puterii pe baza riscului de fractură estimat. Pe parcursul a 1 an, au fost înscrise 1180 de femei care îndeplinesc criteriile de incluziune. O femeie a fost exclusă după înscriere când a dezvăluit un istoric de hipoparatiroidism după tiroidectomie și a raportat că a luat 50 000 UI vitamina D zilnic în ultimii 25 de ani. Vârsta medie (± SD) la înscriere a fost 66,7 ± 7,3 y, indicele masei corporale (IMC; în kg / m2) a fost 29,0 ± 5,7, iar serul de bază 25 (OH) D a fost 71,8 ± 20,3 nmol / L. Relațiile de statutul de vitamina D, hormonul paratiroidian seric (PTH) și aportul de calciu în membrii acestei cohorte sunt descrise într-o publicație separată ( 22 ). Deși nu existau criterii de incluziune etnică, toți participanții au fost albi în strămoși. Toate au fost lipsite de cancer cunoscut, atât la intrarea în studiu, cât și timp de 10 ≥ 10 ani înainte de intrare. Patruzeci și șase la sută ( n = 543) au primit estrogeni la rețetă de la medicii lor personali pentru ≥6 luni în timpul studiului. Cele 3 grupuri de tratament nu au diferit semnificativ în ceea ce privește consumul de estrogen. Proiectul a fost aprobat de Consiliul de revizuire instituțională al Universității Creighton și toți participanții au dat acordul scris. Vizitele de studiu au fost efectuate pe un site de cercetare stabilit într-un spital comunitar din mediul rural.

Proiectare

Cei 1180 de participanți au fost repartizați aleatoriu la 1 din 3 intervenții: 1 ) placebo, constând atât dintr-un placebo cu vitamina D, cât și un placebo specific calciu; 2 ) calciu, format fie din citrat de calciu (1400 mg Ca / zi) fie carbonat de calciu (1500 mg Ca / zi), plus un placebo cu vitamina D (grup desemnat numai Ca); și 3 ) calciu plus vitamina D, constând din calciu (ca mai sus) plus 1000 UI (25 μg) colecalciferol (vitamina D 3 ) / zi (grupa Ca + D desemnată). Statisticianul de studiu a generat secvența de randomizare cu ajutorul unui sistem de randomizare generat de calculatoare ( n = 5), iar asistenții de studiu au înscris subiecții și i-au atribuit grupurilor. Prin proiectare, celor 2 grupuri de tratament activ au fost alocate ≈40% din cohortă, iar grupului placebo 20%. Suplimentele de calciu au fost furnizate de Mission Pharmacal (San Antonio, TX) și GlaxoSmithKline (Parsippany, NJ) în forme arătate anterior în laboratorul nostru pentru a prezenta biodisponibilitate identică ( 23 ); vitamina D (etichetată pentru a conține 1000 UI) a fost obținută de la Tishcon Corporation (Westbury, NY). Asistentele au primit suplimente subiectelor de către asistenții de proiect la fiecare vizită de 6 luni. Vitamina D a fost reordonată anual și un eșantion din fiecare lot a fost analizat de către Tai Chen de la Universitatea Boston la începutul și sfârșitul fiecărui an pentru a asigura o putere de cel puțin 1000 UI. Conținutul mediu la analiză a fost de 1100 UI.

Din 1180 de femei înscrise, 1024 (86,8%) au finalizat cei 4 ani de studiu. Majoritatea pierderilor ( n = 92) au avut loc în primul an. Conformitatea cu medicația de studiu (atât activă, cât și placebo) a fost evaluată la intervale de 6 luni, cu greutatea flaconului. Aderența medie (definită ca luând ≥80% din dozele alocate) a fost de 85,7% pentru componenta de vitamina D a regimului combinat și de 74,4% pentru componenta de calciu.

Metode de laborator

Diverse analite legate de fiziologia calciului și a vitaminei D au fost măsurate pe probe de ser obținute la început și anual după aceea. Măsurarea a 25 (OH) D a fost făcută prin radioimunotest după extracție cu utilizarea setului IDS (Fountain Hills, AZ). Laboratorul nostru participă la schema internațională de evaluare a calității pentru 25 de analize (OH) D ( 24 ), iar pe parcursul studiului, rezultatele noastre pe probe de test au fost în mod regulat apropiate de media internațională.

Măsuri finale

Obiectivele principale de proiectare ale studiului au vizat statutul scheletului și economia de calciu. Aceste rezultate vor fi descrise în altă parte. Aici, prezentăm date referitoare exclusiv la un efect secundar, cancerul incident. Starea de sănătate a fost evaluată la intervale de 6 luni pe parcursul studiului. Când un participant a raportat că a fost pus un diagnostic de cancer în intervalul dintre evaluări, a fost examinat dosarul medical pentru a confirma acest diagnostic și pentru a stabili locul primar. Data diagnosticului a fost utilizată pentru a determina apariția cancerului în analizele ulterioare.

analize statistice

Analiza statistică a fost prin alocare de grup (adică intenție de tratare) și prin concentrație de ser 25 (OH) D. Pentru această analiză, valorile serice 25 (OH) D obținute la nivelul inițial și la 12 mo au fost utilizate pentru a caracteriza starea de bază a vitaminei D a cohortei și răspunsul acesteia la tratament. Analiza de supraviețuire a fost utilizată pentru a urmări și evalua diferențele în incidența cancerului; cu toate acestea, deoarece se presupune că se vor schimba riscuri proporționale pentru ambele intervenții în timpul tratamentului, modelarea Cox, care presupune un raport de pericol constant ( 25 ), nu a fost utilizată. În schimb, diverse modele de regresie logistică au fost dezvoltate pentru a estima riscul relativ de a fi în grupul de cancer la încheierea studiului și pentru a explora determinanții ratelor observate ale incidenței cancerului. Analiza a fost efectuată folosind SPSS pentru WINDOWS (versiunea 13.0; SPSS, Chicago, IL).

REZULTATE

Cincizeci de femei au dezvoltat cancer fără piele în timpul studiului, 13 în primul an și 37 după aceea. Situsurile de cancer prin repartizarea tratamentului sunt prezentate în tabelul 1 . Pentru toate tipurile de cancer combinate, atât grupurile Ca-doar ca și Ca + D au avut rate mai mici decât cele ale femeilor tratate cu placebo (intenție de a trata; chi pătrat = 7,3 cu 2 df; P <0,03). Supraviețuirea fără cancer este prezentată ca un complot Kaplan-Meier pentru cele 3 grupuri de contrast din figura 1 . Așa cum este evident din punct de vedere vizual, grupele numai Ca și Ca + D au urmat cursuri de timp similare, diferind după aproximativ 1 an de grupul placebo. În comparație cu grupul placebo, riscul relativ (RR) de a dezvolta cancer la sfârșitul studiului a fost 0,402 (CI: 0,20, 0,82; P = 0,013)(adica cu 60% mai mic) pentru grupul Ca + D și 0,532 (CI: 0,27, 1,03; P = 0,063 )( 47 % mai mic) pentru grupul numai Ca.

FIGURA 1.

Curbele de supraviețuire Kaplan-Meier (adică, fără cancer) pentru cele 3 grupuri de tratament repartizate aleatoriu în întreaga cohortă de 1179 de femei. Mărimile eșantionului sunt 288 pentru grupul placebo, 445 pentru grupul cu calciu (numai Ca) și 446 pentru grupul de calciu plus vitamina D (Ca + D). Supraviețuirea la sfârșitul studiului pentru grupul Ca + D este semnificativ mai mare decât cea pentru placebo, prin regresie logistică. (Drepturi de autor Robert P Heaney, 2006. Folosit cu permis.)

Curbele supraviețuire Kaplan-Meier (adică, fără cancer) pentru cele 3 grupuri de tratament distribuie aleatoriu în întreaga cohortă din 1179 de femei.  Mărimile eșantionului sunt 288 pentru grupul placebo, 445 pentru grupul cu calciu (doar Ca) și 446 pentru grupul de calciu plus vitamina D (Ca + D).  Supraviețuirea sfârșitului studiului pentru grupul Ca + D este semnificativ mai mare pentru cea placebo, regresie logistică.  (Drepturi de autor Robert P Heaney, 2006. Folosit cu permis.)

TABELUL 1

Cancerele pe site-ul primar și prin repartizarea tratamentului

teren Anii 1–4 Anii 2-4
Placebo ( n = 288) Numai calciu ( n = 445) Vitamina D plus calciu ( n = 446) Placebo ( n = 266) Numai calciu ( n = 416) Vitamina D plus calciu ( n = 403)
Sân ( n ) 8 6 5 7 6 4
Colon ( n ) 2 0 1 2 0 0
Plămân ( n ) 3 3 1 3 2 1
Limfa, leucemie, mielom ( n ) 4 4 2 4 4 2
Uter ( n ) 0 2 1 0 1 0
Altele ( n ) 3 2 3 2 2 1
Total 1 20 (6,9) 17 (3.8) 13 (2,9) 18 (6.8) 15 (3.6) 8 (2.0)
1

n; procente din numărul total alocat la fiecare grup care a dezvoltat cancer în paranteze.

Am repetat analiza de supraviețuire pentru grupul liber de cancer la 1 y ( Figura 2 ; Tabelul 1 ), pe ipoteza că cancerul diagnosticat timpuriu în studiu ar fi fost prezent, deși nu a fost recunoscut, la intrare. Numărul total de cancere incidente a scăzut la 37, dar RR pentru grupul Ca + D prin regresie logistică simplă a scăzut la 0,232 (CI: 0,09, 0,60; P <0,005). Cu toate acestea, pentru grupul numai Ca, RR a fost în esență neschimbat la 0,587 (CI: 0,29, 1,21; P = 0,147).

FIGURA 2.

Curbele de supraviețuire Kaplan-Meier (adică, fără cancer) pentru cele 3 grupuri de tratament alocate aleatoriu în cohorta de femei care nu aveau cancer la 1 an de intervenție ( n = 1085). Mărimile eșantionului sunt 266 pentru grupul placebo, 416 pentru grupa de calciu (numai Ca) și 403 pentru grupul de calciu plus vitamina D (Ca + D). Supraviețuirea la sfârșitul studiului pentru grupul Ca + D este semnificativ mai mare decât cea pentru grupul placebo, prin regresie logistică. (Drepturi de autor Robert P Heaney, 2006. Folosit cu permis.)

Curbele de supraviețuire Kaplan-Meier (adică, fără cancer) pentru cele 3 grupuri de tratament alocate aleatoriu în cohorta de îngrijire a femeilor nu auau cancer la 1 an de intervenție (n = 1085).  Mărimile eșantionului sunt 266 pentru grupul placebo, 416 pentru grupa de calciu (doar Ca) și 403 pentru grupul de calciu plus vitamina D (Ca + D).  Supraviețuirea sfârșitului studiului pentru grupul Ca + D este semnificativ mai mare pentru ceaș pentru grupul placebo, regresie logistică.  (Drepturi de autor Robert P Heaney, 2006. Folosit cu permis.)

Modelele de regresie logistică au fost dezvoltate cu utilizarea intervenției, linia de bază 25 (OH) D, 12-mo 25 (OH) D (ca măsură a răspunsului la tratamentul cu vitamina D), IMC și vârsta. Atât alocarea tratamentului, fie concentrația de 12 m 25 (OH) D, fie concentrația de bază 25 (OH) D au fost determinanți importanți, independenți, ai riscului de cancer [ P <0,002 și, respectiv, P <0,03, pentru 2 valori serice 25 (OH) D ]. La modelele care testează atât tratamentul, cât și concentrația de 12 (25) OH (D), numai această din urmă variabilă a fost un predictor semnificativ ( R2 = 0,037); cu toate acestea, atunci când a fost utilizată linia de bază 25 (OH) D, atât ea, cât și faptul tratamentului au fost predictori importanți ( R2 = 0,055). Nici vârsta, nici IMC nu au fost un predictor semnificativ.

Pentru a cuantifica dimensiunea efectului de vitamina D, am folosit o regresie logistică simplă, utilizând cancerul ca variabilă a rezultatului și concentrația de bază 25 (OH) D ca variabilă predictoare. RR a cancerului per unitate de concentrație a serului 25 (OH) D a fost de 0,983 (CI: 0,968, 0,997; P <0,01). Deoarece unitatea pentru 25 (OH) D este de 1 nmol / L, acest RR se traduce printr-un risc de 35% redus de cancer pentru fiecare 25 nmol / L (10 ng / ml) de creștere a serului 25 (OH) D.

Efectul tratamentului asupra stării de vitamina D a fost reflectat în modificarea indusă a nivelului seric 25 (OH) D. Valorile de referință și valorile de 12 m pentru serul 25 (OH) D prin atribuirea tratamentului sunt prezentate în tabelul 2 . Doza de 1100 UI de vitamina D / d a produs o creștere a serului 25 (OH) D în grupa Ca + D de 23,9 ± 17,8 nmol / L, în timp ce grupurile placebo și numai Ca nu au avut nicio schimbare semnificativă (fie biologică, nici statistică) . În cadrul grupului Ca + D, creșterea serului 25 (OH) D a fost direct legată de conformitatea înregistrată ( P <0.01; datele nu sunt prezentate). Așa cum era de așteptat, PTH a scăzut de la linia de bază la 1 an atât în ​​grupele Ca-numai cât și în grupele Ca + D ( x̄ se modifică ± 1 SEM: -2,61 ± 0,70 și, respectiv, -5,26 ± 0,66; P <0,001 pentru ambele). Toate comparațiile între grupuri au fost semnificative statistic. Deoarece PTH de bază a înregistrat o medie de 37 pg / ml, aceste modificări reprezintă scăderi de 7%, respectiv 14%.

tabel 2

Valori de bază 25 și 25-hidroxivitamină serică de 12 m prin atribuirea de tratament 1

De bază 12 luni Schimbare
nmol / L
placebo 72,1 ± 20,7 71,1 ± 19,8 −0,23 ± 14,7
Numai calciu 71,6 ± 20,5 71,0 ± 20,3 −0,74 ± 13,0
Calciu plus D 71,8 ± 20,0 96,0 ± 21,4 23,9 ± 17,8
1

Toate valorile sunt  ± SD.

Pe parcursul studiului, nu au existat evenimente adverse legate de suplimente grave. Cinci subiecți au fost diagnosticați cu calculi renali: 1 subiect în grupul placebo, 1 subiect în grupul Ca + D și 3 subiecți în grupul numai Ca. Aceste incidențe nu au diferit semnificativ în funcție de grup. Nu s-au observat modele de evenimente adverse între cele 3 grupuri.

DISCUŢIE

Studiul actual este, în cunoștința noastră, primul studiu randomizat controlat care a implicat o intervenție de vitamina D suficientă pentru a crește 25 (OH) D> 80 nmol / L și a raportat un rezultat al cancerului.