Abstract
OBIECTIVE: Mărimea supradiagnosticului cancerului de sân asociat screening-ului mamografic rămâne controversată din cauza problemelor metodologice. Obiectivul acestui studiu a fost de a cuantifica supradiagnosticul și supra-tratamentul asociat cu un program de screening bazat pe populație, luând în considerare timpul de conducere și incertitudinea privind incidența de bază a cancerelor de sân.
MATERIAL ȘI METODE: Un model de simulare a fost dezvoltat pentru a reproduce incidența și ratele de detectare a cancerului de sân observate în departamentul Isère, Franța. Parametrii modelului au fost estimate folosind o metodă de calcul Bayesiană aproximativă.
REZULTATE: Pentru femeile în vârstă de 50-74 ani în perioada 2007-2010, diagnosticul de cancer de sân non-progresiv a reprezentat 17,0% (interval de credibilitate 95%: 2,5% -35,5%) din totalul cazurilor de cancer diagnosticate in situ; 5.5% (95% CI: 0,8% -9,8%) din toate cazurile de cancer invaziv diagnosticate și 20,3% (CI 95%: 3,0% -38,9%) in situ și 13,0% (95% CI: 2,2% -23,3%) ecranul invaziv a detectat cancerele de sân. Estimările de diagnosticare excesivă datorate cauzelor competitive ale decesului au fost de 1,0% (IÎ 95%: 0,2% -% 1,7) și 1,1% (IÎ 95%: 0,6% -1,7%) pentru toate cazurile de cancer in situ și invaziv diagnosticate; 1,3% (CI 95%: 0,2% -2,0%) și 2,6% (IÎ 95%: 1,4% -4,0%) din toate cazurile de cancer mamar detectate in situ și invazive. Dintre cele 1000 de cazuri de cancer identificate în 2010, 155 (95% CI: 27-284), 134 (95% CI: 10-242) și 140 (95% IC: 25-254) au suferit intervenții chirurgicale de conservare a sânilor, disecție a ganglionilor limfatici și radioterapia pentru cancerele excesiv/supradiagnosticate, respectiv.
CONCLUZIE: Estimările noastre privind supradiagnosticul ar trebui să fie echilibrate în raport cu reducerea mortalității la cancerul de sân pentru a evalua valoarea programului de screening pentru cancerul de sân.
PMID