Arhive etichetă | cancer Colorectal

morcovi cruzi si cancer colorectal

Consumul de morcovi și riscul de cancer colorectal: un studiu prospectiv de cohortă pe 57 053 de danezi (Studiu Danemarca)Morcovii sunt consumați în întreaga lume. Mai multe studii de meta-analiză privind consumul de morcovi au indicat faptul că morcovii joacă un rol central ca legumă de protecție împotriva dezvoltării diferitelor tipuri de cancer. Un rol preventiv al morcovilor este plauzibil deoarece acestia sunt principala sursă dietetică a oxilipinelor poliacetilenice falcarinol (FaOH) și falcarindiol (FaDOH), care au demonstrat activitate anti-proliferativă și antiinflamatoare în numeroase studii in vitro. În plus, FaOH și FaDOH purificate au demonstrat, în studii recente pe șobolanii cu cancer colorectal (CRC), un efect anti-neoplazic în funcție de doză. Mecanismele de acțiune pentru acest efect par a fi cauzate de inhibarea biomarkerilor proinflamatori și factori de transcripție pentru inflamație și cancer. In orice caz, studiile privind efectul preventiv in cancerul colorectal al morcovilor într-o cohortă mare lipsesc încă. Prin urmare, studiul a examinat riscul de a fi diagnosticata cu CRC, așa cum a fost prezis de aportul de morcovi cruzi, al unei populații daneze de 57.053 de indivizi, cu o urmărire îndelungată. Aportul auto-raportat de morcovi cruzi la momentul inițial de 2-4 morcovi sau mai multi în fiecare săptămână (> 32 g / zi) a fost asociat cu o scădere cu 17% a riscului de CRC cu o urmărire medie de> 18 ani, comparativ cu indivizi fără aport de morcovi cruzi sau mai mic de 2-4 morcovi pe saptamanahttps://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7071341/

Hidrogenul gazos restabilește celulele T CD8 + epuizate la pacienții cu cancer colorectal avansat pentru a îmbunătăți prognosticul

Abstract

Grupa epuizată de diferențiere (CD) 8+ celule T își pierde activitatea imunologică din cauza disfuncției mitocondriale cauzată de inactivarea receptorului activat de proliferatorul peroxizomului γ coactivator 1α (PGC-1α), rezultând un prognostic slab la pacienții cu cancer. Deoarece hidrogenul gazos a fost recent raportat că activează PGC-1α, studiul de față a investigat dacă restabilește celulele T CD8 + epuizate pentru a îmbunătăți prognosticul la pacienții cu cancer colorectal în stadiul IV.

Un total de 55 de pacienți cu carcinom colorectal în stadiul IV diagnosticat histologic și clinic au fost înrolați între iulie 2014 și iulie 2017. Pacienții au inhalat hidrogen gazos timp de 3 ore pe zi la propriile case și au primit chimioterapie la Centrul Medical Sanitar Regional Tamana (Tamana, Kumamoto, Japonia).Celulele T CD8 + au fost izolate din sângele periferic și fenotipul lor a fost analizat prin citometrie în flux. S-a constatat că moartea celulelor programate terminale terminate 1 (PD-1) + celulele T CD8 + din sângele periferic sunt asociate independent cu o supraviețuire mai slabă fără progresie (PFS) și cu o supraviețuire globală (OS). În special, hidrogenul gazos a scăzut abundența celulelor T terminale PD-1 + CD8 + epuizate, a crescut celulelor terminale active PD-1‑ CD8 + T și a îmbunătățit timpii PFS și OS, sugerând că echilibrul dintre terminalul PD1 + și PD1‑ CD8 + T celulele sunt critice pentru prognosticul cancerului. Prin urmare, un nou sistem de clasificare a pacienților (categoria 1-4) a fost dezvoltat în prezentul studiu pe baza acestor doi indici pentru a ajuta la prezicerea prognosticului și a răspunsului terapeutic. Colectiv,rezultatele actuale au sugerat că hidrogenul gaz inversează dezechilibrele către celulele T PD-1 + CD8 + pentru a oferi un prognostic îmbunătățit.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30542740/

Efectul suplimentării cu vitamina D asupra supraviețuirii la pacienții cu cancer colorectal: revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor controlate randomizate

Abstract

fundal

Nivelurile scăzute de vitamina D în circulația sanguina sunt asociate cu o supraviețuire slabă a cancerului colorectal (CRC). Evaluăm dacă suplimentarea cu vitamina D îmbunătățește rezultatele supraviețuirii CRC.

Metode

Au fost căutate PubMed și Web of Science. Au fost incluse studii controlate randomizate (ECA) privind suplimentarea cu vitamina D care raportează mortalitatea prin CRC. ECA-urile cu risc crescut de prejudecată au fost excluse din analiză. Modelele de metaanaliză cu efecte aleatorii au calculat estimări ale beneficiului de supraviețuire cu suplimentarea. Revizuirea este înregistrată pe PROSPERO, număr de înregistrare: CRD42020173397.

Rezultate

Au  fost identificate șapte ECA ( n = 957 cazuri CRC): trei studii au inclus pacienți cu CRC la început și patru studii populaționale au raportat supraviețuirea în cazurile incidente. Două ECA au fost excluse din meta-analiză (risc ridicat de părtinire; fără raport de pericol (HR)). În timp ce studiile au variat în ceea ce privește criteriile de incluziune, doza de intervenție și rezultatele, meta-analiza a constatat o reducere de 30% a rezultatelor adverse CRC cu supliment ( n  = 815, HR = 0,70; interval de încredere 95% (IC): 0,48-0,93). Un efect benefic a fost observat în studiile la pacienții cu CRC (supraviețuire fără progresie, HR = 0,65; IC 95%: 0,36-0,94), cu efect sugestiv în cazurile CRC incidente din studiile populației (supraviețuire specifică CRC, HR = 0,76; 95 % CI: 0,39–1,13). Nu a fost observată nicio eterogenitate sau prejudecată de publicare.

Concluzii

Metaanaliza demonstrează un beneficiu clinic semnificativ al suplimentării cu vitamina D asupra rezultatelor supraviețuirii CRC. Sunt necesare alte ECR bine concepute, cu energie adecvată, pentru a evalua pe deplin beneficiile suplimentării în continuarea regimurilor de chimioterapie adjuvantă „în viața reală”, precum și pentru a determina dozarea optimă.

fundal

Cancerul colorectal (CRC) este al treilea cel mai frecvent cancer din lume, cu 1,8 milioane de cazuri și aproximativ 860.000 de decese în fiecare an. 1 Există o variație de 10 ori a incidenței în întreaga lume, riscul fiind cel mai mare în țările dezvoltate, sugerând că boala poate fi prevenită în mare măsură. Variația ecologică a nivelurilor de vitamina D între populații a fost propusă ca un factor de mediu care contribuie la variația incidenței CRC. 2

Controversa înconjoară rolul deficitului de vitamina D în etiologia mai multor tipuri de cancer obișnuite. Cele mai puternice dovezi observaționale disponibile susțin o legătură între vitamina D și CRC. 3 , 4 , 5 Numeroase studii in vitro demonstrează stoparea creșterii indusă de vitamina D și apoptoza celulelor CRC, modularea căii de semnalizare Wnt , repararea ADN și imunomodularea, 6sprijinirea unei relații cauzale între vitamina D și cancer. Cu toate acestea, datele observaționale care implică deficiența vitaminei D în etiologia sau supraviețuirea CRC sunt limitate de o prejudecată potențială: factorii de risc de mediu asociați cu CRC sunt, de asemenea, asociați cu starea vitaminei D (co-cauzalitate; de ​​exemplu, activitate fizică, obezitate); eterogenitate în tipul de testare și performanță în cadrul studiilor; dezvoltarea CRC în sine – sau tratamentul acesteia – poate induce niveluri mai scăzute de vitamina D (cauzalitate inversă). 5 Randomalizarea mendeliană este o abordare care poate oferi dovezi ale cauzalității, dar studiile nu au reușit până acum să detecteze o asociere cauzală între nivelul de 25-hidroxivitamină din sânge și riscul CRC. 7 Acest lucru se poate datora slăbiciunii instrumentelor genetice disponibile, combinate cu influențe puternice asupra mediului, cum ar fi variația expunerii la lumina soarelui ultraviolet B (UVB) care produce vitamina D.

Studiile cu populație mare până în prezent, inclusiv studiile VITAL, VIDA și WHI, au arătat că suplimentarea cu vitamina D nu a furnizat nicio diferență detectabilă în incidența CRC. 8 , 9 , 10 Baron și colab. 11, de asemenea, nu a raportat nicio reducere a riscului de adenoame colorectale recurente după 3-5 ani de suplimentare. Cu toate acestea, mai multe caracteristici ale acestor studii ar fi putut limita capacitatea de a detecta orice efect al suplimentării asupra obiectivelor clinice. 12 , 13Pe scurt, subiecții recrutați erau preponderent deja suficienți sau plini de vitamina D, reducând astfel orice beneficiu pentru sănătate care ar putea fi atins; suplimentarea cu vitamina D „în afara protocolului” a fost raportată la grupurile de control; eterogenitatea populației, cum ar fi genetica (răspuns variabil sau acțiunea vitaminei D datorită geneticii participante) și expunerea la UVB datorită latitudinii de reședință / activității în aer liber nu a fost luată în considerare, deoarece rata incidenței CRC a fost scăzută în timpul urmăririi.

În sprijinul unui efect cauzal, mai multe studii au demonstrat o interacțiune între variația genetică legată de vitamina D, nivelul de 25-hidroxivitamină D (25OHD) și riscul sau rezultatul CRC sau neoplazie, atenuând efectele potențiale de confuzie. 14 , 15 , 16 , 17 Într-o subanaliză a datelor studiului VITAL, s-a observat o rată mai mică a tuturor deceselor provocate de cancer după 2 ani de urmărire (raport de risc (HR) = 0,75; interval de încredere de 95% (IC 0,59 0,96)). Mai mult, o meta-analiză recentă a constatat reducerea mortalității totale prin cancer cu suplimentarea cu vitamina D (HR = 0,87; IC 95% 0,79-0,96). 18

Aici, prezentăm o revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor controlate randomizate care examinează impactul suplimentării cu vitamina D asupra progresiei și supraviețuirii la pacienții cu CRC.

Metode

Căutare literatură

Am efectuat două căutări în literatură. În primul rând, identificarea studiilor privind suplimentarea cu vitamina D la pacienții cu CRC; în al doilea rând, pentru a identifica studii completate de suplimentare cu vitamina D în cohorte non-canceroase, care au inclus mortalitatea prin cancer ca rezultat al studiului. Bazele de date electronice PubMed 19 și Web of Science 20 au fost căutate în mod sistematic pentru studii eligibile de la începuturi până la 31 ianuarie 2020.

A fost creată o listă cuprinzătoare a termenilor de căutare relevanți direct pentru scopul acestei revizuiri sistematice. Pentru vitamina D, am inclus o gamă largă de termeni, inclusiv vitamina D, 25-hidroxivitamină D, calcidiol, colecalciferol și 25OHD. Pentru intervenție, s-au folosit următorii termeni: suplimentare, intervenție, tratament, placebo și ECA. Pentru populația de pacienți, am inclus termeni: CRC, intestin, digestiv, colon și rect. În cele din urmă, pentru rezultat am inclus termeni: supraviețuire, prognostic, mortalitate și recurență (Tabelul 1 suplimentar ). Pentru studiile în cohorte non-canceroase, termenii CRC au fost omiși (adică CRC, intestin, digestiv, colon și rect). Am luat în considerare toate articolele de text integral originale ale cercetării umane, fără restricții privind durata de urmărire sau limbajul, dar am exclus rapoartele de caz, recenziile și metaanalizele anterioare. Cele două căutări au returnat 768 și, respectiv, 3333 de articole. Bibliografiile din articolele obținute, recenziile relevante și clinictrials.gov au fost căutate fără alte studii relevante și raportate identificate. Pentru a ne asigura că au fost incluse toate studiile relevante, am verificat rezultatele în comparație cu două metaanalize recente ale suplimentării cu vitamina D și a mortalității prin cancer, 18 , 21care nu a dat alte încercări. Titlurile / rezumatele au fost examinate de doi cercetători (PGV-S. Și LFB), care apoi au examinat textele complete pentru eligibilitate. Criteriile de includere a studiului „PICO” au fost: (i) participanți: indivizi cu vârsta peste 18 ani (cu / fără diagnostic de CRC); (ii) intervenție: suplimentarea cu vitamina D; (iii) comparatoare: un placebo / doză mai mică de vitamina D; (iv) rezultat: toate măsurile de supraviețuire, de exemplu, supraviețuirea fără progresie, supraviețuirea globală (OS) și supraviețuirea specifică CRC. Au fost incluse doar studii controlate randomizate. Dezacordurile în orice etapă au fost rezolvate prin discuții cu autorul principal (MGD). Revizuirea este înregistrată pe PROSPERO, număr de înregistrare CRD42020173397.

Extragerea datelor

Extragerea datelor a fost efectuată de doi investigatori (LFB și PGV-S.). Datele din studiile eligibile au fost extrase într-o bază de date proiectată prospectiv, incluzând următoarele informații: numele studiului, anul publicării, locația, dimensiunea eșantionului, durata studiului, intervenția activă (doză și frecvență) și comparatorul (placebo sau doză mai mică), durata tratamentului și durata totală de urmărire, rezultatele primare și secundare și rezultatul măsurat (de exemplu, HR pentru OS, supraviețuirea fără boală (DFS) sau supraviețuirea fără recidive și supraviețuirea colorectală / specifică bolii (DSS)). Au fost extrase cele mai ajustate HR. În cazul în care HR-ul relevant nu a fost raportat, am contactat autorii studiului prin e-mail pentru a le obține ( N = 4 persoane contactate, doi autori au furnizat HR relevant). Pentru studiile de populație, am inclus HR pentru mortalitatea prin CRC din momentul randomizării la acei subiecți ai studiului care au dezvoltat CRC.

Evaluarea calitatii

O evaluare a calității metodologice a studiilor incluse a fost efectuată utilizând declarația CONSORT din 2010 de către doi autori (LFB și PGV-S.) Și dezacordul rezolvat prin discuție. Fiecare studiu a fost evaluat pentru respectarea listei de verificare CONSORT conform metodelor raportate anterior. 22 , 23 , 24 A fost evaluată aderarea la 22 de itemi și orice studiu cu un nivel ridicat de itemi lipsă (> 50%) a fost considerat cu risc crescut de părtinire și exclus din evaluarea cantitativă prin meta-analiză.

analize statistice

Analiza principală a fost o meta-analiză la nivel de studiu a suplimentării și a rezultatelor CRC pentru toate studiile eligibile. Meta-analize secundare pre-specificate sub-grup au fost efectuate individual pentru supraviețuirea specifică colorectală și DFS și pentru studiile CRC și populație. HR-urile extrase și IC 95% au fost utilizate pentru a calcula estimările HR combinate. Au fost utilizate erori standard pentru a calcula ponderarea pentru fiecare test. Metoda Hartung – Knapp – Sidik – Jonkman a fost utilizată pentru a calcula HR combinată din cauza eterogenității așteptate a priori între studii, datorită diferențelor între populații și a diferențelor metodologice între studii. Această metodă a fost preferată în raport cu modelul DerSimonian și Laird cu efecte aleatorii, având în vedere numărul mic de studii incluse în meta-analiză. 25 , 26 IStatistica 2 a fost calculată pentru a cuantifica gradul de eterogenitate între studii și pentru a evalua impactul asupra meta-analizei. 27 Biasul de publicare și selecție a fost investigat prin verificarea asimetriei în graficele pâlniei și efectuarea testului de regresie Egger. 28 Toate analizele au fost efectuate în R 29 cu pachetul R „metafor” utilizat pentru meta-analize. 30

Rezultate

Căutare literatură

O diagramă de flux care ilustrează procesul de selecție a procesului este prezentată în Fig.  1 . După îndepărtarea duplicatelor, cele două căutări (la pacienții cu CRC și la studiile populației) au dat 768 și respectiv 3333 de studii. Textele complete ale șapte studii la pacienții cu CRC și cinci studii populaționale au fost luate în considerare pentru includere și evaluate pentru eligibilitate. Revizuirea textului complet și corespondența ulterioară cu autorii studiului au dat trei studii relevante la pacienții cu CRC 31 , 32 , 33 și patru studii populaționale pentru revizuirea sistematică 8 , 34 , 35 (Tabelul  1 ).

figura 1
Fig. 1: organigrama PRISMA a procesului de selecție a procesului.

Tabelul 1 Caracteristicile studiilor incluse.Masă completă 

Principalele caracteristici ale studiilor incluse sunt rezumate în Tabelul  1 . Pe scurt, Golubic și colab. 31 nu au găsit niciun efect al suplimentării asupra SG la pacienții în stadiul IV la 46 luni (2000 UI / zi; mediană inițială 25OHD 13,2 ng / ml, 70 (98,6%) din 71 pacienți insuficienți (<20 ng / ml) la momentul inițial, HR de supraviețuire = 1,01; IC 95%: 0,39-2,61). În studiul SUNSHINE, 32 70% ( n  = 87) pacienți au avut 25OHD insuficient la momentul inițial și suplimentarea cu 4000 UI / zi a crescut 25OHD median de la 16,1 la 34,8 ng / ml (87 (70%), cu o supraviețuire mediană îmbunătățită fără progresie de la 11,0 până la 13,0 luni la pacienții cu stadiu IV CRC (HR = 0,64; IC 95%: 0-0,90; urmărire mediană 23 luni). În studiul AMATERASU, 33 41% ( n = 173) pacienți au avut insuficient 25OHD la momentul inițial, cu 2000 UI / zi suplimentare asociată cu o îmbunătățire nesemnificativă a supraviețuirii cu suplimentare după urmărirea mediană de 3,5 ani la pacienții din stadiul I-III (25OHD ~ 20 ng / ml la momentul inițial, ~ 60 ng / ml la urmărire; HR = 0,69; IC 95%: 0,39-1,24). În studiile cu populație, 400 UI / zi în studiul Inițiativei pentru sănătatea femeilor 8 nu au avut un impact asupra mortalității CRC (mediana inițială 25OHD 18,4 ng / ml; proporția de participanți insuficienți la momentul inițial nu a fost dată; HR = 0,82; IC 95%: 0,52-1,29 ), cu rezultate similare raportate de Trivedi și colab. 34 (100.000 UI / 4-lunar; proporția de participanți insuficienți la momentul inițial nu a fost dată; urmărire 25OHD 29,7 față de 21,4 ng / ml cu placebo; HR = 0,62; IC 95%: 0,24-1,60). Procesul VITAL 35autorii au furnizat date relevante la cerere, cu o tendință spre creșterea DSS și PFS în 98 de cazuri CRC incidente (doar 2001 (13%) insuficient pentru 25OHD la momentul inițial; 25OHD 29,8 ng / ml la 41,8 ng / ml în brațul de tratament; DSS HR = 0,65; IC 95%: 0,28-1,50); PFS HR = 0,79; IC 95%: 0,36-1,75). În studiul RECORD 36 de prevenire secundară a fracturilor, nu a existat niciun impact asupra decesului CRC în 71 de cazuri CRC incidente, cu 20 decese CRC în grupul cu vitamina D și 13 în grupurile placebo / calciu (valoarea inițială 25OHD 15,2 ng / ml; HR nu disponibil la cerere).

Evaluarea calitatii

Aderența la lista de verificare CONSORT 2010 37 a fost evaluată pentru cele șapte studii identificate în căutarea literaturii, cu rate ridicate de aderență pentru toate, cu excepția studiului Golubic (Tabelul 2 suplimentar  ). În special, s-a observat că acest studiu nu a fost controlat cu placebo, fără un mecanism raportat pentru a implementa secvența de alocare aleatorie, fără criterii de eligibilitate pentru participanți și fără descrierea nivelului și metodei de orbire. Ca rezultat, acest studiu a fost considerat cu un risc ridicat de părtinire și a fost exclus din metaanaliza generală.

Metaanaliza suplimentării cu vitamina D și a rezultatelor supraviețuirii

Toate studiile incluse au demonstrat un efect benefic. Metaanaliza generală în cinci studii, cuprinzând 815 participanți, a relevat un efect benefic al suplimentării cu vitamina D asupra rezultatelor cancerului la pacienții cu CRC (HR = 0,70; IC 95%: 0,48-0,93; Fig.  2 ). Metaanalizele sub-grupuri au demonstrat un efect favorabil consistent cu suplimentarea cu vitamina D. În studiile care recrutează pacienți cu CRC la început, progresia sau decesul CRC a fost redusă cu 35% (HR = 0,65; IC 95%: 0,36-0,94; Fig.  3a ) și cu 33% în cele trei studii care au raportat SFP (HR = 0,67 ; IC 95%: 0,40-0,94; Fig.  3b ). În studiile cu populație, supraviețuirea specifică bolii s-a îmbunătățit cu 24% (HR = 0,76; IC 95%: 0,39-1,13; Fig.  3c). Rezultatele nu au fost modificate cantitativ atunci când Golubic și colab. Procesul 31 a fost inclus în meta-analiză (Fig. Suplimentară  1 ).

figura2
Fig. 2: Metaanaliza efectului suplimentării cu vitamina D asupra rezultatelor CRC.
figura3
Fig. 3: rezultatele metaanalizei sub-grupului.

Testarea eterogenității procesului și a prejudecății publicării

În ciuda diferitelor intervenții și rezultate în studiile incluse, nu au existat dovezi de eterogenitate cu τ : 0,026 și 2 : 0,85% în meta-analiza generală. Nu s-a văzut nicio dovadă a prejudecății publicării, cu testul de regresie al lui Egger pentru asimetria graficului pâlniei P  = 0,87 (Fig.  2 suplimentară ). 38

Discuţie

Aceasta este prima analiză sistematică cu meta-analiză a studiilor controlate randomizate pentru a examina efectul suplimentării cu vitamina D asupra rezultatelor supraviețuirii la pacienții cu CRC. Am constatat că suplimentarea conferă o reducere de 30% a rezultatelor negative de supraviețuire în general, cu o reducere de 24% a decesului specific CRC și un 33% în progresia bolii sau decesul. Efectul asupra supraviețuirii a fost observat în mod constant în analizele sub-grup atât în ​​studiile care au inclus în mod specific pacienții cu CRC, cât și în studiile populației care au raportat rezultatele în cazurile de CRC incidente.

Am inclus două ECA de suplimentare la pacienții cu diagnostic de CRC și am demonstrat o reducere de 35% a progresiei CRC sau a decesului cu suplimentare. De asemenea, am recunoscut că cazurile incidente de CRC apar în studiile cu populație mare, oferind o sursă suplimentară de dovezi ale studiului. Am inclus trei studii populaționale care totalizează aproape 65.000 de participanți la meta-analiza noastră, cu un beneficiu sugestiv din suplimentarea supraviețuirii specifice CRC (HR = 0,76; IC 95%: 0,39-1,12). Două studii relevante nu au fost incluse, deoarece HR pentru rezultatele CRC nu au fost disponibile după solicitări către autor, 10 , 39 , în timp ce am identificat mai multe studii în curs de desfășurare, care încă nu au publicat rezultate sau, de exemplu, studiul D-Health. 40

Autorii studiului VITAL au efectuat recent o revizuire și meta-analiză a suplimentării și a mortalității prin cancer pe baza cancerelor incidente în studiile de suplimentare a populației, 18 , 35 raportând o reducere a mortalității totale prin cancer cu suplimentare (HR = 0,83; IC 95%: 0,67- 1.02). O meta-analiză similară a lui Zhang și colab. 21a găsit un efect similar (HR = 0,84; IC 95%: 0,74-0,95), totuși combinarea tuturor tipurilor de cancer poate fi defectă, dat fiind că „cancerul” nu este o singură boală, ci un grup extrem de eterogen de boli individuale și specifice. Revizuirea actuală a literaturii este prima care asimilează dovezile din studiile care includ în mod specific pacienții cu diagnostic de CRC, dar și studiile cu populație mare care au raportat rezultatele supraviețuirii în cazurile de CRC incidente. O reducere consistentă a rezultatelor adverse de supraviețuire, indiferent de criteriile de includere a studiului, doza de suplimentare sau măsura rezultatului supraviețuirii, susține un efect cauzal adevărat, care susține datele observaționale care leagă nivelul de 25OHD și rezultatele cancerului. 16 , 17

Există o serie de limitări în datele de încercare disponibile în prezent care afectează această analiză. În primul rând, căutarea noastră în literatură demonstrează lipsa unor studii controlate randomizate bine concepute și cu putere adecvată care să investigheze suplimentarea cu vitamina D și rezultatele CRC. Toate studiile incluse în meta-analiza curentă au fost mici, fiecare incluzând <500 de cazuri CRC însumând doar 815 cazuri în meta-analiză. Apoi, studiile de populație incluse aici nu au raportat nicio informație privind stadiul, locul sau subtipul cazurilor CRC incidente sau ale terapiei adjuvante utilizate, despre care se știe că au impact asupra rezultatelor supraviețuirii și variabilele utilizate pentru ajustarea HR nu sunt raportate în mod constant. În al treilea rând, datele observaționale susțin puternic o asociere între factorii genetici legați de metabolismul sau funcția vitaminei D și rezultatele supraviețuirii, 1416 , 17totuși niciun studiu până în prezent nu a luat în considerare relevanța eterogenității genetice asupra impactului vitaminei D asupra morții provocate de cancer. În cele din urmă, recunoaștem că punerea în comun a estimărilor din studiile cu metodologii diferite poate limita concluziile care pot fi trase. De exemplu, în studiile de populație, cele două grupuri sunt comparabile la punctul de randomizare, dar pot să nu fie comparabile la punctul de diagnostic al CRC, ceea ce ar putea influența rezultatele. Cu toate acestea, variabilitatea criteriilor de includere, a intervențiilor sau a rezultatelor duce, în general, la o estimare mai eterogenă și este probabil să crească incertitudinea statistică și, prin urmare, rezultatele tind spre nul. Cu toate acestea, constatările noastre rezumative (adică direcția și amploarea mărimii efectului) rămân în mare parte neschimbate atunci când analiza a fost limitată în funcție de metodologia sau rezultatul studiului.

Recunoaștem că traducerea rezultatelor din ECA suplimentare într-un cadru medical real nu este întotdeauna simplă. În timp ce vitamina D este ieftină și, în general, sigură, trebuie luată în considerare intoxicația cu vitamina D sau alte efecte adverse ale suplimentării. Conformitatea slabă poate avea, de asemenea, un impact asupra beneficiilor din viața reală. Nivelul inferior de 25OHD este puternic asociat cu supraviețuirea CRC în datele observaționale, 14 , 16 , 17oferind o justificare puternică pentru studiile de suplimentare la pacienții cu cancer cu rezultate de supraviețuire, deoarece obiectivul definit, dar studiile observaționale privind suplimentarea sau aportul și supraviețuirea cu vitamina D nu oferă dovezi consistente ale beneficiului de vitamina D. Un studiu norvegian a raportat recent o supraviețuire mai bună a CRC în CRC incident cazuri cu aport pre-diagnostic de vitamina D> 400 UI / zi (HR = 0,75; IC 95%: 0,61-0,92). 41 În mod similar, Studiul de prevenire a cancerului-II a raportat o tendință către o creștere a OS la cei cu aport total sau mai mare de vitamina D (HR = 0,88; IC 95%: 0,57-1,35 și HR = 0,90; IC 95%: 0,67-1,21) , cu toate acestea, chiar și în quartile patru, aportul a fost scăzut (~> 245 UI / zi). 42 Jeffreys și colab. 43a raportat o reducere nesemnificativă a mortalității după diagnosticul CRC la femeile cărora li s-a prescris suplimentarea cu vitamina D în cei 5 ani anteriori diagnosticului CRC (13% din 4122 cazuri au fost prescrise suplimente; HR = 0,90; IC 95%: 0,78-1,04), totuși unele alte studii nu au găsit niciun beneficiu din suplimentarea cu doze mici. 44 , 45 , 46 În mod crucial, toate aceste studii evaluează doze mici de suplimente sau aport și nu iau în considerare variantele genetice legate de vitamina D care s-au dovedit a influența asocierea dintre vitamina D și supraviețuire. 14 , 16 , 17Lipsa unor constatări consistente în datele observaționale susțin alte studii bine dezvoltate care investighează rolul dozelor suplimentare adecvate de D vital la pacienții cu CRC cu niveluri insuficiente de 25OHD la momentul inițial. Constatările de mai sus, împreună cu beneficiul clar de 4000 UI peste 400 UI în studiul SUNSHINE, sugerează că un aport de 400 UI / zi este inadecvat. Într-adevăr, se remarcă faptul că aportul de nutrienți de referință pentru vitamina D de 400 UI / zi este recomandat populației din Marea Britanie, acest aport fiind dat ca cantitatea medie necesară de 97,5% din populație pentru a menține o concentrație serică de 25OHD ≥10 ng / Când expunerea la razele UVB este minimă. 5Doza optimă pentru beneficiul supraviețuirii rămâne neclară și necesită investigații suplimentare, dar având în vedere că datele din mai multe publicații și organisme naționale indică 2000-4000 UI / zi pentru a fi sigure, 5 , 47 , 48 , 49 , 50 , 51 credem că dozele de ~ 2000-4000 UI ar trebui luate în considerare pentru viitoarele studii.

În concluzie, această meta-analiză demonstrează un efect benefic semnificativ clinic din suplimentarea cu vitamina D asupra rezultatelor supraviețuirii la pacienții cu CRC. Sunt necesare alte ECR bine concepute, alimentate în mod adecvat, pentru a evalua pe deplin beneficiul suplimentării în regimurile de chimioterapie adjuvantă și de urmărire „din lumea reală”, precum și pentru a determina dozarea optimă.

Referințe

  1. 1.Bray, F., Ferlay, J., Soerjomataram, I., Siegel, RL, Torre, LA & Jemal, A. Statistici globale asupra cancerului 2018: estimări GLOBOCAN ale incidenței și mortalității la nivel mondial pentru 36 de tipuri de cancer din 185 de țări. CA Cancer J. Clin. 68 , 394–424 (2018).Articol Google Scholar 
  2. 2.Giovannucci, E. Epidemiologia vitaminei D și a incidenței și mortalității prin cancer: o revizuire (Statele Unite). Controlul cauzelor cancerului 16 , 83-95 (2005).PubMed Google Scholar 
  3. 3.Theodoratou, E., Tzoulaki, I., Zgaga, L. & Ioannidis, JP Vitamina D și rezultate multiple pentru sănătate: revizuirea umbrelă a analizelor sistematice și meta-analizelor studiilor observaționale și studiilor randomizate. BMJ 348 , g2035 (2014).PubMed PubMed Central Google Scholar 
  4. 4.Autier, P., Boniol, M., Pizot, C. și Mullie, P. Starea vitaminei D și sănătatea: o revizuire sistematică. Lancet Diabetes Endocrinol. 2 , 76-89 (2014).CAS PubMed Google Scholar 
  5. 5.SACN. Vitamina D și sănătate (Comitetul consultativ științific pentru nutriție, 2016).
  6. 6.Fleet, JC, DeSmet, M., Johnson, R. & Li, Y. Vitamina D și cancerul: o revizuire a mecanismelor moleculare. Biochimie. J. 441 , 61-76 (2012).CAS PubMed PubMed Central Google Scholar 
  7. 7.El, Y., Timofeeva, M., Farrington, SM, Vaughan-Shaw, P., Svinti, V., Walker, M. și colab. Explorarea cauzalității în asocierea dintre 25-hidroxivitamină circulantă și riscul de cancer colorectal: un studiu amplu de randomizare mendelian. BMC Med. 16 , 142 (2018).PubMed PubMed Central Google Scholar 
  8. 8.Wactawski-Wende, J., Kotchen, JM, Anderson, GL, Assaf, AR, Brunner, RL, O’Sullivan, MJ și colab. Suplimentul cu calciu plus vitamina D și riscul de cancer colorectal. N. Engl. J. Med. 354 , 684-696 (2006).CAS PubMed Google Scholar 
  9. 9.Manson, JE, Cook, NR, Lee, IM, Christen, W., Bassuk, SS, Mora, S. și colab. Suplimentele cu vitamina D și prevenirea cancerului și a bolilor cardiovasculare. N. Engl. J. Med. 380 , 33-44 (2019).CAS Google Scholar 
  10. 10.Scragg, RKR Prezentare generală a rezultatelor studiului de evaluare a vitaminei D (ViDA). J. Endocrinol. Investi. 42 , 1391–1399 (2019).CAS PubMed Google Scholar 
  11. 11.Baron, JA, Barry, EL, Mott, LA, Rees, JR, Sandler, RS, Snover, DC și colab. Un studiu al calciului și vitaminei D pentru prevenirea adenoamelor colorectale. N. Engl. J. Med. 373 , 1519-1530 (2015).CAS PubMed PubMed Central Google Scholar 
  12. 12.Vaughan-Shaw, PG, Zgaga, L., Theodoratou, E., Blackmur, JP & Dunlop, MG Dacă suplimentarea cu vitamina D protejează împotriva riscului de cancer colorectal rămâne o întrebare deschisă. Euro. J. Cancer 115 , 1-3 (2019).CAS PubMed Google Scholar 
  13. 13.Lappe, JM & Heaney, RP De ce nu reușesc uneori studiile controlate randomizate de calciu și vitamina D. Dermatoendocrinologie 4 , 95–100 (2012).CAS Google Scholar 
  14. 14.Zgaga, L., Theodoratou, E., Farrington, SM, Din, FV, Ooi, LY, Glodzik, D. și colab. Concentrația plasmatică de vitamina D influențează rezultatul supraviețuirii după un diagnostic de cancer colorectal. J. Clin. Oncol. 32 , 2430–2439 (2014).CAS PubMed Google Scholar 
  15. 15.Barry, EL, Peacock, JL, Rees, JR, Bostick, RM, Robertson, DJ, Bresalier, RS și colab. Genotipul receptorului de vitamina D, suplimentarea cu vitamina D3 și riscul de adenoame colorectale: un studiu clinic randomizat. JAMA Oncol. https://doi.org/10.1001/jamaoncol.2016.5917 (2016).
  16. 16.Vaughan-Shaw, PG, Zgaga, L., Ooi, LY, Theodoratou, E., Timofeeva, M., Svinti, V. și colab. Vitamina D plasmatică scăzută este asociată cu supraviețuirea adversă a cancerului colorectal după rezecția chirurgicală, independent de răspunsul inflamator sistemic. Gut 69 , 103-111 (2020)
  17. 17.Vaughan-Shaw, PG, O’Sullivan, F., Farrington, SM, Theodoratou, E., Campbell, H., Dunlop, MG și colab. Impactul variației genetice a căii vitaminei D și a 25-hidroxivitaminei circulante D asupra rezultatului cancerului: revizuire sistematică și meta-analiză. Fr. J. Cancer 116 , 1092–1110 (2017).CAS PubMed PubMed Central Google Scholar 
  18. 18.Keum, N., Lee, DH, Greenwood, DC, Manson, JE și Giovannucci, E. Suplimentarea cu vitamina D și incidența și mortalitatea totală a cancerului: o meta-analiză a studiilor controlate randomizate. Ann. Oncol. 30 , 733–743 (2019).CAS PubMed PubMed Central Google Scholar 
  19. 19.NCBI. PubMed http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/advanced (2015).
  20. 20.JISC. Web of Science http://wok.mimas.ac.uk/ (2015).
  21. 21.Zhang, Y., Fang, F., Tang, JJ, Jia, L., Feng, YN, Xu, P. și colab. Asocierea între suplimentarea cu vitamina D și mortalitate: revizuire sistematică și meta-analiză. BMJ 366 , https://doi.org/10.1136/bmj.l4673 (2019).
  22. 22.McCormick, F., Cvetanovich, GL, Kim, JM, Harris, JD, Gupta, AK, Abrams, GD și colab. O evaluare a calității studiilor controlate randomizate cu manșetă rotatorie: folosind scorul Jadad și criteriile CONSORT. J. Umărul Elb. Surg. 22 , 1180–1185 (2013).Google Scholar 
  23. 23.Moher, D., Jones, A., Lepage, L. & Group, C. Utilizarea declarației CONSORT și calitatea rapoartelor studiilor randomizate: o evaluare comparativă înainte și după. JAMA 285 , 1992-1995 (2001).CAS PubMed Google Scholar 
  24. 24.Sut, N., Senocak, M., Uysal, O. și Koksalan, H. Evaluarea calității studiilor controlate randomizate de la două reviste de conducere cu cancer folosind declarația CONSORT. Hematol. Oncol. Celule stem Ther. 1 , 38–43 (2008).PubMed Google Scholar 
  25. 25.Cornell, JE, Mulrow, CD, Localio, R., Stack, CB, Meibohm, AR, Guallar, E. și colab. Metaanaliza efectelor aleatorii a efectelor inconsistente: un moment pentru schimbare. Ann. Intern. Med. 160 , 267–270 (2014).PubMed Google Scholar 
  26. 26.IntHout, J., Ioannidis, JP & Borm, GF Metoda Hartung-Knapp-Sidik-Jonkman pentru meta-analiza efectelor aleatorii este simplă și depășește considerabil metoda standard DerSimonian-Laird. BMC Med. Rez. Metodol. 14 , 25 (2014).PubMed PubMed Central Google Scholar 
  27. 27.Higgins, JP, Thompson, SG, Deeks, JJ și Altman, DG Măsurarea inconsecvenței în meta-analize. BMJ 327 , 557-560 (2003).PubMed PubMed Central Google Scholar 
  28. 28.Sterne, JA & Egger, M. Graficele de pâlnie pentru detectarea prejudecății în meta-analiză: linii directoare privind alegerea axei. J. Clin. Epidemiol. 54 , 1046-1055 (2001).CAS PubMed Google Scholar 
  29. 29.Fundația R pentru calculul statistic. R: A Language and Environment for Statistical Computing (R Foundation for Statistical Computing, Viena, Austria, 2013).
  30. 30.Viechtbauer, W. & Cheung, MW Outlier și influențează diagnosticul pentru meta-analiză. Rez. Sintetizator. Metode 1 , 112-125 (2010).PubMed Google Scholar 
  31. 31.Antunac Golubic, Z., Barsic, I., Librenjak, N. & Plestina, S. Suplimentarea și supraviețuirea vitaminei D în cancerul colorectal metastatic. Nutr. Cancer 70 , 413-417 (2018).CAS PubMed Google Scholar 
  32. 32.Ng, K., Nimeiri, HS, McCleary, NJ, Abrams, TA, Yurgelun, MB, Cleary, JM și colab. Efectul suplimentării cu doză mare comparativ cu doza standard de vitamina D3 asupra supraviețuirii fără progresie la pacienții cu cancer colorectal avansat sau metastazat: studiul clinic randomizat SUNSHINE. JAMA 321 , 1370–1379 (2019).CAS PubMed PubMed Central Google Scholar 
  33. 33.Urashima, M., Ohdaira, H., Akutsu, T., Okada, S., Yoshida, M., Kitajima, M. și colab. Efectul suplimentării cu vitamina D asupra supraviețuirii fără recidive la pacienții cu cancer de tract digestiv: studiul clinic randomizat AMATERASU. JAMA 321 , 1361–1369 (2019).CAS PubMed PubMed Central Google Scholar 
  34. 34.Trivedi, DP, Doll, R. & Khaw, KT Efectul a patru suplimente lunare orale de vitamina D3 (colecalciferol) asupra fracturilor și mortalității la bărbați și femei care trăiesc în comunitate: studiu randomizat dublu orb controlat. BMJ 326 , 469 (2003).CAS PubMed PubMed Central Google Scholar 
  35. 35.Manson, JE, Bassuk, SS, Buring, JE & Group, VR Principalele rezultate ale VITamin D și OmegA-3 TriaL (VITAL) și meta-analize actualizate ale studiilor relevante cu vitamina D. J. Steroid Biochem. Mol. Biol. 198 , 105522 (2019).PubMed Google Scholar 
  36. 36.Avenell, A., MacLennan, GS, Jenkinson, DJ, McPherson, GC, McDonald, AM, Pant, PR și colab. Urmărirea pe termen lung a mortalității și cancerului într-un studiu randomizat controlat cu placebo de vitamina D (3) și / sau calciu (studiu RECORD). J. Clin. Endocrinol. Metab. 97 , 614–622 (2012).CAS PubMed Google Scholar 
  37. 37.Schulz, KF, Altman, DG, Moher, D. & Group, declarație C. CONSORT 2010: ghiduri actualizate pentru raportarea studiilor randomizate de grup paralel. BMJ 340 , c332 (2010).PubMed PubMed Central Google Scholar 
  38. 38.Egger, M., Davey Smith, G., Schneider, M. & Minder, C. Bias în meta-analiză detectată printr-un test grafic simplu. BMJ 315 , 629-634 (1997).CAS PubMed PubMed Central Google Scholar 
  39. 39.Avenell, A., MacLennan, GS, Jenkinson, DJ, McPherson, GC, McDonald, AM, Pant, PR și colab. Urmărirea pe termen lung a mortalității și cancerului într-un studiu randomizat controlat cu placebo de vitamina D-3 și / sau calciu (RECORD Trial). J. Clin. Endocrinol. Metab. 97 , 614–622 (2012).CAS PubMed Google Scholar 
  40. 40.Neale, RE, Armstrong, BK, Baxter, C., Duarte Romero, B., Ebeling, P., engleză, DR și colab. Studiul D-Health: un studiu randomizat al vitaminei D pentru prevenirea mortalității și cancerului. Contemp. Clin. Procese 48 , 83-90 (2016).CAS PubMed Google Scholar 
  41. 41.Oyeyemi, SO, Braaten, T., Skeie, G. & Borch, KB Analiza concurentă a riscurilor de mortalitate a stilului de viață prediagnostic și a factorilor dietetici în supraviețuirea cancerului colorectal: studiul norvegian pentru femei și cancer. BMJ Open Gastroenterol. 6 , e000338 (2019).PubMed PubMed Central Google Scholar 
  42. 42.Yang, B., McCullough, ML, Gapstur, SM, Jacobs, EJ, Bostick, RM, Fedirko, V. și colab. Calciul, vitamina D, produsele lactate și mortalitatea în rândul supraviețuitorilor cancerului colorectal: Studiul de prevenire a cancerului-Cohorta de nutriție II. J. Clin. Oncol. 32 , 2335–2343 (2014).CAS PubMed Google Scholar 
  43. 43.Jeffreys, M., Redaniel, MT și Martin, RM Efectul suplimentării pre-diagnostice cu vitamina D asupra supraviețuirii cancerului la femei: un studiu de cohortă în cadrul cercetării clinice din Marea Britanie Datalink. BMC Cancer 15 , 670 (2015).PubMed PubMed Central Google Scholar 
  44. 44.Lewis, C., Xun, P. & He, K. Suplimentarea cu vitamina D și calitatea vieții în urma diagnosticului la pacienții cu cancer colorectal în stadiul II: un studiu prospectiv de 24 de luni. Support Care Cancer 24 , 1655-1661 (2016).PubMed Google Scholar 
  45. 45.Inoue-Choi, M., Greenlee, H., Oppeneer, SJ și Robien, K. Asocierea între utilizarea suplimentelor alimentare postdiagnostic și mortalitatea totală diferă în funcție de calitatea dietei în rândul femeilor în vârstă supraviețuitoare de cancer. Cancer Epidemiol. Biomark. Anterior 23 , 865–875 (2014).CAS Google Scholar 
  46. 46.Ng, K., Meyerhardt, JA, Chan, JA, Niedzwiecki, D., Hollis, DR, Saltz, LB și colab. Utilizarea multivitaminelor nu este asociată cu recurența sau supraviețuirea cancerului la pacienții cu cancer de colon în stadiul III: constatări de la CALGB 89803. J. Clin. Oncol. 28 , 4354–4363 (2010).PubMed PubMed Central Google Scholar 
  47. 47.Hathcock, JN, Shao, A., Vieth, R. & Heaney, R. Evaluarea riscului pentru vitamina D. Am. J. Clin. Nutr. 85 , 6-18 (2007).CAS PubMed Google Scholar 
  48. 48.Stamp, TC, Haddad, JG & Twigg, CA Comparație a 25-hidroxicolecalciferolului oral, a vitaminei D și a luminii ultraviolete ca determinanți ai 25-hidroxivitaminei circulante D. Lancet 1 , 1341-1343 (1977).CAS PubMed Google Scholar 
  49. 49.Jones, G. Farmacocinetica toxicității vitaminei D. A.m. J. Clin. Nutr. 88 , 582S – 586S (2008).CAS PubMed Google Scholar 
  50. 50.Vieth, R. Toxicitatea, politica și știința vitaminei D. J. Bone Miner. Res 22 (Supliment. 2), V64 – V68 (2007).CAS PubMed Google Scholar 
  51. 51.Azzi, A., Brigelius-Flohe, R., Kelly, F., Lodge, JK, Ozer, N., Packer, L. și colab. Cu privire la avizul Comisiei Europene „Comitetul științific pentru alimente” cu privire la nivelul tolerabil al aportului superior de vitamina E (2003). Euro. J. Nutr. 44 , 60-62 (2005).PubMed Google Scholar 
  52. 52.Lappe, JM, Travers-Gustafson, D., Davies, KM, Recker, RR & Heaney, RP Suplimentarea cu vitamina D și calciu reduce riscul de cancer: rezultatele unui studiu randomizat. A.m. J. Clin. Nutr. 85 , 1586–1591 (2007).CAS PubMed Google Scholar 
  53. 53.Calderwood, AH, Baron, JA, Mott, LA, Ahnen, DJ, Bostick, RM, Figueiredo, JC și colab. Nu există dovezi pentru efectele posttratamentului suplimentelor de vitamina D și calciu asupra riscului de adenoame colorectale într-un studiu randomizat. Cancer Prev. Rez. (Philos.) 12 , 295–304 (2019).CAS Google Scholar 

Descărcați referințele 

Informatia autorului

Note de autor

  1. Acești autori au contribuit în mod egal: Peter G. Vaughan-Shaw, Louis F. Buijs, Susan M. Farrington, Malcolm G. Dunlop

Afilieri

  1. MRC Human Genetics Unit, Institutul de Genetică și Medicină Moleculară, Universitatea din Edinburgh, Edinburgh, Marea BritaniePeter G. Vaughan-Shaw, Louis F. Buijs, James P. Blackmur, Farhat VN Din, Susan M. Farrington și Malcolm G. Dunlop
  2. Cancer Research UK Edinburgh Centre, Institutul de Genetică și Medicină Moleculară, Universitatea din Edinburgh, Edinburgh, Marea BritaniePeter G. Vaughan-Shaw, Louis F. Buijs, James P. Blackmur, Evi Theodoratou, Farhat VN Din, Susan M. Farrington și Malcolm G. Dunlop
  3. Center for Global Health Research, Usher Institute for Population Health Sciences and Informatics, Universitatea din Edinburgh, Edinburgh, Marea BritanieEvi Theodoratou
  4. Departamentul de Sănătate Publică și Îngrijire Primară, Trinity College Dublin, Dublin, IrlandaLina Zgaga

Contribuții

PGV-S .: conceptualizare, metodologie, analiză formală, scriere – schiță originală, vizualizare, scriere – revizuire și editare. LFB: metodologie, analiză formală, redactare – proiect original. JPB: conceptualizare, scriere – revizuire și editare. ET – metodologie, scriere – revizuire și editare. LZ: conceptualizare, metodologie, scriere – revizuire și editare. FVND: conceptualizare, metodologie, scriere – revizuire și editare. SMF: supraveghere, scriere – revizuire și editare. MGD: conceptualizare, administrare a proiectului, achiziție de finanțare, supraveghere, redactare – revizuire și editare.

autorul corespunzator

Corespondență cu Malcolm G. Dunlop .

Declarații de etică

Aprobarea eticii și consimțământul de participare

Nu este necesar; datele au fost colectate pentru studii publicate anterior.

Disponibilitatea datelor

Disponibil la cereri rezonabile de la pvaughan@ed.ac.uk.

Interese concurente

Autorii nu declară interese concurente

Informații de finanțare

Această activitate a fost susținută prin finanțarea infrastructurii și a personalului Centrului de Cercetare a Cancerului CRUK din Edinburgh; Grantul programului CRUK C348 / A18927 (MGD). PGV-S. a fost susținut de un lectorat clinic NES SCREDS. JPB este susținut de un premiu de instruire clinică CRUK ECRC legat de ECAT (C157 / A23218). ET este susținut de o bursă CRUK Career Development (C31250 / A22804). FVND este susținut de o bursă clinică pentru CSO pentru seniori. Această lucrare a fost, de asemenea, finanțată printr-o subvenție acordată MGD în calitate de lider de proiect cu Grantul Centrului Unității de Genetică Umană MRC (U127527202 și U127527198 din 1/4/18).

Informații suplimentare

Nota editorului Springer Nature rămâne neutră în ceea ce privește revendicările jurisdicționale din hărțile publicate și afilierile instituționale.

Informatie suplimentara

Informatie suplimentara

Acces liber Acest articol este licențiat sub o licență internațională Creative Commons Attribution 4.0, care permite utilizarea, partajarea, adaptarea, distribuirea și reproducerea în orice mediu sau format, atâta timp cât acordați creditul autorului (autorilor) original (e) și sursei furnizați un link către licența Creative Commons și indicați dacă s-au făcut modificări. Imaginile sau alte materiale ale terților din acest articol sunt incluse în licența Creative Commons a articolului, cu excepția cazului în care se indică altfel într-o linie de credit pentru material. Dacă materialul nu este inclus în licența Creative Commons a articolului și utilizarea intenționată a dvs. nu este permisă de reglementările legale sau depășește utilizarea permisă, va trebui să obțineți permisiunea direct de la titularul drepturilor de autor. Pentru a vizualiza o copie a acestei licențe, vizitațihttp://creativecommons.org/licenses/by/4.0/ .

Reimprimări și permisiuni

Despre acest articol

Vaughan-Shaw, PG, Buijs, LF, Blackmur, JP și colab. Efectul suplimentării cu vitamina D asupra supraviețuirii la pacienții cu cancer colorectal: revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor controlate randomizate. Br J Cancer 123, 1705–1712 (2020). https://doi.org/10.1038/s41416-020-01060-8

Verificați moneda și autenticitatea prin CrossMark

Citați acest articol

Vaughan-Shaw, PG, Buijs, LF, Blackmur, JP și colab. Efectul suplimentării cu vitamina D asupra supraviețuirii la pacienții cu cancer colorectal: revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor controlate randomizate. Br J Cancer 123, 1705–1712 (2020). https://doi.org/10.1038/s41416-020-01060-8

REMISIE CANCER STOMAC stadiul 4

Bună ziua dl. Cristian Gologan ,

Vă rog să mă iertați că vă scriu abia acum când am din nou nevoie de ajutorul dumneavoastră și nu v-am scris mai devreme ca să vă mulțumesc. Apelez din nou cu încredere deoarece sfatul dvs. a ajutat-o pe sora mea Andreea să se vindece de cancerul la stomac provocat de helicobacter pylori, putându-se observa în cele din urmă la endoscopie, o groapă netedă în locul unde a fost tumoarea de 5 cm.
A folosit în paralel cu remediile pe care ni le-ați scris dvs. și remedii de la panaceum, anume detoxamin praf, curcumin (PN-005), extract din tămâie (PN-001), atașez și revista Detoxamin.

De asemenea a luat si tratamente din cartea Sănătate din Farmacia Domnului a lui Maria Treben ca obligeană, o înghițitură înainte și după masă și alte ceaiuri.
A fost și la clinica Sf.Ioan Botezătorul ( imuno-medica.ro) unde a făcut vitamina C in doze f.mari, curcumin intravenos (doar de câteva ori că era foarte scump) și hipertermie, alfalipoic,oxigenoterapie. Și a fost bine ajungându-se la rezultatele bune despre care v-am scris.
Ulterior, întorcându-se în Franța unde locuiește, a lăsat aceste tratamente și a urmat experimental tratament Beljanski (www.beljanski.info) cu produsele Pao, Rovol și Real Build despre care mi-a spus sora mea că sunt un fel de chimioterapie pe baza de plante, dar tratamentul acesta nu a dat rezultatele dorite sau nu se dovedește suficient de eficient pentru sora mea Andreea astfel încât în timp știind doar sora mea și nașa ei, fără ca noi familia ( tata, mama, frații) să știm, markerii tumorali au crescut foarte mult. Astfel în data de 15.01.2021 la analizele hematologice s-a observat că AG. Carcino Embrionnaire a crescut la valoarea de 45ng/ml în 15.01.2021 față de 11,7 cât era în 4.XI.2020. De asemenea Antigene CA 19-9 a crescut la valoarea de 31U/ml față de 26 cât era în 18.IX.2020. Atașez și rezultatul analizei în fișierul ”2021-01-15-HEMATOLOGIE.jpeg”.

În 17.02.2021 a făcut un Scanner Toraco Abdomeno Pelvian. Rezultatul în original se poate vedea în fișierul „2021-02-17-Scanner Thoraco Abdomino Pelvian.jpeg”. Am făcut traducerea în limba română cu ajutorul soției mele care cunoaște limba franceză.

Am uitat să vă scriu că Andreea mergând la o mănăstire românească din Frana ținut anul trecut cu ajutorul rugăciunilor obștii mănăstirii, postul Sfintelor Paști doar cu apă sfințită primele două săptămâni după care a introdus sucuri Rudolf Breuss.

familia Sasu- arhiva cu documentele clinice are 150 mb si poate fi share uita daca se doreste

Biomodularea chimioterapiei cancerului pentru cancerul colorectal metastatic: un studiu randomizat al irinotecanului cu doze mici săptămânale față de irinotecan plus plus hormonului oncostatic melatonină la pacienții cu cancer colorectal metastatic care progresează pe combinații care conțin 5 fluorouracil.

 2003 Mar-Apr; 23 (2C): 1951-4.

1
Divizia de Oncologie Radiativă, Spitalul San Gerardo, 20052 Monza, Milano, Italia.

Abstract

Progresele recente ale cunoștințelor imunobiologice au sugerat posibilitatea îmbunătățirii activității terapeutice a diferiților agenți chimioterapeutici printr-o administrare concomitentă de medicamente anti-oxidante și / sau neurohormone imunomodulante. În special, melatonina neurohormonică pineală (MLT), care este capabilă să exercite atât efecte antioxidante, cât și imunomodulatoare, s-a dovedit că îmbunătățește eficacitatea diferitelor medicamente chimioterapice, și anume cisplatin, antracicline și 5-fluorouracil, în timp ce în prezent nu există date despre posibila sa influență asupra medicamentelor citotoxice eficiente în tratamentul cancerului de colon, altele decât 5-fluorouracil, cum ar fi irinotecanul (CPT-11). Prezentul studiu a fost realizat pentru a evalua influența administrării concomitente de MLT asupra activității terapeutice CPT-11 în cancerul colorectal metastatic. Studiul a cuprins 30 de pacienți cu cancer colorectal metastatic progresând după cel puțin o linie chimioterapeutică anterioară care conține 5-fluorouracil, care au fost randomizați pentru a fi tratați doar cu CPT-11 sau CPT-11 plus MLT. Conform unui program săptămânal de doze mici, CPT-11 a fost administrat iv la 125 mg / m2 / săptămână timp de 9 săptămâni consecutive. MLT a fost administrat oral la 20 mg / zi în perioada întunecată a zilei. Nu a fost observat un răspuns complet. Un răspuns parțial (PR) a fost obținut la 2 din 16 pacienți tratați cu CPT-11 singuri și la 5 din 14 pacienți tratați concomitent cu MLT. Mai mult, o boală stabilă (SD) a fost obținută la 5 din 16 pacienți tratați cu CPT-11 singur și la 7 din 14 pacienți tratați cu CPT-11 plus MLT. Prin urmare, procentul de control al bolii obținut la pacienții tratați concomitent cu MLT a fost semnificativ mai mare decât cel observat doar la cei tratați cu chimioterapie (12 din 14 vs 7 din 16, p <0,05). Singura toxicitate importantă a fost diareea de gradul 3-4, care a apărut la 6 din 16 pacienți tratați cu CPT-11 singur și la 4 din 14 pacienți tratați cu CPT-11 plus MLT, ceea ce a necesitat o reducere de 50% a dozei. Cu toate acestea, luate împreună, pacienții tratați cu CPT-11 la 50% din doza planificată au arătat un procent de control al bolii comparabil cu cel realizat la pacienții care nu au redus doza (6 din 10 față de 13 din 20). Acest studiu preliminar arată că eficacitatea dozei mici săptămânale de CPT-11 la pacienții cu cancer colorectal metastatic pretratat poate fi sporită printr-o administrare concomitentă zilnică a hormonului pineal MLT, conform rezultatelor raportate anterior pentru alți agenți chimioterapeutici. Mai mult, deoarece reducerea dozei de CPT-11 nu influențează eficacitatea acesteia, doza de CPT-11 pentru studii succesive ar putea să nu fie mai mare de 70 mg / m2.

PMID: 
12820485
[Indexat pentru MEDLINE]

Suplimente de calciu pentru prevenirea adenoamelor colorectale

ISTORIC ȘI METODE

Dovezi de laborator, clinice și epidemiologice sugerează că calciul poate ajuta la prevenirea adenoamelor colorectale. Am efectuat un studiu randomizat, dublu-orb, al efectului suplimentării cu carbonat de calciu asupra reapariției adenoamelor colorectale. Am alocat la întâmplare 930 de subiecți (vârsta medie, 61 de ani; 72 la sută bărbați) cu istoric recent de adenoame colorectale pentru a primi fie carbonat de calciu (3 g [1200 mg calciu elementar] zilnic), fie placebo, cu colonoscopii de urmărire și la patru ani de la examenul de calificare. Punctul final principal a fost proporția de subiecți la care a fost depistat cel puțin un adenom după prima endoscopie de urmărire, dar până la a doua examinare (inclusiv).Raporturile de risc pentru reapariția adenoamelor au fost ajustate în funcție de vârstă, sex, numărul de adenoame pe viață înainte de studiu, centrul clinic și durata perioadei de supraveghere.

REZULTATE

Subiecții din grupa de calciu au avut un risc mai mic de adenoame recurente. Printre cei 913 subiecți care au suferit cel puțin o colonoscopie de studiu, raportul de risc ajustat pentru orice recidivă de adenom cu calciu în comparație cu placebo a fost de 0,85 (95% interval de încredere, 0,74 până la 0,98; P = 0,03). Analiza principală s-a bazat pe cei 832 de subiecți (409 în grupul de calciu și 423 în grupul placebo) care au finalizat ambele examene de urmărire. Cel puțin un adenom a fost diagnosticat între prima și a doua endoscopie de urmărire la 127 de subiecți din grupul de calciu (31 la sută) și 159 de subiecți din grupul placebo (38 la sută); raportul risc ajustat a fost 0,81 (95% interval de încredere, 0,67 până la 0,99; P = 0,04). Raportul ajustat al numărului mediu de adenoame din grupul de calciu față de cel din grupul placebo a fost de 0,76 (95% interval de încredere, 0,60 până la 0,96; P = 0,02). Efectul calciului a fost independent de aportul inițial de grăsimi și de calciu.

CONCLUZII

Suplimentarea cu calciu este asociată cu o reducere semnificativă – deși moderată – a riscului de adenoame colorectale recurente.

 

Tiparele dietetice au fost asociate în mod repetat cu riscul de neoplazie colorectală: o dietă bogată în legume și fructe este asociată cu un risc mai mic, în timp ce aportul de grăsimi animale și carne roșie pare să crească. 1 Mecanismele de bază nu sunt clare, dar schimbările riscului se pot datora în parte modificărilor acizilor biliari, care sunt cancerigene la modelele animale. 2

Newmark și colegii 3 au propus că calciul leagă acizii biliari în lumenul intestinal, inhibând efectele lor proliferative și cancerigene. În sprijinul acestei ipoteze, studiile la animale au indicat un efect protector al calciului alimentar asupra afectării mucoasei induse de bilă și a carcinogenezei intestinale experimentale. 4,5 Cu toate acestea, rezultatele cercetărilor epidemiologice au fost inconsecvente; în unele studii, un risc scăzut de cancer colorectal a fost asociat cu aportul de calciu, în timp ce în altele nu a fost găsită nicio asociere. 6,7 De asemenea, s-au raportat rezultate mixte în ceea ce privește adenoamele intestinului gros, 6,7 , care sunt probabil precursorii celor mai multe tipuri de cancer colorectal. 8

Pentru a clarifica efectul aportului de calciu asupra carcinogenezei colorectale, am efectuat un studiu clinic al efectului suplimentării cu carbonat de calciu pe riscul reapariției adenoamelor colorectale. Am emis ipoteza că subiecții repartizați aleatoriu pentru a primi calciu ar avea un risc redus de adenoame recurente, precum și un număr redus de adenoame.

metode

Studiul de prevenire a calciului Polyp a implicat șase centre clinice: Fundația clinică Cleveland, Centrul medical Dartmouth – Hitchcock, Universitatea din California de Sud – Grupul Medical Permanent din California de Sud, Universitatea din Iowa, Universitatea din Minnesota și Universitatea din Carolina de Nord. Dartmouth a fost centrul de coordonare, iar Universitatea din Minnesota a fost centrul de patologie. Comitetele de subiecte umane din fiecare centru au aprobat protocolul de studiu; un comitet independent de monitorizare a datelor și siguranței a revizuit studiul de două ori pe an.

RECRUTARE ȘI RANDOMIZARE

Personalul de la fiecare centru clinic a monitorizat înregistrările de colonoscopie și patologie la unitățile de endoscopie asociate pentru a identifica subiecții care au cel puțin un adenom intestinal gros confirmat în termen de trei luni înainte de recrutare și a cărui întreagă mucoasă a intestinului gros a fost ulterior examinată și judecată fără polipi. Subiecții eligibili aveau vârsta mai mică de 80 de ani, într-o stare de sănătate bună și fără istoric de polipoză familială, cancer invaziv de intestin gros, sindroame de malabsorbție sau orice condiție care ar putea fi agravată de calciu suplimentar. Scopul nostru a fost ca 860 de subiecți să se supună randomizării, pentru ca studiul să aibă o putere de 80 la sută pentru a detecta o reducere de 25% a recurenței adenoamelor.

Am revizuit datele despre 2918 subiecți aparent eligibili. Nu am putut contacta 223, 1066 au refuzat să participe, 510 s-au dovedit a fi neeligibili și 1 nu s-a înscris din motive necunoscute. După obținerea consimțământului scris în scris, restul de 1118 subiecți au început o perioadă de trei luni de administrare a placebo pentru a evalua aderarea la regimul de studiu al unui comprimat de două ori pe zi, cu mese. La sfârșitul perioadei de derulare, 930 de subiecți luaseră cel puțin 80 la sută din comprimatele prescrise, doreau să continue studiul și erau considerate adecvate pentru randomizare. Am atribuit acești subiecți la calciu sau placebo folosind numere aleatorii generate de computer, blocate în funcție de centrul de studiu. Tabletele de studiu au conținut un total de 3 g de carbonat de calciu (1200 mg de calciu elementar) sau un placebo cu celuloză-zaharoză cu aspect identic. Procesul a fost dublu orb: nici subiecții, nici personalul de studiu nu au fost conștienți de sarcinile de tratament.

PROTOCOLUL DE STUDIU

Subiectii au fost supusi a doua colonoscopii de urmarire ca parte a ingrijirilor lor de rutina, de obicei de catre acelasi medic care a efectuat examinarea initiala. Prima examinare de urmărire a fost planificată timp de aproximativ 1 an după colonoscopia calificată (aproximativ 9 luni de la randomizare), iar cea de-a doua examinare a fost planificată timp de 36 de luni după aceea. În caz contrar, endoscopia intestinului gros a fost descurajată dacă nu este indicată clinic (de exemplu, pentru sângerare rectală). Examinările de urmărire au fost considerate adecvate dacă s-a vizualizat întreaga mucoasă a intestinului gros și nu au rămas polipi la sfârșitul procedurii. Am desemnat perioada de la randomizare până la prima examinare de urmărire ca primul interval de studiu, și perioada care a urmat primei examinări de urmărire și prin a doua ca al doilea interval de studiu (principala perioadă de risc).

La fiecare colonoscopie, endoscopistul a înregistrat dimensiunea și locația tuturor leziunilor mucoasei, folosind tehnica clinică standard. Conform protocolului, toți polipii au fost îndepărtați și examinați histologic la centrul clinic și de către patologul de studiu, care a clasificat polipii ca fiind neoplastici (adenoame) sau neoplazici (de exemplu, polipi hiperplastici sau foliculi limfoizi). De asemenea, patologul studiat a revizuit polipii detectați prin examenul endoscopic calificativ pentru un eșantion de 25 la sută dintre subiecți. Patologul de studiu și centrul clinic au convenit cu privire la prezența sau absența neoplaziei în 2349 din 2541 de exemplare analizate (92 la sută). În cazuri de dezacord, am acceptat diagnosticul patologului de studiu.

La înscriere și la fiecare dintre cele două colonoscopii de urmărire, am obținut exemplare de sânge venos în tuburile fără minerale. Serul a fost inițial depozitat la –20 ° C sau mai jos, în așteptarea expedierii către Dartmouth pentru depozitare la –70 ° C până la analiză. La înscriere și la sfârșitul studiului, am evaluat, de asemenea, dieta subiecților cu un chestionar validat de frecvență alimentară. 9 La fiecare șase luni, am trimis chestionare subiecților cu privire la respectarea lor la tratamentul de studiu; utilizarea lor de medicamente, medicamente fără vânzare și suplimente nutritive; și apariția simptomelor, bolilor și spitalizărilor. Recrutarea a început în noiembrie 1988 și s-a încheiat în aprilie 1992. Urmărirea sa încheiat în decembrie 1996.

PUNCTE FINALE

Măsura principală a rezultatului a fost proporția subiecților la care a fost depistat cel puțin un adenom în timpul celui de-al doilea interval de studiu – adică după prima colonoscopie de urmărire, până la a doua examinare de urmărire (inclusiv adenoame detectate în timpul interimului endoscopia). Acest punct final prevedea eliminarea adenoamelor trecute cu vederea la colonoscopia calificată (minimizând astfel numărul de polipi prezenți la începutul perioadei principale de risc) și a permis o perioadă latentă de acțiune a calciului. Dacă un subiect nu a fost supus examenelor de urmărire așa cum a fost planificat, am folosit cele două colonoscopii indicate clinic la cel puțin un an de distanță, care au furnizat cel mai lung interval de urmărire.

ANALIZE STATISTICE

Pentru analizele noastre statistice, am comparat proporțiile folosind testul exact al lui Fisher și datele măsurate folosind teste t sau teste de rang. 10 Analiza noastră principală a avut în vedere două rezultate conexe: dacă subiecții din cele două grupuri de tratament au probabilități diferite de a avea cel puțin un adenom și dacă diferă numărul mediu de adenoame din cele două grupuri. Pentru a aborda prima întrebare, am folosit modele de cvasi-probabilitate liniar-excesive, programate în SPlus (MathSoft, Seattle) pentru a oferi estimări și intervale de încredere neajustate și ajustate pentru riscul relativ de cel puțin un adenom recurent. 11 modele similare (cu variație proporțională cu media) au fost utilizate pentru a analiza raporturile numărului mediu de adenoame din cele două grupuri de tratament. 11

Covariatele au inclus vârsta (ca termen liniar), sexul, numărul de viață al adenoamelor înainte de intrarea în studiu, centrul clinic și durata perioadei de supraveghere. Interacțiunile posibile au fost luate în considerare cu utilizarea termenilor de interacțiune a produsului. Analizele subgrupului au inclus cercetarea subiecților ale căror diete au fost peste și sub mediana pentru aportul ajustat de calorii 12 de nutrienți selectați. Pentru a evalua posibile distorsiuni introduse de subiecții care nu au finalizat studiul, am efectuat, de asemenea, analize de sensibilitate prin imputarea tiparelor de recurență pentru acești subiecți pentru a determina rezultate care ar fi modificat concluziile noastre, dacă ar fi fost observate.Toate valorile P erau pe două fețe; P <0.05 a fost luat pentru a indica semnificația.

Rezultate

Tabelul 1.Caracteristicile liniei de bază a celor 930 de subiecți.

Un total de 930 de subiecți, ale căror caracteristici sunt rezumate în tabelul 1 , au fost supuse randomizării; nu au existat diferențe semnificative între cele două grupuri de tratament în ceea ce privește caracteristicile demografice, tiparele dietetice sau istoricul adenoamelor. Vârsta medie (± SD) a fost 61 ± 9 ani, iar 72 la sută au fost bărbați.Majoritatea subiecților au avut doar unul sau două adenoame scoase din intestinul gros înainte de a intra în studiu. Diametrul mediu estimat al celui mai mare adenom calificativ a fost de 0,7 ± 0,6 cm; în eșantionul trimis pentru revizuire patologică, 99 la sută dintre exemplare au avut atipie ușoară sau moderată. Media estimată zilnic a aportului dietetic de calciu la intrarea în studiu a fost similară în cele două grupuri de studiu și a fost mai mică de trei sferturi din cantitatea oferită ulterior sub formă de suplimente prin intervenția de studiu. Mai puțin de 3 la sută dintre subiecți au luat suplimente de calciu la începutul studiului; toți au fost de acord să-i întrerupă pe parcursul studiului.

tabel 2.Număr de subiecți de studiu care au completat examinările.

Dintre cei 930 de subiecți care au suferit randomizare, 832 (89 la sută) au finalizat două colonoscopii de urmărire ( Tabelul 2 ). Nu am putut include 98 de subiecți (43 în grupul placebo și 55 în grupul de calciu) în principalele analize: 47 au murit, 25 nu mai doreau să participe, 18 nu au putut fi examinați pentru că erau prea bolnavi sau s-au mutat și 8 abandonat din motive necunoscute. În plus față de colonoscopiile mandatate de studiu, a fost efectuată o colonoscopie de intervale sau sigmoidoscopie în perioada principală de risc (al doilea interval de studiu) la 86 de subiecți. Proporțiile subiecților cu colonoscopii de studiu inadecvate sau cu endoscopii interimare nu au diferit semnificativ între grupurile de tratament ( tabelul 2 ).

Tabelul 3.Respectarea auto-raportată la tratamentul de studiu, în conformitate cu atribuirea tratamentului și anul de studiu.

Respectarea auto-raportată la regimul studiului a scăzut treptat în timpul studiului ( Tabelul 3 ). Cu toate acestea, chiar în timpul celui de-al patrulea an, peste 80 la sută dintre subiecți au luat agenții de studiu 90 până la 100 la sută din timp, iar alte 7 la sută le-au luat între 50 și 89 la sută din timp. Utilizarea calciului suplimentar a fost raportată cel puțin o dată de doar 19 subiecți (2%) în timpul studiului (9 în grupul placebo și 10 în grupul de calciu).

Tabelul 4.Rezultate în ceea ce privește reapariția adenoamelor.

Dintre cei 832 de subiecți care au finalizat studiul, cel puțin un adenom colorectal a fost diagnosticat în perioada de risc principal (al doilea interval de studiu) la 127 de subiecți din grupul de calciu (31 la sută) și 159 subiecți din grupul placebo (38 la sută) ( Tabelul 4 ). Mărimea medie a adenomului cel mai mare a fost aceeași la cele două grupuri (0,4 cm; P = 0,43), dar mai multe adenoame au fost găsite în grupul placebo (numărul mediu per pacient, 0,73 vs. 0,55; P = 0,03). Raportul de risc neajustat pentru a avea cel puțin un adenom în grupul de calciu în comparație cu grupul placebo a fost de 0,83 (95% interval de încredere, 0,68 până la 1,00; P = 0,05);după ajustare, raportul de risc a fost 0,81 (95% interval de încredere, 0,67 până la 0,99; P = 0,04). Raportul neajustat al numărului mediu de adenoame din grupul de calciu față de cel din grupul placebo a fost de 0,75 (95% interval de încredere, 0,58 până la 0,97; P = 0,03); după ajustare a fost 0,76 (95% interval de încredere, 0,60 până la 0,96; P = 0,02). În perioada de risc principal, s-a găsit cancer invaziv de intestin gros la patru subiecți (trei în grupul placebo și unul în grupul de calciu), dar nu s-au găsit adenoame cu atipie severă (P = 0,62 pentru diferența de proporții cu severă atipie sau cancer).Analiza adenoamelor detectate la al doilea examen de urmărire (excluzând descoperirile la endoscopiile cu interval) a arătat rezultate similare ( Tabelul 4 ).

Un efect similar al calciului a fost găsit în primul interval de studiu. Printre subiecții care au finalizat studiul, cel puțin un adenom a fost găsit în perioada de până la și a inclus primul examen de urmărire la 103 subiecți din grupul de calciu (25 la sută) și 138 subiecți din grupul placebo (33 la sută) ( Tabelul 4 ). Raportul de risc neajustat pentru cel puțin un adenom în acest interval timpuriu a fost 0,77 (95% interval de încredere, 0,62 până la 0,96; P = 0,02); raportul neajustat al numărului mediu de adenoame a fost de 0,73 (interval de încredere de 95 la sută, 0,54 la 0,97; P = 0,03). Aceste estimări au fost practic neschimbate după ajustarea multivariaților.Analiza adenoamelor detectate la primul examen de urmărire a obținut rezultate similare. La sau înainte de primul examen de urmărire, cancerul invaziv a fost găsit la patru subiecți (doi în grupul de calciu și doi în grupul placebo) și un adenom cu atipie severă a fost eliminat de la un subiect din fiecare grup.

Un total de 913 subiecți au suferit cel puțin o colonoscopie de studiu. Raportul de risc neajustat pentru a avea cel puțin un adenom după randomizare a fost 0,85 (95% interval de încredere, 0,74 până la 0,98; P = 0,03); raportul corespunzător al numărului mediu de adenoame a fost 0,74 (95% interval de încredere, 0,59 la 0,92; P <0,001). Restricția analizei la adenoamele depistate la examinările de monitorizare și ajustarea pentru vârstă, centru clinic, sex, durata perioadei de supraveghere și numărul adenoamelor anterioare au lăsat aceste modificări substanțial neschimbate ( tabelul 4 ).

De asemenea, am evaluat dacă efectul suplimentării calciului diferă în funcție de mărimea sau locația adenoamelor. În timpul celui de-al doilea interval de studiu, un adenom de 0,5 cm sau diametru mai mare a fost găsit la 120 de subiecți (63 în grupul placebo și 57 în grupul de calciu); raportul de risc neajustat pentru a avea cel puțin un adenom de această dimensiune a fost 0,87 (95% interval de încredere, 0,63 până la 1,21; P = 0,70). La 166 de subiecți, cel mai mare adenom a avut mai puțin de 0,5 cm în diametru (96 în grupul placebo și 70 în grupul de calciu); raportul de risc neajustat corespunzător a fost de 0,75 (95% interval de încredere, 0,57 până la 0,98; P = 0,03). Pe parcursul celui de-al doilea interval, 144 de subiecți au avut cel puțin un adenom în flexura splenică sau mai mult distal și 200 au avut cel puțin un adenom proximal cu flexura splenică. Calciul a avut un efect similar asupra reapariției adenomului în ambele regiuni ale intestinului (datele nu sunt prezentate).

Analiza de sensibilitate a sugerat că este extrem de puțin probabil ca rezultatele celor 98 de subiecți care nu au finalizat studiul să fi anulat concluziile noastre dacă ar fi putut fi incluse. Dintre acești subiecți, adenoamele recurente ar fi trebuit să fie cel puțin de două ori mai frecvente în grupul de calciu decât în ​​grupul placebo pentru a elimina semnificația statistică a efectului general al calciului.

Nu a existat nicio dovadă de modificare a efectului calciului în funcție de vârstă, sex, sau aportul dietetic de linie de bază de calciu, grăsime sau fibre (datele nu sunt prezentate). Efectul calciului a fost nesemnificativ mai puternic în rândul subiecților care au raportat luarea tuturor agenților de studiu și în rândul celor care nu au raportat nicio utilizare de aspirină sau alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (datele nu sunt prezentate).

Tabelul 5.Evenimente medicale după randomizare.

Simptomele și complicațiile medicale nu au fost asociate cu atribuirea tratamentului. Proporții similare de subiecți din grupurile de calciu și placebo au fost spitalizate din orice motiv, au fost spitalizate cu cancer sau au oprit tratamentul din cauza efectelor secundare percepute ( Tabelul 5 ). Frecvența simptomelor digestive (inclusiv constipația) nu a diferit substanțial între cele două grupuri de tratament. Doi subiecți repartizați în calciu și unul repartizat cu placebo s-au dovedit a avea pietre urinare definite sau probabile în timpul studiului.

Discuţie

În acest studiu clinic randomizat, alocarea la suplimentarea cu calciu a fost asociată cu o reducere semnificativă – deși moderată – a riscului de adenoame recurente. Riscul redus a devenit evident încă de la prima monitorizare colonoscopică, după aproximativ nouă luni de tratament. Nu a existat niciun indiciu cu privire la un efect mai mare la subiecții cu un aport scăzut de calciu în linia de bază sau un aport mare de grăsimi. Intervenția a fost bine acceptată și fără toxicitate majoră.

Datele epidemiologice privind asocierea dintre calciul alimentar și riscul de cancer colorectal au variat considerabil, dar în total sunt în concordanță cu efectul observat. 6,7 Multe studii 13-18 au găsit cel puțin sugestii ale unei asocieri inverse, dar altele nu au găsit nicio relație 19,20 sau chiar posibilitatea unui risc crescut cu un aport mai mare. 21,22 Rezultatele investigațiilor privind aportul de calciu și riscul adenoamelor colorectale au fost, de asemenea, contradictorii, 20,23-25 ​​la fel ca și studiile care au considerat suplimentarea calciului separat. 16,21,26

Aceste descoperiri mixte pot reflecta dificultățile epidemiologiei dietetice. Efectele aportului de calciu sunt probabil confundate de factori precum aportul de calorii, grăsimi dietetice și fosfați și poate utilizarea suplimentelor de vitamine și minerale, aspirină sau alți agenți cu efecte anticarcinogene. Mai mult, eroarea de măsurare inerentă evaluării dietetice ar avea tendința de a ascunde orice asociere între aportul de calciu și riscul de neoplazie. 12

Cercetări ample la animale sprijină existența unui efect antineoplastic al calciului în intestinul gros.Calciul inhibă lezarea mucoasei și hiperproliferarea indusă de acizii biliari sau cancerigeni, 4 și majoritatea studiilor care au utilizat diete bogate în grăsimi au raportat o incidență mai mică a tumorilor cu suplimentarea. 4,5 Efectele calciului au fost absente sau mai puțin pronunțate în rândul animalelor hrănite cu diete sărace în grăsimi. 27,28 Un studiu experimental a sugerat că calciul dietetic a inhibat în special tumorile cu mutații ras , 29 și un studiu epidemiologic recent a raportat efecte similare. 30

Studiile publicate anterior de suplimentarea calciului s-au concentrat pe markeri biologici; unele dintre aceste studii au susținut ipoteza că calciul poate acționa prin precipitare a acizilor biliari sau acizilor grași din scaune, poate în complexe cu fosfat de calciu. 31 Suplimentarea cu calciu a fost observată pentru a reduce citotoxicitatea apei fecale, a reduce proporția de acizi biliari secundari din bazinul de acid biliar și a reduce concentrațiile de acid biliar fecal. 31-34 Cu toate acestea, alte studii nu au sugerat astfel de beneficii, raportând nicio modificare 35,36 sau o creștere efectivă a 37,38 a concentrației de acizi biliari în faza apei a scaunului. Rezultatele studiilor privind efectul calciului asupra proliferării mucoasei rectale au fost contradictorii. 32,36,37,39-43

Studiul nostru s-a concentrat pe reapariția adenoamelor pe o perioadă de patru ani. Prin urmare, nu abordează în mod direct dacă suplimentarea cu calciu afectează riscul unui prim adenom sau al progresiei către cancerul invaziv. Totuși, asemănarea factorilor de risc pentru cancerul colorectal, adenoamele recurente și primele adenoame 44 sugerează că un agent care afectează stadiile timpurii ale neoplaziei intestinale poate avea implicații asupra neoplaziei mai avansate. Pe de altă parte, datele noastre pot sugera că suplimentarea cu calciu are un efect mai slab asupra adenoamelor mai mari decât asupra celor mai mici, un model consecvent cu o eficacitate limitată a suplimentării la pacienții cu neoplazie mai avansată.

Alte probleme nerezolvate sunt momentul și persistența acțiunii antineoplastice a calciului. În studiul nostru, o reducere a riscului de adenoame recurente a devenit evidentă la mai puțin de un an de la randomizare, dar efectul nu a devenit mai puternic cu timpul. Concebabil, eficacitatea crescândă a tratamentului în timp a fost contrabalansată prin scăderea conformității. Pentru a clarifica aceste probleme sunt necesare studii cu tratament mai lung și perioade de urmărire.

Datele noastre oferă dovezi că carbonatul de calciu poate avea activitate chimiopreventivă împotriva neoplaziei colorectale. Efectul pe care l-am găsit este în concordanță cu datele epidemiologice și este susținut de un corp mare de date experimentale la om și la animale. Întrucât toxicitatea acestui agent simplu și ieftin pare a fi minimă și deoarece poate avea alte beneficii (de exemplu, reducerea riscului de osteoporoză 45 ), echilibrul risc-beneficiu poate fi favorabil. Cu toate acestea, înainte ca o recomandare generală să poată fi făcută cu încredere, ar fi de dorit să se confirme aceste constatări, să se obțină mai multe informații despre efectele asupra cancerelor reale sau a displaziei severe și să se documenteze echilibrul risc-beneficiu în diferite grupuri de populație.

Sprijinit în parte de subvenții (CA37287 și CA23108) de la Institutele Naționale de Sănătate. Tabletele de calciu și placebo au fost furnizate de Lederle (acum Whitehall – Robins), Pearl River, NY

Suntem îndatorați de subiecții studenților și de medicii lor pentru cooperarea și entuziasmul acestora, precum și coordonatorilor de studiu de la site-urile clinice și personalul de procesare a datelor, farmacie și laborator din centrul de coordonare pentru eforturile lor pe parcursul acestei investigații.

Afilierile Autorului

De la departamentele de medicină (JAB, RR), medicină comunitară și de familie (JAB), și anestezie (MB) și Norris Cotton Cancer Center (ERG), Dartmouth – Hitchcock Medical Center, Liban, NH; Centrul medical pentru veterani, White River Junction, Vt. (MB); Departamentul de Sănătate a Mediului și Muncii, Școala de Sănătate Publică și Școala de Medicină (JSM), și Departamentele de Patologie (DCS) și Medicină (JHB), Școala de Medicină, Universitatea din Minnesota, și Centrul Medical pentru Veteranii (JHB) ), Minneapolis; Centrul pentru polipi de colon și cancer de colon, Departamentul de Gastroenterologie (RUS) și Departamentul de Biostatistică și Epidemiologie (GJB), Fundația Clinică Cleveland, Cleveland; Departamentul de Medicină Preventivă, Școala de Medicină a Universității din sudul Californiei, Los Angeles (RWH); Departamentul de Medicină, Universitatea din Carolina de Nord, Chapel Hill, NC (RSS); Centrul James A. Clifton pentru Boli Digestive, Departamentul de Medicină Internă, Universitatea din Iowa Colegiul de Medicină, Iowa City (RWS); și Departamentul de patologie, Fairview Southdale Hospital, Minneapolis (DCS).

Adresați cererile de reimprimare către Dr. Baron la 7927 Rubin Bldg., Dartmouth – Hitchcock Medical Center, 1 Medical Center Dr., Liban, NH 03756.

În apendicele sunt enumerate anchetatorii de studiu suplimentare.

Alți autori au fost H. Frankl, MD, Departamentul de medicină internă, sudul California Permanente Group, Los Angeles; și L. Pearson, M.Phil., Departamentul de Medicină Comunitară și de Familie, Dartmouth – Hitchcock Medical Center, Liban, NH

Lista autorilor.

  • JA Baron, MD,
  • M. Beach, MD, Ph.D.,
  • JS Mandel, Ph.D.,
  • RU van Stolk, MD,
  • RW Haile, Dr.PH,
  • RS Sandler, MD, MPH,
  • R. Rothstein, MD,
  • RW Summers, MD,
  • DC Snover, MD,
  • GJ Beck, doctorat,
  • JH Bond, MD,
  • H. Frankl, MD,
  •  și colab.,
  • pentru grupul de studiu Prevenirea Polipului de Calciu *

Apendice

În plus față de autori, Grupul de studiu pentru prevenirea calciului Polyp a inclus următorii investigatori: LA Mott, DW Nierenberg, MM Stevens, T. Stukel și TD Tosteson (Dartmouth Medical School); D. Howell (Centrul Medical Maine); J. Church (Cleveland Clinic Foundation); și J. Truszkowski (Universitatea din Iowa). Coordonatorii studiului au fost H. Hasson și J. Bauman (Cleveland Clinic); K. Wood (Centrul Medical Dartmouth – Hitchcock); B. Cheyne, R. Thompson și D. Finke (Universitatea din Iowa); J. Blomquist și S. Waldemar (Universitatea din Minnesota); C. McAuliffe și B. Schliebe (Universitatea din Carolina de Nord); și P. Harmon (Universitatea din sudul Californiei).Membrii comisiei de monitorizare a datelor și siguranței au fost S. Greenhouse (George Washington University), J. Grizzle (Fred Hutchinson Cancer Research Center), R. Hunt (McMaster University), G. Luk (Wayne State University), FM Giardiello ( Johns Hopkins University) și WC Willett (Universitatea Harvard).

Referințe (45)

  1. 1.Sandler RS. Epidemiologie și factori de risc pentru cancerul colorectal. Clinica Gastroenterol North Am 1996 ; 25: 717 – 735

    Google Scholar. opens in new tab

  2. 2.Nagengast FM, Grubben MJAL, van Munster IP. Rolul acizilor biliari în carcinogeneza colorectală. Eur J Cancer 1995 ; 31: 1067 – 1070

    Google Scholar. opens in new tab

  3. 3.Newmark HL, Wargovich MJ, Bruce WR. Cancer de colon și grăsimi dietetice, fosfat și calciu: o ipoteză. J Natl Cancer Inst 1984 ; 72: 1323 – 1325

    Google Scholar. opens in new tab

  4. 4.Pence BC. Rolul calciului în prevenirea cancerului de colon: studii experimentale și clinice. Mutat Res 1993 ; 290: 87 – 95

    Google Scholar. opens in new tab

  5. 5.Pence BC, Buddingh F. Inhibarea carcinogenezei colonului promovată în grăsimi la dietă, la șobolani, prin calciu suplimentar sau vitamina D 3 . Carcinogeneza 1988 ; 9: 187 – 190

    Google Scholar. opens in new tab

  6. 6.JA Bergsma-Kadijk, van’t Veer P, Kampman E, Burema J. Calciul nu protejează împotriva neoplaziei colorectale. Epidemiologie 1996 ; 7: 590 – 597

    Google Scholar. opens in new tab

  7. 7.Martinez ME, WC Willett. Calciu, vitamina D și cancer colorectal: o revizuire a dovezilor epidemiologice.Biomarkeri de cancer Epidemiol Anterior 1998 ; 7: 163 – 168

    Google Scholar. opens in new tab

  8. 8.Hill MJ, Morson BC, Bussey HJ. Etiologia adenomului – secvență de carcinom în intestinul gros. Lancet 1978 ; 1: 245 – 247

    Google Scholar. opens in new tab

  9. 9.Block G, Hartman AM, Dresser CM, Carroll MD, Gannon J, Gardner L. O abordare bazată pe date privind proiectarea și testarea chestionarului alimentar. Am J Epidemiol 1986 ; 124: 453 – 469

    Google Scholar. opens in new tab

  10. 10.Snedecor GW, Cochran WG. Metode statistice. A 7-a ed. Ames: Iowa State University Press, 1980.

    Google Scholar. opens in new tab

  11. 11.McCullagh P, Nelder JA. Modele liniare generalizate. A 2-a ed. Londra: Chapman & Hall, 1989.

    Google Scholar. opens in new tab

  12. 12.Willett W. Epidemiologie nutrițională. New York: Oxford University Press, 1990.

    Google Scholar. opens in new tab

  13. 13.Slattery ML, Sorenson AW, Ford MH. Aportul dietetic de calciu ca factor atenuant în cancerul de colon. Am J Epidemiol 1988 ; 128: 504 – 514

    Google Scholar. opens in new tab

  14. 14.Whittemore AS, Wu-Williams AH, Lee M și colab. Dieta, activitatea fizică și cancerul colorectal în rândul chinezilor din America de Nord și China. J Natl Cancer Inst 1990 ; 82: 915 – 926

    Google Scholar. opens in new tab

  15. 15.Garland CF, Shekelle RB, Barrett-Connor E, Criqui MH, Rossof AH, Paul O. Vitamina D dietetică și calciu și risc de cancer colorectal: un studiu prospectiv de 19 ani la bărbați. Lancet 1985 ; 1: 307 – 309

    Google Scholar. opens in new tab

  16. 16.Bostick RM, Potter JD, Sellers TA, McKenzie DR, Kushi LH, Folsom AR. Relația de calciu, vitamina D și aportul de produse lactate cu incidența cancerului de colon în rândul femeilor în vârstă: Studiul de sănătate al femeilor din Iowa. Am J Epidemiol 1993 ; 137: 1302 – 1317

    Google Scholar. opens in new tab

  17. 17.Kearney J, Giovannucci E, Rimm EB și colab. Calciu, vitamina D și alimente lactate și apariția cancerului de colon la bărbați. Am J Epidemiol 1996 ; 143: 907 – 917

    Google Scholar. opens in new tab

  18. 18.Martinez ME, Giovannucci EL, Colditz GA și colab. Calciul, vitamina D și apariția cancerului colorectal la femei. J Natl Cancer Inst 1996 ; 88: 1375 – 1382

    Google Scholar. opens in new tab

  19. 19.Graham S, Marshall J, Haughey B și colab. Epidemiologie dietetică a cancerului de colon în vestul New York-ului. Am J Epidemiol 1988 ; 128: 490 – 503

    Google Scholar. opens in new tab

  20. 20.Boutron MC, Faivre J, Marteau P, Couillault C, Senesse P, Quipourt V. Calciu, fosfor, vitamina D, produse lactate și carcinogeneză colorectală: un studiu francez de control de caz. Br J Cancer 1996 ; 74: 145 – 151

    Google Scholar. opens in new tab

  21. 21.Kampman E, Boldbohm RA, van den Brandt PA, van ‘t Veer P. Produse lactate fermentate, calciu și cancer colorectal în Studiul de Cohortă din Olanda. Cancer Res 1994 ; 54: 3186 – 3190

    Google Scholar. opens in new tab

  22. 22.Pritchard RS, JA Baron, Gerhardsson de Verdier M. Calciu dietetic, vitamina D și riscul de cancer colorectal la Stockholm, Suedia. Biomarkeri de cancer Epidemiol Prev 1996 ; 5: 897 – 900

    Google Scholar. opens in new tab

  23. 23.Little J, Logan RFA, Hawtin PG, Hardcastle JD, Turner ID. Adenoamele și dieta colorectală: un studiu de caz de control al subiecților participanți la programul de screening al sângelui fecal de la Nottingham. Br J Cancer 1993; 67: 177 – 184

    Google Scholar. opens in new tab

  24. 24.Kampman E, Giovannucci E, van ‘t Veer P și colab. Calciul, vitamina D, alimentele lactate și apariția adenoamelor colorectale la bărbați și femei în două studii potențiale. Am J Epidemiol 1994 ; 139: 16 – 29

    Google Scholar. opens in new tab

  25. 25.Tseng M, Murray SC, Kupper LL, Sandler RS. Micronutrienți și riscul adenoamelor colorectale. Am J Epidemiol 1996 ; 144: 1005 – 1014

    Google Scholar. opens in new tab

  26. 26.Neugut AI, Horvath K, Whelan RL și colab. Efectul suplimentelor de calciu și vitamine asupra incidenței și recurenței polipilor adenomatoși colorectali. Rac 1996 ; 78: 723 – 728

    Google Scholar. opens in new tab

  27. 27.McSherry CK, Cohen BI, Bokkenheuser VD și colab. Efectele hrănirii calciului și acidului biliar asupra tumorilor de colon la șobolan. Cancer Res 1989 ; 49: 6039 – 6043

    Google Scholar. opens in new tab

  28. 28.MD Sitrin, Halline AG, Abrahams C, Brasitus TA. Calciul dietetic și vitamina D modulează carcinogeneza colonică indusă de 1,2-dimetilhidrazină la șobolan. Cancer Res 1991 ; 51: 5608 – 5613

    Google Scholar. opens in new tab

  29. 29.Llor X, Jacoby RF, Teng BB, Davidson NU, Sitrin MD, Brasitus TA. Mutații K-ras în tumorile colonice induse de 1,2-dimetilhidrazină: efecte ale suplimentelor dietetice de calciu și deficiență de vitamina D. Cancer Res1991 ; 51: 4305 – 4309

    Google Scholar. opens in new tab

  30. 30.Bautista D, Obrador A, Moreno V și colab. Mutația Ki-ras modifică efectul protector al grăsimii și calciului monoinsaturate dietetice asupra cancerului colorectal sporadic. Biomarkeri cu cancer de epidemiol Prev 1997 ; 6: 57 – 61

    Google Scholar. opens in new tab

  31. 31.Van der Meer R, Lapre JA, Govers MJAP, Kleibeuker JH. Mecanisme ale efectelor intestinale ale grăsimilor alimentare și produselor lactate asupra carcinogenezei colonului. Cancer Lett 1997 ; 114: 75 – 83

    Google Scholar. opens in new tab

  32. 32.Pisicile A, Kleibeuker JH, van der Meer R și colab. Studiu de intervenție randomizat, dublu orb, controlat cu placebo, cu calciu suplimentar în familiile cu cancer colorectal ereditar nonpolyposis. J Natl Cancer Inst 1995 ; 87: 598 – 603

    Google Scholar. opens in new tab

  33. 33.Lupton JR, Steinbach G, Chang WC și colab.Suplimentarea cu calciu modifică cantitățile relative de acizi biliari din bilă și afectează aspecte cheie ale fiziologiei colonului uman. J Nutr 1996 ; 126: 1421 – 1428

    Google Scholar. opens in new tab

  34. 34.Alberts DS, Ritenbaugh C, Story JA și colab. Studiu randomizat, dublu orb, controlat cu placebo, al efectului fibrei de tărâțe de grâu și a calciului asupra acizilor biliari fecali la pacienții cu polipi de colon adenomatoși rezecți. J Natl Cancer Inst 1996 ; 88: 81 – 92

    Google Scholar. opens in new tab

  35. 35.JA Lapre, De Vries HT, Termont DSML, Kleibeuker JH, De Vries EGE, Van der Meer R. Mecanismul efectului protector al calciului alimentar suplimentar asupra activității citolitice a apei fecale. Cancer Res 1993 ; 53: 248 – 253

    Google Scholar. opens in new tab

  36. 36.Stern HS, Gregoire RC, Kashtan H, Stadler J, Bruce RW. Efectele pe termen lung ale calciului alimentar asupra markerilor de risc pentru cancerul de colon la pacienții cu polipoză familială. Chirurgie 1990 ; 108: 528 – 533

    Google Scholar. opens in new tab

  37. 37.Gregoire RC, Stern HS, Yeung KS și colab. Efectul suplimentării calciului asupra proliferării celulelor mucoase la pacienții cu risc ridicat pentru cancer de colon. Gut 1989 ; 30: 376 – 382

    Google Scholar. opens in new tab

  38. 38.Alder RJ, McKeown-Eyssen G, Bright-See E. Studiu randomizat al efectului suplimentării calciului asupra factorilor de risc fecal pentru cancerul colorectal. Am J Epidemiol 1993 ; 138: 804 – 814

    Google Scholar. opens in new tab

  39. 39.Lipkin M, Newmark H. Efectul suplimentar de calciu dietetic asupra proliferarii celulelor epiteliale colonice la subiecții cu risc ridicat de cancer de colon familial. N Engl J Med 1985 ; 313: 1381 – 1384

    Google Scholar. opens in new tab

  40. 40.Wargovich MJ, Isbell G, Shabot M și colab. Suplimentarea cu calciu scade proliferarea celulelor epiteliale rectale la subiecții cu adenom sporadic. Gastroenterologie 1992 ; 103: 92 – 97

    Google Scholar. opens in new tab

  41. 41.Baron JA, Tosteson TD, Wargovich MJ și colab. Suplimentarea de calciu și proliferarea mucoasei rectale: un studiu controlat randomizat. J Natl Cancer Inst 1995 ; 87: 1303 – 1307

    Google Scholar. opens in new tab

  42. 42.Bostick RM, Fosdick L, Wood JR și colab. Proliferarea celulelor epiteliale de calciu și colorectală la pacienții cu adenom sporadic: un studiu clinic randomizat, dublu orbit, controlat cu placebo. J Natl Cancer Inst 1995 ; 87: 1307 – 1315

    Google Scholar. opens in new tab

  43. 43.Armitage NC, Rooney PS, Gifford KA, Clarke PA, Hardcastle JD. Efectul suplimentelor de calciu asupra proliferării mucoasei rectale. Br J Cancer 1995 ; 71: 186 – 190

    Google Scholar. opens in new tab

  44. 44.Peipins LA, Sandler RS. Epidemiologia adenoamelor colorectale. Epidemiol Rev 1994 ; 16: 273 – 297

    Google Scholar. opens in new tab

  45. 45.Dawson-Hughes B, Harris SS, Krall EA, Dallal GE. Efectul suplimentării de calciu și vitamina D asupra densității osoase la bărbați și femei cu vârsta de 65 de ani sau mai mult. N Engl J Med 1997 ; 337: 670 – 676

    Google Scholar

 

Poate fi redusă incidența cancerului de colon și ratele de deces cu calciu și vitamina D?

 1991 iulie; 54 (1 supliment): 193S-201S. doi: 10.1093 / ajcn / 54.1.193S.

1
Departamentul de Medicină Comunitară și de Familie, Universitatea din California, San Diego, La Jolla 92093-0607.

Abstract

În 1980, s-a propus ca vitamina D și calciu să poată reduce riscul de cancer de colon. Această afirmație s-a bazat pe gradientul scăzut al ratelor mortalității de la nord la sud, ceea ce sugerează un mecanism legat de o influență favorabilă a metaboliților de vitamina D indusă de ultraviolete asupra metabolismului calciului. Un studiu prospectiv de 19 ani realizat în 1954 de bărbați din Chicago a descoperit că un aport dietetic mai mare de 3,75 micrograme vitamina D / zi a fost asociat cu o reducere cu 50% a incidenței cancerului colorectal, în timp ce un aport mai mare sau egal cu 1200 mg Ca / zi a fost asociată cu o reducere de 75%. Studiile clinice și de laborator susțin în continuare aceste constatări. Un studiu de caz controlat bazat pe ser extras dintr-o cohortă de 25.620 de persoane a raportat că concentrații moderat crescute de 25-hidroxivitamină D, în intervalul 65-100 nmol / L, au fost asociate cu reduceri mari (P mai puțin de 0.05) în incidența cancerului colorectal.

PMID: 
2053561 
DOI: 
10.1093 / AJCN / 54.1.193S
[Indexat pentru MEDLINE]

Calciul și prevenirea cancerului de colon

 1995; 22: 65-73.

1Memorial Sloan-Kettering Cancer Center, New York, NY 10021, SUA.

Abstract

Studiile de chemoprevenție care utilizează calciu au progresat acum de la măsurători de bază la studii clinice. Efectele calciului asupra celulelor epiteliale au demonstrat o scădere a proliferării și diferențierea indusă a celulelor cu niveluri crescânde de calciu in vitro, efecte similare in vivo în rozătoare și colon uman și scăderea formării tumorii colonice indusă de cancer în rozătoare. Studiile curente încearcă să inhibe formarea adenomului colonic la subiecții umani. Cele mai multe, dar nu toate studiile epidemiologice, de asemenea, leagă creșterea calciului alimentar cu un risc scăzut de cancer de colon. La modelele de animale, calciul alimentar suplimentar a scăzut hiperplazia celulelor epiteliale mamare și hiperproliferarea și hiperproliferarea celulelor colonice atunci când acesta din urmă a fost indus de acizi biliari, acizi grași și rezecție parțială a intestinului subțire. Calciul dietetic suplimentar a scăzut, de asemenea, tumorile colonice induse de cancerigen în mai multe modele de rozătoare. La șoarecii normali și la șoarecii care poartă o mutație a genei APC țintită, am crescut recent hiperplaziile polipoide coloniale printr-o dietă în stil occidental care conține calciu scăzut și vitamina D. La subiecții umani cu risc crescut de cancer de colon, suplimentarea orală de calciu a redus semnificativ epiteliul colonic proliferarea celulelor în majoritatea studiilor, incluzând patru studii clinice randomizate. Aceste studii au avansat acum la studii clinice umane pe termen scurt, inclusiv studii care măsoară regăsirea celulelor adenomului transformat. Studiile clinice de regenerare a adenomului pe termen scurt, cu toate acestea, sunt limitate în capacitatea lor de a măsura dacă agenții chemopreventivi inhibă evenimentele genotoxice timpurii, activitățile metabolice celulare anormale implicate în promovarea tumorii pe parcursul mai multor ani sau progresia celulelor adenomului spre carcinom.

PMID: 
8538212 
DOI: 
10.1002 / jcb.240590810
[Indexat pentru MEDLINE]

Vitamina D3 și prevenirea cancerului colorectal

 2005 Oct; 97 (1-2): 179-94. Epub 2005 19 oct.

1
Naval Health Center Research Center, San Diego, CA 92186, SUA.

Abstract

FUNDAL:

Fotosinteza inadecvată sau aportul oral de Vitamina D3 sunt asociate cu rate mari de incidență a cancerului colorectal, dar relația doză-răspuns nu a fost studiată în mod adecvat.

METODE:

Gradienții de răspuns la doză din studiile observaționale privind aportul de vitamina D3 și 25-hidroxivitamina D serică au fost evidențiate ca linii de tendință. Punctul de pe fiecare linie de tendință liniară corespunzând unui raport de cote de 0,50 a furnizat aportul prediagnostic de Vitamina D sau concentrația de 25 hidroxivitamină D asociată cu un risc cu 50% mai mic comparativ cu <100 UI / zi Vitamina D sau <13ng / ml ser 25-hidroxivitamina D . Medianele acestor valori au fost determinate.

REZULTATE:

În general, indivizii cu> sau = 1000 UI / zi Vitamina D (p <0,0001) sau> sau = 33ng / ml (82nmol / l) 25-hidroxivitamina D (p <0,01) au avut o incidență mai mică cu 50% a cancerului colorectal comparativ cu valori de referinta.

CONCLUZII:

Aportul de 1000 UI / zi de Vitamina D, jumătate din aportul superior sigur stabilit de Academia Națională de Științe, a fost asociat cu un risc cancer colorectal cu 50% mai mic. nivelul Seric 25-hidroxivitamină D de 33ng / ml, despre care se știe că este sigur, a fost asociat și cu un risc cu 50% mai mic. Este necesară o acțiune promptă de sănătate publică pentru a crește aportul de vitamina D (3) la 1000 UI / zi și pentru a crește 25-hidroxivitamina D prin încurajarea unei durate modeste a expunerii la soare.

PMID: 
16236494 
DOI: 
10.1016 / j.jsbmb.2005.06.018

Rezultate clinice ale unui studiu controlat aleatoriu asupra efectului imunochimioterapiei adjuvante folosind Esquinon și Krestin la pacienții cu cancer gastric cu rezecție curativă. Grupul de studiu de cooperare a imunochimioterapiei canceroase, grupul de oncologie gastrointestinală Tokai

 1986 Feb; 13 (2): 308-18.
[Articolul în japoneză]

Abstract

Din iulie 1977, un studiu clinic controlat la 168 de pacienți care au primit o intervenție chirurgicală pentru cancer la stomac și 111 tratate în mod similar pentru cancer colorectal a fost realizat sub forma unui studiu de cooperare care a implicat 22 de instituții. La o săptămână după operație, carboquon (CQ) a fost administrat la o doză de 2 mg / m2 o dată pe săptămână, urmat de polizaharida K PSK în doză de 2 g / m2 în fiecare zi timp de 4 săptămâni. Acest regim a fost repetat de 9 ori timp de 55 de săptămâni. Pentru cancerul de stomac, pacienții au fost împărțiți în 3 grupuri; Grup A: CQ intermitent, Grupa B: CQ PSK în doze alternative, Grupa C: controale. Pentru cancerul colorectal, pacienții au fost împărțiți în 2 grupuri; Grupa D: CQ + PSK în doze alternative, Grupa E: controale. Rata de supraviețuire a pacienților cu cancer de stomac în stadiul III din grupa B a fost mai mare decât cea din grupa A, diferența fiind semnificativă statistic între 20 și 24 de luni după operație. În cazul cancerului colorectal, rata de supraviețuire a pacienților cu duci C în grupa D a fost statistică superioară celei din grupa E. Aceste diferențe au fost mult mai evidente în rândul pacienților care au primit mai mult de 6 cursuri ale regimului.

PMID: 
3947108
[Indexat pentru MEDLINE]