Antioxidantii si multirezistenta cancer ; Beneficiile dietei paleo-ketogenica si suplementelor naturale in lupta impotriva cancerului
articol tradus de Nicoleta
Una dintre temele asupra careia sunt de acord un numar mare de oncologi este “pericolul” de a folosi antioxidanti in timpul tratamentului impotriva cancerului. Practic toti avertizeaza bolnavul despre suplementarea cu “antioxidanti” pentru ca pot “interfera negativ” cu chimioterapia si radioterapia.(de fapt chair interfereaza in sensul ca protejeaza celula de la stressul oxidativ al chimio si radio ‘terapiilor’)
Unii chiar propun ca pacientul sa manace junk food pe perioada tratamentului “pentru a evita posibile interactiuni”.
In acest articol vom prezenta date care demonstreaza cat de antistiintifica si contraproductiva este aceasta ideie si vom explica una dintre marile probleme cu care se confrunta ocologii: multirezistenta la tratamente alopate cancer de care sufera o mare parte dintre bolnavii de cancer(pe langa multe alte probleme). In loc de a ramane impasibili, asteptand sa se produca inevitabilul, vom aduna date stiintifice (peste 60 de referinte in acest articol) si vom elabora o strategie pentru a face fata problemelor, cu solutii practice, atat nivelul dietei anticancer cat si suplementelor anticancer care ajuta in lupta impotriva cancerului, cu 2 obiective clare:
- De a reduce sau elimina efectele secundare ale tratamentelor aloapte cancer
- De a creste drastic efecienta tratamentelor anti cancer.
Ce e starea redox? Oxidare(stress oxidativ) si antioxidanti
Radicalii liberi sunt deseuri provenite din procesele metabolice carora le lipseste un electron, ceea ce ii face foarte reactivi si instabili: “ataca” alte molecule stabile pentru a inlocui acesti electroni lipsa, transformand in acelasi timp moleculele atacate in radicali liberi si producand asa o reactie in lant de oxidare.
Diferiti atomi si molecule pot fi radicali liberi; de exemplu, ionul superoxid (O2-) sau ionul hidroxil (HO-).
Exista de asemenea oxidanti reactivi care nu sunt radicali liberi, de tipul peroxidului de hidrogen (H2O2) sau oxidul nitric (NO). Oxidantii reactivi pot afecta structura celulara producand anomalii in lipidele membranelor sau proteinelor. Aceste modificari structurale se pot traduce in probleme functionale ale celulei si pot conduce la o multime de probleme de sanatate. In continuare vom vedea care sunt. Elementele reactive derivate ale oxigenului (ROS in engleza) sunt oxidanti, radicali liberi sau nu, a carei reactivitate se focalizeaza in atomul de oxigen, desi de multe ori include altii care reactioneaza cu atomul de nitrogen si clor. ROS-ii cei mai abundenti sunt ionii de superoxid (O2-) si oxidul nitric (NO).
Antioxidantii sunt molecule care se unesc cu radicalii si ii neutralizeaza sau opresc lantul de reactii pe care acesti il initiaza, ‘dandu-le poamana’ /donandu-le electroni si eliminand reactivitatea lor insa fara ca ei insasi se se transforme in radicali liberi.
Tipul de antioxidanti
Putem face o prima clasificare de antioxidanti in exogeni si endogeni.
Antioxidantii exogeni trebuie luati din alimente:
- Vitamine precum C, E, A (retinoizi proveniti din alimente de origine animala) si betacaroteni precursori ai vitaminei A si proveniti din alimente vegetale
- Alti carotenoizi precum zeaxantina, astraxantina sau luteina
- Polifenoli precum catechine din ceaiul verde
- Alti compusi precum izotiocianați(isotiocianatos) din legume crucifere sau compusi sulfurosi din usturoi si ceapa
Antioxidantii endogeni pot fi proportionati de dieta insa se sintetizeaza in corp in special plecand de la urmatoarele elemente:
- Superoxidul dismutasa
- Catalasa
- Glutation peroxidasa si glutation reductasa
- Glutation
- Acidul alfa lipoic
- Coenzina Q10
- Acidul uric
- Melatonina
- Etc
Se poate face si o alta clasificare:
- Antioxidanti enzimatici sunt aceia care elimina radicalii:
- Superoxidul dismutasa
- Catalasa
- Glutation peroxidasa si glutation reductasa
- Antioxidanti ne-enzimatici sunt cei ce opresc reactiile lant pe care le produc elementele reactive oxidante: glutation, acidul alfa lipoic, vitamina C, polifenolii etc.
Multiplele functii ale antioxidantilor
Cand medicii vorbesc, in general, de antioxidanti, par sa uite sau sa ignore ca functia lor nu este doar de a neutraliza elementele reactive ci sunt responsabili si de alte sarcini suplimentare care beneficiaza bolnavul cancer in lupta impotriva cancerului. Sa vorbim doar despre capacitatea antioxidanta este o reducere absurda si contraproductiva.
De exemplu, vitamina C este un bun imunostimulator insa contribuie si la producerea colagenului si la respiratia celulara, coenzima Q10 colaboreaza si in cresterea imunitatii sau in obtinerea energiei. Chiar si glutation, antioxidantul cel mai puternic dintre toti antioxidantii si pe care il vom analiza in acest articol, a carei functie principala este de a proteja membrana celulara sau mitocontriala impotriva oxidari, colaboreaza in alte functii de extrema importanta ((Ref)) precum eliminarea de toxine intracelulare si metale grele, participa in metabolismul leucotriene sau extrogenilor, la fabricarea …..(bilei) sau la sinteza proteinelor care contin cisteina. Antioxidantii endogeni sunt in general mai puternici ca cei exogeni in momentul neutralizarii elementelor reactive. Desi toti sunt necesari pentru produce sinergii comune, glutation este, fara indoiala, cel mai puternic si cel care determina cu mai mare flexibilitate, balanta redox al celulei. Vom vorbi in special de el in acest articol pentru ca are o importanta capitala in tratamentul anticancer.
Nevoia de radicali liberi si de homeostazia redox
Totul in natura are un scop. Radicalii liberi ai oxigenului pot avea functii benefice sau daunatoare in functie de cantitatea absoluta sau relativa la nivelul antioxidantilor. Aceasta balanta redox permite ca celula sa obtina o homeostaza sanatoasa iar dezechilibrul ei poate conduce la aparitia diferitelor boli. In realitate, fara radicalii liberi nu putem trai. Asa cum se intampla si in alte procese biologice, un component nu este rau sau bun in sine, ci in relatie cu altii care il complementeaza. Un anumit nivel de ROS are efecte benefice intracelulare in timp ce nivele ridicate contribuie la moartea celulara (Ref).. Aceasta moarte poate fi necesara (asa cum vom vedea in continuare) pentru eliminarea celulelor posibil periculoase sau poate fi indusa din cauza unei starei de dezechilibru si prin urmare, nedorita si patologica. In definitiv, echilibrul intre oxidanti si antioxidanti este foarte complex si nu poate fi inteles usor plecand de la articole publicate in presa.
Mitocondria si echilibrul dificil intre apoptoza si proliferare celulara
Cu putin timp in urma, s-a descoperit rolul pe care il joaca mitocondria in reglarea homeostaziei celulare. Ea este cea care produce procesul de apoptoza sau sinuciderea celulara si o face generand radicali liberi in forma de elemente reactive ale oxigenului sau ROS (Ref). Apoptoza este un mecanism programat, auto-destructiv, normal pe care celula il activeaza cand se descopera vreo problema care ar putea pune in pericol buna functionare a acesteia: un dezechilibru biochimic, o problema structurala, daca celula s-a desprins din matricea ei extracelulara (in acest caz creste pericolul de a se produce o metastaza; acest tip de suicid se chiama Anoikis), din cauza toxinelor, sau in general, orice alteratie pe care o poate produce un comportament anormal al celulei. Semnalele care conduc la apoptoza pot fi extrinseci sau intrinseci (exterioare celulei sau interioare celulei). Cand are loc unul dintre aceste semnale, se incepe procesul destinat ca celula defecta sa fie eliminata (mult mai curat decat alte forme de moarte celulara precum necroza care conduce la inflamatii locale destul de periculoase) pentru ca in acest fel sa se mentina echilibrul intre celulele sanatoase care prolifereaza. O celula trebuie sa moara pentru ca alta sa traiasca si altfel organismul sa prolifereze.
În cazul unor semnale intrinseci care duc la nevoia de sinucidere, mitocondria celulei utilizeaza ROS ca elemente de semnalizare care initiaza o cascada de proteine ce trimit semnale la nucleul celulei, se dezactiveaza procesul de proliferare iar celula moare de o forma “curata”. ROS-urile generate in circumstante fiziologice nu sunt prejudiciale si au un rol important in semnalizarea celulara iar situatii de tipul hipoxia (nivel scazut oxigen) sau stres chimic pot creste productia lor (Ref). Este usor de vazut ca un exces de ROS motocondrial poate impune moartea in celulele sanatoase, ceea ce conduce la boli precum Alzheimer sau Parkinson.
Stresul oxidativ, mitocondria si cancerul
Insa ce se intampla cand problema afecteaza chiar mitocondriile, cand se altereaza permeabilitatea membranei mitocondriala si nu poate “comunica” cu nucleul?
In aceasta situatie se produce ROS mitocondrial care nu conduce la un suicid. In felul aceste, avem de a face cu o celula care a devenit nemuritoare (redevine mortala doar daca i se induce moartea celulara, programata sau nu). Mitocondria se ocupa de asemenea de a proportiona marea parte din energia celulara de care celula are nevoie, oxidand piruvatul care s-a produs in citosol plecand de la glucoza.
Ce se intampla cand mitocondria deteriorata NU poate sa isi faca treaba precum centrala de energie?
Celula trebuie sa o obtina din alta parte si acest lucru se obtine cu ajutorul procesului de glicoliza anaerobica sau efectul Warburg: fermenteaza mari cantitati de glucoza in citosol fara a folosi oxigen desi in jur exista suficient oxigen (foloseste de 100 de ori mai multa glucoza ca o celula normala care oxideaza glucoza in mitocondriile ei nedefectuoase si genereaza mai mult ATP in fiecare molecula de glucoza). Glicoliza produce acid lactic in cantitate mare care ajunge in jurul extracelular si il acidifica. Celula care nu se poate sinucide, se inmulteste fara control, mai repede decat vasele sangvine care ar trebui sa se formeze ca sa o alimenteze, in felul aceste, noile celule apar intr-un mediu slab alimentat si oxigenat. In aceste circumstante creste proteina HIF-1 alfa, sau factor de crestere prin hipoxie pe care celulele sanatoase o folosesc in situatii adverse, de exemplu in timpul unei ischieme: se inmultesc repede pentru a preveni moartea tesutului sanatos. In acest caz, in schimb, aceasta inmultire se termina intr-o situatie patologica: cresterea, datorita hipoxiei, a unei mase celulare care nu se poate sinucide. Hipoxia se relationeaza apoi cu numarul mare de factori angiogentici care formeaza vase sangvine noi pentru a alimenta aceasta masa care creste de forma necontrolata si care este in realitate un cancer. Drumul de la problemele produse de oxidare, inflamatie si cancer este destul de clar (Ref). Acest stres poate fi provocat de o dieta (plina de glucoza) care nu aduce suficienti antioxidanti si nu premite nici corpului sa ii produca, si/sau virus sau metale grele si care rup echilibrul redox.
Glutation si proportia intre reducere si oxidare ca masura a stresului oxidativ
Glutation (GSH) este o tripeptida formata din 3 aminoacizi: glicina, cisteina si glutamatul iar sinteza lor se produce in 2 pasi: intai se uneste glutamatul cu cisteina cu ajutorul unei enzime care se chiama glutamat-cisteina ligasa (GCL) si acesta este primul pas in sinteza glutation la care apoi se uneste glicinia prin intermediul enzimei glutation sintetasa.
Se produce in toate celulele din corp insa in special in ficat, care se pare ca este centrul de producere si distribuire a glutationului-iata de ce de multe ori inainte de cancer ficatul a suferit, asa cum a observat si dr Max Gerson . Un fapt important: mitocondria poate genera ROS insa nu poate genera glutation si e nevoie sa il importe cu ajutorul cistolului prin intermediul membranei sale: reusita de a evita acest pas transmembrana poate fi o forma de a modifica balanta redox intracelulara tumorala fata de stresul oxidativ.
Mai târziu vom vedea cum să profitam de aceasta informatie.
Cand glutation (GSH) in stadiul redus realizeaza functiile sale antioxidante, el însuși este oxidat si trece in stadiul de glutation oxidat sau GSSG. Starea redox din celula depinde in realitate, nu atat de nivelul absolut de GSH cat de proportia dintre glutation redus si oxidat: GSH\GSSG. Un raport mai mare inseamna o stare putin predispusa la oxidare in timp ce un raport scazut sugereaza ca celula sau organul va fi supus stresului oxidativ. Aceasta proportie este direct legata de capacitatea celulei de a induce Apoptoza (Ref1, Ref2)si inclusiv alt tip de moarte celulara precum la necroza sau autofagia(Ref)
Dupa cum am vazut, ROS-ii sunt cei care initiaza procesul insa sunt controlati de proportia sau raportul glutation-ului redus/oxidat care reprezinta un aspect important in controlul homeostatic celular.
Diferenta echilibrului redox din celula sanatoasa si din celula cancerigena
Din ce am vazut pana acum:
- Exista o relatie directa intre excesul de oxidare si aparitia cancerului
- Oxidantii promoveaza apoptoza sau sucidiul celular in timp ce un exces de antioxidanti il opreste
- Celulele canceroase nu se pot sinucide pentru ca desi produc un exces de oxidanti, compenseaza cu un exces de antioxidanti
Inseamna asta ca un surplus de glutation (GSH) protejeaza celula sanatoasa impotriva cancerului insa acest surplus intr-o celula canceroasa serveste pentru a proteja tumoarea?
Raspunsul e DA (Ref), si in plus, organele sanatoase ale unui bolnav de cancer prezinta in general o proportie scazuta de GSH\GSSG, adica un inalt stres oxidativ, in timp ce celulele dintr-o tumoare prezinta o proportie sau un raport crescut de GSH\GSSG, adica un nivel scazut al stresului oxidativ(mai pe romaneste cele sanatoase sunt predispuse sa devina canceroase in timp ce cele canceroase sunt protejate de antioxidantul glutation GSH).
Efectele si rolul chimioterapiei si influenta stadiului redsupraexpresiaox
Practic, toate chimioterapiile se bazeaza pe niste principii simple: generare ROS care ataca celulele care produc diviziune celulara. Asta inseamna ca chimioterapia va fi mai eficace cu cat este mai mare diviziunea celulara si cu cat este mai mica protectia antioxidanta a tumorei. In acest sens, nivelul de glutation si proportia GSH\GSSG sunt direct relationate cu agresivitatea unei celule si cu capacitatea ei de rezistenta la chimioterapie (Ref1, Ref2). Aceasta inseamna ca cu cat agresivitatea este mai mare, cu atat mai mare este nivelul de antioxidanti endogeni si mai mare va fi capacitatea tumorei de a resista stresului oxidativ (al chimioterapiei). In plus exista o relatie directa, aproape liniară (și, prin urmare, formează o serie de relații cauză-efect de simplicitate extraordinara, deoarece acestea pot fi puternice obiective terapeutice pentru a opri punctele slabe ale acestui lanț de evenimente) intre gradul de moarte mitocondriala, gradul de glicoliza si glutaminoliza, cantitatea de acid lactic produs, aciditatea extratumorala, hipoxie, …..supraexpresia factorilor inflamatorii si angiogenetici si …..supraexpresia glutation.
Cand o tumora devine mai agresiva, ea devine, de asemenea, mai hipoxica (și invers este de asemenea adevărat), ceea ce face dificilă generarea de specii de oxigen reactive, care, la rândul lor, sa compenseze, chiar si în mai mică măsură, antioxidanti în exces pe care tumora ii sintetizeaza.
Din contra, celulele sanatoase care de asemenea se divid rapid (de exemplu mucoasa intestinala), …microbiota, sistemul imunitar, celulele reproducatoare, foliculii pilosi vor fi supusi unui puternic stres oxidativ. Aici avem o reteta pentru dezastru daca nu complementam chimioterapia cu actiuni aditionale:
- Pe de o parte, corpul sanatos al bolnavului de cancer, oxidat si incapabil de a se apara de stresul aditional al chimioterapiei
- Pe de alta parte, celulele din tumoare dispuse a produce un surplus de antioxidanti pentru a face fata atacurilor externe ale chimio terapie
Pe cine suprinde acum aspectul unui bolnav de cancer, cu intestinele si sistemul imunitar distrus, fara par si convinsi ca probabil micul timp castigat prin chimioterapie, nu compenseaza aceasta pierdere a calitatii de viata?
Multi oncologi folosesc o logica binara care porneste de la realitati foarte putin empatice si in acelasi timp extrem de antistiintifice: ma intereseaza sa prelungesc cat de cat viata, reducand momentan dimensiunea tumoarei in defavoarea organelor sanatoase. Chiar daca vor reusi sa induca un stres considerabil in tumoare, stiu ca chimio va vindeca intr-un procentaj scandalos de mic si ca tumoarea va reaparea insa de data aceasta va prezenta rezistenta la tratament. In acelasi timp, corpul bolnavului va avea imunitatea profund afectata si va fi incapabil de a opune mai mult decat o usoara rezistenta agresivitatii tumorei. Desi tratamentul alopat „a prelungit putin viata” in comparatie cu cine nu se trateaza (si de fapt este exact invers), lunile „castigate” vor fi extrem de dificile. Logica oncologului este: cum tumoarea contine o cantitate mare de antioxidanti, nu vom face lucrurile mai usoare ca prin mancare, corpul sa ii poata fabrica. Arunca o moneda in aer si spera ca corpul sa nu moara inaintea tumoarei. Insa daca asa se intampla, daca pacientul moare din cauza tratamentului alopat (si de obicei ASTA se intampla), nimeni nu o sa il acuze ca au accelerat de fapt moartea pacientului bolnav cancer. La urma urmei, ei aplica doar tratamentele alopate standard pe care „stiinta” le permite, cea bazata exclusiv in studii in faza III platite de marile corporatii farmaceutice.
Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem este putem proteja corpul sanatos crescand nivelul de glutation in celulele sanatoase si in acelasi timp sa scadem nivelul de antioxidanti in celulele tumorale astfel incat sa le facem mai vulnerabile?
Raspunsul este DA.
Relatia intre glution si metilare. Importanta dietei in cancer
Metilarea este un mecanism complex de o extraordinara importanta care participa intr-o lista interminabila de procese biochimice corporale si este unul dintre principalele mecanisme epigenetice, adica “aprinde” sau “stinge” mii de gene (data viitoare cand auziti vorbindu-se de importanta mutatiilor genetice in cancer, va sfatuiesc ca intai sa izbucniti in ras apoi sa intrebati daca nu ar fi convenabil sa se studieze inainte mecanismele epigenetice). Este un proces ciclic care “incepe” cu aminoacidul metionina si “termina” cu alt aminoacid, homecisteina, si cu producerea de antioxidanti endogeni precum SAM-e si glutation.
Un exces de ambele datorita unei deficiente de metilare (in special homocisteina, un analog al cisteinei, ambele toxice in cantitati excesive) sta in spatele unei infinitati de procese patalogice iar cancerul se afla printre ele (Ref).
Intr-o metilare corecta intervin o multime de aminoacizi, vitamine si alti cofactori, si unii dintre cele mai importanti sunt: metionina (paradoxul este ca se produce mai mult glutation cand se genereaza o cantitate mai mica de metionina ( Ref) , vitaminele B6, B12, folati (B9), glicinia, cisteina, colina sau betaina. Daca vom cauta care sunt sursele cele mai importante ale acestor compusi, probabil unii se vor surprinde: ficat, piele, oase, albus…insa un moment, parca ascult…”nu urmam o dieta vegetariana care este plina de antioxidanti? Pai, sunt pline de antioxidanti exogeni insa daca vorbim de o dieta care sa permita corpului sa produca o multime de de antioxidanti endogeni (cei mai potenti), alimentele de origine animala sunt cele mai indicate.
Este adevărat, totuși, că antioxidanți exogeni lucrează împreună sinergic pentru a consolida reciproc și pentru reciclarea glutationului oxidat, crescând nivelurile sale. Ceva deosebit de evident mai ales în cazul vitaminei C (Ref). . Aceasta este, în avans o parte din concluziile la care ajungem la sfârșitul acestui articol: știința susține omnivorism, nu vegetarianismul strict, ca cel mai bun promotor al sănătății.
Cum este nevoie sa reducem metionina (Ref) pentru a creste productia de glutation, trebuie sa reducem consumul de carne provenita de la muschi si sa crestem consumul de organe interne si in special de colagen. Punctul in comun cu dietele vegetariane si de care trebuie sa tinem cont, este ca trebuie sa reducem proteinele insa dietele vegetariene de obicei sunt deficiente in glicina (in afara de vitamina B12) asa ca trebuie sa echilibram de forma adecvata aminoacizii crescand consumul de colagen.
Ducand dieta anticancer putin mai departe: cetoza /ketoza(energia din GRASIMI permise in cancer)
Se pare ca deja am garantat productia suficienta de antioxigeni endogeni care protejeaza corpul sanatos de chimioterapie, reducand proteinele si crescand consumul de organe interne si in special de colagen (piele, oase, cartilaje, moluste etc).
Vom vedea daca putem imbunatati si mai mult aceast aspect. Dieta ketonica se bazeaza pe principiu ca infometand tumoarea (prin limitarea de glucide), scadem dramatic nivelele de glucoza si cresc corpii ketonici care au efecte toxice asupra tumorii (Ref)..
Insa cum afecteaza dieta Ketogenica nivelele de antioxidani endogeni in celulele sanatoase si canceroase?
Un studiu facut de Universitatea din Colorado a aratat ca dieta ketogenica creste nivelul glutation-ului in celulele sanatoase (Ref), si scade nivelul peroxidului de oxigen (H2O2).
Pe de alta parte, departamentul de radiooncologie din cadrul Universitatii din Iowa (Ref) a studiat avantajele antitumorale ale ketozei (Ref) si au mers mai departe de efectele terapeutice asociate stresului metabolic pentru ca din punctul lor de vedere, aceasta termina cu un stres oxidativ selectiv in celulele tumorale.
De fapt, propun ca metabolismul glicolitic este maniera prin care celula scapa de stresul oxidativ anterior.
Mecanismul pe care il propun pentru a explica efectele oxidative ale dietei ketogenice in celulele tumorale are legatura cu producerea de coenzima NADPH care este un puternic reductor al GSSG, transformand din nou forma oxidata a glutation in forma sa redusa (DSH).
Concluzia este ca, blocand selectiv producerea de NADPH in celulele tumorale, dieta ketogenica dezechilibreaza proportia GSH\GSSG tumorala(din tumoi) si potenteaza forma oxidata cu ajutorul careia se creste stresul oxidativ(in tumori).
Cum celulele tumorale contin o concentratie mai mare de ROS decat celulele sanatoase, orice oxidare are efecte crescute in ele, superioara cantitatii pe care ar produce-o o celula sanatosa si multiplica efectul chimioterapiei. De fapt asa cum se intampla in multe alte procese biologice, NADPH mentine un echilibru cu NSDP+ si proportia NAD+\NADH joaca un rol extrem de important in evolutia cancerului (Ref1, Ref2).
O proportie redusa implica un stres oxidativ mai mic si o malignitate crescuta. De fapt, studiul sustine ca obiectiv terapeutic principal ar trebuie sa fie sa se trateze bolnavul cancer cu promotori NAD+. Ceea ce e bun din dieta, e ca produce acelasi efect insa de forma selectiva. Chiar si unul dintre oncologii cei mai recalcitranti cu care m-am intalnit pana acum, mi-a recunoscut acum cateva luni in urma, ca bolnavii care veneau sa faca tratamentul alopat dupa ce au renuntat la micul dejun 2-3 zile inainte, suportau mult mai bine efectele secundare ale chimioterapiei si obtineau mai bune rezultate. Am fost pe punctul de a ii raspunde cu sarcasm pentru a ii reaminti ca “observatiile lui sunt anecdotice si statisticamente nesemnificative” asa cum raspunde el cand ii este prezentat un studiu preclinic insa m-am abtinut la timp. Este interesant cum observatiile personale bazate in putine cazuri, sunt mai puternice ca orice statistica si cum activeaza intuitia, un aliat puternic al inteligentei in a elabora ipoteze. Ceea ce este mai rau din aceasta istorie este ca mai mult ca sigur ca doctorul nu cunoaste fundamentul metabolic al renuntatii la micul dejun si ca poate sustine pana la un punct efectele lui tinand o dieta ketogenica. De asemenea nu cunoaste ca observatiile lui sunt compatibile cu toate aceste cercetari carora niciodata nu le-a acordat atentie.
Actiuni terapeutice aditionale cu efecte in glutation tumoral
In afara de dieta ketogenica, stim ca exista anumite medicamente si molecule naturale care au ca obiectiv glutation si care au o buna eficacitate antitumorala facand o buna sinergie cu chimioterapia.
Moleculele sintetice vin insotite de marea problema a absentei selectivitatii si drept urmare, de multe efecte secundare (asupra celulelro sanatoase) ceea ce ne obliga a sfatui sa se inceapa cu moleculele naturale si sa se apeleze la medicamente doar in situatii de urgenta.
Medicamente
Sulfasalazina este un antiinflamator folosit in tratarea bolilor precum colitis ulceroasa si actioneaza asupra transportatorului cisteinei. In acest fel impiedica sa se folosesca acest aminoacid pentru a se produce glutation (Ref1, Ref2).. Trebuie luat in considerare ca cisteina este toxica si ca este rar intalnita in dieta noastra, motiv pentru care corpul are tendinta de a retine aceasta toxicitate folosind-o imediat in a fabrica glutation. Daca o impiedicam, concentratia in sange a cisteinei va creste si va produce efecte secundare. Desi pare o optiune punctuala la care putem apela in caz de urgenta, exista optiuni naturale mult mai bune.
Butionina Sulfoximina (BSO) foloseste alta cale de a reduce glutation din celulele canceroase si prezinta o buna sinergie cu chimioterapia. Intr-un studiu preclinic pe mieloma multiple, s-a observat o crestere semnificativa in media de supravetuire in grupul tratat cu BSO plus chimioterapie (Ref)
Verapamil este in inhibator al calciului si este utilizat in cazuri de hipertensiune si angina in piept. S-a descoperit ca va creste efectele chimioterapiei prin reducerea glutation din celulele canceroase (Ref).. Face parte din cocteilul de medicamente cu ajutorul carora cativa pacienti au obtinut rezultate exceptionale insa trebuie luate in considerare efectele secundare care pot fi grave si intereactiunea cu alte medicamente.
Diphenyliodonium blocheaza NOX, care reduce sinteza NAPDH y prin urmare conduce la cresterea stresului oxidativ tumoral si impiedica raspandirea (Ref).. In ciuda bunelor rezultate, are efecte secundare nedorite care il transforma intr-o arma cu dubla taiere (Ref) si in consecinta e un medicament putin recomandabil.
Trioxido de arsenic (As2O3) a condus in vitro la remisia completa a celulelor cancerigene in cazul leucemiei, cu o aparenta minima toxicitate, scazand nivelul glutation in tumoare (Ref)
Molecule naturale
Resveratrol s-a devedit a fi efecient in producerea apoptozei celulelor tumorale (Ref):: in loc de a creste productia de ROS, actioneaza asupra membranei mitocondriei, facilitand circularea GSH-ului care a intrat in ea si dificultand intrarea noului glutation de la citosol catre mitocondrie, de forma specifica in celulele tumorale si fara efecte secundare. Are in schimb problema putinei biodisponibilitati si cum sa atingem in subiecti umani nivelele terapeutice pe care le-au folosit studiile preclinice si in acest sens ar trebui sa ne indreptam atentia catre noile formule de nanoparticule si lipozomi care pot revolutiona aministrarea de medicamente crescand potenta, selectivitatea si sinergia lor.
Curcuma, omniprezenta molecula cu multiple efecte antitumorale, creste de asemenea productia de ROS motocondrial in celule tumorale. Desi nu pare sa aiba un efect direct asupre glutation, dezechilibreaza balanta redoxului tumoral. La fel ca si resveratrol, prezinta problema putinei biodisponibilitati si ar trebuie sa se utilizeze nanoparticule sau curcuma lipozomala.
L-glutamina – este complet contraintuitiv ca suplimentarea cu glutamina este benefica bolnavului de cancer datorita faptului ca celulele tumorale consuma o cantitate mare de acest aminoacid in timpul procesului chemat glutaminoliza. Totusi glutamina si oxidarea sa pare sa concureze cu glutation care intra in mitocondrie si pare sa favorizeze faptul ca merge spre citosol scazand nivelele de GSH mitocondrial (Ref). Sunt multe studii care confirma beneficiile suplimentarii cu glutamina a bolnavilor de cancer (Ref) deoarece reduce de forma semnificativa efectele secundare ale chimioterapiei si radioterapiei (Ref) fara sa intervina in efecticienta tratamentului alopat. In plus, glutamina para sa combata casexia care afecteaza bolnavii cu cancere avansate. Amintim : casexia nu tine neaparat de pierderea de grasimi ci de pierderea de masa musculara si energie deoarece tumoarea se alimenteaza cu glutamina ramasa libera. Se poate spune ca tumoarea va obtine glutamina de oriunde din organismul sanatos asa ca este mai bine sa i-o proportionam noi pentru a evita astfel deteriorarea organismului si asa acesta sa poata face fata luptei cu cancerul. Un motiv in plus ca consumam supe din oase frecvent.
Piperlongumina, molecula obtinuata din planta Piper Longum L, s-a dovedit a avea capacitatea de a reduce nivelele de GSH si de a creste nivelele de GSSG, scazand proportia de GSH/GSSG mitocondrial din celulele tumorale si in acest fel, facandu-le mai sensibile la chimio si radio (Ref1, Ref2),, fara efecte adverse in celulele normale.
Potentilla fulgens, extractul din radacinile acestei plante (de obicei face parte din arsenalul terapeutic al medicinei indiene) si-a dovedit capacitatea de a goli depozitele de glutation redus dintr-o tumoare (GSH) cel putin in vitro Ref1, Ref2.
Extract de usturoi, componentele lui sulfurice cresc nivelul de glutation in celulele sanatoase (Ref) si il reduc in celulele tumorale (Ref)
Isotiocianatos din verdeturile crucifere, compusi sulfuricicare in acelasi mod ca si cei din usturoi si ceapa, reduc GHS din celulele tumorale si induc un puternic stres oxidativ Ref
Seleniul este un cofactor care intervine in ciclul de sinteza a glutation si nivelele lui in sange sunt direct relationate cu acest antioxidant. (Ref).
Totusi desi pare sa creasca nivelele de glutation in celulele tumorale, reduce proportia GSH\GSSG si induce un stres oxidativ in tumoare. Formele de Selenitul de sodiu si Seleniometionina au demonstrat eficacitate antitumorala (Ref). Sunt cateva studii care se indoiesc ca suplimentarea cu Seleniometionina ar ajuta in prevenirea cancerului (Ref)
Vitamina C are un efect prooxidant si dezechilibreaza, prin intermediul unui mecanism elegant si curat, echilibrul redox, numai in celulele tumorale.
Problema multirezistentei la tratament si la medicamente. Pozitia oficiala a oncologiei
Dintre toate cosmarurile oncologiei, multirezistenta este cea mai temuta. Nu e nevoie sa fii un geniu pentru a intelege ca asa cum este fundamentata investigatia oncologica-paradigma pe care aceasta o sustine-este logic sa se intample asa. Ceea ce rezulta mai putin curios este cum toate aceste cosmaruri sunt percepute de catre oncologi ca inevitabile. Medicamentele sunt supuse la proble clinice in faza III pentru a vedea daca ceva functioneaza sau nu iar medicii pot recomanda doar ceea ce a fost supus acestei probe. Experimentele sunt lungi si costisitoare si sunt finantate doar de marile corporatii asa ca se experimenteaza doar cu ceea ce intereseaza din punct de vedere economic. Cum exista o multime de molecule promitatoare insa cu care nu se experimenteaza in faza III, vor zace in taramul posibililor iar oncologii nu le vor putea trece pe reteta in ciuda potentialului enorm datorita “lipsei de dovezi si a posibilelor interactiuni cu chimio”. Aceeasi chimio ‘terapie’ care (si asta se poate demonstra cu date) va esua mai devreme sau mai tarziu dupa ce va lasa urme de distrugere in corpul sanatos al pacientilor sai.
Conceptul de multirezistenta la medicamente
Multirezistenta la medicamente (MDR) este un mecanism in care sunt implicati multi factori Ref, Starea de redox (definita asa cum am vazut prin nivelele de glutation oxidat si redus cat si prin nivelele de ROS mitocondrial) este unul dintre ele asa ca punand in practica ceea ce am aflat pana acum, se poate reduce rezistenta macar in parte. O tumora cu nivele crescute de glutation va fi mai rezistenta la chimioterapie.
Sunt si alti factori care intervin in aceasta rezistenta: acum putin timp in urma s-au descoperit niste glicoproteine numite trasportatori ABC (de moment s-au identificat 49) a carei functie principala este e a expulza din celule tot ce este toxic in tratamentul de chimioterapie. Datorita actiunii lor, o mare parte din chimioterapie nu ramane in celulele tumorale timp suficient pentru a realiza functia sa citostatica care are loc cand celula se divide. S-au cercetat diferite medicamente care au ca obiectiv blocarea acestor transportatori insa pana acum au demonstrat o eficacitate limitata iar efectele toxice ridicate.
Hormeza si factorul Nrf2
Hormeza poate fi definita ca raspunsul adaptativ a unui organism la o mica doza de stres, ceea ce ii permite sa faca fata viitoarelor doze puternice in viitor. In mici doze, veninul poate fi benefic si sa ajuea organismul sa capete rezistenta la doze superioare care inainte de aceasta adaptare, ar fi fost letale. Factorul NRF2 este o proteina care reguleaza raspunsul antioxidant al organismului la nivele moderate de stres oxidativ.
Homehormeza sunt chiar fitochimici antioxidanti?
In ultimul timp, numerose studii pun la indoiala ca fitochimicii ar fi antioxidanti si sustin ca , capacitatea antioxidanta a plantelor provine din capacitatea noastra de a reactiona in fata unei oxidari moderate: factorul Nrf2 activeaza apararea antioxidanta cand ne intalnim cu atacuri oxidante ale fitochimicilor. La urma urmei, fitochimicii sunt moleculele pe care le produc plantele pentru a se proteja. Plantele nu vor ca noi si animalele sa ne alimentam de ele pt ca ele nu obtin nici un beneficiu si in acest sens au pregatit un adevarat atac chimic destinat celui care indrazneste sa le manance. Raspunsul organismului va fi pe masuta atacului chimic. Prin urmare cu cat e mai mic atacul fitochimic al plantelor, cu atat mai mica este activarea antioxidantilor, datorita factorului Nrf2 si mai mica capacitatea de a raspunde la stres va acumula organismul nostru. De-a lungul evolutiei, am reusit sa ne adaptam la otrăvurile lor opunand o rezistența care in cele din urma, e posibil sa fi beneficiat toti. Un echilibru a fost rupt insa în ultimele decenii din cauza solurilor sărace și tratamentelor industriale: plante nu mai au nevoie de protecție împotriva insectelor, pentru că elemente externe o fac pentru ele și, din acest motiv, plantele din culturi de câmp industriale produc între 5 și 10 ori mai puțin fitochimice sălbatice (și o cantitate la fel de mică de vitamine și minerale). Răspunsul organismului este proporțională atacului chimic. Prin urmare, cu cat plantele au o cantitate mai mica de fitochimici, cu atat mai mica este activitatea antioxidanta, datorită factorului Nrf2 si cu atat va fi mai mica capacitatea organismului nostru de a raspunde la stres.(personal nu prea imi suna ok teoria aceasta)
Factorul Nrf2 si cancerul
Dupa cum am vazut pana acum, un nivel adecvat de Nrf2 permite sa se produca antioxidanti endogeni care sa se opuna stresului oxidativ, asa ca pare corect sa presupunem ca ajuta a preveni ciclul de initiere a cancerului. Dar si niveluri excesive perturba echilibrul catre formele reduse, ceea ce poate conduce la dificultăți de diferențiere și problemelor similare celor constatate cand ne intalnim cu un exces de forme oxidate (Ref).
Nu este de mirare ca exista o relatie directa intre factorul Nrf2 si gradul de malignitate pentru ca va avea mai multe facilitati de a sintetiza glutation redus care imbunatateste raportul GSH\GSSG si permite tumorii sa devina mai rezistenta la tratament alopat.
Problema aditionala a hipoxiei(deficitului de oxigen)
Alt factor care contribuie la multirezistenta este hipoxia. Cresterea rapida a unei tumori conduce la dezvoltarea de zone hipoxice cu diferente caracteristice de restul celulelor tumorale, mai bine oxigenate. Probabil creșterea unora dintre celule hipoxice sa se realizeze la fel de repede ca și restul insa prin caracteristicile sale biochimice sunt mai agresive si in acest fel devin rezistente la tratament alopat si predispus la recidive. Mecanismul glicoliza creste in zonele hipoxice si consecinta este ca produce mai mult acid lactic care ajunge de la citosolul celulei in spatiul extratumoral prin transportatorii monocarboxilati (MCT). Acest acid lactic acidifica spatiul extracelular al tumorii (ph mai mic) ceea ce obliga interiorul celulei tumorale sa se apere si mai mult (ph mai mare) si sa ridice o bariera fizico-chimica care sa opreasca pasul medicamentelor in zona tumorala (Ref)
Asa ca in afara de a oxigena tesuturile, trebuie sa impiedicam sa se verse acidul lactic din interiorul celulei cancerigene (cercetatorii de la Universitatea din Minnisota au creat mici molecule biodisponibile care au acest efect) Ref
Natura in salvarea multirezistentei
In acest capitol vom vedea cum putem incorpora legumele si alte substante naturale de forma inteligenta pentru a distruge multirezistenta tumorala a tratamentului alopat. Stiinta a inceput sa se intereseze de acele molecule care pot fi selective si eficace, si multe studii au confirmat potentialitatea diferitelor fitochimicale(‘chimicale’ din plante) ca inhibitori ai tranportatorilor ABC, MCT si al factorului Nrf2 (desi e dificil de crezut ca vor fi supusi testelor asa cum sunt supuse medicamentele in ciuda efectelor negative). Unele dintre aceste molecule au demonstrat eficacitatea lor (se pot lua in suplemente insa includ si sursa de aliment):
- Gamma-tocotrienol: este una dintre cele 8 forme ale vitaminei E care se regaseste in uleiul de palmier si in uleiul de cocos
- Quercetina: cacao, ceapa, ardei, ardei iute
- EGCG epipalocatequingat: ceai cerde si cacao
- Luteolina: telina, ulei de masline extravirgen, ardei, lamaie, cimbru, anghinare
- Apigenina: romanita, patrunjel, telina, coriandru, spanac, rosmarin, oregan, busuioc, cimbru
- Baicalina si oroxilina: radacina plantei Scutellaria Baicalensisi folosita in medicina chinezeasca
- Silimarina: ciulinul laptelui Milk Thistle
- Galangina: din planta Rhizoma Alpinae Officinarum
- Piperina si cafeina: piper negru si cafe organica (fara lapte)
Lista compusilor naturali cu o activitate antitumorala mai mare sau mai mica si cu efecte de reducere a multirezistentei este foarte larga si este posibil ca sinergiile pozitive ale multor combinatii ale acestor compusi sa faca mai eficiente alte terapiilor conventionale si chiar sa poata conduce la disparitia completa a tumorei. Este simplu sa facem combinatiile cu aceste molecule promitatoare si sa determinam gradul de sinergie sau antagonism, folosind o unealta de tipul Cosbosyn care permite preconizarea cu precizie comportamentul diferitelor combinatii ale unui coctail de molecule si care sunt cele mai indicate in a crea o sinergie. Acest program utilizeaza metoda de Chou-Talalay pentru a atribui un indice de sinergie a acestor combinatii. Desi un sistem matematic de acest tip nu poate fi utilizat pentru a crea unui cocktail de molecule precis, acesta poate fi folosit pentru a face o verificare a ceea ce se amesteca inainte de a fi testate si pentru a castiga timp si resurse atunci cand ne intalnim cu un numar mare de combinații posibile care ar putea fi obtinute cu toate fitochimicale si molecule naturale cunoscute și necunoscute. Până în prezent, este dificil sa gasim un studiu care testeaza mai mult de doua molecule la un moment dat. Atunci cand se gasesc studii care foloseste sinergia promitatoare a doua molecule care reduc rata de progresie a tumorilor in mod semnificativ (la soareci, eu știu că nu se poate extrapola la om insa asta e situatia), mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am putea găsi un cocktail de 4, 5, 6 sau 40 de substanțe naturale care sa reduca sa conduca la remisia cancerului in mod obisnuit ?
Chimioterapia in doze mici
Dacă prin utilizarea inteligent a dietei si suplimentelor (ceea ce am studiat pana acum in acest articol), putem face ca chimioterapie sa fie mai eficientă și mai puțin toxica pentru organism sănătos, atunci am putea lua în considerare reducerea dozei. Trebuie sa fie pe termen lung, atacand in continuu tumoarea cu un asediu chimic contant si pe multiple fronturi. Chimioterapia in doze mai mici insa constante poate fi aplicata in mai multe cicluri fata de dozificarea standard in asa fel incat corpul sanatos sa aiba aiba imunitate iar tumoarea sa nu aiba perioade in care sa nu fie atacata de drog. Aceasta prezenta insinuoasa si permanenta are efecte antiangiogenetice pe langa cele citostatice. Atat studiile pe tema aceasta cat si simtul comun zice ca cea mai buna strategie impotriva tumorii e cea mai putin toxica pentru pacient.
Rezumand: dieta paleoKetogenica, nu strict vegana , suplemente naturale, antioxidanti si anumite medicamente in apararea organismului si in lupta impotriva cancerului
Rezumatul masurile dietetice ce par cele mai razonabile in lupta cu cancerul:
- Reducerea proteinelor si in special a metioninei (datorita capacitatii de a creste antioxidantii in corpul sanatos)
- Cresterea colagenului, reducerea carbohidratilor cu alta densitate energetica si cresterea grasimilor sanatoase(in special a GRASIMILOR PERMISE IN CANCER–in special OMEGA 3 _)
- Cresterea consumului de legume cu un alt procentaj de fitochimice potentatoare a terapiilor conventionale si inhibatori ai multirezistentei
Rezultatul este o lista de alimente care formeaza o dieta paleo cu varianta sa redusa-carbohidrati insa cu un ridicat nivel de macronutrienti. Este o dieta oarecum atipica pentru ca elimina aproape complet carnea din muschi si recomanda organele interne, parti cartilaginoase, piele, oase, moluste, peste albastru si oua ca aport proteic. Se recomanda grasimi sanatoasa si multe legume, alge si ciuperci.
articol original:http://cancerintegral.com/antioxidantes-multirresistencia-cancer/
Si in final, adaug si eu cea mai buna dieta ANTI cancer elaborata pina in prezent ramane tot dieta Dr Budwig(care este si ketogenica si creste si oxigenarea celulara!!! si nu numai), dieta care poate fi completata cu cele de mai sus!
luati in calcul si recomandarile dr Budwig cancere avansate
si multa credinta , nadejde dragoste ca nu traim vesnic oricum pe acest pamant stricacios 🙂
Sanatate multa si DOAMNE AJUTA!
sanatate tatalui Nicoletei , multumim pentru traducere
TRATAMENTE CANCER EFICIENTE, NON - toxice 