Arhive etichetă | vindecare cancer credinta

Vindecare cancer, alte boli trupesti si sufletesti prin Sfantul Maslu

Vindecare cancer, alte boli trupesti si sufletesti prin Sfantul Maslu

IISUS HRISTOS -DOCTOR si SANATATEA TRUPURILOR SI A SUFLETELOR NOASTRE

 

De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului.
Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui. „Sfanta Scriptură(Iacov 5, 14-15).
Maslul este Taina prin care creştinul bolnav, uns cu untdelemn sfinţit, dobândeşte, cu rugăciunile preoţilor, harul vindecării de bolile trupeşti şi iertare de păcate.
Fiecare taină are trei lucruri pe care se cuvine a le avea:
I materia din afară;
II a aduce înăuntru dar;
III să fie legiuită de Domnul.
Şi pe toate trei le întruneşte şi taina aceasta: Materia dinafară este untdelemnul curat, aduce înăuntru dar, căci iartă păcatele şi este legiuită de Domnul (Marcu 6, 12–13; Luca 9, 6) . Această Sfântă Taină dovedeşte, o dată mai mult, cât adevăr este în sfânta noastră credinţă, câtă întemeiere este în privinţa celor ce se săvârşesc de către preoţi. Sfânta rugăciune a preoţilor şi ungerea cu untdelemn a celor bolnavi, noi o numim «Maslu», dar, pe lângă aceasta, ea mai are şi alte numiri – care însă se folosesc mai rar –, cum ar fi: untdelemn împreunat cu rugăciune (avheleon), ungere cu untdelemn sfinţit etc. Potrivit învăţăturii Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica a practicat această slujbă îndeosebi pentru cei bolnavi care nu şi-au găsit leacuri la doctori. Deşi doctorii sunt şi ei buni pentru bolile trupeşti, căci şi pe ei i-a făcut Domnul (Sir. 38, 12), sunt totuşi boli cărora nici până azi nu li s-a găsit leacul(oficial) (lepra, cancerul, oftica, epilepsia, orbirea, muţenia şi surzenia totală ş.a.).
Însă ce nu este cu putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu (Matei 19, 26; Luca 1, 37).
Astfel, vedem că Domnul nostru Iisus Hristos, propovăduind Evanghelia prin sate şi prin cetăţi, tămăduieşte orice boală şi orice neputinţă în popor (Matei 4, 23–25; 8, 1–4; 9, 27–35).
Tămăduirea o dădea însă numai pe temeiul credinţei că El îi poate vindeca (Marcu 9, 23).
Prin puterea Duhului Sfânt şi pe temeiul credinţei si a dorintei de indreptare, Domnul Hristos a dat acest dar şi apostolilor Săi, dându-le puterea să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice neputinţă, spunându-le: Şi mergând, propovăduiţi şi ziceţi: Împărăţia cerurilor este aproape! Tămăduiţi pe cei bolnavi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i (Matei 10, 1, 7–8). Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa, scoţând demonii şi prin ungere cu untdelemn, vindecând pe mulţi bolnavi (Marcu 6, 12–13; Luca 9, 6). Iată, deci, că apostolii tămăduiau pe bolnavi prin ungerea cu untdelemn – după cum îi învăţase Domnul (Marcu 6, 12–13) –, iar pe temeiul acesta ne-a lăsat scris şi Sfântul Apostol Iacov: De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui (Iacov 5, 14– 15).
Astfel, pe temeiul cuvântului «preoţii», Sfânta Biserică învaţă că la bolnavul căruia i se face Sfântul Maslu, este necesar să fie chemaţi cel puţin doi sau trei preoţi. Pot fi şi mai mulţi (cel mai indicat este şapte), dar în cazul când acest lucru nu este posibil, să fie cel puţin doi. Numai la cazuri de mare urgenţă şi nefiind posibilă reunirea a minimum doi preoţi, se admite şi unul.

Foarte puternică, a şaptea Taină a Bisericii, ajută la vindecări de tot felul, atât trupeşti cât şi sufleteşti. Cu puterea rugăciunilor săvârşite de preoţi şi prin ungerea cu untdelemnul sfinţit în cadrul acestei sfinte slujbe, multe şi nebănuite sunt tămăduirile pe care oamenii le primesc. Au fost vindecate boli foarte grave, boli incurabile la care medicii nu mai dădeau nicio şansă de ameliorare, cu atât mai puţin de vindecare, dar bolnavii au venit cu inima deschisă la Taina Sfântului Maslu, au dorit sa se indrepte, s-au rugat, au crezut in puterea lui Dumnezeu şi s-au vindecat.

Chiar în Biserica „Sfântul Gheorghe” – Nou au fost cazuri de cancer în formă avansată care s-au tămăduit. După ce s-au însănătoşit oamenii au venit şi au mărturisit minunea vindecării prin Sfântul Maslu.

Însuşi Mântuitorul a trimis pe sfiinţii apostoli la propovăduire şi le-a zis: „Celor ce vor crede, aceste semne vor urma: în numele Meu, demoni vor izgoni, peste cei bolnavi îsi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi”, (Marcu XVI, 17—18). Sfinţii apostoli L-au asculata şi au practicat Taina Sfântului Maslu chiar de la prima lor propovăduire : „Si scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau”, (Marcu VI, 13).

De aici vedem cât de puternică este rugăciunea rostită în cadrul acestei sfinte taine dacă este însoţită de credinţă. Celor care participă la Taina Sfântului Maslu le sunt iertate păcatele pe care le-a făcut şi pe care a uitat să le mărturisească la Taina Sfintei Spovedanii. De la aceştia sunt îndepărtate toate relele, blestemele, farmecele, toate apăsările şi durerile ce tulbură liniştea sufletului şi a trupului.

E bine să veniţi pregătiţi, aşa cum în faţa medicului nu ne putem înfăţişa oricum, aşa nici în faţa Mântuitorului nu putem veni nepregătiţi. Pregătirea constă în mărturisirea păcatelor la duhovni, iar în ziua în care participaţi la Sfântul Maslu trebuie să postiţi, mai ales acum, când ne aflăm în Postul Mare. Este şi una din condiţiile pentru care această taină se face în zilele de post, respectiv miercuri şi vineri.

Taina Sfântului Maslu se face în biserică, cu excepţia situaţiilor în care cel bolnav nu se poate ridica din pat şi atunci merge preotul la el acasă sau la spital şi îi citeşte la căpătâi. Prin rugăciuni şi prin ungerea trupului cu untdelemn sfinţit, creştinul se împărtăşeşte cu Harul lui Dumnezeu. Rugăciunea este rostită de şapte ori şi ungerea trupului cu untdelemn tot de atâtea ori se face.

Sfântul Apostol Iacob spune că cel bolnav „să cheme preoţii Bisericii” să se roage pentru el, nu doar un singur preot, de aceea la rugăciunea rostită de şapte ori şi ungerea trupului cu untdelemn de şapte ori participă cel puţin doi preoţi, dar pot participa chiar şi şapte preoţi.

Puterea acestei rugăciuni este nemărginită, chiar Sfântul Apostol Iacov spune că se iartă păcatele şi se vindecă sufletul şi trupul: “Rugaciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica şi, de va fi făcut păcate, se vor ierta lui”. (Iacob 5, 15)

E bine ca atunci când veniţi, să veniţi pregătiţi din toate punctele de vedere:

  • spovedanie

  • credinţă deplină

  • rugăciune din atâncul inimii

  • post cu tot ce înseamnă acesta: abţinerea de la mâncare, dar şi de la fapte, vorbe şi/sau gânduri rele, viclene

  • împăcarea cu ceilalţi

  • milostenie

Rezultatele sunt pe măsura efortului:

  • vindecări de boli trupeşti

  • vindecări de boli sufleteşti

  • pace, linişte

  • smerenie

  • întărirea credinţei

  • nădejdea mântuirii

  • alungarea gândurilor rele

  • îndepărtarea fricilor de orice fel

Taina Sfântului Maslu ca înțeles și semnificații este admirabil cuprinsă în cele șapte Sfinte Evanghelii care, prin înțeleapta lor alegere ca text (pericopă) și ordine de citire, prezintă lucrarea lui Dumnezeu de identificare, de îngrijire, de vindecare a tuturor celor care sunt bolnavi trupește și sufletește – conștient sau mai puțin conștient.

Atunci când cineva suferă un accident grav și este rănit la limită, găsește puterea de a lupta pentru supraviețuire atunci când vede medicul alături, prezența lui devine sursă de curaj și speranță de vindecare. Taina Sfântului Maslu are același efect încurajator însă mult mai complex, după cum vom vedea din tâlcuirile celor șapte Evanghelii.

Prima Evanghelie…

…a Samarineanului milostiv ne plasează în lumea reală din viața reală a fiecăruia, și anume că viața e un drum din Ierihonul pământesc către Ierusalimul ceresc, drum plin de primejdii, de tâlhari specializați în furtul calificat de timp, de pace, de liniște, de curaj, de credință, de Dumnezeu care, după ce atacă lasă victime nenumărate în agonia disperării și a deznădejdii, plini de răni adânci – numite patimi. Adică noi cei după chipul lui Dumnezeu, odată răniți suntem infestați cu veninul urii și devenim după chipul celuilalt – adică aproape morți. Ca un duș rece, această Evanghelie ne smulge din fantazia reclamelor și ne repune realitatea vieții cotidiene, însă, totodată ne prezintă și ne asigură de realitatea Marelui Doctor, veșnicul Călător, Care, deși venit special pentru căutare și vindecare, lasă permanent impresia că toate vindecările sunt simple coincidențe „omul potrivit la locul potrivit”.

Deci prima Evanghelie ne asigură că de două mari realități, prima că fiecare ascunde în el boli mai mult sau mai puțin evidente dar și mortale dacă sunt netratate, a doua că nu suntem singuri în suferința noastră, că Dumnezeu știe perfect unde zacem, cine ne-a făcut rău, și cum se poate vindeca – știe pentru că nu suntem priviți de sus printr-o lupă, ci Dumnezeu este alături – aproape, lângă noi, iar o dată găsiți suntem duși la casa de oaspeți și îngrijiți. De asemenea, se cunoaște aici cauza, sau microbul cauzator de moarte pentru fiecare și anume diluarea până la încetare a iubirii din noi – de aceea Evanghelia începe cu acel dialog referitor la iubire, care este sângele sufletului – un om care urăște este un om cu inima de gheață, rece, muribund spiritual.

A doua Evanghelie…

…a lui Zaheu vameșul, ne confirmă că vindecarea este la dispoziția tuturor, dar o primesc doar cei care și-o doresc, se vindecă doar cei care îl caută pe Hristos, iar căutarea este valabilă chiar dacă are intensitatea firavă a acestui vameș. Curiozitatea lui nespectaculoasă a fost producătoare de mântuire, deoarece căutarea noastră este cea mai frumoasă invitație pe care o putem face lui Dumnezeu, Care se autoinvită în casa sufletului fiecărui om curios duhovnicește. Deși Dumnezeu nu-i cere nimic lui Zaheu și nici nu-i face observație, sau măcar aluzie la modul avar de viețuire, el își „injectează” singur medicamentul dăruirii primit tainic prin prezența Mântuitorului în viața lui, in casa lui – ”căci Fiul Omului a venit să mântuiască pe cel pierdut”.

A treia Evanghelie…

…continuă povestea omului căzut în mâinile tâlharilor, care, dus la o casă de oaspeți are parte de servicii de calitate, profesioniste, harice căci „gazda” chiar se pricepe să primească și să îngrijească „oaspeții” – care de fapt sunt aduși de Dumnezeu fiecare în parte pe asinul Lui – adică smerenia Lui, căci atragerea cuiva în Biserică este lucrarea tainică a lui Dumnezeu în fiecare suflet. Gazda este instruită bine și mai ales investită cu putere, cu har, cu viața lui Hristos în ea, și are toate instrumentele și medicamentele cu garanție nelimitată – Sfintele Taine. Ele sunt atât de eficace că pot „ămădui orice boală și orice neputință din popor”. O altă calitate este oferirea ca dar din dar a acestor „servicii medicale ”.

Evanghelia a patra…

…ne clarifică faptul că tot ceea ce primim bun de la Dumnezeu nu ne este dat nici ca merit, nici ca obligație, ci pur și simplu dintr-o dragoste pe cât de dezinteresată pe atât de nefirească, Lui Dumnezeu îi face plăcere să ne ia neputințele si să ne poarte bolile doar pentru a vedea acel zâmbet frumos și binefăcător de pe chipul nostru. Profetul Isaia, menționat in Evanghelie, arată că această calitate minunată de Tată presupune asumarea imediată și fără compromis a durerilor fiilor – atitudine de altfel probată de fiecare părinte care are copii. De aceea, vindecarea este gratuită, dezinteresată, fără scoatere de ochi, fără judecată, fără a cere socoteală, fără aducere aminte. Dumnezeu nu se așteaptă la gesturi fantastice de recunoștință, mai ales că de multe ori nu are unde să-și plece capul, nu găsește un adăpost în sufletele noastre, care, poate câteodată, speculează mai mult astfel de momente.

Evanghelia a cincea…

…oferă din textul ei un cuvânt pe care se sprijină întreaga omenire cu viața ei cu tot și anume „întârzierea” Mirelui, adică răbdarea ieșită din comun și de multe ori nejustificată (asta ca să fim sinceri) a lui Dumnezeu în ceea ce privește dorința noastră de întoarcere, de vindecare. ”Din mila Sfântului, facem umbră pământului” spunea cu precizie Mihai Eminescu, întruchipând într-un vers toată taina vieții noastre.  Nu este nefiresc să mai rămânem fără untdelemn în candele,dar este strigător la cer de sfidător să nu încercăm să o umplem măcar – curată nebunie. Refuzul categoric al ajutorului, a mâinii întinse a lui Dumnezeu duce inevitabil la veșnica și permanenta izolare de El.

Evanghelia a șasea…

…reprezintă apogeul lucrării de vindecare dar mai ales reprezintă contrastul prin excelență cu Evanghelia a doua. Zaheu și samarineanca, doi căutători, doi mărturisitori, doi suferinzi, două boli asemănătoare (aceleași duhuri negre și rele), doi primitori de vindecare unul „astăzi”, celălalt „în ceasul acela”.

Putem înțelege niște adevăruri zguduitoare de aici și anume:

Universalitatea vindecării, atât ca persoane candidate la vindecări (nu contează neamul, originea, etc, ci dorința de a cunoaște și a iubi), cât și ca moduri de vindecare – fiecare om este unic și se deosebește ce ceilalți, iar Dumnezeu respectă această calitate și se oferă spre descoperire în tot atâtea moduri câte inimi sunt.

Amândoi au un curaj nebun, unul mărturisește public că este hoț și nedrept, iar femeia de alt neam mărturisește public că este câine – ce aflăm de aici că dorința și lucrarea în sine de a ne vindeca reciproc presupune „curaj cu tona” iar eliberarea definitivă se produce în urma mărturisirii tip explozie la spovedanie, a patimii aferente. Astăzi a devenit un trend să te consideri păcătos – e un tertip ieftin de împăcare a conștiinței, curajos este să te numești cu patima care te domină (e mai greu sau chiar imposibil să ne facem pe noi înșine vipere, trădători, desfrânați, scorpii, invidioși, etc).

Un alt mare adevăr ascuns aici este acela pe care Sfântul Ioan Gură de Aur îl descoperă și anume că „de cele mai multe ori nu ne dorim cu adevărat ceea ce-I cerem lui Dumnezeu. Nu primi pentru că nu cerem ci doar simulăm infricoșați de răspunderea ajutorului pe care il dorim”. Cum ne rugăm pentru copii nostri acum și cum ne-am ruga dacă ar fi in pericol de moarte – sesizăm diferența. De aceea femeia cananeancă este un adevărat profesor și mentor al dorinței sincere și nezdruncinate de nimeni și de nimic, nici măcar de Dumnezeu. De aceea sfântul Ioan Hrisostom ne îndeamnă să rugăm astfel „Doamne ajută-mă să-mi doresc cu adevărat ceea ce-ți voi cere”.

Evanghelia a șaptea…

…vine și ne dă „mândria” de a fi bolnavi, de a fi păcătoși. E foarte interesant că această mândrie are eficiență atunci când se conștientizează această stare. Alcoolicii, când încep terapia de recuperare prima dată se ridică în picioare și recunosc în plen „sunt alcoolic”, și 50% din terapie s-a încheiat. Numai cei care se consideră bolnavi și cu nevoie stringentă de ajutor stau la masă cu Dumnezeu. Cei inconștienți de neputințele lor fac parte din „elita” celor din a patra Evanghelie „morții care-și îngroapă morții lor”. Ești cu adevărat sănătos când te consideri cu putere bolnav, și ești cu adevărat viu când te vezi cu încăpățânare mort.

Taina Sfântului Maslu reprezintă tainic dar real prezența lui Dumnezeu lângă noi, prezență ce aduce mângâiere, curaj, putere de viață.

Să ne grăbim cu bucurie, câini fiind, cu candele ruginite și uleioase, să ne târâim sufletele ferfeniță în palmele găurite de „dragostea noastră” ale Mântuitorului Hristos strigând: înviază-mă Cuvinte cu mila Ta pe mine cel singur vinovat şi de moartea Ta şi de moartea mea.

exemplu concret: Fiul meu este vindecat

prin puterea sfinţilor

Iată povestea: În postul Paştelui anului 2007, într-o vineri, am aflat de boala copilului meu, o boală necruţătoare, care la ora actuală bântuie lumea, secerând fără milă bătrâni şi copii, anume – cancer Hodkin gr. III. Doctorii i-au dat trei săptămâni de viaţă după ce i-au făcut biopsia, dar iată că Bunul Dumnezeu nu a vrut acest lucru şi a hotărât altfel, întărindu-mă, înainte de toate, pe mine. În momentul când am auzit diagnosticul, în loc să mă prăbuşesc în disperare, am spus: „Este o încercare de la Bunul Dumnezeu.”

Apoi am luat drumul bisericii cu copilul de mână, ca să particip la taina Sfântului Maslu. Aşa am făcut. Primul Maslu la care am participat împreună a fost la biserica Sfântul Antonie cel Mare, mare făcător de minuni, unde slujba se ţine marţea. Următorul pas, înainte de a începe tratamentul cu citostatice, a fost să mergem la un mare şi dumnezeiesc duhovnic al nostru, al românilor, care încă mai este printre noi şi pentru care trebuie să-i mulţumesc Bunului Dumnezeu, anume părintele Iustin Pârvu, de la Sfânta Mănăstire Petru Vodă.

Când am ajuns acolo, pentru a putea lua o binecuvântare de la dânsul, l-am întrebat: „Credeţi că băiatul meu se va vindeca?”. Iar dânsul a răspuns: „Numai o minune dumnezeiască îl mai poate vindeca”. Acest cuvânt spus de dânsul mi-a dat cea mai mare speranţă şi am crezut din acea clipă în minuni. Băiatul a început tratamentul, iar eu nu am încetat a mă ruga, a merge la sfinte mănăstiri, a trimite acatiste. În cele din urmă, s-a întâmplat şi minunea de care mi-a spus părintele Iustin Pârvu, şi anume: am ajuns cu totul întâmplător şi fără nici un ban la Eghina, în Grecia, la Sfântul Nectarie, chiar de ziua lui, datorită unei prietene care ştia de boala fiului meu. L-am rugat pe Sfântul Nectarie, cu lacrimi fierbinţi, să mă ierte dacă am greşit, dar să-l vindece pe fiul meu. Iar rugăciunea mi-a fost ascultată.

Acum, după 18 luni, când fiul meu a făcut o nouă analiză pe un computer tomograf, boala nu mai există! Şi oare nu este aceasta o minune? Ba este, şi din cauza asta doresc să spun lumii întregi: „Rugaţi-vă, oameni buni, rugaţi-vă şi iarăşi rugaţi vă sfinţilor, ei vă aud şi vă îndeplinesc cererile.” Drept dovadă, fiul meu este vindecat prin puterea sfinţilor lui Dumnezeu şi a sfinţilor pe care încă îi mai avem printre noi. Doamne, slavă Ţie şi tuturor sfinţilor Tăi din cer şi de pe pământ!

(Elena E. – Azuga, judeţul Prahova)

Iar daca in plus la acestea aplicati si cele lasate de Domnul sa ne fie de ajutor, aveti toate sansele:

1.Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul
2.Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar.
3. Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat.
4. Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele.
5. Au nu din lemn s-a îndulcit apa, ca să se cunoască puterea Lui?
6. Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate.
7. Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea;
8. Spiţerul cu acestea va face alifiile. Nu este sfârşit lucrurilor Domnului şi pace de la El este peste faţa pământului.
9.Fiule! În boala ta nu fi nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui.
10. Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre faptele drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta.
11.Dă miros cu bună mireasmă şi pomenire de făină de grâu şi junghie jertfe grase, pe cât te ajută puterile.(din Vechiul Testament, nu mai e necesara jertfa de animale)
12. Şi doctorului dă-i loc că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă.
13.Că este vreme când şi în mâinile lui este miros de bună mireasmă.
14.Că şi el se va ruga Domnului, ca să dea odihnă şi sănătate spre viaţă.
15.Cel care păcătuieşte împotriva Ziditorului său, să cadă în mâinile doctorului.

Utilizarea plantelor medicinale este, întâi de toate, o problemă teologică.

Dumnezeu, știind mai dinainte că în urma căderii vor apărea și bolile, a rânduit plante medicinale pentru alinarea și tămăduirea celor suferinzi.

Tot Dumnezeu a înțeleptit pe medici, ajutându-i să descopere proprietățile tămăduitoare ale plantelor. ”Domnul a zidit din pământ leacurile, și omul înțelept nu le va defăima. Și El a dat oamenilor știința, ca să se mărească întru leacurile Sale cele minunate” (Înțelepciunea lui Iisus Sirah 38, 4-6).

Despre importanța plantelor Sf. Ioan Damaschin ne învață astfel: ”Dintre plante și ierburi, pământul produce unele cu rod, altele pentru mâncare, altele mirositoare; florile sunt dăruite spre desfătarea noastră, spre exemplu trandafirul și cele asemenea; altele pentru vindecarea bolilor. Căci nu este vreo viețuitoare, nici vreo plantă în care Creatorul să nu fi pus o oarecare energie, care să nu fie folositoare oamenilor. Căci Dumnezeu, cunoscând pe toate înainte de facerea lor, a știut că omul, prin voia sa liberă, are să calce porunca și să fie supus stricăciunii; pentru acest motiv a creat toate spre trebuința lui potrivită, pe unele în tărie, pe altele pe pământ și pe altele în apă”.

Tot așa ne învață și Sf. Vasile cel Mare: ”Niciuna din ierburile făcute de Dumnezeu nu-i de prisos, nu-i nefolositoare: sau dau hrana uneia dintre necuvântătoare, sau sunt descoperite de știinta medicală pentru vindecarea bolilor noastre. Chiar și plantele otrăvitoare ne sunt și nouă folositoare în unele ocazii. Cu mătrăguna doctorii vindecă insomniile, cu sucul de mac potolesc durerile cumplite ale trupurilor, iar cu spânzul au vindecat boli învechite.

Dar vedeti ca DOAR plantele FARA dorinta de indreptare si de curatire a pacatului, fara rugaciune de multe ori nu sunt suficiente.In plus si doctorul trebuie sa isi faca leacurile din plante(cu stiinta ) si sa SE ROAGE PENTRU CEI BOLNAVI

DOAMNE AJUTA!

p.s.:Sectarul: Sfânta Scriptură nu spune nicăieri că această aşa zisă Taină ar fi fost instituită de Mântuitorul. De aceea nu poate fi admisă şi nici socotită ca taină.
Preotul: Dar ce dovezi scripturistice îţi mai trebuie, omule rătăcit şi tuturor celor asemenea ţie? Nu ţi-am arătat în cele de mai sus că această Taină a fost practicată de Sfinţii Apostoli din însăşi porunca Domnului? (Marcu 6, 12–13). Oare ai fost cu totul surd la cele ce ai auzit mai înainte? N-ai auzit pe Sfântul Apostol Iacov cât de clar vorbeşte despre această Taină şi cum învaţă să o practicăm şi noi? (Iacov 5, 14–15). Cum puteţi voi – sectarilor rătăciţi de la adevăr – să vă închipuiţi şi să credeţi că această ungere cu untdelemn a celor bolnavi ar fi vreo inovaţie făcută de Sfinţii Apostoli fără voia Învăţătorului lor? Mare orbire la înţelegerea Sfintelor Scripturi şi mare întunecare a minţii se vede la voi. Apostolii nu se numesc întemeietori ai Tainelor, ci «iconomi», adică administratori (I Cor. 4, 1). Deci Taina este întemeiată de Hristos, nu de apostoli.
Sectarul: Maslul n-a fost o Taină, ci o simplă ungere simbolică sau chiar numai o punere a mâinilor peste cei bolnavi, de către apostoli. Vindecările puteau fi făcute şi fără de untdelemn, elementul principal fiind rugăciunea. Untdelemnul putea să fie folosit sau nu, deoarece vindecări s-au făcut şi fără untdelemn (Marcu 16, 18; Fapte 14, 10; 28, 8 ş.a.).
Preotul: Sfântul Maslu este o Taina aşezată de Mântuitorul prin Sfinţii Apostoli, iar nu o lucrare simbolică, aşa cum vi se pare vouă sectarilor. Iar din faptul că Mântuitorul sau Sfinţii Apostoli făceau vindecări şi fără a se folosi de untdelemn, nu rezultă nicidecum că Sfântul Maslu nu ar fi o Taină sau că untdelemnul poate lipsi de la săvârşirea acestei Taine. Niciodată noi nu vom crede nebuniilor voastre, ci învăţăturii Sfinţilor Apostoli, care ne arată prea clar şi luminat să ungem cu untdelemn pe cei bolnavi (Marcu 6, 12–13; Iacov 5, 14–15).
Sectarul: Dacă Maslul este o Taină prin care se împărtăşeşte Sfântul Duh (harul vindecător); de ce nu se vindecă toţi bolnavii care se împărtăşesc de ea?
Preotul: De ce mă ispiteşti, omule viclean şi făţarnic, ca şi cum nu ai ştii sau nu ai înţelege acest lucru? Nu ştii doară că nici Însuşi Mântuitorul nu a putut face minuni «în patria sa», la localnici, pricina fiind numai necredinţa lor? (Marcu 6, 1, 5–6). Iar când vindeca pe bolnavi, mărturisea în faţa tuturor credinţa celor ce se învredniceau de binefacerile şi tămăduirile Sale (Matei 9, 22–29; 8, 10; 15, 28 ş.a.).
Sectarul: Dar de ce la romano-catolici Taina Sfântului Maslu nu poate fi săvârşită decât de episcopi şi numai pentru cei bolnavi pe patul de moarte, fapt pentru care ei o numesc «ungere din urmă» (extrema uncţio)?
Preotul: În Sfânta Scriptură, şi anume unde se vorbeşte despre practicarea acestei Taine (Iacov 5, 14–15), nu ni se spune să fie chemaţi episcopii la săvârşirea ei, ci «preoţii». E adevărat că, pe acele vremuri, cuvântul preot putea să desemneze şi pe episcopi, aşa cum alteori cuvântul episcop desemna pe preot; de asemenea este adevărat că Taina Sfântului Maslu a fost practicată de Sfinţii Apostoli (Marcu 6; 7, 12–13), dar nu ni se spune că săvârşirea ei ar fi rezervată numai episcopilor şi nici că trebuie aplicată numai celor ce sunt pe moarte, ci «dacă este cineva bolnav»; ba chiar apostolul spune limpede că Dumnezeu «va ridica» pe cel bolnav. Or, dacă Taina aceasta ar fi o «ungere din urmă», ar fi trebuit să spună că Dumnezeu ia la Sine pe cel muribund.
Aşadar, învăţătura romano-catolică despre Sfântul Maslu nu este conformă cu Sfânta scriptura.

 

 

Studii-efectul rugaciunilor si credintei in cancer

Cateva studii despre efectul rugaciunilor si credintei in Dumnezeu in cancer

Cei care folosesc rugăciune și credință în Dumnezeu să se  vindece au o rata mult mai mare de supravietuire cf  mai multor studii de cancer efectuate în acest domeniu. Aici sunt trei dintre multe alte studii:

Studiul 1:  relația dintre credință și nota/punctajul de raspuns la chimioterapie in  pacientii cu cancer pulmonar avansat cu celule non-mici . Divizia de radiatii ,Oncologie, Spitalul San Gerardo, Monza, Milano, Italia.

Context: Recentele progrese in anchetele psiho-oncologice și psiho-neuro-imunologice ale pacientilor cu cancer au permis redescoperirea importanțri credinței  în influențarea evoluției clinic a bolii neoplazice, nu numai în ceea ce privește tratamentul de sustinere, ci, de asemenea, ca un potențial prognostic variabil .

Materiale și metode: Criterii clinice au fost elaborate pentru a explora existența unui statut real al credinței, în încercarea de a corela gradul de credință cu răspunsul clinic la chimioterapie, constând în Cisplatina Gemcitabina, iar timpul total de supraviețuire într-un grup de 50 de  pacientii cu cancer avansat pulmonar cu celule non-mici , cancere metastatice.

Rezultate: Rata de răspuns tumoral realizat la pacientii cu un grad ridicat de credință a fost semnificativ mai mare decât în ​​alt grup de pacienți. În plus, numărul mediu de limfocite postchimioterapeutic fost semnificativ mai mare la pacienții cu credință evidenta decât în ​​ceilalți pacienți. În cele din urmă, la procentajul din statistica  de supravietuire 3 ani(realizata de medicina alopata pentru bolnavii cancer care URMEAZA tratamente alopate) observat la pacienții cu un grad ridicat de credință a fost semnificativ mai mare decât cel la pacienții cu credință scazuta.

Concluzie: Acest studiu preliminar sugereaza ca, credința poate influența pozitiv eficacitatea chimioterapiei și evoluția clinică a bolii neoplazice, cel puțin în cancerul pulmonar la, prin îmbunătățirea răspunsului imun anticancer  mediat de limfocite.

Studiul 2: asociere între activitatea de  rugăciune, inflamație, și supraviețuirea în  pacientii cancer avansat (ACP): Un studiu preliminar. Autor (i): Carlos Eduardo Paiva, Bianca Sakamoto Ribeiro Paiva, Camila Souza Crovador, Sriram Yennurajalingam, David Hui; Departamentul de Oncologie Clinica, Spitalul de Cancer Barretos , Barretos, Brazilia; Programul de după-absolvire, Spitalul de Cancer Barretos , și Facultatea de stiinte medicale, Barretos, Brazilia; Departamentul de Ingrijire Paliativa, Spitalul de Cancer Barretos , Barretos, Brazilia; Universitatea din Texas MD Anderson Cancer Center, Houston, TX.

Context: Rugăciunile reprezintă o strategie importantă de adaptare la ACP. Chestionarul Practica  Religioasa (RPQ) este o măsură de auto-raportate de religiozitate validata în populația braziliană, și include o întrebare de evaluarea activitatii de rugăciune. In acest studiu prospectiv în secțiune transversală, am determinat asocierea dintre activitatea de rugăciune, inflamatie si de supravietuire in ACP.

Metode: Mai multi ACP se prezintă pentru consultare inițială la Clinica noastra , ambulator boli paliative   între martie și decembrie 2011 si au fost inrolati in acest studiu. RPQ(chestionarul cu intrebarea ref credinta) a fost administrat de către un asistent de cercetare, și este format din 15 articole cotate pe o scara de 5 puncte Likertscale (0 = fara, 5 = foarte puternica). Un scor mare de rugăciune (HPS) a fost definit ca> 3/5 pentru întrebarea 11 („Eu fac rugăciuni personale – comunicare spontana cu Dumnezeu”). Markeri inflamatorii au inclus celule albe din sânge (WBC), albumină și proteina C reactiva (CRP). Analiza de corelație a fost realizată utilizând testul Spearman. Supraviețuirea a fost calculată din studiu de inscriere pana la moarte, și analizate cu jurnalul de cotatie ‘rank log’ și Cox model de regresie, inclusiv functie de varsta, sex, KPS, tipul de tratament și HPS. Rezultate: 112 pacienți au fost înrolați: medie de vârstă de 59 ani (interval 21 – 85), de sex feminin  53% (N = 59), status de performanță Karnofsky (KPS) ≤70 46% (N = 51), tipuri de cancer cele mai frecvente de san si GI superior (N = 41, 37%), nu mai sunt pe tratamente pentru cancer activi 48% (N = 54). Toti pacientii au fost creștini, și 77 (69%) au avut HPS ( Rugăciunea Scor Inalt). RPQ nu a fost asociată cu WBC, albumină, CRP nici cu supraviețuire. HPS corelate cu WBC (r = -0.24, p = 0.02), și CRP (r = -0.26, p = 0.01), dar nu albumină (r = 0.18, p = 0.08). Pacienții cu HPS au supravietuit mai mult(medie 198 zile vs. 121 zile, p = 0,040), care a rămas semnificativ în analiza multivariată (tabel).

Concluzii: Actul de a ne ruga fost asociat cu scaderea inflamatiei si a imbunatatit supravietuirea in ACP. Studii suplimentare sunt necesare pentru a confirma aceste constatari.

Studiul 3: Implicarea religioasă si medicina: implicatii pentru practica clinica. Divizia de Medicina Interna Generala, Departamentul de Anesteziologie, Clinica Mayo, Rochester, Minn., 55905, Statele Unite ale Americii.

Revizuirea de studii existente, de către Mayo Cancer Clinic:.. „Studiile sugereaza ca cei mai multi pacienti au o viață religioasa și privesc sănătatea sufleteasca și sănătatea fizică ca la fel de importante; în plus, oamenii pot avea nevoi spirituale/sufletesti mai mari în timpul bolii ; din studii revizuite publicate, meta -analiza, comentariile sistematice, și comentariile care fac obiectul examinat rezulta  asocierea dintre implicarea religioasă si starea de sanatate fizica, sanatate mintala, sanatate legate de calitate a vietii, si alte rezultate de sanatate. Avem, de asemenea, revizuite articole care au oferit sugestii cu privire la modul în care clinicienii ar putea evalua și  sprijini nevoile sufletesti ale pacientilor. Cele mai multe studii au arătat că implicarea religioasă e asociata cu rezultate mai bune de sănătate, inclusiv o mai mare longevitate, abilitati de a face fat problemelor si de calitate legate de sănătate a vieții (chiar si in timpul bolilor terminale) și mai puțina anxietate, depresie, și sinucidere. Mai multe studii au arătat că abordarea nevoilor sufletesti ale pacientului poate creste gradul de recuperare de la boli. Cu discernământ, recunoscând și sprijinirea nevoilor spirituale ale pacienților se poate ajuta bolnavul într-o manieră simplă și non-controversata. În plus, mai multe surse de îngrijire spirituală (de exemplu, duhovnici) sunt disponibili pentru a clinicienili pt a aborda nevoile spirituale ale pacientilor. „PS Mueller, Clinica Mayo.

Desigur, cele de mai sus sunt doar niste centralizari a unor lucruri deja cunsocute.In plus, acestea sunt mai mult benefice pentru cei necredinciosi(cei credinciosi avand deja credinta , evident -cand vine vorba de credinta ori crezi , ori nu crezi. Iar Dumnezeu ne invata prin FIUL SAU , IISUS HRISTOS, ca trebuie sa CEREM si sa CREDEM ca sa primim:
„7. Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.

 8. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide. „

Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. 

23. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. 

24. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. 

25. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele v11oastre.

 26. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.

DUMNEZEU va da PUTEREA NECESARA celor ce SE ROAGA(CER) si CRED! Este atat de simplu, insa bolnavul trebuie sa VREA , sa CEARA si sa CREADA!

si nu invers-nu sa IL ispitim pe Dumnezeu in sensul, numai daca ne vindeca, numai asa vom putea crede-asa nu vom primi nimic caci NU avem credinta/incredere in ce ne invata insusi DUMNEZEU;Dumnezeu asculta rugaciunile tuturor si decide ce e mai bine pentru TOTI; au si bolile trupesti rolul lor AJUTATOR care trebuie inteles)

In fine, nu mai insist,avand in vedere ca exista cazuri de VINDECARI PRIN CREDINTA, nu doar de prelungirea vietii si efectele care rezulta in mod direct din CREDINTA(PACE INTERIOARA,NADEJDE…cu impact direct asupra sistemului hormonal si imunitar) .Experienta practica imi arata ca cine alege sa creada, o face si fara prea multe dovezi, pe cand cei ce aleg sa nu creada, nu o vor face nici daca ar veni din nou IISUS pe pamant sa invie oamenii din morti(asa cum s-a intamplat si atunci cand a venit)

Este alegerea fiecaruia din noi daca alegem sa IL iubim inapoi pe Dumnezeu si sa ne iubim semenii la fel ca pe noi sau alegem viata egoista, in care aungem sa ne credem dumnezei.Acum ,  in caz de boala ar trebui ca fiecare din noi sa se gandeasca mai bine la aceste lucruri caci iata, singura certitudine a vietii pamantesti este ca , la un moment dat, se termina.

Doamne ajuta TUTUROR!