Arhive etichetă | vasc

Dr. EDUARD ŢOGOREANU – medic chirurg cu competenţe în psiho-oncologie- Cu blândeţe şi optimism, despre CANCER

Dr. EDUARD ŢOGOREANU - Cu blândeţe şi optimism, despre CANCER

„Tratamentele cu extract de vâsc se folosesc de peste 80 de ani în Europa”

O plantă inclusă pe lista medicamentelor compensate

– D-le doctor Ţogoreanu, aveţi o experienţă de 20 de ani în tratamentul natural al cancerelor. Pen­tru un medic chirurg, pare puţin bizar. Ce v-a îm­pins pe acest drum?

– În primul rând, insuficienţa tratamentului chirur­gical. Până acum câţiva ani, se încerca rezolvarea can­cerului pe cale chirurgicală doar prin extirparea tumorii, după care a apărut aşa-numita extirpare cu tendinţă de radicalitate oncologică, ceea ce înseamnă că avansezi şi mai adânc în organism, încercând să scoţi toţi ganglionii limfatici şi ţesuturile adiacente, prin operaţii foarte extinse, care nu întotdeauna dau rezultate bune. Ulterior, s-au impus tratamentele citostatice şi radioterapia. S-a văzut că nici acestea nu sunt chiar atât de eficiente şi s-a trecut la hormono­te­rapie, mai ales pentru cancerul de sân şi cancerul de prostată. În prezent, se combină toate aceste trei tra­tamente cu efecte secundare deosebit de periculoase, iar pacientul intră într-un cerc vicios, din care nu mai poate ieşi. Din păcate, are totodată şi slabe şanse să supravieţuiască! Cunoscând tendinţele naturiste din medicina antropozofică, mi-am zis că ar fi bine să le explorez, să văd ce alte soluţii oferă. Iar oferta era deo­sebit de generoasă, fiindcă această ramură medi­cală pune accent pe recuperarea psihologică şi psiho­afectivă a pacientului, pe kinetoterapie, pe balneo­fizioterapie (masaje, băi etc.) şi, mai ales, pe intro­ducerea în terapie a extractului de vâsc, al cărui efect a fost reconsiderat de întreaga lume medicală.

– Unde v-aţi perfecţionat în această metodă?

– Am avut posibilitatea să urmez un curs în El­veţia, la Clinica Arlesheim de lângă Basel, unde am studiat medicina antropozofică a lui Rudolf Steiner. Mi-am aprofundat apoi experienţa în Austria, la cli­nica în care s-a administrat bolnavilor de cancer medicamentul Isorel, realizat din vâsc, pentru studiile clinice.

– Ce rezultate are extractul de vâsc în trata­mentul cancerului?

– Tratamentele cu extract de vâsc se folosesc de peste 80 de ani în Europa, fiind iniţiate pe baza stu­diilor făcute în Elveţia, la Arlesheim şi Lukas Klinik, unde sunt laboratoarele de cercetare. Au fost realizate câteva produse consacrate: iniţial Iscador, la care s-a adăugat Isoren, apoi Viscum-Abnoba, iar la urmă, Helixor. S-au făcut studii aprofundate de imunologie şi numeroase studii clinice, în marile centre medicale din Germania, Austria şi Elveţia. Extractul de vâsc a fost atât de bine primit, încât a fost inclus pe lista me­dicamentelor compensate din Germania, Austria şi Danemarca. Studiile de laborator şi cercetarea clinică au dovedit că extractul de vâsc are acţiune antican­cerigenă la nivelul membranei celulei canceroase, pe care o împiedică să se dividă; are acţiune de revigo­rare a metabolismului; stimulează regenerarea celula­ră normală şi are efecte asupra celulei nervoase (este singurul care poate să pătrundă prin bariera hemato-encefalică şi să ajungă la nivelul tumorilor cerebrale)! Se pare că nu toate citostaticele – vorbim de chimio­terapicele clasice – pot să facă acest lucru, dar, totuşi, se administrează. Totodată, vâscul are efect antiin­flamator şi antialgic în peste 50% din cazuri.
Este mare lucru să introduci un produs medica­mentos de origine vegetală în sistemul de sănătate publică, prin reţeaua de sanatorii particulare sau de stat! Cert este că toate studiile medicale au confirmat acţiunea antitumorală a extractului, fiind observate efecte benefice în majoritatea tipurilor de cancer. Extractul de vâsc este folosit ca bază terapeutică şi se administrează injectabil.

În trei luni nu se moare de cancer

La început a fost Isorelul

– Cât durează un tratament cu extract de vâsc? Bol­navul de cancer e speriat, poate că nu are cura­jul să aştepte rezultatele şi începe chimioterapia.

– Oricare tratament naturist, dacă e să-l faci în standarde reale, ar trebui să dureze trei luni. După trei luni, putem interveni cu tratamente alopate. Dar noi am încercat şi timp de o lună să declanşăm procesele normale de vindecare, iar rezultatele au fost accep­tabile.

– Speriaţi de confruntarea cu cancerul, bolnavii nu ştiu în ce direcţie să o ia. Oare ar fi mai bine să amâne tratamentul oncologic pentru a apela mai întâi la un tratament naturist? Ce înseamnă trei luni în evoluţia unui cancer? E o perioadă fatală?
– Bună întrebare, mai ales pentru bolnavii care se confruntă cu această afec­ţiune! Ar fi momentul să ne ocu­păm şi de „legendele” cancerului. Am colegi cu o foarte bună pregătire pro­fesională, care se uită scurt la bolnav şi îi spun: „Domnule, mai ai un an şi ju­mătate de trăit!”. Este normal ca aceste cuvinte să creeze o pre­destinare. Am discutat cu pacienţi puşi în astfel de situaţii: „Chiar aţi crezut în aceste… preziceri?”, i-am întrebat. „Am crezut”, mi-au răspuns, „sunt oameni cu ex­pe­ri­enţă”. Dar nicio expe­rienţă din lume nu poate să-ţi spună cât mai ai de trăit. Mă mai întreabă şi pe mine câte-un pacient: „Domnule doc­tor, mai apuc şi eu nunta fiicei mele, în august?”. Mă şi pufneşte râsul… „Măi fra­te, eu nu ştiu dacă mai ajung îna­poi acasă, la Câmpina, şi tu mă întrebi de tine? De unde să ştiu eu cât mai ai de trăit?” Practic, din această cauză, noi putem să ratăm terapia. Când vine omul la tine şi-i spui că mai are de trăit un an şi jumătate, i-ai înfipt un cuţit în spate, de care precis moare. Ei, cam asta fac medicii… La Facultatea de Medicină, din fericire, nu s-a introdus „divinaţia”! Şi atunci, ce înseamnă trei luni în evo­luţia cancerului? Nu ştiu ce înseamnă exact, dar ştiu precis că nu mori de cancer în timpul acesta!
Noi, medicii, abordăm greşit cancerul. Când pu­nem diagnosticul, există un fel de precipitare; trans­formăm deodată o boală cronică într-o boală acută. Însă cancerul este o boală cronică, iar o lună sau două nu înseamnă mare lucru în evoluţia ei! „Dacă nu intervenim rapid, pierdem momentul terapeutic!”, spun unii medici. Cu alte cuvinte, dacă nu te operăm şi nu faci chimioterapie, mori! Dar nu este chiar aşa… De multe ori, noi descoperim o tumoră întâmplător, în urma unor simptome sau a unor circumstanţe, după ce boala a avansat 4-5 ani, fără să deranjeze pacientul (se cunosc cazuri de tumori foarte mari, care au avan­sat treptat, în timp). La confirmarea diagnosticului, toată lumea intră în panică: aoleu, cancer! Atunci se produc erorile, fiindcă vin din lipsa unor protocoale medicale precise. La noi nu există comisii oncologice compuse din mai mulţi specialişti, care să analizeze fiecare caz în parte şi să stabilească dacă se impune intervenţia chirurgicală de urgenţă sau este nevoie doar de terapie. Lipsa unei astfel de comisii creează o anarhie terapeutică şi o precipitare în abordare. Mi se pare normal ca bolnavii să urmeze şi alternativa naturistă, în care poate cred mai mult decât în cea chimică, fiindcă foloseşte tratamente mai blânde şi fără efecte secundare. În plus, include şi psiho-on­cologia, cu specialişti care se ocupă de medierea psihoafectivă a pacientului de cancer şi a familiei lui, care încear­că să-l calmeze şi să-i redea optimis­mul, pentru a atenua precipitarea crea­tă de lumea medicală.

Glucoza în exces stimulează cancerul

Viscum – Abnoba

– Să revenim la tratamentul cu extract de vâsc. Trebuie însoţit de o dietă alimentară adecvată?

– Practic, în tratamentul pe care-l aplicăm nu există restricţii alimentare, decât sub o singură formă: reducerea cantităţii de glucoză. Tot ceea ce în­seamnă dulce trebuie să fie procurat din alte tipuri de alimente, mai puţin glucoza administrată ca atare. Cer­cetătorii sunt unanim de acord: glucoza stimulează dezvoltarea celulelor cance­roa­se – nu carnea, nu pro­teinele animale, nu alte idei haotice, care s-au vehiculat până acum. Un mare nutri­ţionist a spus că nu calitatea alimentelor are importanţă, ci cantitatea lor. Sigur, dacă am poftă de salam, pot să mă­nânc o feliuţă. Dar dacă mă apuc să mănânc tot salamul, e clar că substanţele nocive din compoziţie mă vor afecta. Este permis absolut orice, dar în can­tităţi pe care organismul le poate accepta.

– În ce tipuri de cancer aţi avut cele mai bune rezultate?

– Dacă tratamentul cu extract de vâsc precede tratamentul citostatic, atunci majoritatea tipurilor de cancer (mai puţin cancerul de cap de pancreas) răspund favorabil, fapt ce coincide cu rezultatele studiilor făcute de medici în cadrul universităţilor din Viena, Basel, Zürich şi München.

– Aceste rezultate se pot evidenţia prin analize medicale?

– Nu neapărat prin analize de sânge, ci prin starea clinică a pacientului şi prin analize imagistice (eco­grafii, radiografii, CT, RMN), care atestă că tumora sau metastazele se reduc. În terapiile naturiste, ana­lizele de laborator nu sunt edificatoare, deci nu ne pot ghida tratamentul. Ştim că ficatul, de exemplu, deşi funcţionează doar la 20% din capacitate, poate să dea rezultate normale din analiză. Nu mai vorbim de alte organe, unde analizele pot fi bune, dar pacientul e într-o stare precară, sau de aberaţiile pe care le dau markerii tumorali – un pacient cu marker tumoral 3000 se poate simţi mult mai bine decât unul cu marker tumoral normal, chiar dacă este într-o fază avansată a cancerului.

– Se spune că s-au descoperit multe leacuri îm­potriva cancerului, care sunt ţinute sub cheie de ma­rii producători de medicamente. Credeţi că este posi­bil acest lucru?

Fiind vorba de aspectul economic al medicinei, care ştim că poate fi foarte bine exploatat, poate că există şi această posibilitate. În plus, studiul substan­ţelor citostatice de origine chimică deschide o cale de cercetare în domeniul genetic, unde se pot folosi sub­stanţe pentru stimulări genetice sau, din contră, pentru represii genetice, ceea ce permite abordarea subiec­tului „tinereţe fără bătrâneţe” (regenerări de organe, de exemplu ) – o zonă extraordinar de bănoasă şi uşor de exploatat. Dar fără probe concrete nu putem să arătăm pe nimeni cu degetul.
La terapiile naturiste, căile nu sunt atât de des­chise; substanţele naturale nu se pot separa în produşi iniţiali, ca să îi poţi exploata. Substanţa naturală trebuie să o iei ca atare. De exemplu, extractul de vâsc a fost şi el separat în diverse componente; unele s-au dovedit a fi toxice, altele s-au dovedit a fi cancerigene şi altele s-au dovedit a fi inerte. În schimb, combinate, toate acţionează sinergic împotriva cancerului şi pen­tru stimularea imunităţii. Extractul de vâsc cu­mulează posibilităţile de regenerare ale organismului. Fiindcă terapia naturistă nu vindecă, ci trezeşte în noi vechi reflexe pe care le pierdem sau sunt atenuate din cauza vieţii haotice la care singuri ne supunem. Văd din ce în ce mai prost, pentru că stau foarte mult la calcu­lator sau la televizor; aud din ce în ce mai prost fiind­că ascult muzică la căşti.

Peste tot în lume, medicii se întorc la remediile naturale împotriva cancerului, de unde deduc că tratamentul oncologic clasic nu prea mai dă rezul­tate. În România, pacienţii sunt îndrumaţi să încea­pă tratamentul oncologic imediat după diagnos­ticare…

– Bolnavii trebuie să intre în reţeaua medicală clasică, fiindcă aceasta asigură suportul social: acce­sul la medicaţie şi terapii gratuite, accesul la concedii medicale plătite, accesul la spitalizări gratuite. Aşa­dar, primul pas este spitalul. Cunosc multe cazuri în care, încercând să meargă pe calea naturistă, pacienţii au fost refuzaţi ulterior de spitale sau de medicii care acordau concedii medicale pentru simplul motiv că nu urmaseră calea clasică şi nu existau dovezi că pacientul ar fi acceptat tratamentul, în felul acesta urmând să beneficieze de valenţele sociale ale unui asemenea tratament. Altfel spus, „Nu-ţi dau concediu medical, dacă nu faci tratament cu citostatice, pentru că nu-l pot justifica”.
Apoi, fără asistenţă medicală de specialitate nu poţi să ştii dacă eşti bolnav sau nu. Iar diagnosticarea cancerului e destul de laborioasă: există un protocol de explorări – biopsie, confirmare bioptică, confir­ma­re imunohistochimică şi analize imagistice care arată gradul de dezvoltare al tumorii, complicaţiile ei, posi­bilitatea abordării chirurgicale, radioterapeutice etc.

Stresul cronic poate duce la cancer

Dr. EDUARD ŢOGOREANU - Cu blândeţe şi optimism, despre CANCER

– Până în ce fază a cancerului se mai pot aplica tratamente naturale?

– Trebuie să se ştie că terapiile naturale luptă efec­tiv cu cancerul, ajutând organismul bolnav să funcţio­neze normal şi să-şi refacă mecanismele imunitare. Prin prisma experienţei medicale pe care o am, con­sider că bolnavul de cancer trebuie ajutat permanent, atât timp cât este în viaţă, fiindcă niciodată nu se ştie ce va urma. Nu de puţine ori s-au întâmplat şi „mi­nuni” – cazuri de vindecări inexplicabile din punct de vedere medical. Nu trebuie să uităm că este foarte importantă şi calitatea vieţii pacientului: somn adec­vat, poftă de mâncare, capacitatea de a se îngriji singur, capacitatea de efort, capacitatea de co­municare cu persoanele din jur – aspecte foarte importante, chiar dacă teoretic el nu are mari şanse de supravieţuire. Dacă i se poate prelungi viaţa cu câteva luni sau chiar ani, dacă poate fi scăpat de dureri sau de operaţii mu­ti­lante, este mare lucru! Pentru a atinge această ţintă, noi folosim şi alte ramuri ale medicinei com­ple­mentare. Am reuşit să punem la punct o combi­naţie de plante (vâsc, ardei iute şi o specie de trandafir de dulceaţă din medicina arabă) pentru creşterea imunităţii. Alături de ele, pu­tem in­clude o serie de suplimente alimentare: pen­tru uşurarea digestiei administrăm oligoele­mente, vitamina E, vitamina A+D, iar pentru susţinerea hepatică – suplimente cu rol antiin­flamator, ca Licorice(lemn dulce) root, pentru că ne intere­sează să uşurăm cât mai mult efortul organis­mului, ca să poată lupta eficient cu boala.
Nu trebuie să ignorăm nici celelalte terapii complementare care ar putea să ajute: presopunctura, kinetoterapia, fizioterapia, masajul, mişcarea. Există statistici care arată că la cei care practică sporturi de sală sau în aer liber (jogging, ciclism, fotbal, chiar şi pescuit sportiv), cazurile de cancer sunt mult mai re­duse. Sportul, în general, şi mişcarea în aer liber fac mult bine, mai ales prin decomprimarea mentală. Se ştie că stresul cronic poate cauza boli grave, inclusiv cancerul! De exemplu, ideea că sunt şomer şi nu reuşesc să-mi găsesc un nou serviciu, apăsarea unui împrumut bancar, do­rinţa de a avea mai mult etc. Vorbim aici de stresul cronic, nu de stres în sine, care de fapt e po­zitiv şi necesar orga­nis­mului.

– Care este costul unui tratament cu ex­tract de vâsc?

– Preţul variază în funcţie de fabrica pro­ducătoare. În general, costurile sunt generate în euro, deci pot exista mici fluctuaţii cauzate de cursul valutar. Pre­ţurile de farmacie pot să varieze între 280 şi 350 de lei pentru o cu­tie cu opt fiole de ex­tract pu­rificat de vâsc. În func­ţie de concentraţie, a­ces­­tea pot ajunge între cinci săptămâni şi două luni de tratament. Fiind un medicament injectabil, trebuie să mai punem la soco­teală şi costurile auxiliare: seringa, asistenta care face injecţia etc. Chiar dacă extractul de vâsc e vândut mai ieftin la noi, totuşi este destul de scump pentru pa­cienţi.

„Optimismul şi starea psihică pozitivă sunt fantastice în tratamentul cancerului”

– Cât de mult contează optimismul şi încrederea în sine pentru un bolnav de cancer?

– Extraordinar de mult! Contează mai ales cum îţi aperi singur pielea, când ai o asemenea boală. Con­tează cum abordezi boala, modul în care familia şi cei din jurul tău te privesc – ca pe un luptător sau ca pe un mort. Optimismul şi starea psihică pozitivă sunt fantastice în tratamentul cancerului. Fac mai mult bine decât cel mai eficient tratament citostatic, aş putea spune. Atunci când îţi pierzi speranţa, capitulezi în faţa bolii. Iar resemnarea duce la moarte – asta ştiu sigur!

„Nu se moare de cancer!”

Vâscul – o armă eficientă împotriva cancerului

– Ce mesaj aveţi pen­tru bolnavii de cancer?

– Am să le spun cu mare sinceritate: de cancer mori doar stupid. Mori mai degrabă călcat de o ma­şină pe trecerea de pietoni, decât de boala asta. Fiindcă este o boală cronică (asta trebuie să ne intre foarte bine în cap!), ce devine acută din cauza tera­piilor greşit folosite, a terapiilor folosite în exces, a medicilor sau terapeuţilor din sistemul naturist care prescriu de dragul de a prescrie, a familiei, care de multe ori tabără pe pacient ca să-l facă bine, dar nu ştie cu ce, şi în ultimul rând, a pacientului care, săra­cul, e încolţit din toate părţile şi, având acest diag­nostic fatidic, se consideră deja mort, îşi trage cear­şaful pe cap şi o ia uşor către cimitir… Nu se moare de cancer! Dacă facem o statistică reală, circa 80% din­tre pacienţi mor de altceva, nu de cancer. Mor de inimă, de accidente vasculare cerebrale, mor în urma complicaţiilor operaţiilor extinse la care au fost su­puşi. În plus, 8% din cancere se vindecă de la sine, fără niciun tratament, deci nu se poate prezice limita de supravieţuire a unui bolnav. Am auzit de cazul unei femei cu cancer de ovar cu metastaze peritoneale (prac­tic, reprezintă ultima fază!) care a trăit fără pro­bleme încă un an şi jumătate, dar a murit de ocluzie intestinală, din cauza primelor operaţii – s-a produs o bridă şi n-a ajuns în vreme la spital. O doamnă cu melanom ocular, la un moment dat, a venit la control. Era preocupată de faptul că voia să se recăsătorească şi n-o lăsa fiica sa – melanomul nici nu mai conta! Avea şi ea vreo trei-patru ani de la diagnostic… Sunt multe cazuri ciudate, în care există un predeterminism statistic ce nu se confirmă. Am văzut cazuri în care supravieţuirea a depăşit aşteptările medicale.

preluat dupa formulaas

Terapia cu vâsc în osteosarcom

Efectul terapiei adjuvante cu vâsc în comparație cu etoposida orală asupra supraviețuirii fără boală a pacienților cu osteosarcom după a doua recidivă – un studiu prospectiv randomizat

Longhi și colab. 2009, 2014 [ 153 , 154 ]

Acestea sunt două publicații ale unui studiu care a fost publicat sub diferite aspecte în diferite reviste științifice.

Pacienți și metodologie

Într-un studiu prospectiv, randomizat, deschis, pacienții cu osteosarcom care au suferit o intervenție chirurgicală după a doua recidivă și au fost clasificați ca lipsiți de boală au primit fie terapie cu vâsc cu Viscum album fermentatum Pini (Iscador P), fie etoposid. Pacienții din grupul cu etoposidă au primit etoposidă orală în doză de 50 mg/m 2 zilnic timp de 21 de zile, urmată de o pauză de 1 săptămână timp de 6 luni, iar pacienții din grupul Viscum au primit preparatul de vâsc subcutanat de trei ori pe săptămână pe o perioadă de 1 an. . Studiul a fost finalizat la începutul lunii iulie 2011 din cauza recrutării insuficiente.

Criteriul țintă principal a fost timpul de supraviețuire fără boală (DFS) după douăsprezece luni, care trebuia comparat cu un grup de pacienți istoric (DFS: 20 de luni). Obiectivele secundare au fost calitatea vieții și siguranța medicamentelor.

rezultate

Din cei 20 de pacienți incluși în studiu, 9 au fost randomizați în grupul viscum și 11 în grupul cu etoposide. În iulie 2013, mediana DFS a fost de 39 de luni în grupul cu terapie cu vâsc și de 4 luni în grupul cu etoposidă. În ceea ce privește evaluarea calității vieții, tendința pentru terapia Viscum a fost și ea pozitivă; acest lucru a fost evident în special în scara globală a calității vieții și în scalele funcționale „funcție fizică” și „funcție socială”. Pacienții din grupul Viscum au dezvoltat, de asemenea, mai puține efecte secundare decât pacienții din grupul cu etoposidă, ceea ce s-a reflectat în mai puțină oboseală, durere, dificultăți de respirație și griji financiare în EORTC QLQ-C30. O îmbunătățire similară cu etoposid a putut fi găsită doar în „funcția socială”.Pe de altă parte, simptomele asociate cu „greață/vărsături” și „durere” s-au agravat.

Concluzie

Terapia cu extracte de vâsc a crescut supraviețuirea fără boală la pacienții cu osteosarcom care au dezvoltat o a doua recidivă și a îmbunătățit calitatea vieții. În ciuda numărului mic de pacienți, rezultatele sunt semnificative datorită diferenței lor mari față de grupul de control.

Etoposidă orală versus Viscum album fermentatum pini ca terapie de întreținere la pacienții cu osteosarcom cu remisie chirurgicală completă după a doua recidivă – urmărire pe termen lung a unui studiu randomizat

Longhi și colab. 2020 [ 287 ]

Pacienți și Metode

În osteosarcomul recurent, rata de supraviețuire la 5 ani după a doua recurență (PRDFS) este mai mică de 20%. În iunie 2007, a început un studiu randomizat care compară etoposida orală cu Viscum album fermentatum Pini (Iscador P) ca terapie de întreținere la pacienții cu osteosarcom metastatic după îndepărtarea chirurgicală completă după a doua recidivă. Obiectivul principal a fost rata PRDFS după 12 luni (vezi mai sus).

Această publicație este rezultatele unei urmăriri pe termen lung la 12 ani de la începerea studiului și a unei durate medii de urmărire de 106 luni la 19 pacienți tratați (10 pacienți din grupul cu etoposidă, 9 pacienți *din interiorul grupul Viscum) sau o durată de 83 de luni ținând cont de analiza intenție de tratare (ITT) la 20 de pacienți randomizați (vezi mai sus).

rezultate

La 30 iunie 2019, cu o urmărire mediană (ITT) de 83 de luni, a fost observată o PRDFS mediană de 106 luni în grupul Viscum cu 5 din 9 pacienți care nu au recidivat niciodată. În comparație, PRDFS mediană a fost de numai 7 luni în grupul cu etoposidă, toți pacienții recidivând (rația de risc HR 0,287, IC 95%: 0,076-0,884, p=0,03). Modelul prezice astfel rate de supraviețuire globală pe 10 ani de 64% în viscum și 33% în grupul cu etoposide.

Concluzie

La 12 ani de la începerea studiului, pacienții din Viscumarm au continuat să prezinte un PRDFS semnificativ mai lung în comparație cu pacienții cărora li s-a administrat etoposidă pe cale orală, ceea ce este asociat cu o tendință către un avantaj în supraviețuirea globală. Cu toate acestea, numărul de pacienți tratați a fost prea mic pentru a trage concluzii semnificative

Terapia cu vâsc în melanomul malign

Sunt disponibile diferite rapoarte de caz pentru acest tip de tumoare .

Influența terapiei pe termen lung cu vâsc asupra timpului de supraviețuire și a capacității de autoreglare a pacienților cu melanom malign – studii de cohortă prospective, controlate într-un design de perechi potrivite

Grossarth-Maticek și Ziegler 2007 [ 119 ]

Pacienți și metodologie

Aceste studii de cohortă prospective, controlate, într-un design de perechi potrivite, au fost efectuate ca parte a unui studiu epidemiologic extins pe termen lung cu 10.226 de pacienți cu tumori și au examinat diverși factori cu privire la evoluția cancerului. Terapia cu extracte de vâsc a fost unul dintre factori, deoarece 1.668 de pacienți au raportat că au folosit extracte de vâsc.

Influența terapiei cu vâsc asupra autoreglării psihosomatice și a timpului de supraviețuire a fost analizată separat în funcție de entitatea tumorală. Comparabilitatea celor două grupuri de terapie (cu și fără terapie cu vâsc) pentru entitatea tumorală respectivă a fost posibilă prin formarea de „perechi potrivite”.

În cele două studii controlate disponibile, planificate prospectiv și efectuate, pacienții cu melanom malign fără recidive, fără metastaze ganglionare dovedite sau metastaze la distanță au fost comparați în funcție de factorii de prognostic menționați și examinați pe termen lung în ceea ce privește supraviețuirea globală, progresia tumorii și psihosomatice. autoreglare.

Toți pacienții studiului au primit terapie convențională adecvată situației lor, inclusiv – dacă este necesar și adecvat – intervenții chirurgicale, chimioterapie, radioterapie și imunoterapie. 

Pentru cele 22 de perechi din studiul randomizat, doar pacienții cu melanom fără terapie cu vâsc (și fără nicio altă terapie de stimulare a imunității) au fost recrutați și potriviți; pentru cele 32 de cupluri din studiul non-randomizat, pacienții cu melanom tratați cu preparatul de vâsc Iscador în plus față de terapia convențională au fost comparați cu cei tratați numai convențional.

rezultate

În ceea ce privește supraviețuirea globală, nu a existat nicio diferență semnificativă între grupurile de vâsc și de control în niciunul dintre studii. 

Evaluarea globală a progresiei tumorii a arătat un beneficiu semnificativ pentru grupul de terapie cu vâsc, cu un hazard ratio (HR) de 0,49 în studiul randomizat și 0,72 în studiul nerandomizat pentru ambele studii. 

În studiul randomizat, autoreglarea psihosomatică ca măsură de adaptare autonomă a bolii s-a îmbunătățit semnificativ în grupul de terapie cu vâsc, comparativ cu grupul de control, după 12 luni (p = 0,0048).

Concluzie                  

În aceste studii, s-a constatat că terapia cu vâsc are un efect semnificativ clinic relevant în ceea ce privește progresia tumorii (încetinirea progresiei tumorii) și o îmbunătățire a autoreglării psihosomatice la pacienții cu melanom malign.

Tratament complementar pe termen lung cu terapie cu vâsc la pacienții cu melanom malign primar cu risc intermediar până la înalt – un studiu de cohortă epidemiologic, multicentric, comparativ

Augustine și colab. 2005 [ 138 ]

Pacienți și metodologie

Acest studiu de cohortă multicentric, controlat, epidemiologic, retrospectiv, cu un design de grup paralel, desfășurat în conformitate cu liniile directoare ale „Bună practică epidemiologică” (GEP), a examinat eficacitatea terapeutică și siguranța terapiei pe termen lung cu vâsc în comparație cu cele netratate, doar observat („așteptare vigilentă”) grup de control Pacienți cu melanom malign AJCC/UICC stadii II și III cu risc intermediar până la înalt în timpul urmăririi tumorale postoperatorii.

Un total de 686 de pacienți din diverse centre din Germania și Elveția au participat la studiu, dintre care 329 de pacienți au fost în grupul de vâsc și 357 în grupul de control. Durata mediană de urmărire/urmărire a fost de 81 de luni în grupul de studiu și de 52 de luni în grupul de control. Durata medie a terapiei cu medicamentul experimental Iscador (în principal Iscador P), administrat de două până la trei ori pe săptămână timp de cel puțin șase luni, a fost de aproximativ 30 de luni.

Supraviețuirea globală ajustată a fost aleasă ca criteriu țintă primar pentru eficacitate, în timp ce criteriile țintă secundare se refereau la supraviețuirea dependentă de tumoră și riscul ajustat de a dezvolta metastaze cerebrale.

Criteriul țintă pentru siguranță a fost numărul de pacienți cu efecte secundare documentate în urma terapiei cu vâsc.

rezultate

Raportul de risc ajustat (HR, risc relativ) de deces din orice cauză în timpul terapiei și perioadei de urmărire a fost semnificativ mai mic în grupul cu vâsc decât în ​​grupul cu terapie de control. Au existat, de asemenea, rezultate comparabile pentru supraviețuirea legată de tumoră. Aici HR în grupul de terapie cu vâsc a fost chiar de 0,41 (p = 0,002), ceea ce corespunde unei reduceri relative a riscului de 59 la sută. 

Incidența metastazelor, în special a metastazelor cerebrale, pulmonare și ganglionare, a fost, de asemenea, semnificativ mai mică în grupul verum decât în ​​grupul de control.

În grupul de terapie cu vâsc, 11 pacienți (3,3%) au prezentat reacții adverse la medicament (RAM) legate de terapie, care au fost nespecifice și doar ușoare până la moderate. În cele mai multe cazuri, reacțiile s-au rezolvat spontan în decurs de o săptămână. Într-un caz, tratamentul a fost întrerupt prematur din cauza durerilor de cap „moderate” și a oboselii. Reacții adverse grave nu au apărut.

Reacții locale la locul injectării au fost observate la 42 de pacienți (12,8%). Principalele simptome au fost eritem, edem, mâncărime sau durere locală. Reacțiile adverse locale au fost predominant ușoare până la moderate (gradul 1-2 OMS/CTC) și s-au rezolvat spontan în majoritatea cazurilor. În 5 cazuri, terapia cu vâsc a fost întreruptă prematur din cauza reacțiilor locale.

Concluzie

Tratamentul de susținere pe termen lung postoperator cu extract de vâsc la pacienții cu melanom malign primar, cu risc intermediar până la ridicat de UICC/AJCC stadiile II până la III, a arătat un avantaj semnificativ de supraviețuire în comparație cu un grup de control din aceeași cohortă fără terapie suplimentară cu vâsc.

O întârziere a metastazelor a fost observată și în grupul de terapie cu vâsc.

Eficacitatea și siguranța terapiei cu interferon-alfa, interferon-gamma sau vâsc la pacienții cu melanom cu risc ridicat care au suferit anterior intervenții chirurgicale – un studiu randomizat de fază III EORTC

Kleeberg şi colab. 2004 [ 117 ]

Pacienți și metodologie

Organizația Europeană pentru Cercetare și Tratamentul Cancerului (EORTC) a efectuat un studiu prospectiv, randomizat de fază III privind tratamentul adjuvant al pacienților cu melanom după rezecția tumorilor primare nefavorabile din punct de vedere prognostic (stadiul II, grosime Breslow > 3 mm) sau după rezecția curativă a limfei regionale metastaze ganglionare (stadiul III) efectuate. Obiectivul a fost de a evalua eficacitatea și siguranța interferon-alfa 2b (rIFN-α2b) recombinant în doză mică sau interferon gamma recombinant (rIFN-γ) administrat subcutanat la două zile timp de 12 luni sau până la progresia tumorii, comparativ cu un martor netratat. grup. 

Grupul de lucru pentru oncologie internă al Societății Germane de Cancer a adăugat terapia cu vâsc cu Iscador M ca al patrulea braț la acest studiu EORTC, care a fost injectat subcutanat o dată la două zile în doze crescătoare, cu o pauză de șapte zile după 14 injecții. Ca și în grupurile cu interferon, perioada de aplicare a fost de maximum douăsprezece luni. 

În cele din urmă, au fost efectuate două studii: un studiu cu trei brațe fără terapie cu vâsc și un studiu cu patru brațe cu terapie cu vâsc. Studiul cu patru brațe a fost deja publicat într-o formă scurtă înainte de a fi publicat efectiv [ 152 ]. 830 de pacienți din 45 de instituții din 13 țări au fost randomizați, 423 în studiul cu trei brațe și 407 în studiul cu patru brațe. Urmărirea mediană a fost de 8,2 ani.

Pentru evaluare, cele două studii au fost parțial compensate unul față de celălalt, parțial evaluate separat, astfel încât grupul de control al studiului cu patru brațe a fost utilizat în cele din urmă pentru ambele studii.

rezultate

Nici pacienții tratați cu interferon, nici cei tratați cu Iscador nu au prezentat o diferență semnificativă față de controlul în ceea ce privește supraviețuirea fără boală sau globală. 

Rezultatele pentru intervalul fără boală pentru pacienții din grupul de terapie cu vâsc au avut tendința de a fi ușor sub cele ale grupului de control. Rezultatele calității vieții nu au fost publicate. 

Cinci pacienți (4,9%) au întrerupt terapia cu vâsc din cauza efectelor secundare. Efectele secundare care au apărut aici nu pot fi găsite în publicație, întrucât nu s-a făcut distincție între diferitele terapii în acest sens.

Pierderea poftei de mâncare, stare generală de rău, stare depresivă, febră și reacții locale la locul injectării au apărut sub terapie cu rIFN-α2b, rIFN-γ și vâsc. Nu a existat toxicitate pentru organe.

Concluzie

În acest studiu, nu a fost demonstrat niciun avantaj al terapiei cu vâsc în ceea ce privește timpul de supraviețuire sau intervalul fără boală pentru o durată maximă a terapiei de douăsprezece luni.

Terapia cu vâsc în carcinomul vezicii urinare

Extract de vâsc la pacienții cu cancer de vezică urinară non-invazivă musculară – rezultatele unui studiu de escaladare a dozei de fază Ib/IIa cu un singur braț

Iron Brown 2016 [ 149 ]

Pacienți și metodologie

În acest studiu, au fost examinate doza maximă tolerabilă, precum și siguranța și eficacitatea instilațiilor intravezicale ale unui extract de vâsc la pacienții cu cancer de vezică urinară non-invaziv muscular. La patru săptămâni după rezecția transuretrală, pacienții din acest studiu de creștere a dozei cu un singur braț au fost tratați cu instilări săptămânale ale extractului de vâsc abnobaVISCUM Fraxini 20 mg pe o perioadă de șase săptămâni.

Rezecția a lăsat o tumoare marker în vezică, care a fost îndepărtată la 12 săptămâni de la începerea instilațiilor – dacă era încă prezentă – sau a fost biopsiat locul tumorii marker anterior pentru a se asigura că toți pacienții la începutul urmăririi- până nu aveau tumori. Pe parcursul urmăririi s-au efectuat un examen clinic, un laborator de siguranță și o cistoscopie la fiecare trei luni.

rezultate

Un total de 36 de pacienți au fost tratați cu doze crescânde de extract de vâsc. Nu a fost găsită nicio toxicitate limitatoare de doză până la o doză de 675 mg extract de plantă.

Pe lângă reacțiile locale, au existat și semne de febră. Toate efectele secundare au fost ușor de gestionat. Nu s-a găsit niciun efect secundar grav a fi legat de tratament.

După douăsprezece săptămâni, a fost atinsă o rată de remisie a tumorii marker de 55,6 la sută (95% CI: 38,1-72,1). Rata de recurență observată după un an a fost de 26,3% (IC 95%: 9,1-51,2) și, prin urmare, este în intervalul pacienților cu un risc comparabil conform ghidului EAU (Asociația Europeană de Urologie).

Concluzie

Acest studiu a arătat că instilarea intravezicală a unui extract de vâsc la pacienții cu cancer de vezică urinară non-invaziv muscular este sigură și bine tolerată. Aceste date promițătoare de eficacitate sunt în prezent evaluate în continuare într-un studiu de fază III.

Extract de vâsc intravezical la pacienții cu cancer de vezică urinară non-invaziv muscular – starea actuală a unui studiu de eficacitate de fază III

Iron Brown 2016 [ 150 ]

Pacienți și metodologie

Pentru a determina siguranța și eficacitatea instilațiilor intravezicale ale unui extract de vâsc după rezecția transuretrală a carcinoamelor vezicii urinare non-invazive musculare, eficacitatea instilațiilor intravezicale de abnobaVISCUM este investigată în acest proces, în curs de desfășurare, randomizat, deschis, controlat activ, prospectiv, multinațional, confirmator. studiul de fază III 900 și mitomicina C (MMC).

În acest scop, sunt incluși și distribuiți pacienții cu carcinom vezical Ta în stadiu complet rezecat, neinvaziv muscular, cu risc mediu conform ghidului EAU (Asociația Europeană de Urologie) și o instilare precoce cu MMC 40 mg. 1:1 pentru cele două grupuri de tratament.

Studiul include o perioadă de tratament de 12 luni și o urmărire de 12 luni. Toți pacienții primesc șase instilații o dată pe săptămână (terapie de inducție) și terapie de întreținere până la sfârșitul primului an. Terapia de întreținere constă dintr-o instilare la fiecare șase săptămâni în brațul de terapie cu vâsc și o instilare de 40 mg la fiecare douăsprezece săptămâni în brațul MMC, adică un total de 13 sau 10 instilații până la sfârșitul primului an.

Examenele de urmărire din al doilea an au loc la fiecare douăsprezece săptămâni. Principalul parametru țintă este timpul până la reapariția tumorii, ținta secundară a studiului este siguranța terapiei abnobaVISCUM 900 în comparație cu monoterapia MMC.

rezultate

Calcularea numărului de cazuri a dus la un număr de cazuri de 546 de pacienți pentru stadiile I și II pentru ambele brațe de studiu. Începând cu 2016, au fost recrutate 32 de centre.

Terapia cu vâsc cu doze mari pentru prevenirea carcinomului vezicii urinare recurente – o serie de cazuri retrospective

de Schoen-Angerer et al. 2015 [ 151 ]

Pacienți și metodologie

În această serie de cazuri retrospective cu 8 pacienți, urma să se investigheze dacă terapia subcutanată cu vâsc în doze mari cu Iscucin Salicis (tăria H) are un efect preventiv asupra recidivei carcinoamelor vezicii urinare.

În acest scop, au fost examinați 7 pacienți cu carcinom vezical neinvaziv muscular și 1 pacient cu carcinom vezical invaziv muscular, dintre care unii au primit și BCG și/sau mitomicină C înainte de terapia cu doze mari de vâsc. Patru pacienți au avut recidive frecvente înainte de tratament, la toți cei 8 pacienți au fost în total 28 (mediană 3,5 recidive per pacient).

rezultate

Perioada mediană de observare fără tumori pentru cei 8 pacienți a fost de 48,5 luni de la începutul terapiei cu doze mari de vâsc. 5 din 8 pacienți au fost liberi de recidive ani de zile datorită terapiei, la 2 pacienți nu a fost posibilă evaluarea și la 1 pacient efectul nu a putut fi atribuit cu certitudine terapiei cu vâsc.

Nu a fost observată progresie tumorală. Tratamentul a fost în general bine tolerat și niciun pacient nu a întrerupt tratamentul din cauza efectelor secundare.

Concluzie

Terapia cu vâsc în doze mari poate preveni recăderile la pacienții individuali cu carcinom al vezicii urinare recurente. Sunt necesare studii prospective pentru a verifica aceste rezultate pentru a determina dacă acest tratament oferă o opțiune suplimentară, care economisește vezica urinară, pentru prevenirea la pacienții cu cancer de vezică urinară non-invazivă musculară cu risc intermediar până la înalt.

Terapia cu vâsc în carcinomul pulmonar

În acest context, ar trebui luate în considerare și rezultatele din capitolul privind cercetarea serviciilor de sănătate . 

Supraviețuirea globală a pacienților cu cancer pulmonar fără celule mici în stadiul IV tratați cu Viscum album L. în plus față de chimioterapie – un studiu observațional, multicentric, real

Schad și colab. 2018 [ 100 ]

Pacienți și metodologie

Datele pentru acest studiu observațional nerandomizat, multicentric, pe 158 de pacienți cu cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) în stadiul IV, confirmat histologic, au fost colectate din registrul clinic al Rețelei de Oncologie (baza de date NO). 

Pentru a determina influența terapiei cu vâsc asupra timpului de supraviețuire, au fost incluse datele de la două grupuri de pacienți, un grup de 108 pacienți primind numai chimioterapie și celălalt grup de 50 de pacienți primind o combinație de chimioterapie și terapie cu vâsc. Au fost evaluați numai pacienții care erau în viață la cel puțin 28 de zile după diagnostic. Vârsta medie a fost de aproximativ 64 de ani; nu au existat diferențe semnificative statistic între cele două grupuri. 

Chimioterapia de primă linie a constat din compuși de platină (73,4%), adesea în combinație cu gemcitabină, pemetrexed, vinorelbină sau etoposid. Pacienții care au primit terapie suplimentară cu vâsc (cu abnobaVISCUM, Helixor, Iscador) au primit-o în cea mai mare parte aplicată sc, uneori și în combinație cu perfuzii (utilizare off-label).

rezultate

Supraviețuirea globală mediană a fost de 17 luni în grupul care a primit terapie suplimentară cu vâsc, comparativ cu 8 luni în grupul care a primit chimioterapie singur. Diferența a fost semnificativă statistic (p=0,007). Rata de supraviețuire de un an a fost de 35,5 la sută în grupul de chimioterapie față de 60,2 la sută în grupul de vâsc adăugat, iar rata de supraviețuire la trei ani a fost de 14,2 față de 25,7 la sută. 

Analiza riscurilor proporționale Cox stratificată multivariată ajustată a arătat că terapia concomitentă cu vâsc a redus semnificativ riscul de deces cu 56% la pacienții cu NSCLC în stadiul IV, comparativ cu chimioterapia în monoterapie (raportul de risc ajustat: 0,44, IC 95% = 0,26-0,74, p = 0,002). În plus, o prelungire a terapiei cu vâsc la ≥ 16 săptămâni a redus semnificativ riscul de deces (p = 0,007).

Concluzie

Rezultatele acestui studiu de date din lumea reală sugerează că pacienții cu NSCLC în stadiul IV care au primit chimioterapie combinată/terapie cu vâsc au o supraviețuire semnificativ mai lungă decât pacienții care au primit chimioterapie în monoterapie. Rezultatele acestor studii de date din lumea reală ar trebui completate cu studii prospective randomizate.

Efectele terapiei aditive cu vâsc asupra calității vieții și efectele secundare legate de chimioterapie la pacienții cu cancer pulmonar avansat fără celule mici – un studiu randomizat de fază II

Bar-Sela et al. 2013 [ 76 ]

Pacienți și metodologie

În acest studiu randomizat de fază II au fost incluși pacienții cu cancer pulmonar cu celule non-mici (NSCLC) inoperabil care au primit terapie cu gemcitabină/carboplatină sau cu premetrexed/carboplatină. Au fost împărțiți în două grupuri prin randomizare 1:1. Un grup de 33 de pacienți a primit, de asemenea, extract de vâsc Iscador Qu, celălalt grup de 39 de pacienți nu a primit nicio terapie concomitentă. Scopul acestui studiu a fost de a examina dacă terapia cu vâsc poate reduce efectele secundare legate de chimioterapie și poate îmbunătăți calitatea vieții.

rezultate

Pacienții din grupul de terapie cu vâsc au avut semnificativ mai puține efecte secundare legate de chimioterapie, ceea ce a însemnat că ar putea fi administrate mult mai multe cicluri de chimioterapie. Timpul fără progresie a fost de 4,8 luni în grupul de control și de 6 luni în grupul de terapie cu vâsc; supraviețuirea globală a fost de 13,3 (control) și 15,9 luni (grupul Verum). Cu toate acestea, din cauza numărului mic de cazuri, aceste diferențe nu au fost semnificative. 

Măsurarea calității vieții a arătat întotdeauna un avantaj pentru pacienții din grupul de terapie cu vâsc, cu excepția afirmației privind „durerea de umăr”.

A existat un singur efect secundar de gradul II la grupul de vâsc sub forma unei reacții locale excesive la locul injectării. Astfel, terapia ar putea fi clasificată drept sigură.

Concluzie

Administrarea aditivă a unui preparat din vâsc în paralel cu chimioterapia poate reduce efectele secundare legate de chimioterapie la pacienții cu NSCLC în stadiu avansat. Aceste rezultate ar trebui verificate în studii mai mari de fază III.

Efectele terapiei adjuvante cu vâsc asupra calității vieții la pacienții cu cancer de sân, ovarian și pulmonar fără celule mici – un studiu clinic controlat randomizat prospectiv

Piao și colab. 2004 [ 31 ]

Rezultatele acestui studiu pentru pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici sunt discutate în secțiunea Cancer de sân.

Eficacitatea și siguranța extractului de Viscum album pentru tratamentul revărsat pleural malign la pacienții cu carcinom pulmonar

Lee şi colab. 2019 [ 290 ]

Pacienți și metodologie

În acest studiu retrospectiv, între 2008 și 2015, 52 de pacienți cu cancer pulmonar și revărsate pleurale maligne au suferit pleurodeză cu preparatul de vâsc Helixor M în loc de talc. Recurența unui revărsat pleural la o lună după ultima procedură de pleurodeză a fost definită ca obiectivul principal al studiului. În acest scop, 100 mg de extract de vâsc au fost instilate printr-un cateter pleural în ziua 1. Dacă procedura a fost ineficientă prima dată, se repeta de până la cinci ori la două zile, crescând doza de extract de vâsc cu 100 mg de fiecare dată.

rezultate

Vârsta medie a pacienților cu cancer pulmonar a fost de 63 de ani și 77 la sută erau bărbați. Cel mai frecvent diagnostic histopatologic a fost adenocarcinomul la 36 (69%) pacienți, urmat de carcinom cu celule scuamoase la 7 (13%), carcinomul pulmonar non-microcelular la 5 (10%) și carcinomul pulmonar cu celule mici la 54 (8%). ) pacienţi. Aproximativ 85% din revărsările pleurale au fost clasificate ca fiind maligne prin teste citogenetice.

42 (81%) dintre cei 52 de pacienți au putut fi evaluați pentru un revărsat pleural malign recurent. Rata de recurență la 1 lună a fost de 48 la sută (20/42). Din cei 20 de pacienți care au dezvoltat un revărsat pleural malign recurent, 6 au necesitat o toracenteză terapeutică. Treisprezece (25%) pacienți au avut dureri legate de tratament care au necesitat medicamente. Opt (15%) pacienți au prezentat temperaturi peste 38 °C.

Pacienții au primit o medie de trei instilații de Helixor M pentru pleurodeză, șase pacienți au primit cinci instilații. Dintre acești șase pacienți, doi au fost rezistenți la terapie, ceea ce înseamnă că nu au răspuns la tratamentul maxim.

Rata de succes a pleurodezei Helixor M în tratarea unui revărsat pleural malign recurent a fost de 52 la sută. Deși datele nu au arătat rezultate superioare pleurodezei cu talc, rezultatele pleurodezei cu Helixor au fost comparabile cu cele ale pleurodezei cu alți agenți precum bleomicina sau tetraciclina.

Concluzie

Rezultatele indică faptul că pleurodeza cu preparatul de vâsc Helixor poate fi considerată o alternativă eficientă și bine tolerată pentru tratamentul revărsaturilor pleurale maligne la pacienții cu cancer pulmonar.

Pleurodeza viscumă este la fel de eficientă ca și pleurodeza talcului și pare să aibă mai puține efecte secundare

Chang și colab. 2020 [ 314 ]

Pacienți și metodologie

O analiză retrospectivă a datelor a fost efectuată pe 56 de pacienți cu revărsat pleural malign care au suferit fie pleurodeză chimică cu talc (30 de pacienți) fie extract de vâsc AbnobaVISCUM Fraxini (26 de pacienți) după o toracostomie pentru a evalua evoluția clinică și răspunsul lor după analiza toracostomiei. pleurodeză.

rezultate

Die Körpertemperatur, Anzahl an Leukozyten und CRP-Werte waren nach der Talkum-Pleurodese erhöht. So sieg die Körpertemperatur von 36,6 ± 0,3 auf 37,7 ± 0,7 °C, die Leukozytenzahl von 7.100 ± 2.930 auf 12.046 ± 6.210 Zellen/mm3 und das CRP von 9,62 ± 8,85 auf 16,09 ± 9,04 mg/dl. Der mittels numerischer Bewertungsskala (NRS) gemessene Schmerzgrad erhöhte sich von 1,4 ± 1,1 auf 2,7 ± 1,3. Nach der Talkum-Pleurodese dauerte es 4,6 ± 4.2 Tage, bis die Thoraxdrainage entfernt werden konnte. Die Gesamtdrainagemenge betrug 476 ± 601 ml.

Pleurodeza viscumă a arătat un model similar cu pleurodeza talcului. Temperatura corpului a crescut de la 36,7 ± 0,4 la 37,7 ± 0,6 °C, numărul de leucocite de la 8.450 ± 2.680 la 14.110 ± 5.203 celule/mm3 iar CRP a crescut de la 4,75 ± 4,35 mg/± 12.6. Gradul durerii a crescut de la 2,0 ± 1,5 la 2,5 ± 1,7 și a durat 5,2 ± 4,2 zile înainte ca tubul toracic să poată fi îndepărtat. Cantitatea totală de drenaj a fost de 756 ± 1048 ml.

În ceea ce privește rata de răspuns final după pleurodeză, 36,7 la sută în grupul cu talc și 60,0 la sută în grupul Viscum au prezentat un răspuns complet, 56,7 la sută în grupul cu talc și 36,0 la sută în grupul Viscum un răspuns parțial și 6,7 la sută în grupul cu talc și 4,0% din grupul Viscum nu au răspuns la pleurodeză.

Sindromul de detresă respiratorie acută și pneumonita au fost găsite în grupul cu talc și sindromul de detresă respiratorie acută în grupul Viscum. Nu s-au produs decese din cauza pleurodezei. Cu toate acestea, pleurodeza cu talc este asociată cu reacții adverse mai ușoare, cum ar fi durerea și febra și complicații grave, cum ar fi leziunea pulmonară, și deși intensitatea durerii resimțite de pacienți și gradul de modificare a citirilor asociate cu febră au fost similare în cele două grupuri, Pacienții din grupul Viscum au găsit durerea și febra mai puțin deranjante decât pacienții din grupul cu talc, sugerând că, în general, au tolerat mai bine procedura.

Concluzie

Pleurodeza Viscum a arătat rezultate comparabile ale tratamentului ca pleurodeza cu talc, în timp ce efectele nedorite, cum ar fi durerea în piept și febra, au fost clasificate ca mai mici în grupul Viscum.

Terapia cu vâsc în carcinomul pancreatic

În plus, există mai multe raportări de caz despre acest tip de tumoră. 

Eficacitatea extractelor de vâsc ca adjuvant la terapia standard în cancerul pancreatic avansat: un studiu clinic multicentric, dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu grupuri paralele

Wode şi colab. 2020 [ 292 ]

Pacienți și metodologie

În acest studiu clinic prospectiv, randomizat, dublu-orb, multicentric, controlat cu placebo, cu grupuri paralele, un total de 290 de participanți cu cancer pancreatic avansat și un statut ECOG de la 0 la 2 vor fi randomizați fie la placebo, fie la vâsc. grup de terapie, cu extract de vâsc (Iscador Qu) administrat subcutanat în doze crescătoare de la 0,01 la 20 mg de trei ori pe săptămână timp de 9 luni. Două investigații suplimentare de subgrup vor fi incluse în studiu: un studiu biomarker (analiza probelor de sânge) pentru a evalua efectele imunologice și a explora potențialii biomarkeri prognostici și predictivi și un studiu calitativ transversal cu interviuri personale semi-structurate pentru a determina pacienții. experiențe din viața de zi cu zi.

Versiunea actuală a protocolului este 3.3 (data 15 iulie 2020). Studiul a fost autorizat pentru înscriere la 1 iunie 2016, iar înscrierea este de așteptat să fie finalizată până în 2021.

criterii țintă

Criteriul țintă principal este compararea supraviețuirii globale (SG) la pacienții cu cancer pancreatic avansat, care au fost randomizați fie în grupul de terapie cu vâsc, fie în grupul placebo.

Obiectivele secundare sunt compararea calității vieții legate de sănătate (HRQoL), greutatea corporală, consumul de corticosteroizi, evenimentele adverse (EA) și costurile îngrijirii de susținere și a îngrijirii spitalicești în cadrul celor două grupuri.

Concluzie

Acesta este primul studiu randomizat controlat cu placebo care investighează impactul extractelor de vâsc ca adjuvant al terapiei standard asupra supraviețuirii generale și a calității vieții legate de sănătate la pacienții cu cancer pancreatic avansat, care se așteaptă să ofere noi perspective asupra tratamentului acestuia.

Influența terapiei cu vâsc asupra timpului de supraviețuire și a calității vieții pacienților cu carcinom pancreatic local avansat sau metastatic – un studiu clinic randomizat de fază III

Troeger et al. 2013, 2014 [ 81 , 127 ]

Acestea sunt două publicații ale unui studiu care a fost publicat sub diferite aspecte în diferite reviste științifice.

Pacienți și metodologie

În acest studiu de fază III, deschis, monocentric, secvenţial de grup, randomizat la pacienţi cu cancer pancreatic local avansat sau metastatic, pacienţii au fost observaţi pe o perioadă de douăsprezece luni sau până la moartea lor prematură. 

Jumătate dintre pacienți au primit cea mai bună îngrijire de susținere pentru tratamentul acut al simptomelor asociate tumorii, dar nicio terapie antineoplazică. Cealaltă jumătate a injectat subcutanat extractul de vâsc Iscador Qu de trei ori pe săptămână. Ambele colective au fost apoi comparate în ceea ce privește durata generală de supraviețuire. Calitatea vieții a fost înregistrată folosind chestionarul EORTC QLQ-C30.

După includerea a 220 de pacienți, proiectul secvenţial de grup a prevăzut o primă evaluare intermediară cu privire la supravieţuirea globală şi siguranţa medicamentelor de către un grup de experţi independenţi (Independent Data Monitoring Board, IDMC). Acest comitet a recomandat încheierea timpurie a studiului, deoarece analiza intermediară planificată a datelor a arătat că terapia cu vâsc a fost superioară în ceea ce privește supraviețuirea globală și a aprobat publicarea rezultatelor studiului obținute până la acel moment.

rezultate

Caracteristicile inițiale au fost echilibrate statistic în ambele grupuri de studiu. Analiza intermediară a arătat un timp mediu de supraviețuire de 4,8 luni în grupul de terapie cu vâsc, comparativ cu 2,7 luni în grupul de control (rata de risc (HR) = 0,49; p < 0,0001). În două analize ulterioare de subgrup, în care pacienții au fost împărțiți în funcție de un indice de prognostic, timpul median de supraviețuire în grupul cu „prognostic bun” a fost de 6,6 luni pentru pacienții cu terapie cu vâsc și 3 pentru lotul de control 0,2 luni (HR). = 0,43; p<0,0001). În lotul de pacienți cu „prognostic prost”, timpii corespunzători au fost 3,4 și 2,0 luni (HR = 0,55; p = 0,0031). 

În cea mai mare parte, au existat și diferențe clare între grupurile de tratament pentru parametrii utilizați pentru a evalua calitatea vieții. În EORTC QLQ-C30, 13 din cele 15 dimensiuni ale sale au arătat o superioritate semnificativă și, de asemenea, relevantă clinic în grupul de terapie cu vâsc. Succesul clar s-a reflectat, de asemenea, în numărul și severitatea demonstrabil mai scăzute a simptomelor legate de tumoră în cursul terapiei. În special, durerea asociată tumorii a fost semnificativ mai mică, ceea ce a fost însoțită de o reducere semnificativă a calmantelor, iar greața și vărsăturile, precum și pierderea energiei și a apetitului au fost, de asemenea, semnificativ mai puțin pronunțate. Contrar tuturor așteptărilor, anchetatorii au putut observa chiar și o ușoară creștere în greutate la pacienții din grupul de vâsc. 

Terapia cu vâsc a fost bine tolerată și nu au fost înregistrate efecte secundare grave.

Concluzie

Acest studiu a relevat un avantaj semnificativ și relevant din punct de vedere clinic în supraviețuirea generală și o îmbunătățire semnificativă a calității vieții pentru pacienții care primesc terapie cu vâsc. Terapia cu vâsc este, prin urmare, un tratament bine tolerat pentru pacienții cu adenocarcinom pancreatic local avansat sau metastatic.

Oncologie integrativă, inclusiv terapia cu vâsc în îngrijirea paliativă a pacienților cu carcinom pancreatic avansat – un studiu observațional multicentric

Axtner și colab. 2016 [ 101 ]
 

Pacienți și metodologie

Acest studiu observațional multicentric a examinat modul în care utilizarea unui concept oncologic integrativ, care include și terapia cu vâsc, afectează supraviețuirea globală a 240 de pacienți cu carcinom pancreatic avansat (stadiul IV) în îngrijirea zilnică.

Timpul de supraviețuire a fost analizat utilizând analiza hazardelor proporționale Cox multivariată cu diferite funcții de distribuție parametrică. Pacienții care au primit numai chimioterapie au fost comparați cu cei care au primit o combinație de chimioterapie și terapie cu vâsc sau numai terapie cu vâsc sau fără terapie. Utilizarea timp de cel puțin patru săptămâni a fost necesară pentru clasificarea în grupul de terapie cu vâsc.

rezultate

Din cei 240 de pacienți, 124 au fost femei și 116 bărbați, cu o vârstă medie de 68 de ani. Dintre aceștia, 221 (92,1%) au primit terapie complementară în cadrul conceptului de terapie oncologică integrativă, iar dintre aceștia, 177 (73,8%) au primit terapie cu vâsc, care la 154 de pacienți (64,1%) a fost combinată cu chimioterapie (mai ales gemcitabina a fost utilizată ca monoterapie). sau ca o combinație). Ambele terapii au avut efecte pozitive asupra supraviețuirii pacienților.

O a doua analiză a constatat că pacienții cu chimioterapie combinată și terapie cu vâsc au trăit semnificativ mai mult decât pacienții care au primit doar chimioterapie (12,1 vs. 7,3 luni). Pe de altă parte, pacienții care au primit numai terapie cu vâsc au prezentat o supraviețuire mai lungă decât cei care nu au primit nici chimioterapie, nici terapie cu vâsc (5,4 vs. 2,5 luni). Combinația dintre ambele terapii a avut cele mai bune rezultate.

Concluzie

Datele arată că un concept oncologic integrativ poate fi utilizat cu succes în îngrijirea zilnică a pacienților cu carcinom pancreatic avansat. În acest fel, s-a determinat cel mai lung timp de supraviețuire pentru pacienții care au primit atât vâsc, cât și chimioterapie.

Eficacitatea și siguranța terapiei de susținere a vâscului la pacienții cu carcinom pancreatic de toate gradele de severitate – un studiu de cohortă epidemiologic multicentric, controlat, retrospectiv

Matthews și colab. 2010 [ 45 ]

Pacienți și metodologie

396 de pacienți din diverse centre din Germania și Elveția cu carcinom pancreatic de toate gradele de severitate (stadiile UICC I până la IV) au fost incluși în acest studiu de cohortă multicentric, controlat, epidemiologic, retrospectiv, realizat conform ghidurilor GEP. La 201 dintre acești pacienți, Iscador a fost aplicat subcutanat de două până la trei ori pe săptămână, ca parte a terapiei de susținere, în plus față de chimioterapia adjuvantă (± radioterapie) sau în plus față de îngrijirea de urmărire oncologică.

Cei 195 de pacienți din grupul de control au fost tratați numai cu chimioterapie, în special cu gemcitabină (± radioterapie) sau au primit îngrijiri de urmărire fără alte medicamente oncologice.

Durata medie de tratament și urmărire a fost de aproximativ 15 luni în grupul cu vâsc și de aproximativ 10 luni în grupul de control. Durata mediană a chimioterapiei a fost de aproximativ 7 luni în grupul cu vâsc și de aproximativ 5 luni în grupul de control. 

Eficacitatea a fost evaluată prin incidența evenimentelor adverse legate de chimioterapie (± radioterapie) la grupul de vâsc față de grupul de control, persistența simptomelor legate de boală, indicele Karnofsky, durata spitalizării și supraviețuirea globală (SG). De asemenea, a fost înregistrat și numărul de pacienți cu efecte secundare documentate (ADR) cauzate de terapia cu vâsc.

rezultate                        

Au fost observate semnificativ mai puține efecte secundare cauzate de chimioterapie și/sau radioterapie în grupul de terapie cu vâsc decât în ​​grupul de control. În grupul de terapie cu vâsc, doar 14% au dezvoltat aceste efecte secundare, comparativ cu aproape 50% în grupul de control. Riscul relativ ajustat de a dezvolta reacții adverse legate de terapie a fost, prin urmare, semnificativ mai mic în grupul de terapie cu vâsc decât în ​​grupul de control (p = 0,003), (reducerea riscului cu 54 la sută). 

Pacienții din grupul de terapie cu vâsc au prezentat mai puține simptome legate de boală și terapie după primul ciclu de terapie oncologică. În special, greața, vărsăturile, pierderea poftei de mâncare, depresia, oboseala, tulburările de somn și durerile de spate au apărut semnificativ mai puțin frecvent decât în ​​grupul de control.

Un rezultat demn de remarcat a fost găsit în timpul de supraviețuire calculat. A fost semnificativ mai lungă în grupul de terapie cu vâsc decât în ​​grupul de control. Raportul de risc ajustat legat de rata mortalității a fost de 0,58, astfel încât riscul relativ de deces în grupul de terapie cu vâsc a fost redus cu aproximativ 42 la sută în comparație cu grupul de control. 

Indicele de performanță Karnofsky sa îmbunătățit semnificativ și la grupul de vâsc. Performanța pacienților la terapia cu vâsc a crescut de la 74,1 la 79,1 la sută după primul ciclu de chimioterapie. În schimb, grupul de control a avut o scădere a performanței de la 80,3 la 74,7 la sută. Durata șederii în spital a fost, de asemenea, semnificativ mai scurtă, cu o medie de 40 de zile în grupul cu vâsc, comparativ cu 54 de zile în grupul de control.

Pentru a testa siguranța terapiei, au fost evaluate efectele medicamentoase nedorite cauzate de extractul de vâsc. Doar trei pacienți (0,8%) din grupul de terapie cu vâsc au reacționat cu reacții adverse sistemice ușoare, nespecifice, cum ar fi amețeli, epuizare, depresie, greață sau febră ușoară. Reacții locale precum indurații, edem, eritem, mâncărime sau durere locală au apărut la 45 de pacienți (22,4%) din grupul de terapie cu vâsc, care au fost întotdeauna doar ușoare până la moderate. Nu au apărut efecte secundare grave, care pun viața în pericol. Terapia cu vâsc ar putea fi astfel evaluată ca sigură și bine tolerată.

Concluzie

În studiul de față, siguranța și eficacitatea  Iscador  ca parte a terapiei de susținere la pacienții cu carcinom pancreatic ar putea fi evaluate.

Pacienții din grupul de terapie cu vâsc au avut semnificativ mai puține efecte secundare cauzate de terapia convențională, mai puține simptome legate de boală, o sănătate generală mai bună, spitalizare mai scurtă și o probabilitate semnificativ mai mare de supraviețuire decât pacienții din grupul de control.

Terapia cu vâsc a fost bine tolerată și ar putea fi evaluată ca fiind sigură.

Terapia cu vâsc în carcinomul hepatocelular

Extract de vâsc Viscum Fraxini-2 pentru tratamentul carcinomului hepatocelular avansat: o serie de cazuri

Lee şi colab. 2021 [ 295 ]

Pacienți și metodologie

În această serie de cazuri prospective, au fost incluși 12 pacienți cu carcinom hepatocelular avansat și au putut fi evaluate datele de la 10 pacienți. Aceștia au primit tratament doar cu extract de vâsc Viscum fraxini-2 (VF-2).

rezultate

Aproape toți pacienții erau bărbați, aveau o vârstă medie de 64 de ani și au primit adesea terapie cu sorafenib sau chemoembolizare transarterială înainte de terapia cu vâsc. Durata medie a tratamentului cu extract de vâsc a fost de 12,3 săptămâni (1 până la 36 săptămâni).

În timp ce la majoritatea pacienților valoarea AFP a crescut înainte de a începe terapia cu extract de vâsc, a părut să se stabilizeze în primele trei până la patru săptămâni la acei pacienți care au fost tratați timp de cel puțin patru săptămâni. La doi pacienți, nivelul AFP a scăzut cu mai mult de 30 la sută față de valoarea inițială (37 și 40 la sută), iar la un pacient acest nivel a rămas scăzut timp de 9 luni.

Cele mai frecvente reacții adverse au fost febră, oboseală, erupții cutanate și reacții locale la locul injectării (umflare, roșeață și sensibilitate) care au dispărut lent în decurs de 3 până la 5 zile după injectare.

Concluzie

Seria de cazuri la pacienții cu carcinom hepatocelular avansat sugerează că extractul de vâsc VF-2 ar putea avea un efect biologic potențial la anumiți pacienți. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a identifica în continuare medicamentul și markerii predictivi ai răspunsului.

Ultima actualizare: 21 octombrie 2021/AT1

Eficacitatea Viscum fraxini în carcinomul hepatocelular avansat – un studiu de cohortă de fază II

Mabed și colab. 2004 [ 147 ]

Pacienți și metodologie

23 de pacienți (20 de bărbați, 3 de femei) cu carcinom hepatocelular primar avansat au fost incluși în acest studiu de cohortă de fază II realizat la Departamentul de Oncologie al Universității Mansoura din Egipt. Tumora lor a fost inoperabilă, nu au fost candidați pentru chimioembolizare arterială transcateter sau injectare percutanată de etanol, nu au avut chimioterapie sistemică anterioară și starea lor tumorală a fost măsurabilă în două dimensiuni. 

Au primit 2 fiole de Viscum fraxini-2 sc (echivalent cu abnobaVISCUM Fraxini 20 mg diluat la 15 mg cu hidrogenofosfat disodic) o dată pe săptămână. Constatările fizice au fost verificate săptămânal, valorile de laborator au fost examinate la fiecare patru săptămâni, iar dimensiunea tumorii a fost examinată prin tomografie computerizată la fiecare opt săptămâni.

Starea de performanță, remisiunea tumorii și efectele secundare au fost înregistrate conform criteriilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Starea de performanță OMS a fost „1” pentru 10 pacienți (44%), „2” pentru 7 pacienți (30%) și „3” pentru 6 pacienți (26%). Boala era deja bine avansată la toți pacienții. Durata medie a terapiei cu vâsc a fost de 17 (interval de la 3 la 152) săptămâni.

rezultate

Terapia cu vâsc a dus la 3 remisii complete (13%) și 2 parțiale (9%). Dintre remisiile complete, una a fost observată la patru luni; acest pacient a ramas fara tumori pentru inca patru luni. Celelalte două remisiuni complete au fost diagnosticate după șase luni; acești pacienți au rămas fără tumori până la publicarea studiului, adică 29 sau 38 de luni. La 9 pacienți (39%) creșterea tumorii a rămas progresivă. 9 pacienți (39%) nu au putut fi evaluați pentru că au murit anterior.

La momentul publicării raportului, 3 pacienți erau încă în viață (2 în remisie completă, 1 pacient cu o tumoare lent progresivă). Supraviețuirea globală mediană a fost de 5 (2-38) luni, 29 (12-38) luni pentru pacienții cu răspuns complet și 6,5 (6-7) luni pentru cei cu răspuns parțial. Intervalul median fără progresie a fost de 2 (1-38) luni pentru toți pacienții, 29 (8-38) luni pentru pacienții cu remisie completă și 5 (4-6) luni.

Terapia cu vâsc a provocat febră la 8 pacienți, roșeață locală la 3 și durere la locul injectării la 4. La 3 pacienți, doza a trebuit redusă la 1 fiolă. 1 pacient a avut nevoie de analgezice pentru a trata înroșirea și durerea la locul injectării. În niciun caz nu a trebuit întreruptă terapia din cauza efectelor secundare.

Concluzie

În acest studiu de cohortă de fază a II-a, 5 din 23 de pacienți care au primit numai terapie cu vâsc au prezentat remisiuni cu efecte secundare tolerabile. În special, în ciuda numărului mic de cazuri, doi pacienți au prezentat un interval susținut fără boală după remisiune completă. 

Terapia cu vâsc în carcinomul gastric si colorectal

Ultima actualizare: 11 iunie 2020/AB

Calitatea vieții, modularea imună și siguranța terapiei adjuvante cu vâsc la pacienții cu cancer gastric – un studiu pilot prospectiv, randomizat, controlat

Kim şi colab. 2012 [ 87 ]

Pacienți și metodologie

Acest studiu pilot prospectiv, randomizat, controlat și-a propus să determine dacă terapia aditivă cu vâsc poate îmbunătăți calitatea vieții și capacitatea de imunomodulare a pacienților cu cancer gastric și dacă este sigură. A fost efectuat pe 32 de pacienți coreeni rezecati în stadiul Ib sau II care au primit chimioterapie postoperatorie cu capecitabină (promedicament 5-FU oral) și au fost randomizați 1:1. 

Un grup a primit abnobaVISCUM Quercus în plus față de chimioterapie, celălalt grup numai chimioterapie. Terapia cu vâsc a început în a șaptea zi postoperator; extractul a fost injectat subcutanat de trei ori pe săptămână în doze crescătoare începând de la 0,01 mg până la 20 mg. Durata tratamentului a fost de 24 de săptămâni. 

Calitatea vieții a fost evaluată la momentul inițial și la 8, 16 și 24 de săptămâni mai târziu, folosind modulul de cancer gastric EORTC QLQ-C30 și STO22 al EORTC în versiunea coreeană validată. Concomitent au fost înregistrate hemoleucograme diferențiale, teste ale funcției hepatice și diferite niveluri de citokine (TNF-alfa, IL-2, CD16 + /CD56 + și CD19 + limfocite).

rezultate

Starea generală de sănătate sa îmbunătățit semnificativ în grupul de tratament (p < 0,01). Numărul de leucocite și eozinofile (p ≤ 0,01) a crescut, de asemenea, semnificativ în grupul de tratament comparativ cu grupul de control. Nu au fost observate diferențe semnificative în nivelurile de citokine (limfocite TNF-alfa, IL-2, CD16 + -/CD56 + – și CD19 + ).

Pacienții din grupul de terapie cu vâsc s-au plâns de diaree mult mai puțin frecvent decât în ​​grupul de control (7% față de 50%, p = 0,014). 

Terapia cu vâsc a fost bine tolerată în toate cazurile.

Concluzie

Tratamentul suplimentar cu extracte de vâsc este sigur și îmbunătățește semnificativ calitatea vieții. În plus, numărul de leucocite și eozinofile crește în timpul tratamentului suplimentar cu vâsc. 

Este de remarcat faptul că diareea severă, care apare frecvent ca efect secundar gastrointestinal al capecitabinei, a fost aproape inexistentă în grupul de tratament al acestui studiu. 

Terapia cu vâsc în carcinomul colorectal

Ultima actualizare: 11 iunie 2020/AB

Eficacitatea și siguranța terapiei postoperatorii cu vâsc la pacienții cu cancer colorectal primar non-metastatic – un studiu de cohortă epidemiologic, multicentric, comparativ

Friedel şi colab. 2009, Zänker et al. 2012, Bock et al. 2014 [ 42 , 103 , 104 ]

Acestea sunt trei publicații ale unui studiu care a fost publicat sub diferite aspecte în mai multe reviste științifice. 

Pacienți și metodologie

În acest studiu multicentric, controlat, retrospectiv, de cohortă epidemiologică, realizat conform ghidurilor GEP (Good Epidemiological Practice), a fost examinată eficacitatea terapiei cu vâsc. Au fost incluși 804 pacienți cu carcinom colorectal primar, nemetastatic, din stadiile I până la III UICC din diferite centre din Germania și Elveția. Au fost examinate frecvența efectelor secundare cauzate de chimioterapie/radioterapie și persistența simptomelor legate de boală și terapie în grupul de terapie cu vâsc comparativ cu grupul de control. Au fost înregistrate, de asemenea, indicele Karnofsky, durata spitalizării în timpul perioadei de observație și supraviețuirea fără tumori (DFS). 

429 de pacienți au primit extractul de vâsc Iscador M sau Qu sc ca parte a terapiei de susținere pe termen lung după operație de două până la trei ori pe săptămână, în plus față de chimioterapia și/sau radioterapie convențională sau în îngrijirea postoperatorie oncologică. 

Din analiza per-protocol din lotul verum, a fost evaluat și un subgrup de 106 pacienți care au primit un extract din vâsc de stejar. Cei 375 de pacienți din grupul de control au fost tratați numai cu terapii convenționale sau au primit doar îngrijiri de urmărire fără alte medicamente.

Perioada mediană de observare a fost de 58 de luni în grupul de terapie cu vâsc și de 51 de luni în grupul de control. Durata medie a terapiei cu vâsc a fost de 53 de luni. 

Într-o a doua analiză, au fost selectați pacienți din grupul de studiu care au dezvoltat sindromul de oboseală asociat tumorii la începutul studiului. Au fost incluși 143 de pacienți fără și 181 cu terapie aditivă cu vâsc. 

rezultate

Pacienții din grupul de terapie cu vâsc au prezentat semnificativ mai puține efecte secundare cauzate de chimioterapie și/sau radioterapie decât grupul de control: doar aproximativ 19% dintre pacienții din grupul de vâsc au dezvoltat aceste efecte secundare, în timp ce în grupul de control acestea au apărut la aproape 50 de pacienți. procent din pacienti *in interior in sus. 

Analiza subgrupului a 106 pacienți a arătat o diferență și mai mare. Doar 7,5% din grupul Iscador Qu au dezvoltat aceste efecte secundare cauzate de chimioterapie/radioterapie, comparativ cu aproape 50% din grupul de control.

Pacienții cu terapie suplimentară cu vâsc au dezvoltat, de asemenea, mai puține simptome legate de boală și terapie, cum ar fi greață sau vărsături, pierderea poftei de mâncare, depresie, oboseală, iritabilitate sau epuizare, tulburări de somn, mucozită sau reacții cutanate. Indicele Karnofsky sa îmbunătățit semnificativ și în grupul de terapie cu vâsc (p < 0,001). Performanța pacienților din grupul de terapie cu vâsc a crescut continuu și semnificativ la 86,8% în timpul primului ciclu de chimioterapie și chiar a crescut la 93,7% după chimioterapie. În schimb, grupul de control a arătat o scădere ușoară a performanței după primul ciclu de terapie, care apoi aproape a revenit la valoarea inițială de 84,6 la sută după terapie.

Cu o medie de 35,5 zile, durata șederii în spital a fost, de asemenea, semnificativ mai scurtă în grupul de terapie cu vâsc (p = 0,015) decât în ​​grupul de control, care a stat în spital pentru o medie de 41,2 zile. 

În plus, a fost observat un beneficiu în supraviețuirea fără tumori (DFS). Rata de risc relativ ajustată (raportul de risc ajustat, HR) pentru DFS în grupul de terapie cu vâsc a fost de 0,68 (0,51-0,92, p = 0,013), ceea ce corespunde unei reduceri semnificative a riscului relativ estimat cu aproximativ 32% și corespunde cu o reducere a ratei de recurență cu aproximativ o treime.

Pentru a testa siguranța terapiei, au fost evaluate efectele medicamentoase nedorite cauzate de terapia cu vâsc. Zece pacienți (2,3%) au reacționat cu reacții adverse sistemice, cum ar fi amețeli, epuizare, depresie, tinitus, greață, febră ușoară sau mâncărime. Toate efectele secundare au fost ușoare până la moderate (gradul 1-2 OMS/CTC). Cinci pacienți au întrerupt tratamentul prematur din cauza acestor reacții adverse. Un pacient a prezentat o reacție alergică acută.

Reacții locale precum indurații, eritem, mâncărime sau edem în jurul locului de puncție au apărut la 100 de pacienți (23,3%), care au fost întotdeauna ușoare până la moderate și apoi s-au diminuat complet. Reacții adverse care pun viața în pericol nu au apărut.

Din cei 143 de pacienți care nu au primit terapie cu vâsc, 86 sufereau încă de sindromul de oboseală asociat tumorii la sfârșitul observației. În schimb, din cei 181 de pacienți care au primit terapie cu vâsc, doar 16 pacienți mai prezentau aceste simptome la sfârșitul observației. 

Concluzie

Rezultatele acestor studii arată că terapia cu vâsc pe lângă tratamentul oncologic de bază convențional poate reduce semnificativ efectele secundare cauzate de aceste terapii și poate contribui la prelungirea timpului de supraviețuire. În plus, terapia cu vâsc este o măsură potrivită pentru a reduce sindromul de oboseală asociat tumorii.

Terapia cu vâsc în carcinomul de col uterin

Ultima actualizare: 11 iunie 2020/AB

Influența terapiei pe termen lung cu vâsc asupra timpului de supraviețuire și a capacității de autoreglare a pacienților cu carcinom cervical – studii de cohortă prospective, controlate într-un design de pereche potrivită

Grossarth-Maticek și Ziegler 2007 [ 145 ]

pacienți și metodologie

Aceste studii de cohortă prospective, controlate, într-un design de perechi potrivite, au fost efectuate ca parte a unui studiu epidemiologic extins pe termen lung, cu 10.226 de pacienți cu tumori, care a examinat diferiți factori cu privire la evoluția cancerului. Terapia cu extracte de vâsc a fost unul dintre factori, deoarece 1.668 de pacienți au raportat că au folosit extracte de vâsc.

Influența terapiei cu vâsc asupra autoreglării psihosomatice și a timpului de supraviețuire a fost analizată separat în funcție de entitatea tumorală. Comparabilitatea celor două grupuri de terapie (cu și fără terapie cu vâsc) pentru entitatea tumorală respectivă a fost posibilă prin formarea de „perechi potrivite”.  

Recrutarea prospectivă și observarea pe termen lung a pacienților cu cancer de col uterin a avut loc în trei studii de cohortă: 

  1. Într-un studiu randomizat cu perechi de potrivire cu 19 cupluri, pacienții cu metastaze la distanță și fără terapie cu vâsc au fost „potriviți” în ceea ce privește factorii de prognostic menționați mai sus. 
  2. Terapia vâscului cu Iscador a fost recomandată unui pacient din fiecare pereche prin randomizare în perechi, care urma să fie efectuată de medicul curant. 
  3. În două studii nerandomizate cu perechi, 102 pacienți fără și 66 cu metastaze la distanță care au primit deja terapie cu vâsc au fost „potriviți” cu pacienți fără terapie cu vâsc, conform acelorași criterii.

rezultate

În ceea ce privește supraviețuirea globală, studiul randomizat a arătat doar o tendință în favoarea terapiei cu vâsc (raport de risc, HR = 0,46, p = 0,12), în timp ce studiile nerandomizate ambele au arătat un rezultat semnificativ în favoarea terapiei cu vâsc (HR 0). , 23, p<0,0001 și respectiv HR=0,37, p=0,011). 

Nivelul de autoreglare psihosomatică în grupul de terapie cu vâsc a crescut semnificativ după douăsprezece luni atât în ​​studiul randomizat, cât și în cel nerandomizat la pacienții fără metastaze la distanță comparativ cu grupul de control (HR = 0,70, p = 0,014 și 0,25, p <0,0005).

Concluzie

Terapia cu vâsc poate avea un efect terapeutic relevant clinic asupra supraviețuirii generale. Ca efect pe termen scurt, nivelul de autoreglare psihosomatică în grupul de vâsc crește semnificativ mai mult decât în ​​grupul de control tratat convențional.

Terapia cu vâsc pentru carcinomul endometrial (carcinom corpus)

Ultima actualizare: 17 iunie 2020/AB

Influența terapiei pe termen lung cu vâsc asupra timpului de supraviețuire și a capacității de autoreglare a pacienților cu carcinom de corpus – studii de cohortă prospective, controlate în design de perechi potrivite

Grossarth-Maticek și Ziegler 2008 [ 146 ]

pacienți și metodologie

Aceste studii de cohortă prospective, controlate, într-un design de perechi potrivite, au fost efectuate ca parte a unui studiu epidemiologic extins pe termen lung, cu 10.226 de pacienți cu tumori, care a examinat diferiți factori cu privire la evoluția cancerului. Terapia cu extracte de vâsc a fost unul dintre factori, deoarece 1.668 de pacienți au raportat că au folosit extracte de vâsc.

Influența terapiei cu vâsc asupra autoreglării psihosomatice și a timpului de supraviețuire a fost analizată separat în funcție de entitatea tumorală. Comparabilitatea celor două grupuri de terapie (cu și fără terapie cu vâsc) pentru entitatea tumorală respectivă a fost posibilă prin formarea de „perechi potrivite”. 

Recrutarea prospectivă și observarea pe termen lung a pacienților cu carcinom de corp a fost efectuată în patru studii de cohortă controlate. În două studii randomizate cu perechi, 30 de pacienți fără metastaze la distanță și 26 de pacienți cu metastaze la distanță au fost „potriviți” în ceea ce privește factorii de prognostic menționați mai sus. Terapia vâscului cu Iscador a fost recomandată unui pacient din fiecare pereche prin randomizare în perechi, care urma să fie efectuată de medicul curant. 

În două studii nerandomizate cu perechi, 103 pacienți cu carcinom de corp fără și 95 cu metastaze la distanță care au primit deja terapie cu vâsc au fost „potriviți” cu pacienți fără terapie cu vâsc, conform acelorași criterii.

rezultate

În ceea ce privește supraviețuirea globală, pacienții cu carcinom de corp non-metastatic din studiul randomizat au arătat un efect semnificativ în favoarea terapiei cu vâsc (raport de risc, HR = 0,36, p = 0,014), în timp ce pacienții cu carcinom de corp metastatic nu au avut o supraviețuire. beneficiază de terapia cu vâsc (HR = 1, p = 0,99). 

Cele două studii non-randomizate (cu și fără metastaze la distanță) au arătat fiecare un avantaj semnificativ în favoarea terapiei cu vâsc (HR 0,41, p < 0,0001 și HR = 0,61, p = 0,023). Posibilul avantaj de supraviețuire în grupul de vâsc a fost în medie mai mare de un an. 

Gradul de autoreglare psihosomatică ca măsură de adaptare autonomă a bolii a crescut semnificativ în grupul de terapie cu vâsc după douăsprezece luni atât în ​​studiul randomizat, cât și în cel nerandomizat la pacienții fără metastaze la distanță comparativ cu grupul de control (HR = 0,40). , p = 0,0012 și, respectiv, 0,70, p = 0,0037).

Concluzie

Terapia cu vâsc a reușit să prelungească timpul general de supraviețuire la pacienții cu carcinom de corpus. De asemenea, gradul de autoreglare psihosomatică la pacienții care au primit suplimentar terapie cu vâsc a crescut semnificativ mai mult decât la pacienții care au primit doar terapie convențională.