Arhive etichetă | METASTAZE

marturie cancer metastaze hepatice si pulmonare , in ultima faza , cu ascita,casexie

Buna ziua, tuturor.

Asa cum am spus in cateva comentarii o sa va povestesc experienta mea cu mama diagnosticata cu metastaze hepatice si pulmonare.

Atașez mai jos diagnosticele cu care am scos-o din spital, mentionez ca nu a facut chimioterapie intrucat era foarte slabita, doctorul afirmând că viața ei se poate termina oricand. La externare nu era deplasabila, nu putea inghiti decat 5-6 lingurite de supa, avea greata continua insotita de o sputa spumoasa si o tuse seaca, scaun de culoare negru vascos, dormea mai tot timpul iar durerea de ficat era apăsătoare, urmatoarele 2 luni petrecandu-le doar pe partea dreapta. Am vrut să îi dau hidrazina imediat insa ptr faptul că nu manca era in pericol de hipoglicemie asa ca pentru inceput a facut timp de 2 săptămâni Aminosteril N-hepa, vit. C si B6 IV. In timpul acesta a reușit să înghită cate 2 capsule/zi de ciuperci medicinale, magneziu L-threonate, cate un galbenus de gaina crud de a 2-a zi amestecat cu o lingura de bors crud si cate 100 ml colostru seara. Starea ei s-a îmbunătățit usor dar tot nu putea manca. I-am dat apoi hidrazina, începând cu o capsulă pe zi, am crescut progresiv pana la 3 cap/zi. Dupa 5 zile, greata a dispărut, sputa la fel dar si tusea. In total i-am dat hidrazina timp de 9 zile, după care am hotarat sa nu ii mai dau deoarece am considerat scopul hidrazinei atins si vroiam sa o scot din ascita întrucât era un pericol ptr viata ei iar tensiunea cu greu se tinea in frau plus ca a necesitat de cateva ori aparatul de oxigen. Furosemidul, spironolactona si tot ce are medicina alopata ptr ascita, insuficienta renala n-au niciun efect in stadiul acela grav, ci mai mult complica. Deci fara ele, fără ser fiziologic (sodiu) si fara saruri Ringer. Cu citratul de potasiu picioarele mamei s-au dezumflat dupa 1 zi de administrare iar la o saptamana era dezumflat tot corpul mai putin palma stanga care a cedat dupa a 2-a saptamana. De asemenea ii faceam masaj al intregului corp cu ulei esential de tamaie (cateva pic in ulei de cocos). Atunci am constat cu durere cat era mama de slaba, avea 49.5 kg.. In perioada aceea i-am refacut analizele facute in spital plus altele pe care le vroiam eu pentru a-mi face o idee de necesarul corpului ei. Rezultatele au iesit foarte proaste iar cunoscutii tot nu ii dadeau vreo sansa. De exemplu calprotectina era 1500. Au urmat apoi clisme cu cafea care s-au dovedit miraculoase pentru ficatul mamei, acesta relaxandu-se dupa fiecare procedură (se dezumfla cate putin) si unul cate unul a inceput sa ia toate suplimentele pe care le-am considerat necesare ptr ea plus ceai verde, bicarbonat de sodiu, lamaie, verdeturi, condimente pentru a alcaliniza corpul. Pentru sucuri de legume nu era pregătit corpul datorita instabilității glicemiei asa ca m-am rezumat pe fiert si salate. Si cand începusem să adaug nucile si semințele, mama s-a hotărât ca nu mai vrea sa manance legume ci vrea brânză, carne, gratare. Ea nu știa atunci ce are. In toata aceasta perioada toata lumea ma îndemna să nu o mai chinui si sa ii dau ce pofteste dar nu am putut să renunț sa incerc sa o salvez. Totusi cand ea mi-a zis ca nu mai vrea legume am fost de acord ca timp de o lună sa ii fac tot ce poftește cu condiția să ia în continuare tot protocolul de suplimente. Asa ca timp de o lună s-a bucurat de proteina animală iar seara i se facea insulina insa nimic nu s-a schimbat în starea ei, nu se putea ridica din pat. Nimic!! Dupa o lună m-a întrebat ce are si i-am spus. Nu a fost mirată, cica ii spuseseră din spital…După acel moment mama a vrut tot ce i-am dat cu mare bucurie. După 2 săptămâni mergea singurica in jurul patului. La 3 starea afara in curte, la masa. A urmat bai de bicarbonat de sodiu si sulfat de magneziu, miscare pe stepper, masaj, o dieta low carb, legume fierte, coapte, in salate, germeni, cu condimente (chimen, turmeric, oregano, cimbru), ardei iute la fiecare masa, ghimbir, cure de detox cu usturoi, ” oil pulling”, in cure toamna si primavara consuma lapte batut de bivolita, diverse nuci si seminte hidratate in prealabil ( 12 buc de samburi amari de caisa/zi, chia, in, susan, chimen negru, pudră de roscove, cuisoare, scorțișoara), ulei de masline, cocos, avocado, unt clarifiat sau ghee. Carbohidrati consuma doar naut, quinoa, amarant, si ocazional, in prezent cand glicemia este stabilă mananca mămăligă si cartof copt. Ocazional ou proaspăt, aproape crud. Carne deloc. Am omis sa va spun ca escarele cu care a venit din spital s-au vindecat foarte repede cu crema de smirna de la Laur med iar una dintre ele formată pe cartilajul urechii drepte a trecut in 3-4 zile cu propolis si suc proaspăt de rostopasca. Cicatridina mult recomandată, poate ca ati vazut ca are aluminiu si alte prostii care nu ii trebuiesc omului in acel moment. La sfârșitul lunii martie mama face 1 an de când s-a externat. Mai are doar o singură tumoare pe ficat, si ea redusă, toate analizele au revenit la normal, tensiunea este normala, glicemia stabila, si totul fara niciun medicament. Doctorul ecograf care i-a urmărit evolutia a rămas blocat, neputandu-si ascunde uimirea. Sper ca povestea mea sa ofere o imagine pozitivă celor aflați în stadii terminale iar apartinatorilor sa nu renunțe la cei aflați în suferință. Am vrut să scot în evidență ca suplimentele singure nu pot face minuni daca nu sunt susținute de ceea ce mâncăm si ca rezolvarea se poate gasi in lucruri simple. Trebuie doar sa ne cunoastem pe noi înșine și să spunem „da” atunci când trebuie.

Acesta este protocolul pe care il urmeaza mama:

Magneziu L-threonate

Ciuperci medicinale(turkey tail, sun Mushroom, maitake, cordyceps, lion’s mane, reishi, shitake)+astragalus

N-acetil-cisteina

acid alfa lipoic

omega 3

coenzima q10

L-glutathione

Antioxivita

vit E + seleniu b6 ( pyridoxal 5′ phosphate)

zinc bisglycinate

b3 (niacin)

citrat de potasiu

vit D3 +k2

vit C(liposomal sodium ascorbate)

resveratrol

milk tristle armurariu

MSM+turmeric+boswelia

artemisin

In perioadele critice ale mamei Dumnezeu mi-a scos în cale oameni frumosi care mi-au oferit info prețioase și cărora le mulțumesc! (Cristian Gologan si Katy Parvou)♥️

am sters analizele si scanarile din motive de confidentialitate- le regasiti partial in linkul de mai jos

metastaze ,litiu, curcuma, crisina

Metastaza este răspândirea cancerului de la locul de origine la o altă parte a corpului. Este principala cauză de deces la pacienții cu cancer. Hemangiogeneza (cunoscută și sub numele de angiogeneză) este formarea de noi vase de sânge plecand de la cele preexistente. Formarea limfangiogenezei de noi vase limfatice de la cele preexistente. Ambele procese sunt necesare pentru metastaze. În timp ce nenumărate medicamente au fost dezvoltate pentru a viza creșterea tumorii, relativ puțin s-a făcut pentru a dezvolta medicamente care vizează metastaza. Deși au fost dezvoltate câteva medicamente anti-angiogenetice, cum ar fi Avastin® (bevacizumab) și Afinitor® (everolimus), supraviețuirea generală s-a îmbunătățit foarte puțin. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea metastazelor apar în urma invaziei și diseminării prin vasele limfatice, mai degrabă decât prin vasele de sânge. Dacă luați un medicament anti-angiogenetic, vă rugăm să-i cereți medicului oncolog să ia în considerare adăugarea de litiu, curcuma biodisponibila și crisina pentru a inhiba limfangiogeneza.

Dr. Daniel Thomas, DO, MS Muntele Dora, Florida, SUA

Prevenirea metastazelor canceroase induse de chirurgie / operatie

Life Extension Magazine®

Emisiune: decembrie 2009

Într-un raport cutremurător, Life Extension® dezvăluie modul în care operatia/ chirurgia convențională face ca cancerul primar să se răspândească (metastaze). Un nou program este dezvăluit care prezintă pașii practice pe care pacienții îi pot face înainte de operație pentru a preveni reapariția cancerului și metastazarea.

De Steven Nemeroff, ND.

Prevenirea metastazelor canceroase induse de chirurgie

Articolul pe care urmează să-l citești este cutremurător. Oferă date copleșitoare și convingătoare că operația în sine este o cauză semnificativă a metastazelor.

Vestea bună este că au fost identificate o mare varietate de metode pentru a proteja împotriva recurenței și metastazelor induse chirurgical. Înarmat cu aceste cunoștințe, un pacient cu cancer poate urma pași simpli înainte de timp pentru a-și îmbunătăți dramatic șansele de vindecare Există atât de multe date convingătoare furnizate în articolul următor încât ar putea fi extinse într-o carte întreagă!

Ați crede că chirurgii de cancer ar descoperi acest lucru ei înșiși. La urma urmei, tot ce este discutat în capitolul următor se bazează pe ceea ce este publicat în literatura științifică revizuită de la egal la egal/ peer to peer. Din păcate, mentalitatea liniei de asamblare a medicilor convenționali duce prea des la aceste decizii importante. După cum veți citi, este esențial ca alegerile corecte să fie luate înainte de operație pentru a obține beneficii optime.

Dorința noastră sinceră este că capitolul următor va educa nu numai pacienții, ci și chirurgii lor într-un mod care va revoluționa modul în care sunt planificate și efectuate intervențiile chirurgicale în viitor. Dacă sunteți un pacient recent diagnosticat cu cancer, sugestiile făcute în acest articol sunt disponibile chiar acum pentru a reduce complicațiile dureroase și care pot pune viața în pericol, protejând în același timp împotriva metastazelor induse chirurgical și reapariției tumorii primare.

Chirurgia / operatia  Cancerului: Ce trebuie să știți înainte de timp

Înlăturarea chirurgicală a tumorii primare a fost piatra de temelie a tratamentului pentru marea majoritate a cazurilor de cancer. Motivul acestei abordări este simplu: dacă puteți scăpa de cancer, pur și simplu îndepărtându-l din corp, atunci se poate realiza o vindecare. Din păcate, această abordare nu ține cont de faptul că, după operație, cancerul se va metastaza frecvent (răspândit la diferite organe). Frecvent, recurența metastatică este mult mai gravă decât tumora inițială. De fapt, pentru multe tipuri de cancer, reapariția metastatică – și nu tumora primară – se dovedește a fi fatală. 1

Într-o ironie șocantă, un corp din ce în ce mai mare de dovezi științifice a dezvăluit că chirurgia cancerului poate crește riscul de metastaze.  Aceasta ar zbura în fața gândirii medicale convenționale, dar faptele sunt incontestabile.

Pentru a înțelege mai bine modul în care intervenția chirurgicală poate crește riscul de metastaze, să discutăm mai întâi procesul efectiv al metastazelor canceroase. O secvență complicată de evenimente trebuie să apară pentru ca cancerul să se răspândească în altă parte a corpului. 2 Celulele canceroase izolate care se desprind de tumora primară trebuie să rupă mai întâi țesutul conjunctiv care înconjoară imediat cancerul. Odată ce celula canceroasă s-a rupt de țesutul conjunctiv din jur, următorul pas este să intre într-un vas de sânge sau limfatic. Acest lucru este mai ușor spus decât făcut, deoarece intrarea într-un vas de sânge necesită celula canceroasă să secrete enzime care degradează membrana subsolului vasului de sânge. 3 Intrarea într-un vas de sânge este de o importanță vitală pentru celula cancerului metastatic aspirant, deoarece folosește fluxul sanguin ca autostradă pentru transportul către alte organe vitale ale corpului – cum ar fi ficatul, creierul sau plămânii – unde poate forma o noua tumoră mortală

Celulele canceroase îngrijesc circulă în capilare (vasul de sânge) înconjurat de globule roșii.
Celulele canceroase care circulă în capilare (vasul de sânge) înconjurat de globule roșii.

Acum, când celulele canceroase singulare au intrat în cele din urmă în fluxul sanguin, problemele sale abia au început. Călătoria în fluxul sanguin poate fi o călătorie periculoasă pentru celulele canceroase. Turbulența din sângele în mișcare rapidă poate deteriora și distruge celulele canceroase. Mai mult, celulele canceroase trebuie să evite detectarea și distrugerea din globulele albe care circulă în fluxul sanguin.

Pentru a-și finaliza călătoria, celula canceroasă trebuie să respecte mucoasa vasului de sânge, unde se degradează și iese din membrana subsolului vasului de sânge. Sarcina sa finală este de a împrăștia prin țesutul conjunctiv din jur pentru a ajunge la organul care este destinația sa finală. Acum, celula canceroasă se poate înmulți și forma o colonie în creștere, care servește ca temelie pentru un nou cancer metastatic. Timpul lucrează împotriva acestor celule canceroase solitare. Întreaga secvență de evenimente trebuie să se întâmple rapid, deoarece aceste celule au o durată de viață limitată. 1

Acum vedem că metastaza cancerului este un proces complicat și dificil. Plini de pericol, foarte puține celule canceroase independente supraviețuiesc acestei călătorii dificile. 2 Probabilitatea ca celulele canceroase să supraviețuiască acestei călătorii și să formeze metastaze noi poate fi crescută cu orice poate servi acest proces.

Într-un studiu inovator publicat în jurnalul medical Annals of Surgery în 2009, cercetătorii au raportat că chirurgia cancerului în sine poate crea un mediu în organism care scade mult obstacolele pentru metastaza cu care celulele canceroase trebuie să se confrunte în mod normal.

La fel de interesant este revelația că operatia/ chirurgia cancerului poate produce o cale alternativă de metastaze care ocolește barierele naturale. În timpul operației de cancer, îndepărtarea tumorii perturbă aproape întotdeauna integritatea structurală a tumorii și / sau vasele de sânge care alimentează tumora. Acest lucru poate duce la o dispersie neobstrucționată a celulelor canceroase în fluxul sanguin sau la semănarea acestor celule canceroase direct în piept sau abdomen. 4-7 Această „alternativă” indusă de chirurgie poate simplifica mult calea către metastaze.

Pentru a ilustra, un studiu publicat în British Journal of Cancer în 2001 a comparat supraviețuirea femeilor cu cancer de sân care și-au îndepărtat tumorile chirurgical, cu supraviețuirea femeilor cu cancer de sân care nu au avut o intervenție chirurgicală. După cum era de așteptat, concluziile au stabilit că operația a îmbunătățit substanțial supraviețuirea în primii ani.

Cu toate acestea, analiza ulterioară a datelor a determinat că femeile care au avut o intervenție chirurgicală au avut un ‘ varf ‘ în riscul de deces la opt ani, ceea ce nu a fost evident în grupul care nu a avut o intervenție chirurgicală.  În interpretarea lor a rezultatelor, autorii studiului au declarat: „O ipoteză rezonabilă pentru a explica modelele observate ale funcțiilor de pericol [riscul de deces prin cancer] este să presupunem că… eliminarea chirurgicala a tumorii primare poate duce la accelerarea bruscă a procesului metastatic. …

Un alt grup de cercetători care au comentat un studiu care examinează tratamentul chirurgical al cancerului de colon au fost mult mai îndrăzneți în concluziile lor: „Această constatare susține cu tărie faptul că operația modifică cursul natural al bolii prin alungirea speranței de viață în cea mai mare parte a populației de pacienți, dar de asemenea, prin scurtarea simultană a supraviețuirii într-un subset de pacienți mai mic. Astfel, atât probele experimentale, cât și cele clinice susțin că operația, deși reduce foarte mult masa tumorală și potențial curativă, în mod paradoxal, poate crește și dezvoltarea metastazelor ” 

Având în vedere aceste constatări tulburătoare, ce pot face persoanele supuse unei intervenții chirurgicale pentru cancerele lor pentru a se proteja de un risc crescut de metastaze? O strategie utilă ar fi examinarea tuturor mecanismelor prin care chirurgia promovează metastazarea și apoi crearea unui plan cuprinzător care să contracareze fiecare dintre aceste mecanisme.

CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI: CHIRURGIA CANCERULUI
  • Ar trebui să ne cunoaștem: chirurgia cancerului

    Înlăturarea chirurgicală a cancerului oferă, de obicei, cea mai bună șansă de supraviețuire fără boală.

  • Un număr tot mai mare de dovezi sugerează că operația de cancer în sine poate crește riscul de metastază (răspândit în alte zone) prin numeroase mecanisme, inclusiv: creșterea aderenței celulelor canceroase, suprimarea funcției imunitare, promovarea angiogenezei și stimularea inflamației.
  • Deoarece boala metastatică este adesea mai mortală decât tumora inițială, este important să se utilizeze strategii de prevenire pentru a preveni metastaza cancerului.
  • Pașii pentru a preveni metastaza cancerului includ: combaterea aderenței celulelor canceroase, susținerea sănătății imunitare, sporirea supravegherii imunitare, inhibarea angiogenezei, minimizarea inflamației și alegerea chirurgilor și anesteziologilor care utilizează tehnici avansate care pot reduce riscul metastatic.
  • Anumiți nutrienți, medicamente, tipuri de anestezie și tehnici chirurgicale sunt asociate cu riscul redus de metastază.

Chirurgia crește aderența celulelor canceroase

Un mecanism prin care chirurgia crește riscul metastazelor este prin îmbunătățirea aderenței celulelor canceroase. Celulele canceroase care s-au desprins de tumora primară utilizează aderența pentru a le stimula capacitatea de a forma metastaze în organele îndepărtate. Aceste celule canceroase trebuie să se poată aglomera și să formeze colonii care se pot extinde și crește. Este puțin probabil ca o singură celulă canceroasă să formeze o tumoare metastatică, la fel cum este puțin probabil ca o persoană să formeze o comunitate înfloritoare. Celulele canceroase folosesc molecule de adeziune – cum ar fi galectina-3 – pentru a le facilita capacitatea de a se aglomera. Prezente pe suprafața celulelor canceroase, aceste molecule acționează ca velcro, permițând celulelor canceroase independente să se adere între ele. 10 celule canceroase care circulă în fluxul sanguin utilizează, de asemenea, molecule de aderență de suprafață de galectină-3 pentru a se fixa pe căptușirea vaselor de sânge. 11 Aderența celulelor tumorale circulante (CTC) la pereții vaselor de sânge este un pas esențial pentru procesul de metastază. La fel cum o persoană care alunecă pe un deal înghețat nu are nicio speranță de a se opri dacă nu se poate apuca de ceva, o celulă canceroasă care nu poate respecta peretele vaselor de sânge va continua să rătăcească prin fluxul de sânge incapabil să formeze metastaze. Imposibil să se lase pe peretele vasului de sânge, aceste celule tumorale care circulă devin ca „nave fără port” și nu sunt în stare să se andocheze. În cele din urmă, globulele albe care circulă în fluxul sanguin vor viza și distruge CTC. Dacă CTC se leagă cu succes de peretele vasului de sânge și își croiește drumul prin membrana subsolului, atunci vor folosi molecule de aderență galectin-3 pentru a adera la organ pentru a forma un nou cancer metastatic. 10

Combaterea aderenței celulelor canceroase

Din păcate, cercetările au arătat că operația cancerului crește aderența celulelor tumorale. Într-un experiment care a imitat condițiile chirurgicale, oamenii de știință au raportat că legarea celulelor canceroase la pereții vaselor de sânge a fost crescută cu 250%, comparativ cu celulele canceroase care nu sunt expuse la interventii chirurgicale. Prin urmare, este foarte important ca persoana supusă unei intervenții chirurgicale să ia măsuri care să contribuie la neutralizarea creșterii aderenței celulelor canceroase indusă de chirurgie. Din fericire, un supliment natural numit pectină citrică modificată (MCP) poate face acest lucru. Pectina citrică – un tip de fibră dietetică – nu este absorbită din intestin. Cu toate acestea, pectina citrică modificată a fost modificată astfel încât să poată fi absorbită în sânge și să-și exercite efectele anti-cancer. Mecanismul prin care pectina de citrice modificată inhibă aderența celulelor canceroase este prin legarea la moleculele de aderență de galectină-3 de pe suprafața celulelor canceroase, împiedicând astfel celulele canceroase să se lipească și să formeze un cluster. 13 Pectina citrică modificată poate, de asemenea, să inhibe celulele tumorale care circulă de la blocarea vaselor de sânge. Acest lucru a fost demonstrat printr-un experiment în care pectina citrică modificată a blocat aderarea galectinei-3 la garnitura vaselor de sânge cu un uimitor 95%. Pectina citrică modificată a scăzut în mod substanțial aderența celulelor canceroase de sân la pereții vaselor de sânge. 13

Combaterea aderenței celulelor canceroase

Cercetări impresionante au documentat puterea pectinei citrice modificate pentru a inhiba direct metastaza cancerului. Într-un studiu publicat în Jurnalul Institutului Național al Cancerului, pectina citrică modificată a fost administrată șobolanilor care au fost injectați cu celule canceroase de prostată, în timp ce șobolanii care nu primesc pectină citrică modificată au servit ca grup de control. Metastaza pulmonară a fost observată în 93% din grupul martor, în timp ce doar 50% din grupul de pectină citrică modificată a prezentat metastaze pulmonare. Și mai demn de remarcat a fost constatarea că gruparea de pectină citrică modificată a avut o reducere cu 89% a mărimii coloniilor metastatice, comparativ cu grupul martor. 14 Într-un experiment similar, șoarecii injectați cu celule canceroase de melanom care au fost alimentate cu pectină citrică modificată au prezentat o reducere mai mare de 90% a metastazelor pulmonare, comparativ cu grupul de control. 15

După aceste descoperiri interesante în cercetarea animalelor, pectina citrică modificată a fost apoi pusă la încercare la bărbații cu cancer de prostată. În acest studiu, 10 bărbați cu cancer recurent de prostată au primit pectină citrică modificată (14,4 g pe zi). După un an, s-a observat o îmbunătățire considerabilă a progresiei cancerului, determinată de o reducere a ritmului la care nivelul antigenului specific al prostatei (PSA) a crescut. 16 Aceasta a fost urmată de un studiu în care 49 de bărbați cu cancer de prostată de diferite tipuri au primit pectină citrică modificată pentru un ciclu de patru săptămâni. După două cicluri de tratament cu pectină citrică modificată, 22% dintre bărbați au prezentat o stabilizare a bolii sau îmbunătățirea calității vieții; 12% au avut boală stabilă mai mult de 24 de săptămâni. Autorii studiului au ajuns la concluzia că „MCP (pectină citrică modificată) pare să aibă impacturi pozitive, în special în ceea ce privește beneficiile clinice și calitatea vieții pentru pacienții cu tumoră solidă mult avansată” 17.

Vă rugăm să vă amintiți că acești subiecți ai studiului cancerului de prostată au suferit deja de boli avansate. S-ar părea mai logic dacă acești pacienți ar fi inițiat suplimentarea modificată cu pectină de citrice înainte de procedurile chirurgicale pentru a preveni stabilirea coloniilor metastatice, așa cum s-a făcut în studiile de laborator de succes.

Prevenirea supresiei imunitare indusă de chirurgie

În plus față de pectina citrică modificată, un medicament bine-cunoscut poate fi de asemenea un rol pivot în reducerea aderenței celulelor canceroase. Cimetidina – cunoscută în mod obișnuit ca Tagamet® – este un medicament folosit în mod istoric pentru ameliorarea arsurilor la stomac. Un corp în creștere de dovezi științifice a dezvăluit că cimetidina deține și o activitate puternică anti-cancer. Cimetidina inhibă aderența celulelor canceroase prin blocarea expresiei unei molecule adezive – numită E-selectină – pe suprafața celulelor care acoperă vasele de sânge. 15 celule canceroase se fixează pe E-selectina pentru a adera la captuseala vaselor de sânge. 18 Prin prevenirea expresiei E-selectinei, cimetidina limitează semnificativ capacitatea aderării celulelor canceroase la pereții vaselor de sânge. Acest efect este analog eliminării velcro din pereții vaselor de sânge, care ar permite, în mod normal, celulele tumorale circulante să se lege.

Efectele puternice anti-cancer ale Cimetidinei au fost afișate clar într-un raport publicat în Jurnalul Britanic al Cancerului în 2002. În acest studiu, 64 de pacienți cu cancer de colon au primit chimioterapie cu sau fără cimetidină (800 mg pe zi) timp de un an. Supraviețuirea de 10 ani pentru grupul cimetidinei a fost de aproape 90%. Acest lucru este în contrast puternic cu grupul de control, care a avut o supraviețuire de 10 ani de doar 49,8%. Remarcabil, pentru acei pacienți cu o formă mai agresivă de cancer de colon, supraviețuirea de 10 ani a fost de 85% la cei tratați cu cimetidină, comparativ cu un 23% neplăcut din grupul de control. 19 Autorii studiului au concluzionat: „Luate împreună, aceste rezultate au sugerat un mecanism care stă la baza efectului benefic al cimetidinei asupra pacienților cu cancer colorectal, probabil prin blocarea expresiei E-selectinei pe endoteliul vascular [căptușirea vaselor de sânge] și inhibarea adeziunea celulelor canceroase. Aceste rezultate au fost sustinute de un alt studiu realizat la pacientii cu cancer colorectal in care cimetidina administrata doar pentru sapte zile la momentul interventiei chirurgicale a crescut supravietuirea de trei ani de la 59% la 93%! 20

Aceste date oferă un caz convingător pentru pacienții cu cancer, cu cel puțin cinci zile înainte de operație, pentru a ingera cel puțin 14 grame de pectină citrică modificată și 800 mg de cimetidină zilnic. Acest regim de combinație poate fi urmat timp de un an sau mai mult pentru a reduce riscul metastatic.

Prevenirea supresiei imunitare indusă de chirurgie

Rolul esențial pe care îl are sistemul imunitar în combaterea cancerului nu poate fi supraevaluat. Deși există multe aspecte ale sistemului imunitar care intră în joc atunci când luptă împotriva cancerului, predomină rolul celulei ucigătoare naturale. Celulele killer naturale (NK) sunt un tip de celule albe din sânge însărcinate să caute și să distrugă celulele canceroase. Cercetările au arătat că celulele NK pot recunoaște și ucide spontan o varietate de celule canceroase. 21

Pentru a ilustra importanța activității celulelor NK în combaterea cancerului, un studiu publicat în revista Breast Cancer Research and tratament a examinat activitatea celulelor NK la femei la scurt timp după operația pentru cancerul de sân. Cercetătorii au raportat că nivelurile scăzute de activitate a celulelor NK au fost asociate cu un risc crescut de deces din cauza cancerului de sân. De fapt, reducerea activității celulelor NK a fost un predictor mai bun al supraviețuirii decât stadiul real al cancerului. Într-un alt studiu alarmant, persoanele cu activitate de celule NK reduse înainte de operația pentru cancer de colon au avut un risc crescut de 350% de metastaze în următoarele 31 de luni! 23

Probabilitatea unei metastaze induse de chirurgie impune ca sistemul imunitar să fie extrem de activ și vigilent în căutarea și distrugerea celulelor canceroase renegate în perioada perioperatorie (timpul imediat înainte și după operație). Tragic, numeroase studii au documentat că chirurgia cancerului are ca rezultat o reducere substanțială a activității celulelor NK. 6,7,24,25 Într-o investigație cu implicații nefavorabile , activitatea celulelor NK la femeile care au efectuat o intervenție chirurgicală pentru cancer de sân a fost redusă cu peste 50% în prima zi după operație. 24 Având în vedere aceste dovezi crescânde, un grup de cercetători au declarat: „Prin urmare, credem că la scurt timp după operație, chiar și disfuncția imunitară tranzitorie ar putea permite neoplasmelor [cancerului] să intre în următoarea etapă a dezvoltării și să formeze în final metastaze” 7.

Procedura chirurgicală în sine reduce activitatea NK. Acest efect de afectare a celulelor NK care apare imediat după operație nu s-a putut întâmpla într-un moment mai rău posibil. Activitatea celulelor NK se estompează atunci când este nevoie cel mai mult de a combate metastaza. Riscul crescut de metastază indus de chirurgie, combinat cu o reducere a activității celulelor NK poate avea consecințe dezastruoase pentru persoana supusă unei intervenții chirurgicale de cancer. Cu acest lucru, perioada perioperatorie prezintă o fereastră de oportunitate pentru consolidarea activă a funcției imunitare prin îmbunătățirea activității celulelor NK. Din fericire, numeroase intervenții nutraceutice, farmaceutice și medicale cunoscute pentru a îmbunătăți activitatea celulelor NK sunt disponibile persoanei care urmează o intervenție chirurgicală împotriva cancerului.

Un supliment natural proeminent care poate crește activitatea celulelor NK este PSK, (polizaharidă K legată de proteine) un extract special preparat din ciuperca Coriolus versicolor. PSK sa dovedit a spori activitatea celulelor NK în mai multe studii. 26-29 Capacitatea PSK de a spori activitatea celulelor NK ajută la explicarea motivului pentru care s-a demonstrat că îmbunătățește dramatic supraviețuirea la pacienții cu cancer. De exemplu, 225 de pacienți cu cancer pulmonar au primit radioterapie cu sau fără PSK (3 grame pe zi). Pentru cei cu cancer de stadiu 3 mai avansat, de peste trei ori mai mulți indivizi care au luat PSK au fost în viață după cinci ani (26%), comparativ cu cei care nu au luat PSK (8%). PSK a dublat supraviețuirea de cinci ani la acei indivizi cu boala din stadiul 1 sau 2 mai puțin avansată (39% vs.17%). 30

Un grup de pacienți cu cancer de colon au fost randomizați pentru a primi chimioterapie sau chimioterapie plus PSK, care a fost luat timp de doi ani. Grupul care a primit PSK a avut o supraviețuire excepțională de 10 ani de 82%. Din păcate, grupul care a primit chimioterapie singur a avut o supraviețuire de 10 ani de doar 51%. 31 Într-un studiu similar raportat în Jurnalul Britanic al Cancerului în 2004, pacienții cu cancer de colon au primit chimioterapie singura sau combinata cu PSK (3 grame pe zi) timp de doi ani. În grupul cu cancer de colon în stadiul 3 mai periculos, supraviețuirea de cinci ani a fost de 75% în grupul PSK. Aceasta comparativ cu o supraviețuire de cinci ani de doar 46% în grupul care a primit chimioterapie. 32 Cercetările au confirmat că PSK îmbunătățește, de asemenea, supraviețuirea în cancerele de sân, stomac, esofag și uter. 33-36

Alte nutraceutice care au fost documentate pentru a crește activitatea celulelor NK sunt usturoiul, glutamina, IP6 (inozitol hexafosfat), AHCC (compusul corelat cu hexos activ) și lactoferrina. Un experiment efectuat la șoareci cu cancer de sân a constatat că suplimentarea cu glutamină a dus la o scădere cu 40% a creșterii tumorii în pereche cu o creștere de 2,5 ori a activității celulelor NK. 40

Îmbunătățirea supravegherii imunitare cu vaccinuri contra cancerului

Oamenii de știință din Germania au explorat efectele extractului de vâsc asupra activității celulelor NK la 62 de pacienți supuși unei intervenții chirurgicale pentru cancer de colon. Participanții au fost randomizați pentru a primi o perfuzie intravenoasă de extract de vâsc imediat înainte să li se administreze anestezie generală sau li sa administrat anestezie generală. Măsurătorile activității celulelor NK au fost luate înainte și la 24 de ore de la operație. După cum era de așteptat, grupul care nu a primit vâsc a experimentat o reducere de 44% a activității celulelor NK la 24 de ore de la intervenția chirurgicală. Interesant, oamenii de știință au raportat că grupul care a primit vâsc nu a cunoscut o scădere semnificativă a activității celulelor NK după operație. Au continuat că „perfuzia perioperatorie de extracte de vâsc poate preveni o suprimare a activității celulelor NK la pacienții cu cancer” 42.

Produsele farmaceutice utilizate pentru creșterea activității celulelor NK includ factorul de stimulare a coloniilor interferon-alfa și granulocit-macrofag. S-a demonstrat că aceste medicamente previn supresia imunitară indusă de intervenție chirurgicală atunci când au fost administrate perioperator. 43,44 Un alt medicament stimulant imunitar care trebuie luat în considerare în mediul perioperator poate fi interleukina-2. 45

Cu cel puțin cinci zile înainte de intervenția chirurgicală, ar părea logic să instituie un program natural de îmbunătățire a celulelor killer (NK) care implică nutrienți precum PSK, lactoferină, glutamină și altele. Medicamente precum interleukina-2 și factorul de stimulare a coloniei granulocite-macrofage sunt aprobate în Statele Unite, dar asigurările de sănătate nu le acoperă de obicei în scopurile perioperatorii sugerate aici.

Îmbunătățirea supravegherii imunitare cu vaccinuri contra cancerului

O abordare medicală ilustrată pentru tratamentul cancerului implică utilizarea de vaccinuri împotriva cancerului. Conceptul este același cu utilizarea vaccinurilor pentru boli infecțioase, cu excepția faptului că vaccinurile tumorale vizează celulele canceroase în loc de virus. O altă caracteristică distinctivă a vaccinurilor tumorale este că, în timp ce vaccinurile virale sunt create dintr-un virus generic, vaccinurile tumorale sunt autologe, adică sunt produse din celulele canceroase proprii ale unei persoane, îndepărtate în timpul operației. Aceasta este o distincție critică, deoarece pot exista diferențe genetice considerabile între cancere. Acest vaccin împotriva cancerului extrem de individualizat amplifică foarte mult capacitatea sistemului imunitar de a identifica și viza orice celule de cancer reziduale prezente în organism. Vaccinurile contra cancerului oferă sistemului imunitar markeri de identificare specifici ai cancerului, care pot fi apoi folosiți pentru a susține un atac cu succes împotriva celulelor canceroase metastatice.

Vaccinurile împotriva cancerului autolog au fost studiate pe scară largă, rezultatele cele mai încurajatoare fiind notate în studiile clinice randomizate, controlate, incluzând peste 1.300 de pacienți cu cancer colorectal în care au fost administrate vaccinuri tumorale după operație. Aceste studii au raportat rate de recurență reduse și supraviețuire îmbunătățită. Spre deosebire de chimioterapia, care poate provoca efecte secundare severe și toxicitate, vaccinurile împotriva cancerului sunt o terapie blândă, cu o siguranță dovedită pe termen lung. 47

Într-un studiu reper raportat în 2003, 567 de persoane cu cancer de colon au fost randomizate pentru a primi operație singură sau chirurgie combinată cu vaccinuri derivate din propriile celule canceroase. Supraviețuirea mediană pentru grupul de vaccin contra cancerului a fost de peste 7 ani, comparativ cu supraviețuirea mediană de 4,5 ani doar pentru grupul care a primit chirurgie. Supraviețuirea de cinci ani a fost de 66,5% în grupul de vaccin contra cancerului, ceea ce a scăzut cu 45,6% supraviețuirea la cinci ani doar pentru grupul care a primit chirurgie. 48 Această diferență clară în supraviețuirea de cinci ani arată clar puterea vaccinurilor împotriva cancerului individualizate de a concentra foarte mult imunitatea propriei persoane de a viza și de a ataca celulele canceroase reziduale metastatice.

Celulele canceroase ale sânului.
Celulele canceroase ale sânului.

Chirurgia cancerului, angiogeneza și metastaza

Cancerele folosesc o strategie inteligentă în căutarea lor de a crește și prospera în interiorul corpului. Angiogeneza este procesul prin care se formează noi vase de sânge din vasele de sânge preexistente. Formarea de noi vase de sânge este un proces normal și necesar pentru creșterea și dezvoltarea copilăriei, precum și pentru vindecarea rănilor. Din păcate, cancerele deturnează acest proces altfel normal pentru a crește aportul de sânge la tumoare. Formarea de noi vase de sânge care furnizează tumora este o cerință absolută pentru metastazarea reușită, deoarece tumorile nu pot crește peste dimensiunea unui cap de pin (adică 1-2 mm) fără a-și extinde aportul de sânge. 49,50

Ar putea fi surprinzător să aflăm că prezența tumorii primare servește la inhibarea creșterii cancerului metastatic în altă parte a corpului. Tumora primară produce factori anti-angiogeni care restricționează creșterea metastazelor. 51-54 Acești factori anti-angiogeni inhibă formarea de noi vase de sânge în siturile potențiale ale metastazelor. Din păcate, eliminarea chirurgicală a cancerului primar are ca rezultat și eliminarea acestor factori anti-angiogeni, iar creșterea metastazelor nu mai este inhibată. Odată cu ridicarea acestor restricții, acum este mai ușor pentru site-urile mici de cancer metastatic să atragă noi vase de sânge care promovează creșterea lor. 55 Într-adevăr, preocupări importante pentru încurajarea cercetării îngrijirii și declararea „… eliminarea tumorii primare ar putea elimina sau proteja împotriva angiogenezei și, astfel, o treză micrometastază latentă [site-uri mici de cancer metastatic]” 7.

Ca și cum să pierdeți angiogene de tumori primare nu sunt suficiente pentru rezolvarea problemelor, dacă este necesară operațiunea pentru a crea o situație angiogenă. După operație, niveluri de factori care cresc angiogeneza – cunoscute și sub denumirea factorului de creare endotelială vasculară – sunt semnificativ crescute. Poate produce o formare mai mare de noi va avea o îngrijire mai mare poate oferi zonă de cancer metastatică. Un grup de oameni de știință și rezumat pentru cercetare este destul de bine când se poate afirma „după operatie, echilibrul angiogen al factorilor proveniți și antiangiogene este schimbat în favoarea angiogenezei pentru o facilități pentru vindecarea rănilor. Mai ales niveluri de factor de creare endotelială vasculară (VEGF) sunt crescute persistente.Poate fi posibil să beneficieze de recuperări tumorii și de formare bolii metastatice, dar, de asemenea, să conducă activitatea micrometastazelor în stare latentă. ” 2

Chirurgia cancerului

Având în vedere nevoia cancerului metastatică a unui mobilier în expansiune, inhibarea angiogenezei ar fi acordată o parte integrantă a unei strategii cuprinzătoare de combatere a unui metastazelor induse de chirurgie. În acest scop, este demonstrat pentru diferențierea nutrienților inhibați de VEGF. Printre acestea sunt numără izoflavonele de soia (genisteină), silibinina (o componentă a cardului de gât), crizina, galata de epigalocatechină (EGCG) din ceaiul verde și curcumina. 56-62

Într-un experiment, EGCG – constituentul activ al ceaiului verde – a fost administrat administrarea șoareci cu cancer de stomac. Rezultatele au demonstrat că EGCG a redus masa tumorii cu 60%, reducând în același timp concentrația vaselor de îngrijire a sănătății alimentează tumora cu 38%. Remarcabil, EGCG a scăzut expresia VEGF în celulele canceroase cu un uimitor 80%! Autorii studiului au concluzionat „EGCG inhibă creșterea cancerului gastric prin reducerea producției de VEGF și este angiogeneză și este un candidat promițător pentru tratamentul anti-angiogenic al cancerului gastric.” 56

În ceea ce privește evaluarea cercetărilor, este posibil să se efectueze efectele anti-angiogene ale curcuminei, cercetările din Școala Universității din Medicină din Emory și menționează că „Curcumina este un inhibitor direct asupra angiogenezei și, de asemenea, reglează diverse proteine ​​proangiogene precum factorul de creare endotelială vasculară. .. ”În plus, oamenii de știință au remarcat,„ Moleculele de adeziune celulare sunt reglate în angiogeneză activă, iar curcumina poate bloca acest efect, adăugând dimensiuni suplimentare eficiente antiangiogene pe curcuminei ”. În concluzie, ei au comentat că „efectul Curcuminului este prelucrat general asupra angiogenezei unui potențial compunere enormă pentru medicamente antiangiogene.” 44

Cu cinci zile înainte de operațiune, pacientul poate lua în considerare suplimentar cu un extract standardizat de ceai verde, curcumină, extract de genisteină de soia și nutriți pentru VEGF și, astfel, poate fi protejat și preveni angiogeneza.

Alegerea anesteziei chirurgicale poate influența metastaza

Abordarea medicală convențională a anesteziei chirurgicale a favorizează anestezia generală în timpul intervenției chirurgicale, urmărirea morfină intravenoasă după intervenția chirurgicală pentru controlul durerii. Cu toate acestea, abordarea convențională nu poate fi abordată optim pentru prevenirea metastazelor induse de chirurgie. Utilizarea morfinei imediat după operație poate pune probleme semnificative. Într-un moment în care funcțiile de îngrijire ale sistemului imunitar sunt deja suprimate, morfina slăbește și mai multă imunitar prin prime diminuarea activității celulelor NK. 63 anestezia chirurgicala a fost demonstrata ca slăbeste activitatea celulelor NK. 64Un studiu a descoperit că morfina a crescut angiogeneza și a stimula creșterea cancerului de sân la șoareci. Cercetări au ajuns la concluzia: „rezultatele obținute pot avea efecte clinice în favoarea morfinei și ar putea fi furnizate informații legate de cancer dependente de angiogeneză.” 65

Alegerea anesteziei chirurgicale poate influența metastaza

Având în vedere problemele inerente asociate cu acordarea de morfină și anestezie, cercetări și explorare alte abordări ale anesteziei chirurgicale și ale controlului durerilor. O abordare inedită este o anestezie generală convențională care poate combina cu anestezia regională, îngrijirea se referă la anestezie îngrijire afectează doar o anumită parte a corpului. Beneficiile obținute pot fi abordate de două ori ori: trebuie să fie anesteziei regionale care să reducă cantitatea de anestezie generală necesară în timpul funcționării, precum și cantitatea de morfină necesară pentru intervenția chirurgicală pentru controlul durerii. 55

Puteți aborda elegant un anesteziei chirurgicale și un control al durerilor valabile în studiile științifice. Într-un experiment, șoarecii canceroși au primit o intervenție chirurgicală cu anestezie generală sau combinați cu anestezie regională. Oamenii de știință au raportat despre adăugarea anesteziei regionale la anestezia generală „atenuează în mod semnificativ promovarea metastazelor prin chirurgie”. 66

Colegiul de Medicină al Universității de Stat din Pennsylvania și a comparat celulelor NK pacienților ce primesc anestezie generală sau regională pentru intervenție chirurgicală abdominală. Activitatea celulelor NK a scăzut substanțial în grupul anesteziei generale, în timp ce se poate pune celulelor NK în favoarea păstrării nivelului preoperator în grupul anestezie regională primară. 67 Bazându-se pe scurte concluzii încurajatoare, cercetări și apoi pot examina apoi daca anestezia regională poate afecta metastazarea care presupune o intervenție chirurgicală pentru cancerul de sân. Într-un studiu de pionierat, 50 de femei care se îngrijesc sau operează de cancer de sân cu anestezie generală combinată cu anestezie regională și au fost comparate cu 79 femei ce au primit anestezie generală în timpul operațiunii de cancer de sân, cu urmărirea morfinării pentru controlul durerii. Tipul de anestezie regională se poate folosi de un număr paravertebral, de îngrijire presupune o injecție anestezică locală în mediul nervos spinali între oasele vertebrale ale coloanei vertebrale. După o perioadă de urmărire a aproape trei ani, au fost observate diferențele dramatice dintre cele două grupuri. Doar 6% dintre femeile ce au  primit anestezie regională au prezentat recurenta, comparativ cu un risc de 24% reapariție metastatică în grupul de ce nu primit anestezii  locale. Altfel spus, femeile ce  au primit anestezie regională și generală au avut un risc scăzut cu 75% de cancer metastatic.A determinat cercetătorii să proclame ca anestezia regională pentru chirurgia cancerului de sân „reduce riscul semnificativ de reaparitie sau metastaze în primii ani de după intervenția chirurgicală.”55

Centrul Medical al Universității Chirurgie de la Duke și a analizat anestezia regională singură cu anestezia generală pentru îngrijirea femeilor și intervenția chirurgicală pentru cancerul de sân. Chirurgii au raportat că, în timp ce 39% din grupul de anestezie generală este necesar un medicament necesar pentru greață și vărsături, doar 20% din grupul regional de anestezie și care a avut nevoie de acest medicament. Narcotica a fost necesară pentru controlul durerilor după intervenția chirurgicală în 98% din grupul de anestezie generală, comparativ cu doar 25% din grupul regional de anestezie. Și 96% dintre îngrijirile pentru femei au primit anestezie regională și se întorc în fața unei operații, comparativ cu 76% dintre îngrijirile pentru femei și primesc anestezie generală.Chirurgii au ajuns la concluzia că anestezia regională „poate fi folosită pentru a efectua operațiuni majore pentru cancerul de sân cu complicații minime … Cel mai important, prin reducerea grețurilor, vărsăturilor și o durerii chirurgicale, blocul paravertebral [anestezie regională] funcționalități necesare Recuperarea operativă pentru pacienți pentru tratarea cancerului de sân, oferind astfel pacientului posibilitatea de a se întoarce acasă când mai devreme după operație. “68

Rezultatele unor studii și au o importanță importantă pentru cei care susțin o intervenție chirurgicală contra cancerului, după cum un grup de cercetări a anunțat cu entuziasm: „Întrucât tehnicile regionale [anestezie]… sunt disponibile pentru a fi implementate, sunt prea importante și nu putem oferi nici o mai mare măsură în anestezie. generală, ar fi să fie ușor pentru anestezisti să le punem în vedere, reducând astfel riscul reapariției bolii și metastazelor. ” 55

În cele din urmă, cei care au nevoie de morfină pentru controlul durerilor de operatie pot lua în considerare să solicite medicament lor un medicament numit tramadol. Spre deosebire de morfină, tramadolul nu suprima funcție imunitară. 69 Dimpotrivă, s-a demonstrat că tramadolul stimulează utilizarea celulelor NK. Într-un experiment, tramadolul a blocat formarea metastazelor pulmonare induse de intervenție chirurgicală șobolani. Tramadol a prevenire, de asemenea, suprimarea chirurgicală indusă de către celulelor NK. 

Imagine microscopică a carcinomului renal.
Imaginează-ți microscopică o carcinomului renal

Chirurgia mai puțin invazivă reduce riscul de metastaze

Chirurgia pune un stres fizic enorm asupra corpului. Există dovezi științifice considerabile care sustin ca pentru interventiile chirurgicale ce sunt foarte puțin invazive – și, prin urmare, mai puțin traumatice – există un risc mai mic de metastaze, în comparație cu chirurgia mai invazivă și traumatică. Chirurgia laparoscopică este un vârf de chirurgie minim invazivă, în îngrijirea operațiunii din abdomen, pelvis și alte regiuni se pot păstra incizii mici, în comparație cu inciziile mult mai mari, în chirurgie tradițională de „deschidere”.

Un studiu publicat în prestigioasa revistă medicală Lancet este comparata o intervenție chirurgicală deschisă  cu una laparoscopică pentru o îndepărtare a o parte din colon (colectomie) la pacienții cu cancer de colon. Spre deosebire de  grupă ce a primit intervenție chirurgicală tradițională deschisă, grupa de chirurgie laparoscopică a avut un risc scăzut cu 61% de reaparitie a cancerului, cu un risc scăzut de deces cu 62%. Chirurgii au ajuns la concluzia că colectomia laparoscopică este mai eficientă fata de colectomia deschisă pentru tratarea cancerului de colon, evaluată prin reapariția tumorii și supraviețuirea legată de cancer. 71O monitorizare pe termen lung a acestor pacienti  (în perioada mediană de 95 de luni) a raportat  scădere cu 56% a riscului de deces înregistrat din cauza cancerului de colon pentru chirurgie laparoscopică în comparație cu operația tradițională deschisă. 72 O altă comparație a chirurgiei laparoscopice cu chirurgie deschisă pentru cancerul de colon a raportato rată de supraviețuire de cinci ani de 64,1% pentru grupul laparoscopic și rată de supraviețuire de cinci ani de 58,5% pentru îngrijirea grupului a primit intervenție chirurgicală deschisă. 73

Chirurgia minimă invazivă a produs imbunatatirea substanțială în supraviețuirea celor cu cancer pulmonar. Chirurgie toracoscopică video-asistată (VATS), sau intervenție chirurgicală minim invazivă, comparativ cu chirurgie tradițională deschisă pentru îndepărtarea tumorilor pulmonare (lobectomie): Supraviețuirea a cinci ani a cancerului pulmonar a fost de 97% în grupul VATS. Acest lucru contrastează foarte mult cu 79% supraviețuire de cinci ani în grupul de chirurgie deschisa. 74

Comentarii despre utilizarea intervențiilor chirurgicale minim invazive pentru cancerul pulmonar,  chirurgii de la Centrul Medical Cedars-Sinai au declarat ca intervenția chirurgicală minim invazivă pentru cancerul pulmonar „… poate fi efectuata în regulă, cu avantaje dovedite față de toracotomie convențională [chirurgie toracică] pentru lobectomie: incizii mai mici, scăzute dureri postoperatorii, … scăderea pierderii de sânge, păstrarea mai bună a funcției pulmonare și venerarea anterioară a activării normale ... Dovezile din literatura de specialitate sunt cele mai îngrijite să demonstreze că VATS poate oferi o rată redusă de complicații și o mai bună supraviețuire. „ 75

ADMINISTRAREA CHIMIOTERAPIEI ȘI A RADIOTERAPIEI ÎNAINTE DE OPERAȚIE
Medicii din Școala de Medicină a Universității din Carolina de Nord și studiază posibilitatea de a combina radiații și chimimioterapiei înainte de intervenție chirurgicală pentru persoane cu cancer de esofag. Douăzeci și șase de pacienti  au efectuat DOAR  operatie , în timp ce 30 de pacienți au acordat radiații și chimioterapie urmată de intervenție chirurgicală. Grupul cu un tratament combinat a avut o supraviețuire de cinci ani de 39%, în timp ce grupul operație supraviețuire de cinci ani de doar 16%. 99

Un studiu publicat în New England Journal of Medicine în 2006 a  comparat  operatie monoterapie  cu tratament pentru chimio – administrarea înainte sau dupa operatie – relațiile cu cancerul de stomac sau esofagian. Supraviețuirea a cinci ani pentru grupul de îngrijire chirurgicală primară și chimioterapie un grad de 36%, comparativ cu supraviețuire de cinci ani de 23%  a grupului cu o chirurgie primară monoterapie. 100

Cercetarea susține, de asemenea, chimioterapii și radioterapii în timpul perioadei de operare critică. Într-un studiu, 544 de pacienți cu cancer de stomac au chimioterapie primara și radioterapie combinată pe scurt timp după operație. Comparație de supraviețuire cu un grup similar de 446 de pacienți cu cancer de stomac tratat doar cu intervenție chirurgicală. Chimioterapia postoperatorie și radiația postoperatorii au dus la  o creștere dramatică supraviețuirii. Grupul ce se tratează doar cu o intervenție chirurgicală care a avut o supraviețuire medie de doar 62,6 luni, comparativ cu media supraviețuire de 95,3 luni, grupul de îngrijire a radiațiilor și chimioterapiii primare postoperatorii . 101 Un studiu similar a demonstratat de asemenea, o supraviețuire importantă pentru a permite radiațiilor și chimioterapiei postoperatorii  comparative cu chirurgia monoterapie

Exista si legat de aceste terapii riscuri de metastazare si nu numai…demonstrate din ce in ce mai des in ultima vreme Întrucât decesul cauzat de cancer este cel mai frecvent rezultatul bolii metastatice, este crucial să se minimizeze această facilitare. ”55

Inflamatii si metastaze

Chirurgia cancerului a determinat sau produce o cantitate de substanțe chimice inflamatorii, cum ar fi interleukina-1 și interleukina-6. 76-78 de substanțe chimice sunt cunoscute pentru crearea unui ciclu de oxigenazei-2 (COX-2). COX-2, puternic inflamator, îmbină un rol esențial în promovarea creșterilor canceroase și metastazelor.

Acest lucru este evident intr-un articol ce apare în revista Cancer Research care a constatat la nivelurile de COX-2 în celulele canceroase canceroase sunt de 60 de ori mai mari decât în ​​celulele pancreatice normale. 79 Niveluri de COX-2 au fost de 150 de ori mai mari în celulele canceroase ale indivizilor cu cancer de cap și gât, comparativ cu țesutul normal al voluntarului sănătoși. 80 COX-2 alimentează creșterea cancerului prin stimularea formării de noi vază de îngrijire a sănătății alimentează tumora. 81,82 COX-2 creează aderența celulelor canceroase pe pereții vaselor de sânge, 83Puteți avea, de asemenea, capacitatea celulelor de a reduce metastaza. Experimentați șoareci și relevate pentru că celulele canceroase ale colonului ce exprimă niveluri ridicate de COX-2 metastazați liber la ficat, în timp ce celulele canceroase  ale colonului ce exprimă niveluri scăzute de COX-2 nu au metastazat la ficat. 83

Influența adversă a COX-2 asupra creșterii și evoluției cancerului a fost evidentă într-un studiu publicat în revista Clinical Cancer Research în 2004. Două sute optzeci și opt de persoane care au suferit o intervenție chirurgicală pentru cancer de colon și-au examinat tumorile pentru prezența COX -2. Rezultatele au fost alarmante – atunci când au fost controlați alți factori, grupul ale cărui cancere testate pozitiv pentru prezența COX-2 au avut un risc mai mare de deces cu 311% în comparație cu grupul ale cărui cancere nu au exprimat COX-2.84 Un studiu ulterior la plămâni pacienții cu cancer au descoperit că cei cu niveluri tumorale ridicate de COX-2 au avut o supraviețuire medie de numai 15 luni, în timp ce cei cu un nivel scăzut de tumori de COX-2 au avut o supraviețuire mediană de 40 de luni.85

Având în vedere aceste descoperiri, cercetătorii au început să investigheze efectele anti-cancer ale medicamentelor inhibitoare de COX-2. Deși inițial utilizat pentru afecțiuni inflamatorii, cum ar fi artrita, medicamentele inhibitoare de COX-2 s-au dovedit a deține o activitate anti-cancer puternică. De exemplu, 134 de pacienți cu cancer pulmonar avansat au fost tratați doar cu chimioterapie sau combinate cu Celebrex® (un inhibitor al COX-2)..

Poate cea mai impresionantă afișare a efectelor anti-metastazice ale medicamentelor inhibitoare de COX-2 a fost prezentată la conferința anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică din 2008. În acest studiu, incidența metastazelor osoase la pacienții cu cancer de sân au luat un Inhibitorul COX-2 timp de cel puțin șase luni după diagnosticul cancerului de sân a fost comparat cu incidența metastazelor osoase la pacienții cu cancer de sân care nu au luat un inhibitor de COX-2. În mod remarcabil, cei care au fost tratați cu un inhibitor de COX-2 aveau aproape 80% mai puține șanse de a dezvolta metastaze osoase decât cei care nu au fost tratați cu un medicament inhibitor de COX-2.88

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), cum ar fi aspirina și ibuprofenul, sunt inhibitori ai COX. Utilizarea pe scară largă a AINS pentru durere și artrită a creat un mediu ideal în care să se examineze dacă aceste medicamente pot preveni cancerul. Studii la scară largă au documentat o reducere substanțială a riscului de cancer odată cu utilizarea AINS. O revizuire cuprinzătoare a literaturii științifice (91 de studii publicate) a raportat că utilizarea pe termen lung a AINS (în principal aspirină) a dus la reducerea riscului de 63% pentru cancerul de colon, 39% pentru cancerul de sân, 36% pentru cancerul pulmonar, 39% pentru cancer de prostată, 73% pentru cancerul esofagian, 62% pentru cancerul de stomac și 47% pentru cancerul ovarian. „Această revizuire oferă dovezi convingătoare că un aport regulat de AINS care … blocează COX-2 protejează împotriva dezvoltării multor tipuri de cancer”, au concluzionat autorii.89

Sunt cunoscute o serie de suplimente nutritive și pe bază de plante care inhibă COX-2. Printre acestea se numără curcumina, resveratrolul, vitamina E, izoflavonele de soia (genisteină), ceaiul verde (EGCG), quercetina, uleiul de pește, usturoiul, pestele și silimarina (ciulinul de lapte) .58,90-97

Oamenii de știință de la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center din New York au creat o creștere indusă experimental a activității COX-2 în celulele sânului uman, care a fost complet prevenită prin resveratrol. Resveratrol a blocat producerea de COX-2 în celulă, precum și blocarea activității enzimei COX-2.98

Alegerea anesteziei chirurgicale poate influența metastaza

Concluzie
Un grup de experți remarcați în domeniul metastazelor induse de chirurgie au declarat că tratamentul cancerului „… necesită excizia chirurgicală a tumorii primare pentru a scuti pacientul de sarcina majoră a tumorii, care este principala sursă de mutare și metastazare a celulelor. Cu toate acestea, împreună cu beneficiile sale evidente, procedura chirurgicală a fost sugerată să implice pericole grave, deoarece eliberează celulele tumorale în circulație sau in limfa, promovează secreția factorilor angiogeni și de creștere și induce suprimarea IMC [funcție imunitară]. Aceste consecințe facilitează sinergic stabilirea de noi metastaze și dezvoltarea de micrometastaze preexistente. Întrucât decesul cauzat de cancer este cel mai frecvent rezultatul bolii metastatice, este crucial să se minimizeze această facilitare. ”55

Remarcând în continuare, ei au comentat că „Luate împreună, este evident că perioada perioperatorie prezintă multe riscuri; Cu toate acestea, este, de asemenea, momentul ideal pentru combaterea MRD [număr mic de celule canceroase rămase după operație] pentru a reduce recurența și metastazele viitoare. Astfel, acești oameni de știință cred că „… este esențial să folosești intervenții preventive în acest timp critic.” În plus , ei insistă ca, „în mod ideal, fiecare aspect problematic al intervenției chirurgicale să fie tratat atunci când pacienții oncologici sunt supuși rezecției [chirurgiei] pentru a reduce la minimum recidiva și răspândirea metastatică.” 55

Înarmată cu cunoștințele discutate în acest articol, persoana cu cancer poate profita de toate beneficiile pe care le are chirurgia cancerului

În cazul în care există o întrebare necesară despre informațiile despre informații despre articol, vă rugăm să ne punem la dispoziție un specialist în Extensia de Viață® la 1-866-864-3027.

Referințe
1. J Surg Oncol. 2006 iulie 1; 94 (1): 68-80.

2. Ann Surg. 2009 mai; 249 (5): 727-34.

3. Cancer Metastasis Rev. 2004 ian; 23 (1-2): 119-35.

4. Immun Behav Immun. 2003 Feb; 17 Supliment 1S27-S36.

5. Ann Surg. 2000 iul; 232 (1): 58-65.

6. Chirurgie. 1998 sept. 124 (3): 516-25.

7. Ann Surg Oncol. 2003 Oct; 10 (8): 972-92.

8. Br J Rac. 2001 17 august; 85 (4): 490-2.

9. J Surg Res. 2002 sept. 107 (1): 1-6.

10. Cancer Metastasis Rev. 1987; 6 (3): 433-52.

11. J Biol Chem. 2007 5 ianuarie; 282 (1): 773-81.

12. Int J Cancer. 2004 20 decembrie; 112 (6): 943-50.

13. J Natl Cancer Inst. 2002 18 decembrie; 94 (24): 1854-62.

14. J Natl Cancer Inst. 1995 1; 87 (5): 348-53.

15. J Natl Cancer Inst. 1992 18 mart; 84 (6): 438-42.

16. Cancerul de prostată Disostatice. 2003; 6 (4): 301-4.

17. Clin Med Oncol. 2007; 1: 73-80.

18. Cancer Res. 2008 1 iul; 68 (13): 5167-76.

19. Br J Cancer. 2002 21 ianuarie; 86 (2): 161-7.

20. Lancet. 1994 24 decembrie; 344 (8939-8940): 1768-9.

21. Știință. 1981 2 oct; 214 (4516): 24-30.

22. Tratamentul cu cancerul de sân. 2000 Apr; 60 (3): 227-34.

23. Int Surg. 1997 Apr; 82 (2): 190-3.

24. Br J Surg. August 1993; 80 (8): 1005-7.

25. Immun Behav Immun. 2007 mai; 21 (4): 395-408.

26. Oncol Rep. 2006 Apr; 15 (4): 861-8.

27. Anticancer Res. 2002 mai; 22 (3): 1737-54.

28. Imunol pentru cancer. 2001 iunie; 50 (4): 191-8.

29. Int J Clin Lab Res. 1999; 29 (4): 135-40.

30. Cancer Detect Prev. 1997; 21 (1): 71-7.

31. Cancer Biother Radiopharm. 2008 august; 23 (4): 461-7.

32. Br J Rac. 2004 8 martie; 90 (5): 1003-10.

33. Gan Nu Rinsho. 1986 Feb; 32 (2): 181-5.

34. Lancet. 1994 mai 7; 343 (8906): 1122-6.

35. Gan To Kagaku Ryoho. 1988 nov; 15 (11): 3143-51.

36. Rac. 1992 15 noiembrie; 70 (10): 2475-83.

37. J Nutr. 2006 mart; 136 (3 suplimente): 816S-820S.

38. Carcinogeneza. 1989 sept. 10 (9): 1595-8.

39. J Citronă Interferon Res. 2006 iulie; 26 (7): 489-99.

40. J Surg Res. 1996 iunie; 63 (1): 293-7.

41. J Hepatol. 2002 iulie; 37 (1): 78-86.

42. Forsch Komplementmed. 2007 Feb; 14 (1): 9-17.

43. Br J Surg. 2001 Apr; 88 (4): 539-44.

44. Adv Exp Med Biol. 2007; 595: 185-95.

45. Hepatogastroenterologie. 2002 Mar-Apr; 49 (44): 385-7.

46. ​​Ann Oncol. 2005 iunie; 16 (6): 847-62.

47. Adv Cancer Res. 2006; 95: 147-202.

48. World J Gastroenterol. 2003 mar; 9 (3): 495-8.

49. Ribatti D. Istoria cercetării asupra angiogenezei tumorale. Springer, 2009: 9.

50. Neuro Oncol. 2005 Apr; 7 (2): 106-21.

51. Rac J Eur. 2005 mar; 41 (4): 508-15.

52. Curr Mol Med. 2003 noiembrie; 3 (7): 643-51.

53. Ann Chir Plast Esthet. 2000 august; 45 (4): 485-93.

54. Presse Med. 1998 4-11 iul; 27 (24): 1221-4.

55. Dis de sân. 2006; 26: 99-114.

56. World J Gastroenterol. 2007 Feb 28; 13 (8): 1162-9.

57. Clin Hemorheol Microcirc. 2006; 34 (1-2): 109-15.

58. Gut. 2008 nov; 57 (11): 1509-17.

59. J Nutr Biochem. 2007 iunie; 18 (6): 408-17.

60. Rac. 2004 1 ianuarie; 100 (1): 201-10.

61. Planta Med. 2006 iunie; 72 (8): 708-14.

62. J Surg Res. 2003 iulie; 113 (1): 133-8.

63. Am J Ther. 2004 sept. 11 (5): 354-65.

64. Anesth Analg. 2003 nov; 97 (5): 1331-9.

65. Cancer Res. 2002 1 august; 62 (15): 4491-8.

66. Anestezie. 2001 iunie; 94 (6): 1066-73.

67. Am J Surg. 1996 ian; 171 (1): 68-72.

68. Ann Surg. 1998 Apr; 227 (4): 496-501.

69. J Huazhong Univ Sci Tehnolog Med Sci. 2006; 26 (4): 478-81.

70. J Neuroimmunol. 2002 august; 129 (1-2): 18-24.

71. Lancet. 2002 29 iunie; 359 (9325): 2224-9.

72. Ann Surg. 2008 iulie; 248 (1): 1-7.

73. Arcul Surg. 2008 sept. 143 (9): 832-9.

74. Ann Thorac Surg. 2000 nov; 70 (5): 1644-6.

75. Thorac Surg Clin. 2007 mai; 17 (2): 223-31.

76. Br J Surg. 1992 aug; 79 (8): 757-60.

77. Rectum Dis Colon. 2003 Feb; 46 (2): 147-55.

78. Citokine. 2003 Dec 21; 24 (6): 237-43.

79. Cancer Res. 1999 1 martie; 59 (5): 987-90.

80. Cancer Res. 1999 1 martie; 59 (5): 991-4.

81. Celulă. 1998 29 mai; 93 (5): 705-16.

82. Mol Cancer Ther. 2003 ian; 2 (1): 1-7.

83. Cancer Res. 2002 1 martie; 62 (5): 1567-72.

84. Clin Cancer Res. 2004 15 decembrie; 10 (24): 8465-71.

85. Int J Cancer. 2005 1 iulie; 115 (4): 545-55.

86. J Clin Oncol. 2008 20 februarie; 26 (6): 848-55.

87. Clin Cancer Res. 2006 Apr 1; 12 (7 Pt 1): 2172-7.

88. http://www.asco.org/ASCOv2/Meetings/Abstracts?&vmview=abst_detail_view&confID=55&abstractID=31561.

89. Oncol Rep. 2005 Apr; 13 (4): 559-83.

90. Mol Carcinog. 2006 mai; 45 (5): 309-19.

91. Ann NY Acad Sci. 1999; 889: 214-23.

92. J Biol Chem. 1998 21 august; 273 (34): 21875-82.

93. Carcinogeneza. 2007 Apr; 28 (4): 809-15.

94. Mutat Res. 2004 13 iul; 551 (1-2): 245-54.

95. Biochem Biophys Res Commun. 1996 24 septembrie; 226 (3): 810-8.

96. Prostaglandine Leucot Acizi grași esențiali. 1995 Dec; 53 (6): 397-400.

97. Biochemul celulelor Mol. 2008 iunie; 313 (1-2): 53-61.

98. J Biol Chem. 1998 21 august; 273 (34): 21875-82.

99. J Clin Oncol. 2008 1 mar; 26 (7): 1086-92.

100. N Engl J Med. 2006 iulie 6; 355 (1): 11-20.

101. Int J Radiat Oncol Biol Phys. 2005 1 dec; 63 (5): 1279-85.

102. N Engl J Med. 2001 6 septembrie; 345 (10): 725-30.

Metastaze induse de chimioterapie: mecanisme moleculare, manifestări clinice, intervenții terapeutice.

Abstract

Chimioterapia oferă beneficii clinice pe termen lung pentru mulți pacienți cu cancer avansat. Cu toate acestea, dovezi recente au legat efectele citotoxice ale chimioterapiei cu elicitarea de novo a unui microambient tumoral prometastatic. Acest microambient tumoral „modificat” este declanșat de o furtună de citokine determinată de chimioterapie sau prin efectele directe ale anumitor chimioterapici asupra celulelor stromale și / sau imune, cele mai critice fiind macrofagele asociate tumorii. Aceste celule educate de chimioterapie acționează ca facilitatori în interacțiunile tumoră-gazdă celule care promovează stabilirea metastazelor îndepărtate. Anumite studii clinice oferă acum dovezi substanțiale că schimbările prometastatice sunt într-adevăr identificate în microambientul tumoral al anumitor subpopulații ale pacienților, în special a celor care nu prezintă niciun răspuns patologic după chimioterapia neoadjuvantă. Descifrarea exactă a cerințelor contextuale pentru metastaza bazată pe chimioterapie va fi esențială pentru proiectarea de noi tratamente bazate pe mecanisme pentru eludarea metastazelor induse de chimioterapie.

PMID: 
31431464 
PMCID: 
PMC6744993 
[Disponibil pe 2020-03-15] 
DOI: 
10.1158 /-0008-5472.CAN 19-1147
 2019 15 septembrie; 79 (18): 4567-4576. doi: 10.1158 / 0008-5472.CAN-19-1147. Epub 2019 20 aug.
Karagiannis GS # 1, 2, 3 , Condeelis JS # 4, 2, 3, 5 , Oktay MH # 1, 2, 3, 6 .

1
Departamentul de Anatomie și Biologie structurală, Colegiul de Medicină Albert Einstein, Bronx, New York. georgios.karagiannis@einstein.yu.edu maja.oktay@einstein.yu.edu.
2
Program integrat de imagistică, Colegiul de Medicină Albert Einstein, Bronx, New York.
3
Centrul de biofotonică Gruss-Lipper, Colegiul de Medicină Albert Einstein, Bronx, New York.
4
Departamentul de Anatomie și Biologie structurală, Colegiul de Medicină Albert Einstein, Bronx, New York.
5
Departamentul de Chirurgie, Centrul Medical Montefiore, Bronx, New York.
6
Departamentul de patologie, Montefiore Medical Center, Bronx, New York.
#
A contribuit în egală măsură

Risc de diseminare a celulelor tumorale prin biopsie și citologie prin aspirație

Celulele canceroase, pe lângă reproducerea incontrolabilă, pierd coeziunea și ordinea țesutului normal, invadează și se detașează de tumora primară pentru a călători și a înființa colonii în altă parte. Dezlipirea celulelor modificate neoplastic de la o tumoare în timpul biopsiei sau intervenției chirurgicale sau în timpul unei proceduri simple precum aspirația acului este o posibilitate, deoarece acestea nu au coeziune și ating capacitatea de a migra și de a coloniza. Având în vedere faptul că, fiecare celulă tumorală, este scăldată într-un lichid interstițial, care se scurge în sistemul limfatic și are un aport de sânge arterial individualizat și drenare venoasă ca orice altă celulă normală din corpul nostru, introducând un ac sau un cuțit într-o tumoră, există un pericol de dislocare a unei celule tumorale pierdute, fie în circulație, fie în fluidul țesutului. Celulele tumorale sunt mai ușor de dislocat datorită aderenței scăzute dintre celule și celule. Această teorie cu posibilitatea de diseminare a celulelor tumorale este susținută de mai multe studii de caz care au arătat că după biopsia de diagnostic a unei tumori, mulți pacienți au dezvoltat cancer la mai multe site-uri și au arătat prezența celulelor canceroase circulante în fluxul de sânge la examinare. În această revizuire, evaluăm riscul expunerii la diseminarea celulelor tumorale prin biopsie și citologie prin aspirație și oferim câteva practici sugerate pentru prevenirea diseminării celulelor tumorale.

 

Logo of jispcd

Home Current issue Instructions Submit article
J Int Soc Prev Community Dent . 2014 Jan-Apr; 4(1): 5–11.
PMCID: PMC4015162
PMID: 24818087

INTRODUCERE

Există două metode obișnuite de obținere a țesutului dintr-o tumoră sau leziune pentru examinarea și diagnosticul microscopic. Unul este biopsia, care este îndepărtarea țesutului viu prin mijloace chirurgicale, iar cealaltă este aspirația celulelor din tumoră cu ajutorul unui ac fin (citologie cu aspirație a acului fin [FNAC]). Aceste proceduri sunt asociate cu riscul de a împrastia celule tumorale fie în lichidul de țesut interstițial de unde sunt transportate către ganglionii limfatici, fie în venele care drenează țesutul de unde intră în vasculatură și pot călători pentru a se depune în orice organ sau țesut. Există, de asemenea, riscul de a trage celulele de-a lungul inciziei chirurgicale sau a pistei de ac, ceea ce duce la posibilitatea creșterii răspândirii cancerului prin biopsie. [ 1 ]

Celulele canceroase, pe lângă reproducerea incontrolabilă, pierd coeziunea și ordinea țesutului normal, invadează și se detașează de tumora primară pentru a călători și a înființa colonii în altă parte. Eliminarea celulelor modificate neoplastic de la o tumoare în timpul biopsiei sau intervenției chirurgicale sau în timpul unei proceduri simple precum aspirația acului este o posibilitate, deoarece acestea nu au coeziune și ating capacitatea de a migra și a coloniza. [ 1 ]

Fiecare celulă tumorală este scăldată într-un lichid interstițial de țesut, care se scurge în sistemul limfatic și are un aport de sânge arterial individualizat și drenare venoasă la fel ca oricare altă celulă normală din corpul nostru. Ori de câte ori este introdus un ac pentru FNAC sau bisturiul pentru biopsie, riscul de dislocare a unei celule este mare. Celulele tumorale dislocate pot metastaza fie prin fluxul de sânge, fie prin lichidul interstițial. [ 1 ] Celulele tumorale sunt mai ușor de dislocat datorită aderenței mai mici de la celule la celule. [ 1 ] Această teorie cu posibilitatea de a disemina celulele tumorale este susținută de mai multe studii de caz care au arătat că după biopsia de diagnostic a unei tumori, mulți pacienți au dezvoltat cancer în mai multe site-uri și / sau fluxul de sânge au arătat prezența celulelor canceroase.2 ]

Această recenzie include o revizuire a articolelor din literatura engleză și a datelor din surse de internet publicate între 1983 și 2012. În această recenzie, evaluăm riscul expunerii la diseminarea celulelor tumorale prin biopsie și citologie prin aspirație și oferim câteva practici sugerate pentru prevenirea imprastierea celulelor tumorale

REVIZUIRE DE LITERATURA

FNAC a început să se stabilească ca procedură în anii 1950 și 1960, care este o tehnică de obținere a celulelor și a fragmentelor de țesut printr-un ac introdus în țesutul anormal. Deși, riscul scăzut de complicații este un avantaj cu FNAC, cazuri de complicații au fost raportate în raport cu diferite site-uri și organe, cum ar fi hemoragie, septicemie, peritonoită biliară, pancreatită acută, pneumotorax etc. [ 3 ] Cea mai gravă complicație care evocată interesul lucrătorilor din domeniul sănătății este posibilitatea diseminării celulelor canceroase de-a lungul căii acului.

Biopsia, o procedură standard de aur în fraternitatea medicală și dentară, care implică îndepărtarea unei părți sau a unei întregi leziuni pentru proceduri microscopice sau de altă natură investigativă, a fost văzută să provoace semănarea celulelor tumorale de-a lungul marginilor chirurgicale și chiar diseminarea către site-uri îndepărtate.

În 1974, într-o carte despre cancer, Dr. Philip Rubin de la Universitatea din Rochester a declarat că biopsiile chirurgicale pot contribui la răspândirea cancerului în unele cazuri.4 ]

Institutul de cancer John Wayne din Santa Monica, CA a efectuat un studiu asupra a 663 de femei de cancer la sân din care jumătate din femei au suferit biopsii de sân, în timp ce în cealaltă jumătate a tumorilor au fost complet eliminate fără efectuarea biopsiei. Rezultatul studiului a fost că, comparativ cu femeile care și-au îndepărtat tumorile chirurgical, existau 50% mai multe șanse de răspândire a cancerului la nodul santinelă la cei care aveau o biopsie a acului.4 , 5 ]

A existat un articol publicat în iulie 2004, de The British Medical Journal și a avertizat împotriva riscurilor biopsiilor de ac ale ficatului, datorită potențialului grav pentru semănarea urmelor de ac ale tumorii. [ 3 , 6 ]

Un raport publicat în martie 2007 în jurnalul /nature a descris inflamația asociată atacului sistemului imunitar asupra tumorilor de prostată ar putea fi implicate în metastaza lor. [ 7 ] Dr. Micheal Karin a descoperit că o citokină inflamatorie numită ligand RANK, inițiază o reacție în lanț și activează IKKa o proteină kinaza, care intră în nucleul celulelor canceroase și reduce expresia genei antimetastatice Maspin. [ 7 ] Acest raport explică probabil patogeneza moleculară din spatele diseminării celulelor tumorale, deoarece inflamația se stabilește cu siguranță atunci când țesuturile sunt ‘zgandarite’ cu un ac sau bisturiul.

Autorii au raportat un caz de implantare a tractului ac al carcinomului hepatocelular în urma biopsiei percutanate a ficatului. S-a constatat că pacientului cu un carcinom hepatocelular mic diagnosticat prin biopsie cu ac a dezvoltat un nodul de carcinom hepatocelular la locul biopsiei anterioare, la 8 luni de la biopsie și lobectomie.8 ]

Lundstedt și colab . au raportat 5 cazuri de semințe percutanate tumorale înregistrate după 5.000 de biopsii cu ac fin ale malignităților abdominale la instituția lor. Ei au sugerat că la pacienții cu maligne abdominale, efectuarea biopsiei cu ac fin prezintă riscul de metastaze de implantare, ceea ce poate compromite rezultatul unei intervenții chirurgicale radicale. Ei au sugerat, de asemenea, că ar trebui să fie efectuată numai atunci când rezultatul procedurii are un impact direct asupra alegerii terapiei. [ 9 ]

Cedrone și colab . și Goletti și colab ., Ishii și colab . au raportat cazuri de diseminare a tractului de ac după injecția de etanol pentru tratamentul carcinomului hepatocelular aruncând mai multă lumină asupra diseminării celulelor neoplazice. [ 10 , 11 , 12 ]

Rapoartele de caz din perioada 1993-2003 au stabilit posibilitatea diseminării subcutanate a carcinomului hepatocelular după aspirația percutanată cu ac fin. [ 13 , 14 , 15 , 16 , 17 , 18 , 19 ]

În plus, riscul diseminării celulelor canceroase în circulație după biopsia incizională a unui cancer oral a fost confirmat de Kusukawa și colab . cu ajutorul citokeratinei 19 (CK19) reacție în lanț a polimerazei invers-transcriptază (RT-PCR) și au ajuns la concluzia că aceasta poate duce la un risc crescut de metastaze. În schimb, transcrierea CK19 nu a fost detectată nici în grupul de biopsie excițională, nici în controale. [ 20 ]

Rallis și colab . în 2008 și-au publicat observația în 60 de hamsteri, care au prezentat metastaze în urma biopsiei carcinomului oral, care a fost redusă printr-o administrare intratumorală a prebiopsiei de bleomicină [ 21 ].

Liebens și colab . a revizuit (între 1900 și 2008) semnificația clinică a deplasării celulelor epiteliale după biopsia acului de bază la pacienții cu carcinom mamar și factorii de risc asociați (întârziere între biopsie și chirurgie, treceri de ac, durata procedurii, dimensiunea tumorii, tip histologic, gradul tumorii , marje, tip de intervenție chirurgicală și tratament adjuvant). În studiul lor, la 22% dintre pacienți a apărut deplasare malignă a celulelor epiteliale pe epruvete chirurgicale. Un interval scurt între biopsia acului de bază și excizia chirurgicală a crescut riscul de detectare a celulelor deplasate. [ 22 ]

Supriya și colab . au raportat în 2008 primul caz de însămânțare a tumorii după FNAC a unei tumori parotide benigne23 ].

Falleti și colab . în 2010 a raportat un caz de însămânțare cutanată a acului de mezoteliom după toracenteză ce a fost efectuată folosind un ac cu calibru 22. [ 24 ]

Guralp și Kushner au analizat articole despre diseminarea celulelor canceroase endometriale în timpul procedurilor precum histeroscopia, sonografia cu infuzie salină și laparoscopia și au spus că majoritatea studiilor sugerează că acestea cresc riscul de deversare a celulelor tumorale. Ei au sugerat, de asemenea, că există prea puține studii in vivo și in vitro pentru a comenta definitiv viabilitatea celulelor canceroase endometriale diseminate. Datele limitate disponibile, cu toate acestea, pun la îndoială capacitatea diseminată a celulelor canceroase endometriale de a se menține și crește. [ 25 ]

Un alt grup de cercetători au lucrat asupra riscului de recurență incizională a tumorii la pacienții care au primit o intervenție chirurgicală și o radioterapie postoperatorie pentru malignități sinonasale avansate local. În studiul lor, înregistrările medicale pentru 70 de pacienți diagnosticați cu stadii II non-metastatice la maligne sinonasale din stadiul IV au fost revizuite retrospectiv și au sugerat că riscul actuarial de recidivă incizională pentru întregul grup la 1 an a fost de 3%. [ 26 ]

Conners și Rilling au raportat un caz de însămânțare a tumorii în spațiul pleural în urma crioablării percutanate a carcinomului hepatocelular.10 , 27 ]

Kuo și colab . a raportat un caz rar de metastază la locul colostomiei, după o intervenție chirurgicală a cancerului rectal, probabil că a apărut din cauza refluxului celulelor canceroase ablative și a sevrajului obstrucției în timpul colostomiei decompresive, mai degrabă decât a răspândirii locale, limfatice sau hematogene.28 ]

Există dovezi histologice de semănare a celulelor tumorale de la locul neoplastic primar în țesutul mamar adiacent în urma biopsiei. Cu toate acestea, întrucât intervalul dintre biopsie și chirurgie se prelungește, atunci incidența semințelor scade, ceea ce sugerează că celulele tumorale deplasate nu sunt viabile. [ 29 ]

Iată o compilare a rezultatelor diverselor studii [ Tabelul 1 ] între 1983 și 2012.

tabelul 1

Compilarea diferitelor studii și rapoarte de caz care arată semănarea celulelor tumorale

An external file that holds a picture, illustration, etc.
Object name is JISPCD-4-5-g001.jpg

DISCUŢIE

Semănarea/diseminarea/imprastierea tumorii, prin care celulele maligne sunt depuse de-a lungul tractului unui ac de biopsie, pot avea consecințe fatale. Peste 90% din mortalitatea asociată cancerului poate fi atribuită metastazelor. Odată ce celulele canceroase dintr-o tumoră ating potențialul metastatic, este o provocare mare la tratament, deoarece este dificil pentru unul să discerne amploarea implicării sistemice a celulelor tumorale, chiar dacă tumorile primare pot fi înlăturate prin rezecție chirurgicală, chimioterapie sau radioterapie. Odată puse în circulație, aceste semințe metastatice sau celulele tumorale în circulație (CTC) determină diseminarea către organele îndepărtate anatomic de la o tumoră primară [ 40 ] Din fericire, însămânțarea tumorii este o situație rară, totuși problema primește invariabil un profil ridicat și este adesea considerată o contraindicație majoră pentru anumite proceduri de biopsie. Deși existența sa este fără îndoială, o perspectivă realistă asupra probabilității sale în spectrul procedurilor de biopsie și a mai multor site-uri anatomice este necesară pentru a permite consilierea exactă a pacientului și stratificarea riscurilor.

Am analizat datele din tabelul 1 și am atras atenția pe baza datelor compilate și am încercat să oferim practici sugerate pentru a reduce riscul de semințe de celule tumorale.

Datele din tabel ne determină să deducem două constatări cheie;

  1. Riscurile sunt specifice pentru unele tumori: [Cifre [Figurile 1 1 și]2 ] Cancerile de sân, urmate de malignități hepatice cu complicație de semănat au fost raportate mai mult în literatura de specialitate poate avea legătură cu mai multe riscuri cu aceste tumori. În analiza noastră, 94% dintre cancerele de sân și 4% din tumorile maligne hepatice au arătat risc de semănare a celulelor tumorale în urma biopsiei sau FNAC.

    An external file that holds a picture, illustration, etc.
Object name is JISPCD-4-5-g002.jpg

    Diagrama de bare care prezintă riscul de semănare a celulelor tumorale specifice tipului de tumoră

    An external file that holds a picture, illustration, etc.
Object name is JISPCD-4-5-g003.jpg

    Piechart cu procent de risc de semănare a celulelor tumorale specifice tipului de tumoare

  2. Riscurile sunt localizate în proceduri:

    • Biopsia excizională asociată cu un risc mai mic de însămânțare decât biopsia incizională: o procedură în care o masă tumorală este eliminată în toto ar trebui să aibă un risc mic de răspândire ca în biopsia excițională cu margini largi. Principalele riscuri de răspândire gravă se vor aplica cu biopsii incizionale, unde o mică parte din masa tumorală mare este incizată pentru a efectua investigații asupra țesutului de biopsie pentru a ajunge la un diagnostic corect înainte de a efectua un tratament definitiv. [ 4 , 42 ]

    • Proceduri în care cancerul în sine este pătruns.

    • Manipularea necorespunzătoare a țesutului în timpul realizării biopsiei

    • Acul central prezintă un risc mai mare de însămânțare în comparație cu utilizarea acului fin (FNAC). [ 42 ]

    • Pătrunderi repetate în timpul procedurii acului asociate cu un risc crescut de însămânțare: De multe ori, pentru a obține o cantitate suficientă de probă în timpul biopsiei acului pentru diagnosticarea tumorii ar putea fi nevoie să fie penetrată de mai multe ori. Această puncție și manipulare repetată în interiorul masei tumorale cu ac poate sămâna celule tumorale pe pista acului și, de asemenea, poate deversa celulele canceroase direct în circulație. [ 2 ]

Practici recomandate pentru prevenirea semănării celulelor tumorale legate de biopsie

Pentru orice procedură invazivă trebuie să se acorde îngrijire în timpul etapelor preoperatorii, operative și postoperatorii pentru a preveni semănarea celulelor tumorale. Prin urmare, discutăm despre practicile sugerate date de diverși autori din cadrul acestor grupuri.

Îngrijiri preoperatorii

  • Obțineți o biopsie sau o intervenție chirurgicală în zilele 18-20 ale ciclului menstrual. [ 1 ]

  • Evitați să injectați anestezie locală în sau în imediata apropiere a unei leziuni pentru biopsie.

Îngrijiri operative

  • În timp ce se ia în considerare orice procedură chirurgicală pentru tumori, trebuie inclus un tampon de țesut normal înconjurător. Acest lucru asigură îndepărtarea completă, precum și reduce riscul de însămânțare, deoarece cuțitul nu ar fi tăiat prin masa tumorii. Aici, puțini autori au sugerat specificații pentru tampon pentru diferite tumori.

  • Cancerul de sân trebuie îndepărtat cu un tampon de 1 cm sau mai mult ori de câte ori este posibil. [ 2 ]

  • Cancer de colon sau stomac, cel puțin 5 cm de colon normal sau stomac ori de câte ori este posibil anatomic. [ 2 ]

  • Se poate elimina melanomul pielii, 1 cm de piele normală și țesuturile subcutanate până la teaca musculară. [ 2 ]

Este important să se stabilească o marjă tampon pentru alte maligne cu o rată de recurență ridicată.

  • Evitați să apucați un nodul limfatic cu forceps. [ 43 ]

Îngrijiri postoperatorii

  • Urmărirea strictă a pacienților.

Practici sugerate pentru prevenirea semănării celulelor tumorale legate de citologia aspirativă

Îngrijiri preoperatorii

  • Trebuie folosit ace de calibru 22 sau mai puțin. [ 3 ]

Îngrijiri operative

  • De evitat inserții multiple. [ 3 ]

  • Exersați tomografia computerizată (CT) cu ultrasonografie ghidată dirijată FNAC. [ 40 ]

  • Tehnica coaxială a acului de tăiere: Introductorul de ace rămâne în poziție în timpul trecerilor multiple de ac protejează țesutul normal de-a lungul tractului și poate reduce semințele. [ 44 ]

  • Metoda de înghețare în două etape, prin utilizarea crioablării percutanate după biopsie, dar înainte de îndepărtarea acului de biopsie. [ 45 ]

Îngrijiri postoperatorii

  • Radioterapia poate fi administrată pentru a ucide orice celulă tumorală care ar fi putut fi dislocată și răspândită în timpul operației. [ 1 ]

  • Îndepărtarea chirurgicală profilactică a pistei acului. [ 1 , 2 ]

  • Scanări CT periodice timp de 3 ani după biopsia de aspirație cu ac fin. [ 41 ]

Există puține lucrări de cercetare care se pot dovedi a fi promițătoare pentru prevenirea semănării celulelor tumorale:

  • Identificarea noilor molecule de adeziune și blocarea funcției lor pot compromite însămânțarea cu succes și colonizarea CTC-urilor în noul microambient. [ 30 ]

  • Neutralizarea CTC-urilor în circulație. [ 30 ]

  • Evaluarea celulelor canceroase diseminate în circulație după biopsie incizională folosind RT-PCR. [ 46 ]

CONCLUZIE

Acest studiu este o încercare de a stabili riscul de însămânțare și de a sensibiliza pacienții, precum și lucrătorii din domeniul sănătății. Sprijinul oferit de mai multe articole și urmărirea pe termen lung a pacienților la care s-au efectuat aceste proceduri poate justifica rezultatele cu mai multă autoritate.

Există foarte puține date publicate care ne oferă informații cu privire la numărul total de pacienți supuși biopsiei sau procedurilor de ac într-o perioadă de timp dată, iar dintre aceștia există câte semne de celule tumorale. Spitalele, instituțiile de sănătate și lucrătorii de cercetare ar trebui să lucreze pentru furnizarea acestor date, care, în realitate, ne vor anunța dacă „însămânțarea celulelor tumorale” merită toată atenția.

Biopsia și citologia aspirației sunt standardele de aur pentru diagnosticul oricărei tumori. Sunt practici de vârstă și testate în timp. Cultivarea practicilor sugerate în timpul efectuării acestor proceduri poate face ca acestea să fie probabile.

Note de subsol

Sursa de sprijin: Nil

Conflict de interese: Nici unul declarat.

REFERINȚE

1. Biopsia și chirurgia pot răspândi cancerul. Dr. Vincent Gammill Centrul pentru Studiul Oncologiei Naturale (CSNO) Solana Beach, California. Disponibil de pe: www.healingcancernaturally.com/biopsies-surgery-spread-cancer.html .
2. Moran P. Ceas de tratament pentru cancer. Biopsiile sau tratamentul chirurgical răspândesc cancerul? Disponibil de la: http://www.cancertreatmentwatch.org/general/biopsiess.html .
3. Orell SR, Sterrette GF, Whitaker D. ediția a 4-a. New Delhi: Churchill Livingstone, publicat de Elsevier, Reed Elsevier India Private Ltd; 2005. Citologie de aspirație a acului fin – Carte de text; pp. 1–8. Academic Google ]
4. Hansen NM, Ye X, Grube BJ, Giuliano AE. Manipularea tumorii primare a sânului și incidența metastazelor ganglionului santinel de cancerul mamar invaziv. Arcul Surg. 2004; 139 : 634–9. PubMed ] Google Scholar ]
5. Pericolele de cancer se răspândesc dintr-o biopsie. [Ultima accesare în 2013, 5 iunie]. Disponibil de pe: http://www.karlloren.com/biopsy/p46.htm .
6. [Ultima accesare în 2013, 5 iunie]. Disponibil de pe: http://www.karlloren.com/biopsy/p31.htm .
7. Luo JL, Tan W, Ricono JM, Korchynskyi O, Zhang M, Gonias SL, și colab. IKKalpha activată cu citokină nucleară controlează metastaza cancerului de prostată prin reprimarea Maspin. Natură. 2007; 446 : 690–4. PubMed ] Google Scholar ]
8. Sakurai M, Okamura J, Seki K, Kuroda C. Implantarea tractului de ac a carcinomului hepatocelular după biopsia hepatică percutanată. Am J Surg Pathol. 1983; 7 : 191–5. PubMed ] Google Scholar ]
9. Lundstedt C, Stridbeck H, Andersson R, Tranberg KG, Andrén-Sandberg A. Semințele tumorale apar după biopsia cu ac fin a malignităților abdominale. Acta Radiol. 1991; 32 : 518–20. PubMed ] Google Scholar ]
10. Cedrone A, Rapaccini GL, Pompili M, Grattagliano A, Aliotta A, Trombino C. Semințe neoplazice complicând injecția percutanată de etanol pentru tratamentul carcinomului hepatocelular. Radiologie. 1992; 183 : 787–8. PubMed ] Google Scholar ]
11. Goletti O, De Negri F, Pucciarelli M, Sidoti F, Bertolucci A, Chiarugi M, și colab. Semănarea subcutanată după injecția percutanată de etanol a metastazelor hepatice. Radiologie. 1992; 183 : 785–6. PubMed ] Google Scholar ]
12. Ishii H, Okada S, Okusaka T, Yoshimori M, Nakasuka H, ​​Shimada K, și colab. Implantarea tractului de ac a carcinomului hepatocelular după injecția percutanată de etanol. Cancer. 1998; 82 : 1638–42. PubMed ] Google Scholar ]
13. John TG, Garden JO. Semănarea urmelor de ace a carcinomului hepatic primar și secundar după biopsia hepatică percutanată. HPB Surg. 1993; 6 : 199–203. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
14. Yamada N, Shinzawa H, Ukai K, Wakabayashi H, Togashi H, Takahashi T, și colab. Semănarea subcutanată a carcinomului hepatocelular mic după biopsia de aspirație a acului fin. J Gastroenterol Hepatol. 1993; 8 : 195–8. PubMed ] Google Scholar ]
15. Vergara V, Garripoli A, Marucci MM, Bonino F, Capussotti L. Semănarea cancerului de colon după aspirarea percutană a acului fin al metastazelor hepatice. J Hepatol. 1993; 18 : 276–8. PubMed ] Google Scholar ]
16. Abdelli N, Bouche O, Thiefin G, Renard P, Flament JB, Zeitoun P. Semănături subcutanate pe traiectul puncției citologice percutanate cu un ac fin al unei metastaze hepatice din adenocarcinomul colonic. Gastroenterol Clin Biol. 1994; 18 : 652–6. PubMed ] Google Scholar ]
17. chotman SN, De Man RA, Stoker J, Zondervan PE, Ijzermans JN. Semănarea subcutanată a carcinomului hepatocelular după biopsia percutană a acului. Intestin. 1999; 45 : 626–7. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
18. Takamori R, Wong LL, Dang C, Wong L. Implantarea tractului de ac de cancer hepatocelular: Este necesară întotdeauna biopsia acului a ficatului? Transplant hepatic. 2000; 6 : 67–72. PubMed ] Google Scholar ]
19. Liu C, Frilling A, Dereskewitz C, Broelsch CE. Semănarea tumorii după biopsia de aspirație a acului fin și ablația termică percutanată cu radiofrecvență a carcinomului hepatocelular. Dig Surg. 2003; 20 : 460–3. Academic Google ]
20. Kusukawa J, Suefuji Y, Ryu F, Noguchi R, Iwamoto O, Kameyama T. Diseminarea celulelor canceroase în circulație are loc prin biopsia incizională a carcinomului cu celule scuamoase orale. J Oral Pathol Med. 2000; 29 : 303–7. PubMed ] Google Scholar ]
21. Rallis G, Mourouzis C, Papakosta V, Donta I, Perrea D, Patsouris E, și colab. Metastaze în urma biopsiei carcinomului oral la hamsteri și rolul bleomicinei prebiopsice locale. Anticancer Res. 2008; 28 : 2253–7. PubMed ] Google Scholar ]
22. Liebens F, Carly B, Cusumano P, Van Beveren M, Beier B, Fastrez M, și colab. Semănarea cancerului de sân asociat cu biopsiile acului de bază: o revizuire sistematică. Maturitas. 2009; 62 : 113–23. PubMed ] Google Scholar ]
23. Supriya M, Denholm S, Palmer T. Semănarea celulelor tumorale după citologia aspirației acului fin în tumora parotidă benignă: Un raport de caz și o revizuire a literaturii. Laringoscopului. 2008; 118 : 263–5. PubMed ] Google Scholar ]
24. Falleti J, Giordano M, Cozzolino I, Vetrani A, De Renzo A, Zeppa P. Plantarea cutanată a acului a mezoteliomului diagnosticat prin citologie de aspirație a acului fin: un raport de caz. Acta Citol. 2010; 54 : 811–4. PubMed ] Google Scholar ]
25. Guralp O, Kushner DM. Deversare transtubală iatrogenică a cancerului endometrial: risc sau mit. Arch Gynecol Obstet. 2011; 284 : 1209–21. PubMed ] Google Scholar ]
26. Moore MG, Lin DT, DG Deschler, Wang JJ, Chan AW. Riscul de reapariție incizională după interfața mijlocie și baza chirurgicală a craniului anterior la malignități sinonasale. Baza craniului. 2011; 21 : 87–92. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
27. Conners D, Rilling W. Semănarea tumorii pleurale în urma crioablării percutanate a carcinomului hepatocelular. Radiol Semin Intervent. 2011; 28 : 258–60. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
28. Kuo YH, Chin CC, Lee KF. Metastaze la locul colostomiei: Un caz de caz rar. Jpn J Clin Oncol. 2012; 42 : 753–6. PubMed ] Google Scholar ]
29. Loughran CF, Keeling CR. Semănarea celulelor tumorale în urma biopsiei mamare: o revizuire a literaturii. Br J Radiol. 2011; 84 : 869–74. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
30. Hales MS, Hsu FS. Implantarea tractului de ac a carcinomului papilar al tiroidei în urma biopsiei de aspirație. Acta Citol. 1990; 34 : 801–4. PubMed ] Google Scholar ]
31. Zerbey AL, Mueller PR, Dawson SL, Hoover HC., Jr Seminarea pleurală din carcinomul hepatocelular: o complicație a ablației percutanate de alcool. Radiologie. 1994; 193 : 81–2. PubMed ] Google Scholar ]
32. Ka MM, Dangou JM, Fall B, Pouye A, Ndiaye MF, Diop TM și colab. Semănarea tumorală a peretelui abdominal după puncția citologică a acului fin a ficatului. Apropozarea unui caz. Ann Gastroenterol Hepatol (Paris) 1995; 31 : 221–5. PubMed ] Google Scholar ]
33. Jourdan JL, Stubbs RS. Biopsia percutană a leziunilor hepatice operabile: Este necesar sau recomandabil? NZ Med J. 1996; 109 : 469–70. PubMed ] Google Scholar ]
34. Dangou JM, Ka M, Fall B, Ndiaye MF, Diop TM, Bao O, și colab. Semănarea tumorală a peretelui abdominal după aspirația fină a acului unui carcinom hepatocelular. Ann Pathol. 1996; 16 : 227–8. PubMed ] Google Scholar ]
35. Kanematsu M, Hoshi H, Takao H, Sugiyama Y. Semănarea tumorii peretelui abdominal la biopsia de aspirație a miezului cu ac de ghidare sonografică a carcinomului hepatocelular. AJR Am J Roentgenol. 1997; 169 : 1198–9. PubMed ] Google Scholar ]
36. de Sio I, Castellano L, Calandra M, Del Vecchio-Blanco C. Semănare subcutanată a tractului acului după biopsia cu aspirație a acului fin a metastazelor hepatice pancreatice. Ecografie Eur J. 2002; 15 : 65–8. PubMed ] Google Scholar ]
37. Inoue M, Honda O, Tomiyama N, Minami M, Sawabata N, Kadota Y și colab. Riscul de reapariție pleurală după biopsie percutanată acută ghidată tomografic la pacienții cu cancer pulmonar în stadiul I. Ann Thorac Surg. 2011; 91 : 1066–71. PubMed ] Google Scholar ]
38. Scotti V, Di Cataldo V, Falchini M, Meattini I, Livi L, Ugolini D, și colab. Implantarea peretelui toracic izolat de cancer pulmonar cu celule non-mici după aspirația acului fin: Un raport de caz și o revizuire a literaturii. Tumori. 2012; 98 : 126e – 9. PubMed ] Google Scholar ]
39. Hoorntje LE, Schipper ME, Kaya A, Verkooijen HM, Klinkenbijl JG, Borel Rinkes IH. Deplasarea celulelor tumorale după biopsia mamară 14G. Eur J Surg Oncol. 2004; 30 : 520–5. PubMed ] Google Scholar ]
40. Li J, Regele MR. Receptorii de adeziune ca ținte terapeutice pentru celulele tumorale circulante. Front Oncol. 2012; 2 : 79. Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] Google Scholar ]
41. Robertson EG, Baxter G. Semănarea tumorii după biopsia percutană a acului: Povestea reală! Clin Radiol. 2011; 66 : 1007–14. PubMed ] Google Scholar ]
42. Shinohara S, Yamamoto E, Tanabe M, Maetani T, Kim T. Metastaza de implantare a cancerului capului și gâtului după biopsia de aspirație a acului fin. Auris Nasus Laryn × 2001; 28 : 377–80. PubMed ] Google Scholar ]
43. Fortner JG. Răspândirea inadvertentă a cancerului la intervenția chirurgicală. J Surg Oncol. 1993; 53 : 191–6. PubMed ] Google Scholar ]
44. Maturen KE, Nghiem HV, Marrero JA, Hussain HK, Higgins EG, Fox GA, și colab. Lipsa semănării tumorii de carcinom hepatocelular după biopsia percutană a acului folosind tehnica coaxială a acului de tăiere. AJR Am J Roentgenol. 2006; 187 : 1184–7. PubMed ] Google Scholar ]
45. Mu F, Liu SP, Zhou XL, Chen JB, Li HB, Zuo JS și colab. Prevenirea însămânțării tractului cu ac prin înghețarea în două etape după biopsia cancerului pulmonar. Patol Oncol Res. 2013; 19 : 447–50. PubMed ] Google Scholar ]
46. Dyavanagoudar S, Kale A, Bhat K, Hallikerimath S. Studiul de reacție în lanț a polimerazei inversă a transcriptazei pentru a evalua diseminarea celulelor canceroase în circulație după biopsia incizivă în carcinomul cu celule scuamoase orale. Indian J Dent Res. 2008; 19 : 315–9. PubMed ] Google Scholar ]

Articole din Jurnalul International Society of Preventive & Community Dentistry sunt oferite aici, prin autoritatea lui Wolters Kluwer – Medknow Publications

https://www.researchgate.net/publication/262229593_Risk_of_tumor_cell_seeding_through_biopsy_and_aspiration_cytology

 

 

Articol · Revizuirea literaturii (PDF disponibil) · martie 2014 cu 1.415 lecturi

DOI: 10.4103 / 2231-0762.129446 · Sursa: PubMed

Citați această publicație

chimioterapia induce cancere secundare si metastaze- studii

https://www.google.ro/search?q=chemotherapy+induced+cancer

Chemotherapy-induced secondary malignancies. – NCBI /Probleme maligne secundare induse de chimioterapie. – NCBI

1
St. Joseph Regional Medical Center, Nursing Office, Milwaukee, WI 53210, USA. Centrul Medical Regional Sf. Iosif, Oficiul Nursing, Milwaukee, WI 53210, Statele Unite ale Americii. tstrombe@covhealth.org tstrombe@covhealth.org

Abstract 

Modificările în protocoalele de chimioterapie au influențat riscul și rata malignităților secundare la populațiile cu risc crescut. Agenții de alchilare, inhibitorii topoizomerazei și agenții antraciclinici prezintă cel mai mare risc de inițiere a carcinogenezei.Celulele normale care sunt deosebit de sensibile la chimioterapie și cel mai probabil pentru a începe carcinogeneza includ cele ale măduvei osoase, foliculilor de păr și celulelor epiteliale ale tractului gastrointestinalAstfel, dezvoltarea cancerelor hematologice secundare, cum ar fi leucemia și limfomul, prezintă cel mai mare risc pentru supraviețuitorii de cancer adulți și copii.Se recomandă supravegherea pe tot parcursul vieții.


How does chemotherapy affect the risk of second cancers?/Cum afectează chimioterapia riscul de cancer secundar?

Unele tipuri de medicamente pentru chimioterapie (chemo) au fost asociate cu diferite tipuri de cancere secundare. Cancerul cel mai adesea legat de chemo este sindromul mielodisplazic (MDS) și leucemia mielogenă acută (AML). Uneori, MDS are loc mai întâi, apoi se transformă în CSB. Leucemia limfocitară acută (ALL) a fost, de asemenea, legată de chemo. Chemo este cunoscut a fi un factor de risc mai mare decât radioterapia în cauza leucemiei.

Unele tipuri de cancer de tumori solide au fost, de asemenea, legate de tratamentul cu chemo pentru anumite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul testicular.

Agenți de alchilare
Agenții de alchilare sunt medicamente chimice care interferează cu ADN-ul celulei într-un anumit mod. Aceste medicamente pot cauza, uneori, sindromul mielodisplazic (MDS) și leucemia mielogenă acută (AML).. Adesea MDS se dezvoltă în primul rând, care apoi progresează spre AML.

Agenții de alchilare cunoscuți ca provocând leucemie includ:

mecloretamină
clorambucil
Ciclofosfamida (Cytoxan®)
Melphalan
Lomustină (CCNU)
Carmustine (BCNU)
Myleran
Riscul devine mai mare cu doze mai mari de medicament, cu un timp mai lung de tratament și cu o intensitate mai mare a dozei (mai mult medicament administrat într-o perioadă scurtă de timp). Studiile au arătat că riscul de leucemie începe să crească la aproximativ 2 ani după tratamentul cu agenți de alchilare, devine cel mai ridicat după 5 până la 10 ani și apoi scade.

Din păcate, MDS și leucemia care se dezvoltă după tratamentul cu agenți de alchilare tind să fie greu de tratat.

Medicamente pe bază de platină
Chemo-medicamentele cisplatin și carboplatin nu sunt agenți de alchilare, ci atacă celulele canceroase în același mod. Aceste medicamente par să crească riscul de leucemie (în special AML), dar riscul nu este la fel de mare ca și în cazul agenților de alchilare. Această leucemie tinde să fie greu de tratat, la fel ca leucemia legată de agenții de alchilare.

Riscul de leucemie crește deoarece cantitatea de medicament utilizată devine mai mare. Riscul de a dezvolta leucemie crește și mai mult dacă se administrează radiații împreună cu cisplatina sau carboplatina.

Inhibitori de topoizomerază II
Aceste medicamente chimice opresc celulele de a fi în măsură să repare ADN-ul. Aceste medicamente pot provoca, de asemenea, leucemie, în special AML.

Leucemia se dezvoltă mai devreme după tratamentul cu aceste medicamente decât leucemia cauzată de agenții de alchilare. Majoritatea cazurilor se găsesc în 2 sau 3 ani de tratament și fără a apare mai întâi MDS.

Drogurile din această clasă includ

Etoposida (VP-16)
teniposidă
Mitoxantrona (Novantrone®)
Medicamentele numite antracicline sunt, de asemenea, inhibitori de topoizomerază II. Anthracyclinele sunt mai puțin susceptibile de a provoca leucemie decât ceilalți inhibitori de topoizomerază II. Exemple de antracicline includ:

Doxorubicina (Adriamycin®)
daunorubicina
Epirubicina (Ellence®)
idarubicin
Leucemia din inhibitorii de topoizomerază II tinde să răspundă la un tratament mai bun și are o viziune mai bună decât leucemia de la agenții de alchilare.

Medicamente pentru terapie specifică
Unele medicamente folosite pentru a trata cancerul se numesc medicamente pentru terapie specifică deoarece au fost concepute pentru combaterea cancerului prin vizarea anumitor gene sau proteine.

Vemurafenib (Zelboraf®) și dabrafenib (Tafinlar®) sunt medicamente care vizează proteina BRAF. Acestea sunt folosite pentru a trata melanomul și sunt studiate pentru a fi utilizate în alte tipuri de cancer. Persoanele care iau aceste medicamente au un risc mai mare de carcinoame celulare scuamoase ale pielii.

The American Cancer Society medical and editorial content team
Societatea americană pentru cancer și echipa de conținut editorial

  Echipa noastră este formată din medici și asistente medicale pregătite de master, cu cunoștințe profunde despre îngrijirea cancerului, precum și cu jurnaliști, editori și traducători cu experiență vastă în domeniul medical.

Medical Revizuit: Decembrie 11, 2014 Ultima Revizuire: Februarie 16, 2017


Secondary Malignancies – UNM Comprehensive Cancer Center Malignitati secundare – Centrul global de cancer al UNM

Prezentare generală

Malignitățile secundare sunt cancerele cauzate de tratamentul cu radiații sau chimioterapie.Acestea nu au legătură cu primul cancer care a fost tratat și pot să apară luni sau chiar ani după tratamentul inițial Unele tratamente cresc riscul de a dezvolta un al doilea cancer, cum ar fi medicamentele pentru chimioterapie etoposid, radioterapia pentru unele limfoame și leucemia copilariei și tratamentul împreună cu radioterapia și chimioterapia.  Prevenirea afecțiunilor maligne secundare implică evitarea acestor tratamente care cresc în mod clar riscul unor cancere secundare și asigurându-vă că nu primiți prea multă tratament pentru boala dumneavoastră sau pentru factorii de risc.

 Ce sunt malignitățile secundare?

 O malignitate secundară este un cancer nou care apare la un individ ca rezultat al tratamentului anterior cu radiații sau chimioterapie Cancerile secundare pot apărea luni sau ani după tratament și sunt o consecință sau un efect secundar al tratamentului inițial al cancerului. De exemplu, un pacient cu cancer mamar sau boala Hodgkin poate dezvolta leucemie acută ani după terminarea tratamentului pentru primul cancer.Multe dintre cancerele secundare sunt cancerele de piele, cum ar fi carcinomul cu celule bazale sau cu celule scuamoase, care pot fi tratate cu ușurință. Altele, cu toate acestea, sunt mai grave și pot fi letale, cum ar fi leucemie acută.

Ce cauzează cancerele secundare?

În plus față de tratarea cancerului, medicamentele pentru chimioterapie și radioterapia sunt, de asemenea, cancerigene, ceea ce înseamnă că pot provoca cancer.  Chimioterapia distruge celulele canceroase prin distrugerea diviziunii celulare.  Cu toate acestea, celulele normale sunt, de asemenea, afectate, mai ales dacă doza este prea mare sau dacă se utilizează anumite medicamente De exemplu, etopozida este asociată cu un risc crescut de leucemie acută în comparație cu alte medicamente pentru chimioterapie.  Mai mult, cancerele secundare sunt mai frecvente la pacienții care primesc radioterapie și chimioterapie, comparativ cu oricare alt tratament.

Cancer secundar după boala Hodgkin: Rata de vindecare(remisie totala) pentru boala Hodgkin este ridicată, dar există riscul apariției malignităților secundare. Boala Hodgkin a fost una dintre primele tipuri de cancer care urmau să fie vindecate prin chimioterapie și radioterapie. Informațiile colectate despre supraviețuitorii pe termen lung oferă o perspectivă asupra cauzelor de cancer secundar. Pacienții cu boala Hodgkin sunt tratați, de obicei, cu chimioterapie asociată cu sau fără radioterapie.  Chimioterapia asociată include de obicei:

  • Agenți de alchilare (azot de muștar, ciclofosfamidă, procarbazină)
  • Vinca alcaloizi (vincristina, vinblastina)
  • Antraciclinele (doxorubicina)
  •  bleomicină
  • Corticosteroizi (prednison, dexametazonă)

Acești agenți sunt capabili să provoace cancere secundare, dar nu în același grad.

 Cercetătorii au descoperit că, în comparație cu populația normală, pacienții cu boala Hodgkin sunt mai susceptibili să moară din cauza cancerului secundar. 1  Evaluarea complicațiilor pe termen lung la peste 1000 de pacienți cu boala Hodgkin a arătat că acești pacienți au avut o creștere de 7 ori a mortalității din alte cauze decât boala Hodgkin comparativ cu populația normală. Riscul specific de a muri de la un al doilea cancer a fost crescut de 6 ori comparativ cu populația normală. La pacienții tratați la vârsta de 21 de ani, riscul a fost chiar mai mare, cu o creștere de 14 ori a mortalității datorată unui al doilea cancer. Riscul de cancer secundar a fost cel mai mare la pacienții care au necesitat cel mai mult/indelungat tratament.

Cele mai frecvente tipuri de cancer care s-au dezvoltat după tratamentul bolii Hodgkin, în ordinea incidenței, au fost:

  • sân
  • Glanda tiroida
  • Os
  • colorectal
  • plămân
  • Stomac

Riscul de a dezvolta orice al doilea cancer a fost de 10% la 20 de ani și de 26% la 30 de ani. Tineretea pacientului la momentul tratamentului inițial și utilizarea radioterapiei au fost factorii cei mai importanți pentru dezvoltarea acestor tipuri de cancer după tratamentul bolii Hodgkin. 2

Cercetatorii au stabilit de asemenea ca pacientii cu boala Hodgkin au un risc mai mare de a dezvolta leucemie acuta 3 si limfom non-Hodgkins (NHL), dupa tratament. Ei au descoperit că NHL a apărut la aproximativ 1% din peste 5 000 de pacienți tratați pentru boala Hodgkin. 4 4

 Într-un studiu,  monitorizărea extinsa a pacienților cu boala Hodgkin a evidențiat un risc crescut de cancer mamar. 5 .Acești cercetători au arătat că riscul crescut de cancer de sân după boala Hodgkin este legat de tratamentul la o vârstă fragedă cu radioterapie pe bază de manta și chimioterapie. Cancerul de sân în acest context diferă de boala sporadică, deoarece se dezvoltă la femei mai tinere, asociate cu o rată mai mare de boală la ambii sani și sunt, în general, situate în apropierea liniei mediane a corpului.

 Riscul de a dezvolta cancer la sân este mai scăzut la pacienții care primesc noi tratamente de modalitate combinate pentru boala Hodgkin, iar cercetarea actuală se concentrează asupra faptului că medicamentele care pot provoca cancer pot fi eliminate din tratamentul bolii Hodgkin fără reducerea ratelor de vindecare.

Cancerul secundar după cancerul de sân: Majoritatea femeilor cu cancer de sân în stadiu precoce localizat sunt vindecate(puse in remisie) după tratamentul cu:

  •  Antraciclinele (doxorubicina, epirubicina, mitoxantrona)
  • Agenți de alchilare (ciclofosfamidă)
  • Antimetaboliți (5-FU, metotrexat)
  • Taxanele (Taxol®, Taxotere®)

Pentru pacienții cărora li s-a administrat un regim pe bază de doxorubicină, rata celor două tipuri de cancer la 10 ani a fost de 3,8%, iar la 15 ani a fost de 7%.  Rata celui de-al doilea caz de cancer a fost de 3,4% la pacienții care au primit radioterapie și la 4,7% la pacienții care nu au primit radioterapie, ceea ce sugerează că radiația nu poate crește numărul de cancere în acest caz. 6 6

 Cancerul secundar după limfomul non-Hodgkin (NHL): Cel mai frecvent regim terapeutic pentru pacienții cu NHL este combinația de ciclofosfamidă, doxorubicină, vincristină și prednison (CHOP).Acest regim a fost responsabil pentru vindecarea unui număr semnificativ de pacienți cu NHL în ultimele 3 decenii.Cercetătorii au raportat că 2,75% dintre pacienți au dezvoltat cancere secundare după tratamentul cu CHOP. 7 În comparație cu o populație similară de pacienți fără NHL, aceasta nu a reprezentat o creștere semnificativă.

 Cancerul secundar după leucemie limfoblastică acută (ALL): Mai mult de 80% dintre copiii cu ALL sunt vindecați (pusi in remisie) cu tratamente curente și sunt expuși riscului de apariție a cancerelor secundare. Tratamentul cu radioterapie pare să crească riscul de a dezvolta un al doilea cancer. În cadrul unei evaluări a 800 de copii care au supraviețuit cel puțin 10 ani după tratament pentru TOI, cercetătorii au concluzionat că nu există un risc crescut de al doilea cancer la pacienții neiradiati, dar că cei tratați cu radiații păreau să aibă o creștere de 20 de ori comparativ cu populația generală.  Cercetatorii au observat 44 de cancere secundare din care 41 au fost legate de radioterapie. . Majoritatea acestor tipuri de cancer au fost clasificate ca benigne sau cu potențial malign scazut. 8

Cancerul secundar după cancerul testicular: Pacienții cu cancer testicular sunt, de obicei, tratați cu combinația de chimioterapie cisplatină, etoposidă și bleomicină (PEB). Complicațiile pe termen lung de la chimioterapia PEB includ cancerele secundare.  Atât etopozidul cât și cisplatina cresc riscul de apariție a leucemiei la pacienții cu cancer testicular. În plus, acest risc pare să fie legat de doza totală de etoposidă dată. Pacienții cu cancer testicular care sunt tratați cu o combinație de radioterapie plus chimioterapie prezintă cel mai mare risc de cancere secundare. 9

 Care sunt simptomele cancerului secundar?

 Cea mai frecventă locație pentru un al doilea cancer este pielea și este, de obicei, de celule celulare bazale sau de celule scuamoase. Aceste tipuri de cancer se dezvoltă lent și se răspândesc rar.Ele sunt, de obicei, ușor de detectat și pot fi vindecate prin intervenție chirurgicală. Dacă apare orice neregulă în piele, anunțați imediat medicul. Cancerile secundare care apar în alte organe vor avea simptome specifice acelei părți a corpului.  Raportați orice simptome neobișnuite la medicul dumneavoastră.

Cum pot fi prevenite cancerele secundare?

Definirea riscului de recurență și adaptarea intensității terapiei împotriva cancerului: În ultimul deceniu, s-au înregistrat progrese importante în definirea grupurilor de risc pentru diferite tipuri de cancer Importanța definirii grupurilor de risc este aceea că pot fi administrate mai puține tratamente pentru cei care au un risc scăzut de recidivă a cancerului cu tratamente standard și pot fi tratați mai mult pentru cei cu risc crescut. Reducerea dozei de tratament pentru grupurile cu risc scăzut este probabil cea mai importantă cale de a preveni cancerele secundare, deoarece aceste tipuri de cancer apar mai frecvent la pacienții tratați intens.

 Evitați radioterapia: O altă modalitate de a reduce incidența cancerului secundar este evitarea radioterapiei. Acest lucru a avut succes în copilăria ALL, unde chimioterapia intratecală (în lichidul spinal) a fost înlocuită cu radioterapia.. Radioterapia este, de asemenea, utilizată mai puțin în tratamentul bolii Hodgkin și al limfomului non-Hodgkin, unde anumite grupuri de pacienți au fost găsite să supraviețuiască la fel de bine cu chimioterapia singură, ca și în cazul chimioterapiei și radioterapiei.

Evitați medicamentele (chimioterapice)cu un potențial cancerigen ridicat:

acest lucru este dificil de făcut deoarece TOATE medicamentele pentru chimioterapie sunt cancerigene.

Cu toate acestea, etopozida este asociată cu o incidență relativ ridicată a mielodisplaziei și a leucemiei mieloide acute și, în unele cazuri, pot fi utilizate și alte medicamente…

Cum sunt tratate cancerele secundare?

Cel mai important aspect al tratamentului cancerului secundar este diagnosticarea precoce.  Este important să înțelegeți că nu există numai riscul unei reapariții a cancerului dvs. primar ci risc de apariție a unui cancer secundar. Asigurați-vă că primiți o bună îngrijire preventivă și participați la toate programele de screening pentru cancer disponibile.

. De exemplu, femeile cu boala Hodgkin ar trebui să înceapă screeningul  mamar la o vârstă mai înaintată decât populația generală, iar acest lucru ar trebui făcut anual pe viață.  De asemenea, bărbații și femeile care sunt supraviețuitori de cancer trebuie supuși screeningului pentru cancerul de colon la o vârstă mai mică decât populația generală și, de asemenea, să o continue pe viață.

 De obicei, cancerele de un anumit tip sunt tratate la fel indiferent dacă sunt primare sau secundare.  Cu toate acestea, în cazul leucemiei acute, ratele de răspuns sunt mai mici decât la pacienții care dezvoltă aceeași anomalie fără un antecedente de cancer. Astfel, acești pacienți sunt candidați imediate pentru tratamente precum transplanturile de celule stem.

 Referințe


1 Aleman BM, van den Belt-Dusebout AW, Klokman WJ, et al. 1 Aleman BM, van den Belt-Dusebout AW, Klokman WJ și colab. Long-term cause-specific mortality of patients treated for Hodgkin’s disease. Motivitatea specifică cauzei pe termen lung a pacienților tratați pentru boala Hodgkin. J Clin Oncol. J Clin Oncol. 2003;21:3431-9. 2003; 21: 3431-9.

2 Bhatia S, Yasui Y, Robison LL,High risk of subsequent neoplasms continues with extended follow-up of childhood Hodgkin’s disease: report from the Late Effects Study Group. 2 Bhatia S, Yasui Y, Robison LL, Risc crescut de apariție a neoplasmelor ulterioare continuă cu o monitorizare extinsă a bolii Hodgkin din copilărie: raport al Grupului de Studiu privind Efectele Late. J Clin Oncol. J Clin Oncol. 2003;21:4386-94. 2003; 21: 4386-94.

3 Josting A, Wiedenmann S, Franklin J, Secondary myeloid leukemia and myelodysplastic syndromes in patients treated for Hodgkin’s disease: a report from the German Hodgkin’s Lymphoma Study Group. 3 Josting A, Wiedenmann S, Franklin J, Leucemia mieloidă secundară și sindroamele mielodisplazice la pacienții tratați pentru boala Hodgkin: un raport al Grupului de studiu pentru limfomul Hodgkin din Germania. J Clin Oncol. J Clin Oncol. 2003;21:3440-6. 2003; 21: 3440-6.

4 Rueffer U, Josting A, Franklin J, Non-Hodgkin’s lymphoma after primary Hodgkin’s disease in the German Hodgkin’s Lymphoma Study Group: incidence, treatment, and prognosis. 4 Rueffer U, Josting A, Franklin J, limfom non-Hodgkin după boala Hodgkin primară în lotul de studiu al limfomului german Hodgkin: incidența, tratamentul și prognosticul. J Clin Oncol. J Clin Oncol. 2001;19:2026-32. 2001; 19: 2026-32.

5 Deniz K, O’Mahony S, Ross G, et al. 5 Deniz K, O’Mahony S, Ross G și colab. Breast cancer in women after treatment for Hodgkin’s disease. Cancerul de sân la femei după tratamentul bolii Hodgkin. Lancet Oncol. Lancet Oncol. 2003;4:207-14. 2003; 4: 207-14.

6 Woodward WA, Strom EA, McNeese MD, Cardiovascular death and second non-breast cancer malignancy after postmastectomy radiation and doxorubicin-based chemotherapy. 6 Woodward WA, Strom EA, McNeese MD, deces cardiovascular și a doua malignitate non-cancer mamar după radioterapie postmastectomie și chimioterapie pe bază de doxorubicină. Int J Radiat Oncol Biol Phys. Int J Radiat Oncol Biol Phys. 2003;57:327-35. 2003; 57: 327-35.

7 Andre MP, Mounier N, Leleu X, Second cancers and late toxicities after treatment of aggressive non-Hodgkin lymphoma with the ACVBP regimen. 7 Andre MP, Mounier N, Leleu X, Cancerul secundar și toxicitatea târzie după tratamentul limfomului agresiv non-Hodgkin cu regimul ACVBP. A GELA cohort study on 2837 patients. Un studiu de cohortă GELA pe 2837 de pacienți. Blood. Sânge. 2003; 2003; prepublished online October 23, 2003; publicat online 23 octombrie 2003; DOI 10.1182/blood-2003-04-1124. DOI 10.1182 / sân-2003-04-1124.

8 Pui CH, Cheng C, Leung W, et al. 8 Pui CH, Cheng C, Leung W, și colab. Extended follow-up of long-term survivors of childhood acute lymphoblastic leukemia. Extensie de urmărire a supraviețuitorilor pe termen lung ai leucemiei limfoblastice acute din copilărie. N Engl J Med. N Engl J Med. 2003;349:640-9. 2003; 349: 640-9.

9 Chaudhary UB, Haldas JR.Long-term complications of chemotherapy for germ cell tumours. 9 Chaudhary UB, Haldas JR. Complicațiile pe termen lung ale chimioterapiei pentru tumorile celulare germinale. Drugs. Droguri. 2003;63:1565-77. 2003; 63: 1565-1577.


cancer.unm.edu/cancer/cancer-info/cancer…of-cancer…/secondary-malignancies/

Chemotherapy-induced metastasis in breast cancer – NCBI – NIH/Metastazele induse de chimioterapie în cancerul de sân – NCBI – NIH

 Maja H. Oktay : Departamentul de Anatomie și Biologie Structurală, Colegiul de Medicină Albert Einstein, Bronx, NY, SUA;
Gruss-Lipper Center for Biophotonics, Colegiul de Medicină Albert Einstein, Bronx, NY, SUA; Programul integrat de imagistică, Colegiul de Medicină Albert Einstein, Bronx, NY, SUA; Departamentul de Patologie, Montefiore Medical Center, Bronx, NY, SUA
Corespondența cu: Maja H. Oktay, ude.uy.nietsnie@yatko.ajam
 Primit 2017 Oct 3;  Acceptat 2017 Nov 24.

Logo-ul oncotarget

Link to Publisher's site

. Oncotarget . 2017 Dec 19; 2017 19 decembrie; 8(67): 110733–110734. 8 (67): 110733-110734.
Published online 2017 Nov 27. doi: [ 10.18632/oncotarget.22717 ] Publicat online 2017 Nov 27 doi: [ 10.18632 / oncotarget.22717 ]
PMCID: PMC5762276 PMCID: PMC5762276
PMID: 29340008 PMID: 29340008

Într-adevăr, macrofagele proangiogenice perivasculare sunt de asemenea capabile să asambleze structuri microanatomice specializate numite micromediul tumoral al metastazelor (TMEM), cunoscut că reglementează permeabilitatea vasculară și intravasierea și diseminarea celulelor canceroase. În special, macrofagele perivasculare care exprimă niveluri ridicate ale receptorului angiotensinei Tie2 (adică macrofagele Tie2 Hi ) secretă concentrații ridicate de factor de creștere endotelial vascular (VEGF) la nivel local, ceea ce perturbă joncțiunile endoteliale subiacente și promovează permeabilitatea vasculară și intravasierea celulelor tumorale. Grupul nostru a arătat că chimioterapia neoadjuvantă mobilizează astfel de macrofage Tie2 Hi în micromediul primar al tumorii, care promovează în mod semnificativ asamblarea TMEM și diseminarea celulelor cancerului mamar în locurile metastatice [ 3 ]. Ansamblul și metastazarea TMEM induse de chemoterapie au fost coroborate în continuare de un alt grup de cercetare care utilizează mai multe modele de carcinom mamar [ 6 ].

Chimioterapia neoadjuvană poate nu numai să creeze un micromediu perivascular de promovare a metastazelor, așa cum este descris mai sus, dar ar putea, de asemenea, să afecteze în mod direct caracteristicile și comportamentul fenotipic al celulelor canceroase metastazate.  De exemplu, s-a arătat că contactul direct al celulelor tumorale și al macrofagelor, un eveniment care apare probabil în apropierea și la locurile TMEM, are ca rezultat expresia MENA INV , izoforma invazivă a proteinei mamifere de proteine ​​actinice (MENA) ]. Într-adevăr, s-a demonstrat că chimioterapia neoadjuvantă în modelele preclinice de cancer mamar și în tumorile reziduale de la pacienți după terminarea chimioterapiei neoadjuvante poate crește semnificativ expresia MENA INV-ului [ 3 , 7 ].  Cu toate acestea, cantitatea relativă a expresiei Mena INV rezultată din contactul cu celulele canceroase macrofage [ 3 ], spre deosebire de selecția celulelor rezistente la medicamente MENA INV [ 7 ], rămâne să fie elucidată. În ambele cazuri, o creștere a celulelor cancerigene MENA INV în tumora primară generează o subpopulație foarte invazivă și migratorie de celule canceroase, capabilă de diseminarea dependentă de TMEM și de însămânțare la situsurile secundare [ 3 , 5 ].

Aceste descoperiri preclinice sugerează că direcționarea căilor moleculare asociate cu asamblarea TMEM și funcția TMEM ar putea servi ca o strategie terapeutică atractivă pentru a preveni efectul secundar nedorit al metastazelor induse de chimioterapie.De exemplu, inhibitorul selectiv Tie2 rebastinib inhibă funcția TMEM prin inhibarea Tie2 pe macrofagele TMEM pentru a preveni permeabilitatea vasculară dependentă de VEGF [ 8 ]. Utilizarea rebastinibului reduce semnificativ numărul celulelor tumorale circulante dependente de TMEM în sânge și numărul de celule tumorale care diseminează în plămâni [ 3 ] și crește semnificativ supraviețuirea globală a șoarecilor tratați cu paclitaxel [ 8 ], sugerând că inhibarea Tie2 din TMEM în monoterapie ar putea conferi inversarea micromediului tumoral prometastatic indus de chimioterapie [ 3 ]. Rezultatele similare cu cele obținute cu inhibarea rebastinibului în modificările prometastatice induse de chimioterapie au fost fenocopizate după ablația genetică a genei MENA în modelul de șoarece MMTV-PyMT, care dezvoltă spontan tumori de sân metastatice [ 3 ], în concordanță cu constatarea că MENA INV crescut expresia este o schimbare prometastatică indusă de chimioterapie, critică pentru diseminarea celulelor canceroase [ 3 ].. Astfel, țintirea MENA INV poate reprezenta o altă abordare atractivă pentru contracararea metastazelor induse de chimioterapie.

Se pare că modificările proangiogene și prometastatice induse de chimioterapie nu sunt neapărat asociate cu utilizarea de medicamente specifice sau familii de medicamente, ci reprezintă remodelarea țesuturilor asociată cu un răspuns mai  GENERALIZAT (LA TOATE MEDICAMENTELE) la afectarea țesutului citotoxic [ 3,4 ].  De exemplu, am demonstrat anterior că asamblarea TMEM are loc în cursul tratamentului neoadjuvant, INDIFERENT DE TIPUL DE chimioterapie, inclusiv chimioterapia non-taxan (de exemplu, doxorubicină și ciclofosfamidă) [ 3 ].  În consecință, genele inductibile la stres, cum ar fi factorul de transcripție ATF3 dependent de ciclul AMP, par a fi orchestrați master non-cancer de celule metastază exacerbate de chimioterapie [ 6 ], confirmând în continuare un mecanism citotoxic mai generalizat în spatele fenotipul pro-metastatic chimioterapiei- indus . Cu toate acestea, alți cercetători au indicat că anumite medicamente chimioterapeutice (de exemplu, paclitaxelul) pot imita lipopolizaharidele bacteriene (LPS) și, ca atare, pot semnala celulele tumorale care exprimă receptorul-4 asemănător cu Toll (TLR4) Citokinele pro-inflamatorii sistemice activate TLR4 [ 2 ]. Cercetările viitoare ar trebui, prin urmare, să se concentreze asupra contextului precis care face diferența între rezistența la cancer față de chimioterapeutică specifică, spre deosebire de efectele pro-metastatice nespecifice induse de chimioterapie, pentru a ajuta la elaborarea modalităților adecvate de tratament.

Așa cum s-a menționat anterior, adăugarea de taxani în regimurile de chimioterapie neoadjuvantă preoperatorie nu a îmbunătățit supraviețuirea fără metastaze sau supraviețuirea globală la pacienții cu cancer mamar și, în plus, pacienții care nu au obținut pCR s-ar fi aflat într-un risc mai mare de a dezvolta metastaze îndepărtate [ 1 ] . Prin urmare, studiile discutate în acest context [ 2 , 3 , 6 ] oferă informații preclinice valoroase, care pot ajuta la elucidarea acestui paradox clinic.  În concluzie, promotorii metastazei, cum ar fi izoformele TMEM și MENA, inclusiv MENA INV , au potențialul de a promova dezvoltarea microenvironmenților tumorale pro-metastatice ca răspuns la chimioterapia neoadjuvană și ar trebui investigate în continuare în studiile clinice, atât ca markeri prognostici cât și predictivi, precum și obiective terapeutice.

REFERENCES REFERINȚE

1. Rastogi P, et al. 1. Rastogi P, și colab. J Clin Oncol. J Clin Oncol. 2008; 2008; 26 :778–85. 26 : 778-85. https://doi.org/10.1200/JCO.2007.15.0235 . https://doi.org/10.1200/JCO.2007.15.0235 . [ PubMed ] [ PubMed ]
2. Volk-Draper L, et al. 2. Volk-Draper L, și colab. Cancer Res. Cancer Res. 2014; 2014; 74 :5421–34. 74 : 5421-34. https://doi.org/10.1158/0008-5472.CAN-14-0067 . https://doi.org/10.1158/0008-5472.CAN-14-0067 . [ PMC free article ] [ PubMed ] [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ]
3. Karagiannis GS, et al. 3. Karagiannis GS, și colab. Science translational medicine. Medicină de translație medicală. 2017; 2017; 9 https://doi.org/10.1126/scitranslmed.aan0026 . 9 https://doi.org/10.1126/scitranslmed.aan0026 .
4. Roodhart JM, et al. 4. Roodhart JM, și colab. Blood. Sânge. 2013; 2013; 122 :143–53. 122 : 143-53. https://doi.org/10.1182/blood-2012-11-459347 . https://doi.org/10.1182/blood-2012-11-459347 . [ PMC free article ] [ PubMed ] [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ]
5. Karagiannis GS, et al. 5. Karagiannis GS, și colab. J Cell Sci. J Cell Sci. 2016; 2016; 129 :1751–8. 129 : 1751-8. https://doi.org/10.1242/jcs.183129 . https://doi.org/10.1242/jcs.183129 . [ PMC free article ] [ PubMed ] [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ]
6. Chang YS, et al. 6. Chang YS, și colab. Proc Natl Acad Sci US A. 2017; Proc Natl Acad Sci SUA A. 2017; 114 :E7159–E68. 114 : E7159-E68. https://doi.org/10.1073/pnas.1700455114 . https://doi.org/10.1073/pnas.1700455114 . [ PMC free article ] [ PubMed ] [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ]
7. Oudin MJ, et al. 7. Oudin MJ, și colab. Mol Cancer Ther. Mol Cancer Ther. 2017; 2017; 16 :143–55. 16 : 143-55. https://doi.org/10.1158/1535-7163.MCT-16-0413 . https://doi.org/10.1158/1535-7163.MCT-16-0413 . [ PMC free article ] [ PubMed ] [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ]
8. Harney AS, et al. 8. Harney AS, și colab. Mol Cancer Ther. Mol Cancer Ther. 2017; 2017; 16 :2486–2501. 16 : 2486-2501. https://doi.org/10.1158/1535-7163.MCT-17-0241 . https://doi.org/10.1158/1535-7163.MCT-17-0241 . [ PMC free article ] [ PubMed ] [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ]


Articles from Oncotarget are provided here courtesy of Impact Journals, LLC Articolele de la Oncotarget sunt oferite aici prin amabilitatea Impact Journals, LLC


by GS Karagiannis – ‎2017 – ‎Cited by 1 – ‎Related articles

Neoadjuvant chemotherapy induces breast cancer metastasis through a TMEM-mediated mechanism/Chimioterapia neoadjuvantă induce metastazarea cancerului mamar printr-un mecanism mediat de TMEM

stm.sciencemag.org/content/9/397/eaan0026
by GS Karagiannis – ‎2017 – ‎Cited by 50 – ‎Related articles

Chemotherapy induces breast cancer stemness in association with dysregulated monocytosis/Chimioterapia induce  cancer mamar stem  în asociere cu monocitoza dysregulată


clincancerres.aacrjournals.org/content/early/2018/03/02/1078-0432.CCR-17-2545
by L Liu – ‎2018 – ‎Cited by 2 – ‎Related articles

Chemotherapy for Breast Cancer Carries a Small, but Concerning Risk for Leukemia/Chimioterapia pentru cancerul de sân poartă un risc mic, dar în ceea ce privește riscul de leucemie

Advertisement Publicitate

. Riscul de a dezvolta malignitate secundară după chimioterapia pentru cancerul de sân este foarte mic, dar este statistic semnificativ mai mare decât pentru populația generală, o revizuire a bazei de date a Comprehensive National Cancer Network (NCCN) dezvăluită într-un studiu prezentat la San Antonio 2012 Breast Cancer Symposium. 1 

 Creșteri peste datele anterioare

La zece ani după tratamentul pentru cancerul de sân timpuriu, aproximativ 0,5% dintre femei au dezvoltat leucemie. In timp ce acest risc este mic, aceasta reprezinta o dubla crestere fata de datele anterioare din studiile de evaluare a riscului de tumori maligne induse de chimioterapie, in functie de Antonio C. Wolff, MD, FACP , profesor de oncologie la Centrul de Cancer Johns Hopkins Kimmel, Baltimore.

Chimioterapia adjuvantă a fost asociată cu o incidență cumulativă de 10 ani a leucemiei de aproximativ 0,5%, care pare să fie mai mare decât cea raportată anterior „, a spus dr. Wolff.

De ani de zile, există îngrijorarea că chimioterapia poate induce cancerul secundarUn raport al proiectului National chirurgie adjuvanta San si Intestin (NSABP) a descoperit un risc de sindrom mielodisplazic (MDS) sau leucemie mielogenă acută (AML) de 0,27% la 8 ani după tratamentul cu doxorubicină / ciclofosfamidă. 2 Pacienții care au primit radioterapie sau factori de creștere au prezentat cel mai mare risc.  În NSABP B-38, raportat la reuniunea anuală ASCO 2012, un risc de 0,49% pentru MDS și AML a fost găsit la 5 ani după tratamentul pentru cancerul de sân care a inclus factori de creștere. 3 3

 Pentru a determina in continuare riscul real al afectiunilor maligne secundare, Dr. Wolff si colegii sai au analizat prospectiv date colectate de la 20.533 pacienti cu cancer de san (fara un istoric de cancer anterioare), urmata pentru o medie de 5.1 ani.Pacienții cu cancer de sân de la stadiul I până la III au fost tratați între 1997 și 2008 la opt centre de cancer.

Informațiile au inclus datele demografice ale pacientului, stadiul tumorii și fenotipul, tipul de tratament și rezultatele pacientului.. Datele nu au fost colectate, cu toate acestea, pe istoricul familial al cancerului, utilizarea factorilor de creștere, doza de chimioterapie, doza de radiație sau caracteristicile clinice și tratamentul asociat cu diagnosticul ulterior al cancerului. 

Femeile care au dezvoltat o recurență au fost excluse din analiză.

51 Cancere hematologice diagnosticate

 Investigatorii au descoperit 51 de cazuri de leucemie printre 20.533 pacienți, inclusiv 44 de cazuri de leucemie mieloidă și 7 cazuri de leucemie limfoidă. „Riscul de leucemie nu a fost limitat la MDS și AML, iar cazurile de leucemie limfoidă cu risc crescut au fost observate”, a spus el.

Deoarece rapoartele de risc pentru cele două tipuri au fost similare, datele din leucemia mieloidă și limfoidă au fost combinate în analiză.  Pacienții care au dezvoltat leucemie au fost diferiți de grupul noncancer doar din punct de vedere al vârstei, iar pacienții cu leucemie medie în vârstă de 60 de ani au fost 54 de ani pentru cei fără leucemie ( P = .02).

. Chimioterapia sistemică pe care au primit-o a fost în mare parte patru sau șase cicluri de antraciclină și / sau agent de alchilare, cu sau fără taxan. Aceasta a fost, in cea mai mare parte, doar patru cicluri de antraciclina si ciclofosfamida, a subliniat el.  Regimul docetaxel / ciclofosfamidă nu a fost bine reprezentat și, prin urmare, riscul de leucemie rămâne necunoscut. „

 În modelul ajustat, rapoartele de risc pentru riscul de leucemie au fost de 1,29 pentru radiații fără radiații, ceea ce nu a fost semnificativ ( P = .461);  2,51 pentru orice chimioterapie vs nu ( P = .007); și 1,59 pentru chimioterapie plus radiații față de o singură modalitate ( P = .127).

Analiza stratificată

Într-o analiză stratificată care a inclus femeile care au primit doar o intervenție chirurgicală, a existat o tendință de creștere a riscului doar cu radioterapie (raportul de risc [HR] = 2,73, P = .194), numai chimioterapie (HR = 5,68; P = 0,037) chimioterapie plus radiații (HR = 5,64; P = 0,028).  Riscul cu modalitatea combinata nu a fost semnificativ mai mare decat a fost observat cu chimioterapie singur, dr. Wolff a raportat.

. Numai radiatia pare a fi un factor de risc, dar nu poate adauga mult [risc] la pacientii deja tratati cu chimioterapie, a concluzionat el.

Analiza a dat rate de leucemie la 1.000 pacienți-ani de 0,46 pentru cohorta totală, 0,16 pentru chirurgie singură, 0,43 numai pentru radiații, 0,52 pentru chimioterapie în monoterapie și 0,54 pentru chimioterapie plus radiații.. Incidența cumulativă pentru toți pacienții a fost de 0,25% la 5 ani și de 0,46% la 10 ani, iar pentru cohorta de chimioterapie / radioterapie a fost de 0,32%, respectiv de 0,51%.

 In timp ce el nu a raportat riscul de baza observat la femeile de varsta similara, fara cancer de san, Dr. Wolff a remarcat faptul ca cohorta chirurgie a fost cel mai bun grup de control pentru a evalua riscul de terapie in acest set de date. Chimioterapia a crescut riscul, dar exista provocari in comparatie cu riscul la pacientii fara cancer, deoarece alti factori ar putea fi in joc, cum ar fi istoria familiei si posibile asociatii cu mutatii in genele ATM si BRCA2 . a remarcat că, din moment ce MDS a fost subreportată până la destul de recent, frecvența generală a leucemiei după tratamentul cancerului mamar este probabil subreprezentată în constatări.

Timpul până la eveniment și Incidența de 10 ani

Interesant, in timp ce credinta generala este ca leucemia se dezvolta in termen de 5 ani de chimioterapie, aproape jumatate din evenimente au avut loc dupsa acest timp, a spus dr. Wolff. Timpul mediu pentru un eveniment a fost de 3,3 ani în ansamblu. . În cadrul grupului mieloidal, timpul median a fost de 4,9 ani pentru pacienții cu leucemie asemănătoare cu MDS, observată adesea după agenții de alchilare, care a crescut la 8 ani în unele și a fost de 1,9 ani pentru cei cu translocații asociate cu expunerea la antraciclină. Pentru grupul limfoid, timpul median până la eveniment a fost de 2,3 ani pentru leucemia limfocitară cronică și de 1,9 ani pentru leucemia limfoblastică acută.

Dr. Wolff a subliniat că timpul de latență după expunerea la antracicline este de 1 până la 3 ani, dar este mult mai lung pentru ciclofosfamidă.  Pacientii expusi la ciclofosfamida ar putea fi la risc de la 10 ani sau mai mult, a spus el.

In ceea ce priveste problema supra-tratamentului, a adaugat el, „de multe ori am fost in situatia nefericita in care luam decizii cu privire la administrarea chimioterapiei” doar in cazul „, a spus el.  „Trebuie să fim foarte atenți, pentru că unii dintre acești pacienți nu vor beneficia de nici un beneficiu al chimioterapiei, ci de toate răul”.

Dezvăluirea: Dr. Wolff nu a raportat potențiale conflicte de interese.

References/ Referințe

1. Karp JE, Blackford A, Visvanathan K, et al: Myelodysplastic syndrome and/or acute myelogenous leukemia after a breast cancer diagnosis: The National Comprehensive Cancer Network experience. 1. Karp JE, Blackford A, Visvanathan K, și alții: Sindromul mielodisplazic și / sau leucemia mielogenă acută după diagnosticarea cancerului de sân: Experiența rețelei naționale cuprinzătoare a cancerului. 2012 San Antonio Breast Cancer Symposium. 2012 San Antonio Breast Cancer Symposium. Abstract S3-5 . Rezumat S3-5 . Presented December 6, 2012. Prezentat 6 decembrie 2012.

2. André Baruchel, MD et al: Acute myeloid leukemia and myelodysplastic syndrome after doxorubicin-cyclophosphamide adjuvant therapy for operable breast cancer: The National Surgical Adjuvant Breast and Bowel Project Experience. 2. André Baruchel, MD și colab.: Leucemia mieloidă acută și sindromul mielodisplazic după terapia adjuvantă cu doxorubicină-ciclofosfamidă pentru cancerul de sân operabil: Experiența clinică a proiectului Adjuvant chirurgicale la nivel mamar. J Clin Oncol 11:1195-1204, 2003 . J Clin Oncol 11: 1195-1204, 2003 .

3. Swain SM, Tang G, Geyer CE, et al: NSABP B-38: Definitive analysis of a randomized adjuvant trial comparing dose-dense AC→ paclitaxel plus gemcitabine with DD AC→P and with docetaxel, doxorubicin, and cyclophosphamide (TAC) in women with operable, node-positive breast cancer. 3. Analiza definitivă a unui studiu adjuvant randomizat care a comparat AC → paclitaxel cu gemcitabină densă cu DD AC → P și cu docetaxel, doxorubicină și ciclofosfamidă (TAC), SWAS SM, Tang G, Geyer CE și alții: NSABP B- ) la femeile cu cancer de sân operabil, nod pozitiv. 2012 ASCO Annual Meeting. 2012 Întâlnire anuală ASCO. Abstract LBA1000 . Rezumat LBA1000 . Presented June 5, 2012. Prezentat pe 5 iunie 2012.


Related Articles Articole similare

<!–

Topic

–>

Expert Point of View: Sandra M. Swain, MD, FACP and Eric P. Winer, MD Expert punct de vedere: Sandra M. Swain, MD, FACP si Eric P. Winer, MD

Commenting on the study presented by Dr. Wolff at the 2012 San Antonio Breast Cancer Symposium, ASCO President Sandra M. Swain, MD, FACP , Medical Director, Washington Cancer Institute, MedStar Washington Hospital Center, Washington, DC, said she found it “disturbing” that about half the population… Comentand cu privire la studiul prezentat de Dr. Wolff la San Antonio San Antonio Simpozionul de Sanatate, președintele ASCO Sandra M. Swain, MD, FACP , director medical, Washington Cancer Institute, Washington Med Center Centrul Washington, Washington, a declarat ca a gasit- perturbând „faptul că aproximativ jumătate din populație …


Impactul potențial al procedurilor chirurgicale invazive asupra creșterii tumorilor primare și a metastazelor

 

Abstract

Procedurile chirurgicale, cum ar fi rezecția tumorală și biopsia, sunt în continuare standardul de aur pentru diagnosticarea și (determinarea) tratamentului tumorilor solide și sunt benefice prognostic pentru pacienți.

Totuși, dovezile în creștere sugerează că chiar și o traumă chirurgicală minoră poate influența mai multe procese (pato) fiziologice care ar putea promova răspândirea metastatică postoperatorie și recurența tumorii. Efectele locale includ semănarea tumorilor și un răspuns de vindecare a rănilor care poate promova migrarea celulelor tumorale, proliferarea, diferențierea, remodelarea matricei extracelulare, angiogeneza și extravazarea. În plus, imunosupresia locală și sistemică afectează imunitatea antitumorală și contribuie la supraviețuirea celulelor tumorale. Manipularea chirurgicală a tumorii poate duce la eliberarea celulelor canceroase în circulație, crescând astfel șansa de diseminare a celulelor tumorale.

Pentru a preveni aceste efecte nedorite ale intervențiilor chirurgicale, au fost propuse strategii terapeutice care vizează exacerbarea sau modificarea răspunsului imun. Această revizuire rezumă literatura actuală cu privire la aceste efecte locale, sistemice și secundare ale intervențiilor chirurgicale asupra progresiei și diseminării tumorii și discută studii care au vizat identificarea unor abordări terapeutice potențiale pentru a preveni aceste efecte pentru a spori în continuare beneficiul clinic din procedurile chirurgicale.

Abrevieri

FNAs

Aspirații fine ale acului

LMS

Expansiunea leptomeningeală

SRS

Radiochirurgie stereotactică

Treg

Celule T de reglementare

EMT

Tranziția epitelială spre mezenchimie

CTCs

Celule tumorale circulatorii

NK

Criminalii naturali

NETs

Capcane extracelulare neutrofile

H DACA

Factorii inducibili ai factorilor hipoxici

RBCs

globule rosii

Introducere

Rezecția țesutului tumoral și biopsia sunt încă indispensabile pentru diagnosticarea, citoreducerea și determinarea strategiilor de tratament ulterioare ale tumorilor solide și, mai ales, pentru extinderea duratei de viață a pacienților sau pentru a contribui la vindecarea lor.

Cu toate acestea, au fost asociate cu aceste proceduri și o gamă largă de efecte nedorite potențiale. Consecințele negative ale procedurilor invazive tumorale nu includ numai complicațiile postoperatorii, cum ar fi hemoragia, infecțiile chirurgicale la nivelul locului și complicațiile venos-tromboembolice [ 1 , 2 , 3 ], dar și schimbările care afectează celulele tumorale rămase, cum ar fi creșterea supraviețuirii, migrație [ 4 , 5 ]. Un număr tot mai mare de dovezi din studii clinice și experimentale sugerează că traumatismele chirurgicale cauzate de biopsii sau rezecții dau naștere unei serii de evenimente locale și sistemice care pot promova progresia tumorii și boala metastatică [ 4 , 6 , 7 , 8 , 9 , 10 , 11 , 12 ]. Intervențiile chirurgicale perturbe tumorile și țesutul înconjurător și duc la deplasarea celulelor tumorale în țesutul sănătos și la eliberarea în circulație. Mai mult, trauma chirurgicală provocată declanșează un răspuns de vindecare a rănilor care activează o serie de cascade umorale și celulare destinate închiderii plăgii [ 13 ]. Deși este necesar pentru repararea normală a țesuturilor, modificarea locală și sistemică a răspunsurilor imune innate și adaptive pot stimula comportamentul malign al celulelor tumorale, supraviețuirea, angiogeneza și extravazarea celulelor tumorale circulante.

Aceste efecte nedorite au potențialul de a afecta progresia tumorii și răspândirea. Cu toate acestea, aceasta nu implică abandonarea unei rezecții chirurgicale sau a unei biopsii, deoarece aceste efecte pot fi valabile numai pentru un subgrup de pacienți, iar beneficiul prognostic al acestor proceduri încă depășește cu mult efectele negative ale acestora. Cu toate acestea, va fi important să înțelegem pe deplin impactul lor asupra patologiei tumorale pentru a preveni aceste efecte și pentru a dezvolta tratamente adjuvante care ar face aceste proceduri chiar mai sigure și mai benefice pentru pacienți.

În această revizuire, rezumăm datele existente care ilustrează efectele intervenției chirurgicale asupra progresiei tumorii și discutăm strategiile potențiale pentru a eluda aceste efecte nedorite ale procedurilor chirurgicale.

Efecte locale ale intervenției chirurgicale

Biopsii și înmulțirea celulelor tumorale

Aspirațiile fine ale acului (FNAs), în care un ac subțire de calibru fin este introdus în miezul tumorii pentru a aspira celulele tumorale, sunt de obicei efectuate pentru a obține țesutul pentru diagnosticare. Această procedură a fost asociată nu numai cu complicațiile chirurgicale standard cum sunt infecțiile chirurgicale la nivelul locului și hemoragia, dar și cu riscul de însămânțare a celulelor tumorale de-a lungul căii acului în țesuturile adiacente. Acest risc este inerent procedurii în care un ac trece și perturbă tumora și este retras. Dovezile histologice sugerează că celulele tumorale FNA pot fi găsite în țesuturile adiacente [ 14 , 15 , 16 ]. Cu toate acestea, unele studii pun la îndoială viabilitatea celulelor tumorale rămase. De exemplu, la tumorile de sân care suferă biopsie, incidența însămânțării celulelor tumorale în calea acului pare să scadă odată cu creșterea timpului dintre biopsie și rezecția ulterioară, sugerând că celulele deplasate rar supraviețuiesc [ 17 ].

Utilizarea acelor mai mari a fost asociată, de asemenea, cu însămânțarea tumorilor în țesuturile adiacente. De exemplu, la malignitățile cerebrale, celulele tumorale ar putea fi găsite în calea acului după biopsia gliomelor [ 18 , 19 ] (fig.1) sau a metastazelor creierului [ 20 , 21 ]. Cu toate acestea, incidența tumorilor viabile și a recurențelor tumorale de-a lungul pistei este scăzută și greu de cuantificat. Pentru carcinomul hepatocelular, o meta-analiză recentă a literaturii disponibile a arătat că, în ansamblu, estimarea cumulată a unui pacient cu însămânțare la 100 pacienți este de 0,027 și că, pe an, estimarea cumulată a unui pacient cu însămânțare la 100 de pacienți este de 0,009 [ 22 ]. Pentru alte tipuri de cancer, în cazul în care FNA este o practică obișnuită, cum ar fi cancerul tiroidian, însămânțarea pistelor cu ac este extrem de rară și au fost raportate doar câteva cazuri [ 23 ]. FNA percutanată, efectuată pe țesut pancreatic, a fost, de asemenea, asociată cu însămânțarea coelomică [ 24 ]. Cu toate acestea, studiile distincte prezintă rezultate contradictorii privind incidența semințelor și riscul de progresie a tumorii [ 25 ]. Utilizarea ultrasunetelor endoscopice-FNA permite o prelevare mai precisă a leziunilor și astfel poate elimina riscul de însămânțare coelomică [ 26 ]. Riscul de însămânțare a tumorii după biopsia cu ac în sarcom retroperitoneal este estimat la 0,37%, pe baza datelor colectate de la patru centre de îngrijire terțiară [ 27 , 28 , 29 ]. Chiar dacă datele sunt limitate, câteva studii indică faptul că utilizarea dispozitivelor de biopsie asistate în vid ar putea reduce riscul de înmulțire a tumorilor în comparație cu utilizarea dispozitivelor tradiționale [ 17 , 30 ].

Figura 1

Dovezile privind însămânțarea tumorilor după biopsia acului unui glioblastom. La șase săptămâni de la efectuarea unei biopsii cu ac a unui glioblastom (săgeata albastră), imagistica MR arată dovezi ale semănării tumorale de-a lungul căii acului (săgeata roșie).(Figura colorată online)

Efectul rezecțiilor tumorale asupra însămânțării celulelor tumorale

Pentru multe tipuri de tumori solide, rezecția face parte din planul de tratament. Deseori, scopul intervenției chirurgicale este rezecția completă a unei tumori (rezecția totală brută), însă rezecțiile parțiale sunt uneori singura opțiune clinică. Diverse tumori, incluzând chordomul [ 31 ] și tumora stromală epitelială mixtă a rinichiului [ 32 ] au arătat, de asemenea, dovezi ale semănării tumorale ca rezultat al rezecțiilor parțiale. Din păcate, chiar și rezecția totală a tumorilor poate duce la diseminarea locală a celulelor. De exemplu, sa demonstrat că rezecția de metastaze a creierului în bucăți crește riscul de răspândire leptomaginală (LMS), ceea ce duce la rezultate mai slabe pentru pacienți [ 33 ]. În plus, dovezile recente sugerează că riscul LMS este mai mare după intervenția chirurgicală urmată de radiosurgery stereotactică (SRS) decât după administrarea SRS în monoterapie [ 34 ].

Alte exemple de diseminare a celulelor tumorale după rezecție includ recidivele de la nivelul locului după operații oncologice abdominale laparoscopice, proceduri cu avantaje clare asociate caracterului lor minim invaziv [ 35 ]. Diferiți factori par să contribuie la însămânțarea tumorilor în acest context.

În primul rând, unii factori ar putea fi legate de tumori. Tumorile de grad înalt sau în stadiu avansat au fost asociate cu un risc mai mare de însămânțare36 , 37 ].

În al doilea rând, s-ar putea să existe aspecte legate de rănire care să ofere un mediu de susținere a tumorii. Acest proces poate contribui la metastazele tumorale și va fi discutat mai jos.

În al treilea rând, s-ar putea să existe factori de chirurgie. De exemplu, sa sugerat că CO 2pneumoperitoneul joacă un rol în dezvoltarea acestor metastaze, precum și în dezvoltarea carcinomatozei peritoneale după intervenția chirurgicală laparoscopică [ 38 , 39 ]. CO 2 uscată la rece poate induce daune peritoneale care facilitează metastazele40 , 41 ], de exemplu prin crearea unui micro-mediu imunitar supresiv local. În plus, manipularea extensivă a tumorii a fost asociată cu un risc mai mare de metastază la nivelul locului42 , 43 ].

În cele din urmă, nefolosirea unei pungi de recuperare ar putea facilita metastazarea sitului portului44 ].

Pentru a preveni aceste metastaze, studiile care vizează îmbunătățirea siguranței chirurgiei, de exemplu prin identificarea alternativelor pentru insuficiența CO 2 rece, precum cele efectuate de șoareci de către Carpentiri și colab., Sunt esențiale [ 45 ]. În plus, este important ca chirurgii să fie conștienți de impactul tehnicilor pe care le folosesc și că sunt instruiți corespunzător pentru a minimiza riscul de înmulțire a tumorii, mai ales că formarea pare să diminueze riscul acestor efecte negative nedorite ale chirurgiei [ 46 ] .

Micro-mediu suprimativ imună

Alături de efectele asupra însămânțării celulelor tumorale, procedurile chirurgicale induc modificări în micromediul local al tumorii, care poate influența exprimarea și comportamentul genei celulare tumorale. Tumorile sunt în mare parte infiltrate de celulele imune care pot exercita atât efecte pro-tumorale cât și anti-tumorale. Pentru a scăpa de supravegherea imună exercitată de către efectoarele antitumorale, celulele tumorale creează deseori un micromediu imunosupresiv care favorizează progresia tumorii și răspândirea metastatică [ 47 , 48 ].Procedurile chirurgicale, cum ar fi rezecția tumorală și biopsia, pot promova și mai mult infiltrații imunosupresive în restul maselor tumorale [ 49 , 50 ].

Atât sistemul imunitar înnăscut cât și cel adaptiv contribuie la acest mediu suprimativ imunitar. Într-un model experimental de carcinom pulmonar, tumorile care au suferit o rezecție tumorală parțială au fost infiltrate cu macrofage imunosupresive activate și cu celule T de reglementare (Tregs), ceea ce a împiedicat recrutarea limfocitelor T CD8 la tumoare și a contribuit la recidivele tumorale mai rapide [ 50 ] . Infiltrarea acestor celule imunosupresive a fost stimulată de nivelurile ridicate de TGF-β și COX-2 găsite în zona de rezecție [ 50 ]. Un studiu al carcinoamelor cu celule scuamoase pe cale orală a arătat că numărul de macrofage activate alternativ în tumoră corelează cu mărimea traumelor chirurgicale, cu animale supuse unei rezecții tumorale având un număr mai mare de macrofage activate în mod alternativ decât animalele care au suferit o biopsie [ 51 ]. Totuși, chiar și mici răni la tumora creată prin biopsia acului pot promova rapid factori proinflamatori cum ar fi S100A8, CXCL2, CCL3 și COX2, urmată de o creștere semnificativă a numărului de celule supresoare derivate din tumora mieloidă [ 49 ]. Eozinofilele care au fost raportate controversat ca indicatori atât pentru prognosticul favorabil [ 52 , 53 ] cât și pentru prognosticul sărac [ 54 , 55 ] s-au dovedit a se infiltra în tumoare după biopsie la pacienții cu cancer mamar [ 56 ].

Transformarea celulelor tumorale și modificările comportamentului celulelor tumorale

În plus față de crearea unui mediu imunosupresiv, infiltrarea celulelor imune ca răspuns la traumatismele chirurgicale reprezintă o sursă de citokine inflamatorii, chemokine și factori de creștere. Acești factori sunt cunoscuți pentru capacitatea lor de a promova proliferarea, diferențierea și migrarea celulelor tumorale57 ]. Numeroase studii au constatat că rănirea tumorală fie prin rezecție, fie prin biopsie stimulează creșterea tumorii4 , 5 , 56 , 58 , 59 , 6061 ]. Interesant, impactul rănirii asupra creșterii tumorale este diferit între subtipurile tumorale. De exemplu, tumoarea luminală A a unui sân a arătat mai mult Ki67 la biopsia acului de bază, comparativ cu tumori luminoase B-HER2 [ 61 ].

Diferite mecanisme care explică recurența locală a tumorii au fost propuse. Creșterea nivelelor de VEGF și endostatină în țesutul rănit potențează neoangiogeneza, necesară pentru creșterea tumorii [ 62 , 63 ]. Mitogenii, cum ar fi factorul de creștere epidermal de legare la heparină, factorul de creștere derivat din trombocite, factorul de creștere fibroblast TGF-β prezent în lichidul plăgii susțin rata de creștere a tumorii [ 58,59 ]. Acești factori de creștere pot fi secretați direct de celulele tumorale, datorită modificărilor în transcriptoamele lor [ 49 ]; sau prin celule recrutate [ 4 ] și rezidente prezente în micromediul rănit [ 60 ]. Chirurgia traumatică cauzată de rezecția tumorală a tumorilor cerebrale promovează astroglioza reactivă, care poate induce direct secreția de gândire a proliferării tumorale a mitogenilor (de exemplu SDF-1) [ 64 ] sau fie prin recrutarea celulelor inflamatorii, cum ar fi macrofagele65 ].

Mathenge și colab. a raportat că biopsia tumorală promovează modificări legate de tranziția epitelială la tranziția mezenchimică (EMT) în expresia genelor în celulele tumorale rămase, printr-o creștere a producției de TGF-p și SOX-449 ]. Acest proces fundamental în dezvoltarea embrionară joacă un rol crucial în invazia celulelor tumorale.

 În gliom, rezecția chirurgicală și biopsia au demonstrat că promovează proliferarea celulelor tumorale prin modificări transcriptomice și secretome ale astrocitelor reactive [ 60 ] și recrutarea monocitelor pro-inflamatorii la locul operativ [ 4 ].

Pe lângă creșterea ratei de creștere, trauma chirurgicală poate, de asemenea, spori capacitatea de migrare a celulelor tumorale [ 4 , 60 , 66 ], un proces cheie în diseminarea locală și sistemică a celulelor tumorale67 , 68 ]. Trecerea de la starea epitelială la cea mezenchimală pe care celulele tumorale le poate suporta la biopsie [ 49 ] este raportată a fi necesară pentru comportamentul migrator al celulelor tumorale4 , 69 ]. Migrarea celulelor tumorale și invazia în țesutul înconjurător pot fi promovate de factori solubili ca o consecință a modificărilor microclimatului local tumoral [ 60 ] și a influxului de celule inflamatorii [ 4 ] la locul rănirii.Efectele asupra capacității locale invazive a celulelor tumorale sunt de o importanță deosebită pentru tumorile foarte agresive, cum ar fi glioamele de grad înalt, în care invazia locală împiedică rezecția completă a tumorii și are un impact direct asupra rezultatelor pacientului [ 70 , 71 ]. De exemplu, astrocitoza reactivă [ 60 ] ca urmare a rezecției chirurgicale poate promova invazia celulelor tumorale prin secreția factorilor paracrinici distincti (de exemplu TGF-α, CXCL12, SIP, GDNF, MMP-2, MMP-9) , 74 ].

Dezvoltarea microscopiei intravitale (IVM), o tehnică nouă de imagistică care permite vizualizarea comportamentului celulelor tumorale la nivelul unei singure celule la un animal viu, a oferit o perspectivă mai profundă asupra impactului intervențiilor chirurgicale mici, cum ar fi biopsia, asupra progresia tumorii și determinarea mecanismelor celulare din spatele acestui proces [ 4 , 66 ]. Utilizând IVM, am arătat anterior că leziunea asemănătoare biopsiilor induce migrarea și proliferarea celulelor tumorale prin recrutarea de monocite și diferențierea acestora la macrofage [ 4 ]. De-a lungul ultimelor decenii a fost raportat extensiv că macrofagele asociate tumorilor sunt capabile să promoveze migrarea celulelor tumorale prin secreția gena a proteinelor de remodelare a matricelor, citokinelor și chemokinelor (de exemplu, MMP-2, MMP-9, TNF-a, VEGF, TGF-β , EGF) [ 76 , 77 , 78 , 79 , 80 ]. Unii dintre acești factori și alții pot stimula, de asemenea, proliferarea și supraviețuirea tumorilor (de exemplu, EGF, PDGF, TGF-β1, HGF și FGF-2) [ 79 , 81 , 82 ].

Un alt studiu care a utilizat IVM a arătat că, alături de capacitatea lor de a invada țesutul înconjurător, s-a demonstrat că celulele gliomului uman repopulează zona leziunii chirurgicale prin migrarea directă către locul rănit [ 66 ]. În unele modele, s-a demonstrat că această recolonizare este mediată cel puțin în parte de microtuburi tumorale care formează o rețea de celule tumorale și contribuie la invazia celulelor tumorale, proliferarea în tumora nelegată și rezistența la radioterapie [ 83 ]. La chirurgie, celulele tumorale vecine sunt capabile să extindă noi microtuburi tumorale și să direcționeze nucleele de celule tumorale nou formate spre zona afectată pentru a le repopula [ 66 ].

Efectele sistemice ale chirurgiei

Eliberarea celulelor tumorale

Odată cu avansarea tratamentelor de succes care vizează situsurile cu tumori primare, managementul și prevenirea bolilor metastatice au devenit principala provocare pentru majoritatea strategiilor de tratament al tumorilor solide [ 84 ]. Cu toate acestea, trauma chirurgicală are ca rezultat modificări sistemice și secundare ale site-ului, care ar putea favoriza formarea de noi metastaze și ar putea potența creșterea micrometastazelor preexistente.

Deoarece diseminarea celulelor tumorale în organele îndepărtate are loc prin vărsarea celulelor tumorale circulatorii (CTC) în vasculatura limfatică și sanguină, numerele CTC ridicate sunt strâns asociate cu progresia și supraviețuirea bolii metastatice [ 85 , 86 ]. Numeroase studii din diferite tipuri de cancer au raportat eliberarea celulelor canceroase în circulație ca rezultat al rezecției bioptice și chirurgicale49 , 87 , 88 , 89 , 90 , 91 , 92 , 93 , 94 ].

Chiar și intervențiile medicale neinvazive cum ar fi palparea tumorii externe s-au dovedit a conduce la creșterea numărului de CTC-uri în timpul și imediat după procedură în modelele subcutanate de melanom și cancer de sân [ 94 ], sugerând că eliberarea celulelor tumorale în circulație este susceptibilă manipularea externă. Cu toate acestea, CTCs se eliberează la intervenție chirurgicală și impactul acesteia asupra prognosticului pacienților este încă controversat, deoarece unele studii nu arată o creștere a numărului de pacienți cu CTC înainte și după intervenția chirurgicală [ 95 ], în timp ce alții constată că numărul CTC după intervenția chirurgicală nu este asociat cu supraviețuirea fără recurență supraviețuirea globală96 ].

Interesant este că un experiment pe parcursul mai multor săptămâni realizat de Juralti și colab.a constatat că dinamica CTC a crescut imediat după biopsia punch-ului și a rămas ridicată timp de 6 săptămâni după această procedură [ 93 ], în timp ce rezecția completă a tumorii a dus la scăderea numărului de pacienți cu CTC. Această diferență este probabil datorată eficienței ridicate a rezecției celulelor tumorale care poate fi obținută într-un model preclinic subcutanat în care tumoarea primară completă poate fi eliminată și, astfel, sursa CTC. Totuși, în clinică, rezecția tumorală completă poate fi foarte dificilă, făcând rezecțiile parțiale sau subtotale o realitate [ 97 , 98 , 99 ]. În aceste cazuri, celulele tumorale rămase pot fi o sursă de CTC. În conformitate cu această noțiune, Juralti și colab. a constatat că rezecția tumorală incompletă a determinat creșterea numărului de CTC [ 93 ].

Mecanismele mobilizării CTC în sânge la traumatismele chirurgicale nu au fost încă clarificate.Schimbarea imediată a CTC în fluxul sanguin indică intravasiere pasivă datorată presiunii mecanice și colapsului vascular [ 100 ]. Cu toate acestea, în etapele ulterioare, răspunsul inflamator local, descris mai sus, ar putea, de asemenea, să influențeze capacitatea celulelor tumorale pentru o intravasare activă prin schimbări în expresia genei celulare tumorale [ 49 ] sau schimbări în micromediul, care favorizează migrarea celulelor tumorale [ 4 ] și permeabilitatea vasculară [ ].

Inflamația sistemică potențează supraviețuirea celulelor tumorale în circulație și extravazare

Alături de eliberarea CTC, intervențiile chirurgicale invazive declanșează modificări ale inflamației sistemice care pot afecta capacitatea CTC de a supraviețui și de a extravaza. Dovezi extinse au arătat că intervențiile chirurgicale conduc la un dezechilibru al mecanismelor de reglare a sistemului imunitar înnăscut și adaptiv și la afectarea funcțiilor imunitare [ 102 , 103 , 104 , 105 ]. Unul dintre efectele intervenției chirurgicale este imunosupresia sistemică a celulelor care participă la clearance-ul CTC [ 106 , 107 ] și în controlul diseminării celulelor tumorale [ 108 , 109 ]: criminali naturali (NK) și monocite / macrofage fagocitare. Acest proces este declanșat de activarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale ca răspuns la stresul de traumă chirurgicală [ 110 , 111 ]. Numărul de celule NK și activitatea citotoxică au o scădere rapidă și prelungită (până la 10-30 zile) datorită intervențiilor chirurgicale [ 112 , 113 ]. În plus, funcțiile fagocitare și chemotactice ale monocitelor / macrofagelor și mecanismele de recunoaștere a antigenului sunt compromise datorită intervențiilor chirurgicale [ 114 , 115 ] și chiar ca rezultat al anesteziei [ 116 , 117 ]. De asemenea, supresia NK și a macrofagelor într-un model de metastază hepatică a demonstrat că potențează absorbția și creșterea celulelor tumorale în ficat [ 107 ].

O creștere a numărului de neutrofile din sânge [ 118 , 119 ] este declanșată de traumă chirurgicală. Ca urmare, supraviețuirea celulelor tumorale, prin suprimarea celulelor NK, este promovată și extravazarea celulelor tumorale este stimulată prin secreția de IL-1 și metaloproteazele matrice [ 120 ]. Mai mult, ca răspuns la leziuni, neutrofilele elimină granulele și constituenții nucleari (inclusiv ADN și histonele) amestecate cu o varietate de citokine, cunoscute ca capcane extracelulare neutrofile (NET) [ 121 ]. Aceste structuri sechestrează CTC-urile [ 122 ] din circulație și promovează invazia celulelor tumorale și creșterea metastatică [ 123 ]. Formările postoperatorii NET într-o cohorta de pacienți cu rezecție hepatică pentru cancerul colorectal metastatic au fost asociate cu extinderea rezecției chirurgicale și au avut ca rezultat un risc crescut de recurență [ 124 ]. Într-adevăr, inhibarea NET, descrisă într-un model murin al stresului chirurgical, atenuează dezvoltarea metastazelor declanșate de intervenția chirurgicală [ 124 ].

Un alt efect sistemic al intervenției chirurgicale constă într-un răspuns inflamator acut, mediat de eliberarea citokinelor inflamatorii în circulație [ 104 ]. TNF-α și IL-1 sunt unii dintre cei mai primiți și cei mai puternici mediatori sistemici ai inflamației care stimulează adeziunea celulelor tumorale [ 125 , 126 ], invazia [ 127 ] și neoangiogeneza [ 128 , 129 ] și potențează formarea metastazelor [ 130 , 131] ]. În plus față de citokinele inflamatorii, o creștere a factorilor proangiogenici, cum ar fi VEGF și angiopoietina-2 în plasmă, a fost raportată după intervenții chirurgicale distincte [ 63 , 132 , 133 ].

În cavitatea peritoneală, adeziunea celulelor tumorale poate fi facilitată datorită expunerii matricei extracelulare după detașarea celulelor mezoteliale ca răspuns la trauma chirurgicală [ 134 ]. Acest mecanism de reglare a inflamației peritoneale [ 135 ] a demonstrat că duce la creșterea adeziunii celulelor tumorale în zonele ne-traumatizate ale cavității peritoneale [ 134 ].

Efectele site-ului secundar ale chirurgiei

Riscul metastatic poate fi potențat prin intervenții chirurgicale

În afară de sprijinirea creării de noi metastaze din CTC, efectele sistemice ale traumei chirurgicale pot potența progresia focarelor metastatice preexistente și pot contribui la crearea unor așa-numite nișe pre-metastatice. În ultimele decenii, numeroase rapoarte clinice și preclinice se referă puternic la intervențiile chirurgicale, cum ar fi rezecția tumorală și biopsia, cu o povară crescută metastatică în diferite tipuri de cancer [ 6 , 7 , 8 , 9 , 10 , 11 , 12 ].Diferitele aspecte ale intervențiilor chirurgicale la locul primar contribuie în final la creșterea tumorală la locurile îndepărtate, dintre care unele, cum ar fi vărsarea celulelor tumorale în circulație, extravazarea, modularea celulelor imune și efectele pro-tumorale ale citokinelor inflamatorii au fost discutate mai sus. Intervențiile chirurgicale la tumora primară exercită, de asemenea, efecte directe asupra tumorilor îndepărtate. De exemplu, răspunsul inflamator acut mediat de biopsie promovează o creștere a metastazelor pulmonare asociate cu recrutarea neutrofilelor la locul metastatic care ar putea fi controlată cu tratament antiinflamator sau cu inhibarea IL-6 [ 10 ]. Neutrofilele recrutate induc activarea creșterii metastazice a creșterii căilor de semnalizare a creșterii intracelulare mediate de receptorul Toll-like 9 și NETs [ 124 ].În plus, Al-Sahaf și colab. a arătat că, la rezecția tumorilor primare, metastazele pulmonare au dobândit un fenotip invaziv și proangiogen și o proliferare crescută [ 6 ], indicând faptul că răspunsurile umorale la traumatismele chirurgicale pot, de asemenea, să modifice în mod direct expresia genei tumorale secundare. Unele efecte ale intervențiilor chirurgicale asupra progresiei tumorale par să nu fie legate de tumora primară, ci mai degrabă o consecință directă a unui răspuns normal la vindecarea rănilor. În concordanță cu aceasta, sa demonstrat că o rană la un țesut fără tumori provoacă factori sistemici care promovează angiogeneza tumorală [ 136 ] și proliferarea [ 58 ].

Potențarea progresiei metastatice poate fi, de asemenea, o consecință a unei modificări a controlului inhibitor exercitat de tumora primară. Tumora primara secreta factorii care controleaza cresterea metastazelor secundare; și rezecția chirurgicală a tumorii primare eliberează acest control inhibitor [ 137 , 138 , 139 ]. Reglarea angiogenezei joacă un rol major în acest proces. Se crede că atât factorii proangiogenici, cât și inhibitorii sunt secretați în circulație de către tumorile primare, totuși inhibitorii sunt mai stabili și pot exercita efecte antiangiogenice asupra micrometastazelor îndepărtate. Ca rezultat al eliminării primare a tumorii, nivelul inhibitorilor de angiogeneză scade, un schimb angiogenic are loc în locurile de tumoră îndepărtate și dă naștere la expansiunea tumorii. Studiile efectuate de Folkman au elucidat mecanismele moleculare responsabile pentru acest efect cu angiostatina și endostatina ca regulatori principali [ 137 , 138 , 139 ].

Formarea de nișă pre-metastatică ca o consecință a intervenției chirurgicale

Se știe puțin despre efectele intervenției chirurgicale asupra formării de nișă pre-metastatică.Cu toate acestea, inflamația sistemică provocată ca răspuns la intervenții chirurgicale ar putea, de asemenea, să contribuie la modificarea micromediului în locurile îndepărtate și să creeze nișe pre-metastatice. În concordanță cu această idee, leziunea ischemică-reperfuzie hepatică a demonstrat o creștere a celulelor progenitoare derivate din măduva osoasă circulată, însoțită de o densitate microvasculară marcată în ficat, care a determinat o incidență mai mare a metastazelor hepatice, la injectarea celulelor tumorale după leziune [ 140 ]. Condițiile hipoxice la locul tumorii primare create de perfuzia tisulară scăzută la o intervenție chirurgicală sunt, de asemenea, susceptibile de a stimula formarea de nișă pre-metastatică în locurile îndepărtate [ 141 ]. Mediul condiționat, derivat din celulele tumorale mamare hipoxice, a raportat că crește infiltrarea celulelor derivate din măduvă osoasă în plămân și crește sarcina metastatică la acest loc [ 142 ]. Studiile viitoare ar trebui să se concentreze pe elucidarea mecanismelor care contribuie la formarea de nișe pre-metastatice ca răspuns la intervențiile chirurgicale la locul tumorii primare.

Prevenirea efectelor nedorite ale tumorilor care promovează intervențiile chirurgicale

Dovezi extensive demonstrează intervențiile terapeutice și diagnostice invazive cu o stimulare a progresiei tumorale. Acest lucru nu implică, totuși, faptul că protocoalele actuale de gestionare a cancerului ar trebui abandonate, deoarece în cele mai multe cazuri ele permit tratarea sau extinderea duratei de viață a pacienților, care altfel nu ar fi posibilă. În schimb, cunoașterea tot mai mare a mecanismelor celulare și moleculare care stau la baza acestui fenomen oferă o posibilitate terapeutică de a preveni aceste efecte adverse, făcând intervențiile clinice și mai benefice pentru pacient. Au fost propuse mai multe strategii de prevenire (figura 2 ).

Fig. 2

Procedura chirurgicală asupra progresiei celulelor tumorale și strategiilor de răspândire și prevenire metastatică. Supresia imună provocată de traumă chirurgicală, inflamația acută, eliberarea factorilor proangiogenici și ruptura arhitecturii tumorale contribuie la proliferarea celulelor tumorale, migrația, EMT; eliberarea și supraviețuirea în circulație;adeziunea la peretele endotelial și extravazarea; evadarea supravegherii imune și comutatorul angiogenic. Mai multe abordări terapeutice prezintă un potențial beneficiu pentru a preveni aceste efecte nedorite: modulatori imuni și neuroendocrin, mediatori ai rezoluției acute a inflamației și tratamente antiangiogene. IL-2 interleukină 2, IFNainterferon alfa, TNFa factor de necroză tumorală alfa, macrofage MFA , celule T de reglementare Treg , celule supresoare derivate din mieloid MDSC , killer natural NK , ciclooxigenază COX- 2, chemokină CxCL2 ) ligand 2, ligand 3 de chemokină CCL3 (motiv C-C) 3, interleukină IL-1 , factor de creștere endotelial vascular VEGF , tranziție mezenchimică epithelială EMT , celule tumorale circulante CTC , HPA hipotalamo-pituitar-suprarenale

Deoarece modificările imune joacă un rol principal în chirurgia indusă de progresia tumorală, au fost propuse modulatoare imunomodulatoare perioperatorii pentru a suprima efectele nedorite ale intervențiilor chirurgicale.

De exemplu, tratamentul cu IL-2 înainte de intervenția chirurgicală a demonstrat că contracarează imunosupresia indusă de chirurgie și extinde supraviețuirea pacienților cu cancer colorectal [ 143 , 144 ]. Alți modulatori, cum ar fi factorul de stimulare a coloniilor de macrofage granulocitare, IFN-α și TNF-a au îmbunătățit și funcțiile imunitare postoperatorii [ 130 , 145 , 146 ]. Deși tratamentele IL-2 și IFN-α au arătat efecte secundare severe, unele studii recente au arătat că programele de administrare pe termen scurt și strategiile de administrare a medicamentelor nu produc decât efecte secundare ușoare, ceea ce sugerează că utilizarea acestor terapii trebuie investigată în continuare pentru a evalua potențialul lor de a preveni progresia chirurgicală indusă de chirurgie [ 147 , 148 ]. 

O altă strategie prospectivă care vizează stimularea răspunsului imun adaptiv împotriva celulelor tumorale rămase constă în utilizarea vaccinurilor celulare dendritice postoperatorii (DCV) [ 149 , 150 ]. În ultimii ani, optimizarea DCV în scopuri terapeutice a reînnoit interesul față de această abordare, iar numărul testelor clinice care testează DCV este în prezent în creștere [ 151].

O abordare alternativă este utilizarea factorilor care ar rezolva inflamația acută declanșată de procedurile chirurgicale [ 152 ]. Tratamentul perioperator cu dexametazona, un medicament puternic antiinflamator, a demonstrat că previne migrarea și proliferarea celulelor tumorale induse de biopsie prin reducerea recrutării monocitelor la locul leziunii și reducerea creșterii tumorilor biopsiate la pacienții cu glioblastom multifocal [ 4 ]. Alți mediatori ai rezoluției inflamării, cum ar fi Resolvin D1, Lipoxin A4 [ 153 ] și 15-Epi-lipoxin A4 [ 154 ] reprezintă un potențial terapeutic datorită capacității lor de atenuare a inflamației sistemice.

Stresul indus prin intervenție chirurgicală declanșează activarea axei hipotalamo-pituitar-suprarenale care modulează răspunsul sistemului imunitar prin intermediul factorilor neuroendocrine [ 110 , 111 ]. Studiile preclinice au arătat că blocarea perioperatorie a factorilor neuroendocrine de către inhibitorii COX-2 și β-blocanții poate preveni supresia imună și scăderea creșterii tumorale locale induse de chirurgie și progresia metastazelor155 , 156 ].Această noțiune a fost susținută de date clinice recente care prezintă nu numai utilizarea sigură a acestor tratamente la pacienți, dar și eficacitatea lor de a inhiba liganzii inflamatori (IL-6, proteina C reactivă), păstrarea nivelurilor de citokine care amplifică anti – activitatea tumorală prin NK și celulele T citotoxice (IL-12, IFN-y), diminuează infiltrarea tumorală cu monocite pro-inflamatorii și abrogă activitatea celulelor T CD4 supresive imune [ 157 , 158 ]. Foarte important, în tratamentul tumorilor excizate, tratamentul preoperator a demonstrat suprimarea căilor moleculare legate de progresia metastatică [ 157 ]. Deși impactul acestor tratamente asupra rezultatelor clinice pe termen lung după operație trebuie evaluat, beneficiul potențial al acestei abordări este susținut de studii care demonstrează asocierea între utilizarea inhibitorilor COX-2 și beta-blocantelor cu supraviețuire fără progresie la pacienții cu cancer mamar [ 159 , 160 ].

Inhibarea creșterii tumorale cu tratamente preoperatorii [ 161 , 162 ] sau direct postoperatorii [ 163 ] chimioterapice sau antiangiogene [ 164 ] au fost studiate anterior și, deși în unele cazuri aceste terapii au demonstrat că îmbunătățesc supraviețuirea pe termen lung [ 165 ] controversat. Acest lucru se datorează nu numai altor studii în care chimioterapia nu a prezentat niciun beneficiu [ 166 ], ci și pentru că, în unele cazuri, se pare că provoacă efecte nedorite, asemănătoare traumelor chirurgicale, care pot contribui la progresia și răspândirea tumorii [ 167 ]. Mai mult decât atât, efectele secundare adverse ale chimioterapiei, cum ar fi un răspuns inflamator puternic și vindecarea letală a rănilor, constituie o provocare suplimentară pentru utilizarea lor largă în clinică.

Concluzii finale

Dovezile clinice și preclinice indică faptul că atât biopsiile, cât și rezecțiile tumorale pot avea multiple efecte care stimulează progresia tumorii, răspândirea metastatică și extinderea. Cu toate acestea, având în vedere varietatea procedurilor chirurgicale, tipurile de tumori și etapele întâlnite în practica clinică, concluziile trase din aceste studii nu pot fi generalizate. De exemplu, în tumorile în stadiu incipient, procedurile chirurgicale nu pot avea niciun impact asupra progresiei tumorale, deoarece celulele tumorale încă nu dispun de compoziția genetică necesară pentru a dobândi trăsături maligne atunci când este indus un micro-mediu pro-inflamator [ 61 ].

Mai mult, beneficiul acestor proceduri chirurgicale pentru diagnosticarea adecvată și supraviețuirea prelungită este incontestabilă și depășește potențialele efecte negative, susținând întreruperea lor. În schimb, descoperirile descrise arată importanța studiilor viitoare adresate pentru a elucida mecanismele celulare și moleculare din spatele acestor procese. Acest lucru va permite dezvoltarea de noi abordări pentru a atenua efectele nedorite la nivel local și sistemic ale intervențiilor chirurgicale și pentru a îmbunătăți și mai mult beneficiile clinice ale acestor proceduri.

notițe

Recunoasteri

Această lucrare a fost susținută financiar de către Consiliul European de Cercetare Grant CANCER-RECURRENCE 648804 (către JVR), programul CancerGenomics.nl (organizația Olanda pentru Cercetare Științifică) (către JVR), Fundația Doctorul Josef Steiner (către JVR) și Orizontul Uniunii Europene 2020 în cadrul acordului de finanțare Marie Sklodowska-Curie nr. 642866 (către JVR).

Metastaze clinice și experimentale

, Vol. 35, Issue 4 , pp. 319-331 | Citește ca

  • Maria Alieva 
  • Jacco van Rheenen
  • Marike LD Broekman
Acces deschis

Lucrare de cercetare

Referințe

  1. 1.
    McCutcheon BA și colab., (2016) Predictori ai infecției site-ului chirurgical după craniotomie pentru neoplasme intracraniene: o analiză a datelor colectate prospectiv în baza de date a Programului Național de Îmbunătățire a Calității Chirurgilor Colegiului American de Chirurgi. World Neurosurg 88: 350-358.https://doi.org/10.1016/j.wneu.2015.12.068PubMed Google Scholar
  2. 2.
    Cote DJ, Dubois HM, Karhade AV, Smith TR (2016) Tromboembolism venos la pacientii supusi craniotomiei pentru tumori cerebrale: o analiza la nivel national a Statelor Unite.Seminul Thromb Hemost 42: 870-876. https://doi.org/10.1055/s-0036-1592306PubMed Google Scholar
  3. 3.
    Expeditorii JT și alții (2018) Tromboembolism venos și hemoragie intracraniană după craniotomie pentru tumori cerebrale primare maligne: o analiză a Programului Național de Îmbunătățire a Calității Chirurgicale. J Neurooncol 136: 135-145.https://doi.org/10.1007/s11060-017-2631-5PubMed Google Scholar
  4. 4.
    Alieva M et al (2017) Prevenirea inflamației inhibă modificările mediate de biopsie în comportamentul celulelor tumorale. Sci Rep 7: 7529. https://doi.org/10.1038/s41598-017-07660-4PubMed PubMedCentral Google Scholar
  5. 5.
    Tagliabue E și colab. (2003) Rolul HER2 în proliferarea carcinomului mamar indus de răni. Lancet 362: 527-533. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(03)14112-8Google Scholar PubMed
  6. 6.
    Al-Sahaf O, Wang JH, Browne TJ, Cotter TG, Redmond HP (2010) Leziunile chirurgicale sporesc exprimarea genelor care mediaza metastaza cancerului mamar la plămâni. Ann Surg 252: 1037-1043. https://doi.org/10.1097/SLA.0b013e3181efc635Google Scholar PubMed
  7. 7.
    Bogden AE, Moreau JP, Eden PA (1997) Răspunsul proliferativ al tumorilor umane și animale la ranirea chirurgicală a țesuturilor normale: debutul, durata și inhibiția. Br J Cancer 75: 1021-1027PubMed PubMedCentral Google Scholar
  8. 8.
    Estowie SH, Nieweg OE, Kroon BB (2004) Incidenta mare a metastazelor in tranzit dupa biopsia nodului santinel la pacientii cu melanom. Br J Surg 91: 1370-1371.https://doi.org/10.1002/bjs.4692Google Scholar PubMed
  9. 9.
    Hansen NM, Ye X, Grube BJ, Giuliano AE (2004) Manipularea tumorii mamare primare și incidența metastazelor nodului santinel din cancerul de sân invaziv. Arch Surg 139: 634-639. https://doi.org/10.1001/archsurg.139.6.634 ( discuție 639-640 )PubMed Google Scholar
  10. 10.
    Hobson J et al (2013) Inflamația acută indusă de biopsia tumorilor mamare de șoarece promovează dezvoltarea metastazelor. Breast Cancer Res Treat 139: 391-401.https://doi.org/10.1007/s10549-013-2575-1Google Scholar PubMed PubMedCentral
  11. 11.
    Lange PH, Hekmat K, Bosl G, Kennedy BJ, Fraley EE (1980) Creșterea accelerată a cancerului testicular după intervenția chirurgicală cytoreductivă. Cancer 45: 1498-1506Google Scholar PubMed
  12. 12.
    Peeters CF, de Waal RM, Wobbes T, Westphal JR, Ruers TJ (2006) Extracția metastazelor hepatice umane după rezecția tumorii colorectale primare: o schimbare în balanța dintre apoptoză și proliferare. Int J Cancer 119: 1249-1253. https://doi.org/10.1002/ijc.21928PubMed Google Scholar
  13. 13.
    Stroncek JD, Reichert WM (2008) Prezentare generală a vindecării rănilor în diferite tipuri de țesuturi. In: Reichert WM (ed) Implanturi neuronale indwelling: strategii de lupta cu mediul in vivo. Taylor & Francis, Boca RatonGoogle Scholar
  14. 14.
    Sakurai M, Okamura J, Seki K, Kuroda C (1983) Implantarea tractului acului a carcinomului hepatocelular după biopsia hepatică percutană. Am J Surg Pathol 7: 191-195PubMed Google Scholar
  15. 15.
    Lundstedt C, Stridbeck H, Andersson R, Tranberg KG, Andren-Sandberg A (1991) Semănarea tumorilor care au apărut după efectuarea biopsiei cu ac de malignitate abdominală. Acta Radiol 32: 518-520PubMed Google Scholar
  16. 16.
    Shyamala K, Girish HC, Murgod S (2014) Risc de însămânțare a celulelor tumorale prin biopsie și citologie de aspirație. J Int Soc Soc Prev Community Dent 4: 5-11.https://doi.org/10.4103/2231-0762.129446PubMed PubMedCentral Google Scholar
  17. 17.
    Diaz LK, Wiley EL, Venta LA (1999) Sunt celulele maligne deplasate de biopsia de mărime a acului cu amprentă mare a sânului? AJR Am J Roentgenol 173: 1303-1313.https://doi.org/10.2214/ajr.173.5.10541110PubMed Google Scholar
  18. 18.
    Pierallini A et al (1999) Metastasis de-a lungul traiectoriei bioptice stereotactice în glioblastomul multiform. Acta Neurochir (Wien) 141: 1011-1012Google Scholar
  19. 19.
    Steinmetz MP, Barnett GH, Kim BS, Chidel MA, Suh JH (2001) Semănarea metastatică a tractului bioptic stereotactic în glioblastomul multiform: raport de caz și revizuirea literaturii. J Neurooncol 55: 167-171PubMed Google Scholar
  20. 20.
    Karlsson B, Ericson K, Kihlstrom L, Grane P (1997) Semănarea tumorilor după biopsia stereotactică a metastazelor cerebrale. Raportul a două cazuri. J. Neurosurg 87: 327-330.https://doi.org/10.3171/jns.1997.87.2.0327PubMed Google Scholar
  21. 21.
    Pinggera D et al (2017) Semănarea gravă a tumorilor după biopsia brainstemului și tratamentul acesteia – un raport de caz și o revizuire a literaturii. Acta Neurochir (Wien) 159: 751-754. https://doi.org/10.1007/s00701-017-3102-7Google Scholar
  22. 22.
    Silva MA și colab., (2008) Semănarea șirului de urină după biopsia leziunilor hepatice în diagnosticul cancerului hepatocelular: o revizuire sistematică și o meta-analiză. Gut 57: 1592-1596. https://doi.org/10.1136/gut.2008.149062PubMed Google Scholar
  23. 23.
    Karwowski JK, Nowels KW, McDougall IR, Weigel RJ (2002) Inserția pe calea acului a carcinomului papilar tiroidian de la biopsia fină de aspirație a acului. Un raport de caz.Acta Cytol 46: 591-595. https://doi.org/10.1159/000326884PubMed Google Scholar
  24. 24.
    Warshaw AL (1991) Implicații ale citologiei peritoneale pentru stadializarea cancerului pancreatic timpuriu. Am J Surg 161: 26-29 ( discuție 29-30 )PubMed Google Scholar
  25. 25.
    Leach SD și colab. (1995) Semnificația citologiei peritoneale la pacienții cu adenocarcinom potențial resectibil al capului pancreatic. Chirurgie 118: 472-478Google Scholar PubMed
  26. 26.
    Chang KJ (1995) Aspirația endoscopică ghidată cu ultrasunete a acului în diagnosticul și stadializarea tumorilor pancreatice. Gastrointest Endosc Clin. Am 5: 723-734PubMed Google Scholar
  27. 27.
    Wilkinson MJ și colab. (2015) Biopsia percutană de bază a acului în sarcoame retroperitoneale nu influențează recurența locală sau supraviețuirea globală. Ann Surg Oncol 22: 853-858. https://doi.org/10.1245/s10434-014-4059-xGoogle Scholar PubMed
  28. 28.
    Hwang SY și colaboratorii (2016) Siguranța și acuratețea biopsiei de bază în sarcoame retroperitoneale. Asia Pac J Clin Oncol 12: e174-178. https://doi.org/10.1111/ajco.12125Google Scholar
  29. 29.
    Berger-Richardson D, înghițit CJ (2017) Semănarea tractului acului după biopsia percutană a sarcomului: considerente de risc / beneficiu. Cancer 123: 560-567.https://doi.org/10.1002/cncr.30370Google Scholar PubMed
  30. 30.
    Michalopoulos NV și colab. (2008) Semănarea tractului de ace după biopsia de sân asistată în vid. Acta Radiol 49: 267-270. https://doi.org/10.1080/02841850701775030PubMed Google Scholar
  31. 31.
    Fernandes Cabral DT, Zenonos GA, Fernandez-Miranda JC, Wang EW, Gardner PA (2017) Semănarea iatrogenică a chordomului de bază al craniului după o intervenție endoscopică endonazală. J Neurosurg. https://doi.org/10.3171/2017.6.JNS17111Google Scholar
  32. 32.
    Farias JA, Laryea J, Gokden N, Kamel MH (2016) Semănarea peritoneală după rezecția incompletă a tumorii stromale epiteliale mixte a rinichiului: primul raport de caz. Urol Ann 8: 114-117. https://doi.org/10.4103/0974-7796.171493PubMed PubMedCentral Google Scholar
  33. 33.
    Ahn JH et al (2012) Riscul pentru însămânțarea leptomeningeală după rezecție pentru metastaze cerebrale: implicarea localizării tumorii cu modul de rezecție. J. Neurosurg. 116: 984-993. https://doi.org/10.3171/2012.1.JNS111560PubMed Google Scholar
  34. 34.
    Ma R et al (2018) Risc de carcinomatoză leptomeningeală la pacienții cu metastaze cerebrale tratați cu radiochirurgie stereotactică. J Neurooncol 136: 395-401.https://doi.org/10.1007/s11060-017-2666-7PubMed Google Scholar
  35. 35.
    Lee SD și colaboratorii (2013) Laparoscopic versus intervenția chirurgicală deschisă pentru cancerul rectal în stadiul I: rezultate oncologice pe termen lung. World J Surg 37: 646-651. https://doi.org/10.1007/s00268-012-1846-zPubMed Google Scholar
  36. 36.
    Tsivian A, Sidi AA (2003) Metastaze la nivelul locului în chirurgia laparoscopică urologică.J Urol 169: 1213-1218. https://doi.org/10.1097/01.ju.0000035910.75480.4bPubMed Google Scholar
  37. 37.
    Vergote I, Marquette S, Amant F, Berteloot P, Neven P (2005) Metastaze la nivelul locului după laparoscopie deschisă: un studiu efectuat la 173 de pacienți cu carcinom ovarian avansat. Int J Gynecol Cancer 15: 776-779. https://doi.org/10.1111/j.1525-1438.2005.00135.xGoogle Scholar PubMed
  38. 38.
    Peng Y și colab. (2017) Inhibarea diseminării peritoneale a cancerului de colon prin insuflare de CO2 hipertermic: o nouă abordare pentru a preveni răspândirea tumorilor intraperitoneale. PLoS ONE 12: e0172097. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0172097PubMed PubMedCentral Google Scholar
  39. 39.
    Peng Y et al (2009) CO 2 încălzit și umidificat previne hipotermia, leziunile peritoneale și aderențele intraabdominale în timpul insuficiențelor laparoscopice prelungite. J Surg Res 151: 40-47. https://doi.org/10.1016/j.jss.2008.03.039PubMed Google Scholar
  40. 40.
    Rosario MT et al (2006) Are CO 2 pneumoperitoneum modifica ultra-structurarea mezoteliului? J Surg Res 133: 84-88. https://doi.org/10.1016/j.jss.2005.09.032PubMed Google Scholar
  41. 41.
    van den Tol PM și colab. (1998) Reducerea traumatismului peritoneal prin folosirea tifonului non-chirurgical conduce la metastaze mai mici de implantare a celulelor tumorale vărsate. Ann Surg 227: 242-248PubMed PubMedCentral Google Scholar
  42. 42.
    Mathew G și colab. (1996) Metastaze de rănire după o intervenție chirurgicală laparoscopică și deschisă pentru cancer abdominal la un model de șobolan. Br J Surg 83: 1087-1090PubMed Google Scholar
  43. 43.
    Mutter D et al (1999) Creșterea creșterii tumorale și răspândirea după laparoscopie vs. laparotomie: influența manipulării tumorii la un model de șobolan. Surg Endosc 13: 365-370PubMed Google Scholar
  44. 44.
    Iwamura M et al (2004) Reapariția locului de retenție a carcinomului renal în urma nefrectomiei retroperitoneoscopice radiculare cu extracție manuală fără utilizarea sacului de prindere sau a protecției ranilor. J. Urol 171: 1234-1235.https://doi.org/10.1097/01.ju.0000110611.55559.f3Google Scholar PubMed
  45. 45.
    Carpinteri S et al (2015) Tumorigenesisul peritoneal și inflamația sunt ameliorate de insuficiența umidificată-caldă a dioxidului de carbon în șoarece. Ann Surg Oncol 22 (Suppl 3): 1540-1547. https://doi.org/10.1245/s10434-015-4508-1Google Scholar PubMedCentral
  46. 46.
    Lee SW, Gleason NR, Bessler M, Whelan RL (2000) Ratele de recidivă a tumorii la nivelul locului de întoarcere la un model murin de splenectomie laparoscopică au scăzut odată cu creșterea experienței. Surg Endosc 14: 805-811PubMed Google Scholar
  47. 47.
    Quail DF, Joyce JA (2013) Reglementarea microenvironmentală a progresiei tumorale și a metastazelor. Nat Med 19: 1423-1437. https://doi.org/10.1038/nm.3394PubMed PubMedCentral Google Scholar
  48. 48.
    Kitamura T, Qian BZ, Pollard JW (2015) Promovarea celulelor imune de metastaze. Nat Rev Immunol 15: 73-86. https://doi.org/10.1038/nri3789PubMed PubMedCentral Google Scholar
  49. 49.
    Mathenge EG și colab., (2014) Biopsia cu ace de bază a tumorilor de cancer mamar mărește metastazele la distanță într-un model de șoarece. Neoplasia 16: 950-960.https://doi.org/10.1016/j.neo.2014.09.004PubMed PubMedCentral Google Scholar
  50. 50.
    Predina J et al (2013) Modificările microclimatului local tumoral la cancerele recurente pot explica eșecul vaccinurilor după intervenția chirurgicală. Proc Natl Acad Sci SUA 110: E415-E424. https://doi.org/10.1073/pnas.1211850110PubMed Google Scholar
  51. 51.
    Weber M et al (2015) Polarizarea macrofagului se modifică în intervalul dintre biopsia diagnosticului și rezecția tumorală în carcinoamele cu celule scuamoase orale – un studiu imunohistochimic. Br J Cancer 113: 510-519. https://doi.org/10.1038/bjc.2015.212Google Scholar PubMed PubMedCentral
  52. 52.
    Luna-More S, Florez P, Ayala A, Diaz F, Santos A (1997) Mucinele neutre și acide și cristaloidele eozinofile și argirofilice în carcinom și hiperplazia adenomatoasă atipică a prostatei. Pathol Res Pract 193: 291-298. https://doi.org/10.1016/S0344-0338(97)80006-4PubMed Google Scholar
  53. 53.
    Ishibashi S et al (2006) Eozinofilia țesutului asociat tumorii în carcinomul cu celule scuamoase esofagiene umane. Anticancer Res 26: 1419-1424PubMed Google Scholar
  54. 54.
    da Silva JM et al (2014) Depleția eozinofilă protejează șoarecii din carcinomul cu celule scuamoase din limba, indus de 4-nitrochinolin-1-oxid. Histol Histopathol 29: 387-396.https://doi.org/10.14670/HH-29.387Google Scholar PubMed
  55. 55.
    von Wasielewski R et al (2000) Eozinofilia țesuturilor se corelează puternic cu prognosticul slab în boala Hodgkin scleroza nodulară, permițând factori prognostici cunoscuți. Blood 95: 1207-1213Google Scholar
  56. 56.
    Szalayova G et al (2016) Biopsiile cancerului de sân uman induc recrutarea eozinofilelor și sporesc proliferarea celulelor canceroase adiacente. Breast Cancer Res tratați 157: 461-474. https://doi.org/10.1007/s10549-016-3839-3PubMed PubMedCentral Google Scholar
  57. 57.
    Eming SA, Krieg T, Davidson JM (2007) Inflamația în repararea rănilor: mecanisme moleculare și celulare. J Investig Dermatol 127: 514-525.https://doi.org/10.1038/sj.jid.5700701PubMed Google Scholar
  58. 58.
    Abramovitch R, Marikovski M, Meir G, Neeman M (1999) Stimularea creșterii tumorale prin factori de creștere derivați din răni. Br J Cancer 79: 1392-1398.https://doi.org/10.1038/sj.bjc.6690223Google Scholar PubMed PubMedCentral
  59. 59.
    Hofer SO, Shrayer D, Reichner JS, Hoekstra HJ, Wanebo HJ (1998) Progresia tumorii indusa de rana: un rol probabil in recurenta dupa rezectia tumorii. Arch Surg 133: 383-389PubMed Google Scholar
  60. 60.
    Okolie O și alții (2016) Astrocitele reactive potențează agresivitatea tumorală într-un model de rezecție și recurență a gliomului murin. Neuro Oncol 18: 1622-1633.https://doi.org/10.1093/neuonc/now117Google Scholar PubMed PubMedCentral
  61. 61.
    Chen X și colab. (2015) Intervalul de timp al chirurgiei și subtipul molecular pot influența modificarea Ki67 după biopsia cu ac de bază la pacienții cu cancer de sân. BMC Cancer 15: 822. https://doi.org/10.1186/s12885-015-1853-1Google Scholar PubMed PubMedCentral
  62. 62.
    Wu FP, Hoekman K, Meijer S, Cuesta MA (2003) Nivelurile de VEGF și endostatin în lichidul și plasma plasmei după operația mamară. Angiogeneza 6: 255-257.https://doi.org/10.1023/B:AGEN.0000029410.32264.b0Google Scholar PubMed
  63. 63.
    Hormbrey E, Han C, Roberts A, McGrouther DA, Harris AL (2003) Relația factorului de creștere endotelială vasculară (VEGF) după intervenția chirurgicală a cancerului de sân la VEGF circulant și angiogeneză. Clin Cancer Res 9: 4332-4339PubMed Google Scholar
  64. 64.
    Barbero S et al (2003) Factorul derivat din celulele stromale 1alpha stimulează creșterea celulară a glioblastomului prin activarea atât a kinazelor 1/2 controlate de semnal extracelular, cât și a Akt. Cancer Res 63: 1969-1974PubMed Google Scholar
  65. 65.
    O’Brien ER, Howarth C, Sibson NR (2013) Rolul astrocitelor în tumorile SNC: modele preclinice și abordări imagistice noi. Frontul Cell Neurosci 7:40.https://doi.org/10.3389/fncel.2013.00040PubMed PubMedCentral Google Scholar
  66. 66.
    Weil S și alții (2017) Microtuburile tumorale transmit rezistență la leziunile chirurgicale și chimioterapia în glioame. Neuro Oncol 19: 1316-1326.https://doi.org/10.1093/neuonc/nox070Google Scholar PubMed
  67. 67.
    Friedl P, Wolf K (2003) Invazia și migrația celulelor tumorale: mecanisme de diversitate și evadare. Nat Rev Cancer 3: 362-374. https://doi.org/10.1038/nrc1075PubMed Google Scholar
  68. 68.
    Condeelis J, Pollard JW (2006) Macrofage: parteneri obligați pentru migrarea celulelor tumorale, invazie și metastaze. Cell 124: 263-266.https://doi.org/10.1016/j.cell.2006.01.007Google Scholar PubMed
  69. 69.
    Beerling E și colaboratorii (2016) Plasticitatea dintre stările epiteliale și cele mezenchimale face ca legăturile dintre celulele stem să crească capacitatea de a crește metastazele. Cell Rep. 14: 2281-2288. https://doi.org/10.1016/j.celrep.2016.02.034Google Scholar PubMed PubMedCentral
  70. 70.
    Parsa AT et al (2005) Semnificația prognostică a diseminării intracraniene a glioblastomului multiform la adulți. J Neurosurg 102: 622-628.https://doi.org/10.3171/jns.2005.102.4.0622PubMed Google Scholar
  71. 71.
    Wijnenga MMJ și colab. (2017) Are rezecția precoce a gliomului cu grad scăzut de îmbunătățire a supraviețuirii? O perspectivă clinică. J Neurooncol 133: 137-146.https://doi.org/10.1007/s11060-017-2418-8Google Scholar PubMed PubMedCentral
  72. 72.
    Hoelzinger DB, Demuth T, Berens ME (2007) Factorii autocrin care susțin invazia gliomului și biologia paracrină în micromediul creierului. J Natl Cancer Inst. 99: 1583-1593. https://doi.org/10.1093/jnci/djm187Google Scholar PubMed
  73. 73.
    Liu L și alții (2010) Astrocyte elevated gene-1 reglează matricea metaloproteinazei-9 și induce invazia gliomului uman. Cancer Res 70: 3750-3759. https://doi.org/10.1158/0008-5472.CAN-09-3838PubMed Google Scholar
  74. 74.
    Le DM et al (2003) Exploatarea astrocitelor de către celulele gliomului pentru a facilita invazivitatea: un mecanism care implică metaloproteinaza matrice-2 și cascada de plasminogen activator-plasmină de tip urokinază. J Neurosci 23: 4034-4043Google Scholar PubMed
  75. 75.
    Alieva M, Ritsma L, Giedt RJ, Weissleder R, van Rheenen J (2014) Ferestre de imagistică pentru imagistică intravitală pe termen lung: generală și informații tehnice. Intravital 3: e29917. https://doi.org/10.4161/intv.29917PubMed PubMedCentral Google Scholar
  76. 76.
    Kessenbrock K, Plaks V, Werb Z (2010) Metalloproteinaze matrice: regulatori ai micromediului tumoral. Cell 141: 52-67. https://doi.org/10.1016/j.cell.2010.03.015PubMed PubMedCentral Google Scholar
  77. 77.
    Hagemann T et al (2004) Invazivitatea intensificată a liniilor celulare de cancer de sân la co-cultivarea cu macrofage se datorează modificării superioare a matricei metaloproteazelor TNF-alfa. Carcinogeneza 25: 1543-1549.https://doi.org/10.1093/carcin/bgh146Google Scholar PubMed
  78. 78.
    Du R et al (2008) HIF1alpha induce recrutarea celulelor modulare vasculare derivate din măduva osoasă pentru a regla angiogeneza tumorală și invazia. Cancer Cell 13: 206-220.https://doi.org/10.1016/j.ccr.2008.01.034Google Scholar PubMed PubMedCentral
  79. 79.
    Massage J (2008) TGFbeta în cancer. Cell 134: 215-230.https://doi.org/10.1016/j.cell.2008.07.001PubMed PubMedCentral Google Scholar
  80. 80.
    Wyckoff J et al (2004) O buclă paracrină între celulele tumorale și macrofage este necesară pentru migrarea celulelor tumorale în tumorile mamare. Cancer Res 64: 7022-7029. https://doi.org/10.1158/0008-5472.CAN-04-1449PubMed Google Scholar
  81. 81.
    O’Sullivan C, Lewis CE, Harris AL, McGee JO (1993) Secreția factorului de creștere epidermal prin macrofage asociate cu carcinomul de sân. Lancet 342: 148-149PubMed Google Scholar
  82. 82.
    Lewis C, Murdoch C (2005) Răspunsuri macrophage la hipoxie: implicații pentru progresia tumorii și terapii anti-cancer. Am J Pathol 167: 627-635.https://doi.org/10.1016/S0002-9440(10)62038-XGoogle Scholar PubMed PubMedCentral
  83. 83.
    Osswald M et al (2015) Celulele tumorale ale creierului interconectează într-o rețea funcțională și rezistentă. Natura 528: 93-98. https://doi.org/10.1038/nature16071PubMed Google Scholar
  84. 84.
    Steeg PS (2016) Metastaze vizate. Nat Rev Cancer 16: 201-218.https://doi.org/10.1038/nrc.2016.25PubMed Google Scholar
  85. 85.
    Cristofanilli M et al (2004) Circuite celule tumorale, progresia bolii și supraviețuirea în cancerul mamar metastatic. N Engl J Med 351: 781-791.https://doi.org/10.1056/NEJMoa040766PubMed Google Scholar
  86. 86.
    Pantel K, Brakenhoff RH, Brandt B (2008) Detecția, relevanța clinică și proprietățile biologice specifice ale diseminării celulelor tumorale. Nat Rev Cancer 8: 329-340.https://doi.org/10.1038/nrc2375PubMed Google Scholar
  87. 87.
    Kusukawa J et al (2000) Diseminarea celulelor canceroase în circulație are loc prin biopsia incizională a carcinomului cu celule scuamoase orale. J Oral Pathol Med 29: 303-307Google Scholar PubMed
  88. 88.
    Hu XC, Chow LW (2000) Aspirația fină a acului poate să scadă celulele sânilor în sângele periferic determinat prin RT-PCR. Oncology 59: 217-222.https://doi.org/10.1159/000012164PubMed Google Scholar
  89. 89.
    Louha M et al (1999) Rezecția hepatică și biopsia hepatică a acului determină diseminarea hematogenă a celulelor hepatice. Hepatology 29: 879-882.https://doi.org/10.1002/hep.510290348PubMed Google Scholar
  90. 90.
    Yamaguchi K, Takagi Y, Aoki S, Futamura M, Saji S (2000) Detectarea semnificativă a celulelor canceroase circulante în sânge prin reacția în lanț revers transcriptază-polimerază în timpul rezecției cancerului colorectal. Ann Surg 232: 58-65PubMed PubMedCentral Google Scholar
  91. 91.
    Papavasiliou P, Fisher T, Kuhn J, Nemunaitis J, Lamont J (2010) Celulele tumorale circulante la pacienții supuși unei intervenții chirurgicale pentru metastaze hepatice din cancerul colorectal. Proc (Bayl Univ Med Cent) 23: 11-14Google Scholar
  92. 92.
    Pesta M, Fichtl J, Kulda V, Topolcan O, Treska V (2013) Monitorizarea celulelor tumorale circulante la pacienții supuși unei intervenții chirurgicale pentru metastaze hepatice de cancer colorectal. Anticancer Res 33: 2239-2243PubMed Google Scholar
  93. 93.
    Juratli MA et al (2015) Monitorizarea pe termen lung a fluctuațiilor celulelor tumorale circulante în timpul intervențiilor medicale. PLoS ONE 10: e0137613.https://doi.org/10.1371/journal.pone.0137613PubMed PubMedCentral Google Scholar
  94. 94.
    Juratli MA și colaboratorii (2014) Monitorizarea în timp real a eliberării celulelor tumorale circulante în timpul manipulării tumorii utilizând citometria fluxului fotoacostic și fluorescent in vivo. Neck Head 36: 1207-1215. https://doi.org/10.1002/hed.23439PubMed Google Scholar
  95. 95.
    Sandri MT și alții (2010) Modificări în detectarea celulelor tumorale circulante la pacienții cu cancer mamar localizat înainte și după intervenția chirurgicală. Ann Surg Oncol 17: 1539-1545. https://doi.org/10.1245/s10434-010-0918-2Google Scholar PubMed
  96. 96.
    van Dalum G și alții (2015) Circulă celulele tumorale înainte și în timpul urmăririi după o intervenție chirurgicală a cancerului de sân. Int J Oncol 46: 407-413.https://doi.org/10.3892/ijo.2014.2694PubMed Google Scholar
  97. 97.
    Markar SR și colab. (2016) Semnificația marcajului rezecției incomplete microscopic după esofagiectomie pentru cancerul esofagian. Ann Surg 263: 712-718.https://doi.org/10.1097/SLA.0000000000001325PubMed Google Scholar
  98. 98.
    Rickles AS și alții (2015) Rata ridicată a marjelor de rezecție circumferențială pozitivă după intervenția chirurgicală împotriva cancerului rectal: o chemare la acțiune. Ann Surg 262: 891-898. https://doi.org/10.1097/SLA.0000000000001391PubMed PubMedCentral Google Scholar
  99. 99.
    Marchegiani G et al (2015) Modele de recurență după rezecția IPMN: cine, când și cum?Ann Surg 262: 1108-1114. https://doi.org/10.1097/SLA.0000000000001008PubMed Google Scholar
  100. 100.
    Bockhorn M, Jain RK, Munn LL (2007) Mecanisme active împotriva pasivelor în metastaze: celulele canceroase se crawlează în vase sau sunt împinse? Lancet Oncol 8: 444-448. https://doi.org/10.1016/S1470-2045(07)70140-7PubMed PubMedCentral Google Scholar
  101. 101.
    Harney AS și alții (2015) Imagistica în timp real evidențiază permeabilitatea vasculară tranzitorie locală și intravasierea celulelor tumorale stimulată de VEGFA derivat din TIE2hi macrofage. Cancer Discov 5: 932-943. https://doi.org/10.1158/2159-8290.CD-15-0012PubMed PubMedCentral Google Scholar
  102. 102.
    Angele MK, Chaudry IH (2005) Traumă chirurgicală și imunosupresie: patofiziologie și abordări potențiale imunomodulatoare. Langenbecks Arch Surg 390: 333-341.https://doi.org/10.1007/s00423-005-0557-4Google Scholar PubMed
  103. 103.
    Ni Choileain N, Redmond HP (2006) Răspunsul celular la chirurgie. Arch Surg 141: 1132-1140. https://doi.org/10.1001/archsurg.141.11.1132PubMed Google Scholar
  104. 104.
    Lin E, Calvano SE, Lowry SF (2000) Citokine inflamatorii și răspuns celular în chirurgie.Chirurgia 127: 117-126. https://doi.org/10.1067/msy.2000.101584PubMed Google Scholar
  105. 105.
    Hogan BV, Peter MB, Shenoy HG, Horgan K, Hughes TA (2011) Chirurgie indusă de imunosupresie. Chirurg 9: 38-43. https://doi.org/10.1016/j.surge.2010.07.011PubMed Google Scholar
  106. 106.
    Riccardi C, Santoni A, Barlozzari T, Puccetti P, Herberman RB (1980) Reactivitatea naturală in vivo a șoarecilor împotriva celulelor tumorale. Int J Cancer 25: 475-486PubMed Google Scholar
  107. 107.
    Rushfeldt C, Sveinbjornsson B, Seljelid R, Smedsrod B (1999) Evenimentele timpurii ale formării metastazelor hepatice la șoareci: rolul celulelor Kupffer și NK în apărarea naturală și interferon-gamma-stimulată. J Surg Res 82: 209-215.https://doi.org/10.1006/jsre.1998.5532PubMed Google Scholar
  108. 108.
    Heuff G et al (1993) Creșterea crescută a tumorii în ficatul de șobolan după eliminarea selectivă a celulelor Kupffer. Cancer Immunol Immunother 37: 125-130PubMed Google Scholar
  109. 109.
    Bayon LG și colaboratorii (1996) Rolul celulelor Kupffer în stoparea celulelor tumorale circulante și controlul creșterii metastatice în ficat. Hepatology 23: 1224-1231.https://doi.org/10.1002/hep.510230542PubMed Google Scholar
  110. 110.
    Chrousos GP (1995) Axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală și inflamația mediată imun. N Engl J Med 332: 1351-1362. https://doi.org/10.1056/NEJM199505183322008PubMed Google Scholar
  111. 111.
    Kimura F, Shimizu H, Yoshidome H, Ohtsuka M, Miyazaki M (2010) Imunosupresia după leziuni chirurgicale și traumatice. Surg Today 40: 793-808.https://doi.org/10.1007/s00595-010-4323-zPubMed Google Scholar
  112. 112.
    Cristaldi M et al (1997) Subpopularea limfocitică se modifică după colecistectomia deschisă și laparoscopică: un studiu prospectiv și comparativ la 38 de pacienți. Surg Laparosc Endosc 7: 255-261PubMed Google Scholar
  113. 113.
    Lennard TW et al (1985) Influența operațiilor chirurgicale asupra componentelor sistemului imunitar uman. Br J Surg 72: 771-776PubMed Google Scholar
  114. 114.
    Brune IB și colab. (1998) Funcția normală a limfocitelor T și monocitelor după o intervenție chirurgicală minim invazivă. Surg Endosc 12: 1020-1024PubMed Google Scholar
  115. 115.
    Sietses C et al (1999) Un studiu randomizat prospectiv al răspunsului imun sistemic după fundaplicarea laparoscopică și convențională Nissen. Chirurgia 126: 5-9.https://doi.org/10.1067/msy.1999.98702PubMed Google Scholar
  116. 116.
    Wu GJ et al (2005) Propofol inhibă în mod specific potențialul membranei mitocondriale, dar nu este complex I NADH dehidrogenază, reducând astfel biosinteza ATP celulară și migrarea macrofagelor. Ann NY Acad Sci 1042: 168-176.https://doi.org/10.1196/annals.1338.019PubMed Google Scholar
  117. 117.
    Chen RM și colaboratorii (2003) Propofol suprimă funcțiile macrofage și modulează potențialul membranei mitocondriale și sinteza celulară de adenozin trifosfat.Anesteziologie 98: 1178-1185PubMed Google Scholar
  118. 118.
    Cook EJ et al (2007) Raportul post-operativ de neutrofile-limfocite prezice complicații după intervenția chirurgicală colorectală. Int J Surg 5: 27-30.https://doi.org/10.1016/j.ijsu.2006.05.013PubMed Google Scholar
  119. 119.
    Tabuchi Y, Shinka S, Ishida H (1989) Efectele anesteziei și chirurgiei asupra numărului și funcției neutrofilelor. J Anest 3: 123-131. https://doi.org/10.1007/s0054090030123PubMed Google Scholar
  120. 120.
    Spiegel A și alții (2016) Neutrofilele suprimă clearance-ul celulelor tumorale mediate de celulele NK intraluminale și sporesc extravazarea celulelor carcinomului diseminat.Cancer Discov 6: 630-649. https://doi.org/10.1158/2159-8290.CD-15-1157PubMed PubMedCentral Google Scholar
  121. 121.
    Brinkmann V et al (2004) Capcanele extracelulare neutrofile ucid bacteriile. Science 303: 1532-1535. https://doi.org/10.1126/science.1092385PubMed Google Scholar
  122. 122.
    Cools-Lartigue J et al (2013) Capcana extracelulară de neutrofile sechestrează celulele tumorale care circulă și promovează metastazele. J Clin Investig.https://doi.org/10.1172/JCI67484PubMed Google Scholar
  123. 123.
    Park J et al (2016) Celulele canceroase induc capcane de ADN extracelular care susțin metastazele. Sci Transl Med 8: 361ra138. https://doi.org/10.1126/scitranslmed.aag1711PubMed PubMedCentral Google Scholar
  124. 124.
    Tohme S et al (2016) Capcane extracelulare neutrofile favorizează dezvoltarea și progresia metastazelor hepatice după stresul chirurgical. Cancer Res 76: 1367-1380.https://doi.org/10.1158/0008-5472.CAN-15-1591PubMed PubMedCentral Google Scholar
  125. 125.
    Sawai H și colab., (2003) Interleukin-1alpha sporește expresia beta (1) integrină a integrinei și capacitatea metastatică a cancerului pancreatic uman. Oncology 65: 167-173.https://doi.org/10.1159/000072343Google Scholar PubMed
  126. 126.
    Mackay F, Loetscher H, Stueber D, Gehr G, Lesslauer W (1993) Adeziunea celulară indusă de factorul de necroză tumorală alfa (TNF-alfa) la celulele endoteliale umane este sub controlul dominant al unui tip de receptor TNF, TNF-R55. J Exp Med 177: 1277-1286PubMed Google Scholar
  127. 127.
    Bates RC, Mercurio AM (2003) Factorul-alfa al necrozei tumorale stimulează tranziția epitelio-mezenchimică a organoidelor colonice umane. Mol Biol Cell 14: 1790-1800.https://doi.org/10.1091/mbc.E02-09-0583PubMed PubMedCentral Google Scholar
  128. 128.
    Voronov E și colab. (2003) IL-1 este necesară pentru invazivitatea tumorală și pentru angiogeneza. Proc Natl Acad Sci SUA 100: 2645-2650.https://doi.org/10.1073/pnas.0437939100PubMed Google Scholar
  129. 129.
    Jing Y și colaboratorii (2011) Factorul-alfa al necrozei tumorale promovează creșterea tumorală prin inducerea factorului de creștere endotelial vascular. Cancer Investig 29: 485-493. https://doi.org/10.3109/07357907.2011.597812Google Scholar
  130. 130.
    Sturm JW et al (2003) Influența TNFA asupra formării metastazelor hepatice într-un model de șoarece sindic. Int J Cancer 107: 11-21. https://doi.org/10.1002/ijc.11320PubMed Google Scholar
  131. 131.
    Yano S și colaboratorii (2003) Interleukina-1beta multifuncțională promovează metastazarea celulelor cancerigene umane la șoarecii SCID prin creșterea expresiei moleculelor legate de adeziune, invazie și angiogeneză. Cancer Sci 94: 244-252PubMed Google Scholar
  132. 132.
    Belizon A et al (2006) Chirurgia abdominală majoră crește nivelurile plasmatice ale factorului de creștere endotelial vascular: se deschide mai mult decât metodele minim invazive. Ann Surg 244: 792-798. https://doi.org/10.1097/01.sla.0000225272.52313.e2Google Scholar PubMed PubMedCentral
  133. 133.
    Shantha Kumara HM et al (2009) Rezecția colorectală, atât deschisă, cât și laparoscopică, la pacienții cu indicații benigne este asociată cu modificări proangiogenice în angiopoietina plasmatică 1 și 2 nivele. Surg Endosc 23: 409-415.https://doi.org/10.1007/s00464-008-0132-5PubMed Google Scholar
  134. 134.
    Oosterling SJ și colaboratorii (2008) Anticorpul anti-beta1 de integrină reduce aderența indusă de intervenție chirurgicală a celulelor carcinomului de colon la suprafețele peritoneale traumatizate. Ann Surg 247: 85-94.https://doi.org/10.1097/SLA.0b013e3181588583PubMed Google Scholar
  135. 135.
    Yung S, Chan TM (2009) Celule intrinseci: celule mezoteliale – jucători centrali în reglarea inflamației și a rezoluției. Perit Dial Int 29 (Suppl 2): ​​S21-S27PubMed Google Scholar
  136. 136.
    Abramovitch R, Marikovski M, Meir G, Neeman M (1998) Stimularea angiogenezei tumorale de către rănile proximale: analiza spațială și temporală prin RMN. Br J Cancer 77: 440-447PubMed PubMedCentral Google Scholar
  137. 137.
    O’Reilly MS și colab. (1997) Endostatin: un inhibitor endogen al angiogenezei și a creșterii tumorii. Celula 88: 277-285PubMed Google Scholar
  138. 138.
    O’Reilly MS și colaboratorii (1994) Angiostatin: un nou inhibitor al angiogenezei care mediază supresia metastazelor printr-un carcinom pulmonar Lewis. Celula 79: 315-328PubMed Google Scholar
  139. 139.
    Holmgren L, O’Reilly MS, Folkman J (1995) Dormancy of micrometastases: proliferarea echilibrată și apoptoza în prezența supresiei angiogenezei. Nat Med 1: 149-153PubMed Google Scholar
  140. 140.
    Lim C et al (2013) Ischemia-reperfuzia hepatică mărește celulele progenitoare derivate din măduva osoasă și creșterea tumorală la un model de șoarece de metastaze hepatice colorectale. J Surg Res 184: 888-897. https://doi.org/10.1016/j.jss.2013.04.069PubMed Google Scholar
  141. 141.
    Govaert KM et al (2014) Hipoxia după intervenția chirurgicală hepatică impune un fenotip de celule stem canceroase agresive asupra celulelor tumorale reziduale. Ann Surg 259: 750-759. https://doi.org/10.1097/SLA.0b013e318295c160Google Scholar PubMed
  142. 142.
    Sceneay J et al (2012) Hipoxia tumorală primară recrutează celulele supresoare CD11b + / Ly6Cmed / Ly6G + și compromite citotoxicitatea celulelor NK în nișa premetastatică.Cancer Res 72: 3906-3911. https://doi.org/10.1158/0008-5472.CAN-11-3873PubMed Google Scholar
  143. 143.
    Brivio F et al (1996) Imunoterapia subcutanată preoperatorie interleukină-2 poate prelungi timpul de supraviețuire la pacienții cu cancer colorectal avansat. Oncology 53: 263-268PubMed Google Scholar
  144. 144.
    Brivio F et al (2002) Efectele imunoterapiei preoperatorii IL-2 asupra modificărilor induse de intervenții chirurgicale în reglarea angiogenică și prevenirea acesteia de creșterea VEGF și declinul IL-12. Hepatogastroenterology 49: 385-387PubMed Google Scholar
  145. 145.
    Oosterling SJ et al (2006) Factorul de stimulare a granulocitelor / macrofagei preoperatorii (GM-CSF) crește numărul celulelor dendritice hepatice și gruparea cu limfocite la pacienții cu cancer colorectal. Immunobiology 211: 641-649.https://doi.org/10.1016/j.imbio.2006.06.010PubMed Google Scholar
  146. 146.
    Kutza J, Gratz I, Afshar M, Murasko DM (1997) Efectele anesteziei generale și ale intervenției chirurgicale asupra activității celulare naturale ucigase bazată pe interferon și interferon uman. Anesth Analg 85: 918-923PubMed Google Scholar
  147. 147.
    Liu G și alții (2012) Modularea eficientă a celulelor T și NK CD4 (+) CD25 (+ ridicate) la pacienții maligne prin combinarea interferonului-alfa și interleukinei-2. Cancer Immunol Immunother 61: 2357-2366. https://doi.org/10.1007/s00262-012-1297-2Google Scholar PubMed PubMedCentral
  148. 148.
    Ladenstein R et al (2011) Studiu de dozare a dozelor pentru utilizarea interleukinei-2 recombinante subcutanate pentru augmentarea numerelor de celule naturale ucigase într-un set ambulatoriu pentru neuroblastomul de stadiu 4 după mega-terapie și reinfuzie autologă de celule stem. J Clin Oncol 29: 441-448.https://doi.org/10.1200/JCO.2009.23.5465PubMed Google Scholar
  149. 149.
    Shimizu K et al (2012) Utilizarea clinică a vaccinului dendritic celular postoperator plus transferul de celule T activate la pacienții cu cholangiocarcinom intrahepatic. J Pancreat hepatobiliar Sci 19: 171-178. https://doi.org/10.1007/s00534-011-0437-yGoogle Scholar PubMed
  150. 150.
    Shimizu K și alții (2014) Vaccinul cu celule dendritice postoperatorii plus transferul activat de celule T îmbunătățește supraviețuirea pacienților cu carcinom hepatocelular invaziv.Hum Vaccin Immunother 10: 970-976PubMed PubMedCentral Google Scholar
  151. 151.
    Aranda F et al (2014) Ceas de studiu: transfer de celule adoptive pentru imunoterapie anticanceroasă. Oncoimunologie 3: e28344. https://doi.org/10.4161/onci.28344PubMed PubMedCentral Google Scholar
  152. 152.
    Cata JP și colab. (2017) Inflamație și inflamație pro-rezoluție după intervenția chirurgicală hepatobiliară. World J Surg Oncol 15: 152. https://doi.org/10.1186/s12957-017-1220-6PubMed PubMedCentral Google Scholar
  153. 153.
    Martin CR și alții (2014) Resolvin D1 și lipoxin A4 îmbunătățesc alveolarizarea și normalizează grosimea pereților septali într-un model murin neonatal de leziuni pulmonare induse de hiperoxie. PLoS ONE 9: e98773.https://doi.org/10.1371/journal.pone.0098773Google Scholar PubMed PubMedCentral
  154. 154.
    Ueda T și alții (2014) Terapia combinată a 15-epi-lipoxin A4 cu antibiotice protejează șoarecii de sepsis indus de Escherichia coli . Crit Care Med 42: e288-e295.https://doi.org/10.1097/CCM.0000000000000162